Cnd, tremurndu-si jalea si sfiala, Un cnt pribeag mbratiseaza firea, Si-un trandafir crescut n umbra moare, Si soare nu-i

sa-i plnga risipirea, Eu plng atunci, caci tu-mi rasai n zare, A vremii noastre dreapta mucenita, Copil blajin, cuminte prea devreme, Sfielnica, balaie dascalita. Ca stralucirea ochilor tai limpezi, Poveste nu-i mai jalnic povestita, Tu esti din leagan sora cu sfiala, Pe buza ta n-a tremurat ispita. Cununa ta de zile si de visuri Au mpletit-o rele ursitoare, Ca fruntea ta nu-i frunte de zapada, Si mna nu-i attea stiutoare. Mosnegi, ceteti ai cartilor din strana, Din graiul tau culeg nvatatura, E scrisa parca-n zmbetele tale Seninatatea slovei din scriptura. n barba lor, carunta ca amurgul, Ei strng prinosul lacrimilor sfinte, Caci vad aievea ntrupat ceaslovul n vorba ta domoala si cuminte. La tine vin nevestele sa-si plnga Feciorii dusi n slujba la-mparatul, Si tu ascunzi o lacrima-ntre slove, n alte tari cnd le trimiti oftatul... Si fete vin, sa le-nfloresti altita, La pragul tau e plina ulicioara, Si fetele si sopotesc n taina: "Ce mini frumoase are domnisoara!" ...Asa, grijind copiii altor mame, Te stingi zmbind n calea ta, fecioara, Iar capatiul somnului tau vitreg De-un vis desert zadarnic se-nfioara. Tu parc-auzi cum picura la geamuri Un ciripit de pui de rndunica Si-un gnd razlet ti nfierbnta tmpla, Cu tine-adoarme-o dulce, sfnta frica. Sfios, amurgul toamnei mohorte si misca-ncet podoaba lui bolnava, Ca din cadelniti fumul de tamie, Prelung se zbate frunza din dumbrava. Tu stai n prag, si din fragar o frunza La snul tau s-a cobort sa moara, Iar vntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasa domnisoara...