Sunteți pe pagina 1din 18

Compusii organic cu azot http://impact.

md/medicina/totul-despre-colorantii-alimentari-naturali/4671

E-urile alimentare

Specialistii spun ca aditivii alimentari sunt produse chimice ce se obtin in laborator si nu se gasesc in mod natural. Tocmai acesta este si motivul pentru care noi nu ar trebui sa ii consumam, dat fiind faptul ca ei sunt respinsi de organismul nostru. Substantele straine produc automat efecte secundare. In urma cercetarilor, medicii au ajuns la concluzia ca tumorile beligne si maligne sunt produse tot din cauza unor asemenea substante. Corpul uman, fiind invadat de aceste E-uri, produce cat mai multi anticorpi pentru a se apara. Produsi peste masura, acestia ajung sa fie utilizati impotriva propriului organism. Conform rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea in randul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu E-uri, se afla de locul III. Pe celelalte doua locuri primand consumul de droguri si medicamente si accidentele de circulatie. Conform raportului Comisiei Nationale de Oncologie-2000, in Romania cancerul prezinta o crestere alarmanta. In scurt timp, se crede ca aceasta maladie, pentru care momentan nu s-a descoperit antidot va deveni boala mileniului III. In termeni oficiali, aditivii alimentari se definesc ca fiind substante care in mod normal nu sunt consumate ca aliment in sine, care pot avea sau nu valore nutritiva, dar care prin adaugarea lor intentionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice, pentru fabricare, prelucrare, preparare, tratament si ambalare devin o componenta a lor.

In listele nationale, dar si internationale, aditivii sunt catalogati in 25 de categorii, numerotati specific. Colorantii sunt folositi pentru a schimba sau a da culoare: E100-E182. Conservantii sunt substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea lor de microorganisme: E200-E297. Antioxidantii prelungesc perioada de pastrare a alimentelor protejand impotriva oxidarii: E300-E390. Agentii de ingrosare sunt substante care maresc vascozitatea produselor alimentare. Emulgatorii asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare E400-E496. Agenti de gelifiere sunt substante care duc si ajuta la formarea gelurilor. Stabilizatorii sunt substante ce permit mentinerea propietatilor fizio-chimice ale alimentelor. Sarurile de topire: E452. Agenti de gust (aromatizanti) sunt de trei feluri: substante aromate naturale, substante aromate identic naturale si substante artificiale: E600-E640. Acidifiantii se folosesc pentru a creste aciditatea alimentelor dandu-le un gust acru: E300-E390. Amidon modificat: E1400-E1450. Agenti antiaglomeranti: E500-E580. Edulcoranti sau indulcitori: E900-E999. Antispumanti: E500-E580. Substantele de afanare sunt substantele care ajuta la cresterea volumului alimentelor: E400-E496. Agenti de suprafata si albire: E900-E999, E1500-E1520. Agenti de intarire sau afemisanti: E500-E580. Umectanti: E1200-1202, E1400-E1450,E1500-E1520. Enzime: E1100-E1105. CELE MAI PERICULOASE E-URI E212 (benzoatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar, dar si pentru a da gust unor alimente de calitate slaba. Bauturile racoritoare cu aroma de citrice contin o mare cantitate de benzoat de sodiu, de la 25 mg pana la 250 ml. Il mai gasim in lapte, produse din carne, produse de brutarie si dulciuri. Este prezent si in unele medicamente cum ar fi Tylenolul si Phenerganul. Acesta provoaca urticarie si agraveaza astmul. Trebuie sa stii ca Asociatia Consumatorilor din Piata Comuna Europeana il considera cancerigen. Desi in SUA este interzis, in Romania este permis. E330 (acidul citric) produce afectiuni bucale cum ar fi aftele ai are actiune cancerigena. Este prezent in majoritatea sucurilor din comert, insa se mai intrebuinteaza si pentru mustar si conservele de ciuperci. E338 (acid fosforic) il gasim in preparatele din branza. Provoaca tulburari digestive, indigestie, voma, colici abdominale. E951 (aspartam) este unul dintre cei mai folositi indulcitori si este cancerigen. Se crede ca poate fi sursa a peste 70 de boli. Il intalnim in guma de mestecat, produsele zaharoase si bauturile racoritoare. Pe termen lung, s-a demonstrat ca, in exces, aspartamul poate duce la gripa, boli de plamani, infectii urinare, intestinale si lipsa de calciu. De asemenea, mai poate produce cefalee, insomnie, tulburari de vedere, de auz, tulburari ale memoriei, amnezii usoare, oboseala, palpitatii si predispunere la ingrasare. Declanseaza tumori cerebrale, scleroza, malformatii si diabet. In SUA este interzis. Cofeina in cantitati mari poate provoca palpitatii, cresterea presiunii sangvine, voma, convulsii, diaree, insomnie, crampe stomacale, tremur, spasme musculare si scaderea calcemiei. E952 (ciclamat) este un indulcitor artificial ce poate produce migrene. Poate fi cancerigen. Este interzis in Anglia si in SUA din 1970. E455 (difosfat) in cantitati foarte mari poate deregla prezenta calciului si a fosforului in organism. E452 (polifostati) in cantitati foarte mari poate afecta functionarea normala a metabolismului E110 (Sunset Yellow) intra in componenta sucurilor, dropsurilor, inghetatei, snacks-urilor, chips-urilor, bauturilor, medicamentelor, conservelor de peste, prafurilor de budinca colorandu-le in galben, dupa cum spune si numele apus de soare sau apus galben daca traducem mot-a-mot. Este cancerigen si poate produce tumori anale. Printre efectele sale secundare se mai numara si congestia nazala, alergii, dureri abdominale, indigestie, voma, hiperaciditate. Este interzis in Norvegia. E466 (carboximetilceluloza) produce indigestie, voma, colici abdominali si alte tulburari digestive.

E104 (Quinoline Yellow) este un colorant galben folosit pentru dropsuri, inghetate, prafuri de budinca. De asemenea, se mai intrebuinteaza pe scara larga si in produsele cosmetice cum ar fi rujuri, cosmetice pentru par, parfumuri, dar si pentru o serie intreaga de medicamente. Poate provoca dermatite. Este interzis in SUA si Norvegia. E440 (pectina) se gaseste in jeleuri, sosuri si gemuri. Consumat in cantitati mari, poate provoca disconfort intestinal. E127 (eritrozina) este un colorant rosu ce se intrebuinteaza pentru compoturi, bauturi alcoolice, inghetata, prajituri, bomboane, sucuri racoritoare. In urma experientelor facute in laborator pe sobolani, s-a demonstrat ca duce la cancer de tiroida. Rezultatele sunt inca neclare in ceea ce priveste cancerul la om. Din 1990, este interzis in SUA, dar si in Norvegia. E132 (idigotina) este un colorant ce se adauga in dulciuri, inghetata, produse de patiserie, biscuiti. Poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, probleme de respiratie, urticarie, reactii alergice. Este interzis in Norvegia. E412 (guma guar) poate provoca crampe, greturi si reduce nivelul colesterolului. E102 (tartrazina) este un colorant galben ce se gaseste in dulciuri, budinci, inghetate, dropsuri, bauturi, mustar, supe instant, gemuri, cereale, snack-suri. Are actiune cancerigena si poate provoca tumori tiroidiene, mutatii cromozomiale, determina deficiente de vitamina B6 si zinc, genereaza crize de astm bronsic si urticare. Este interzis in urmatoarele tari: Norvegia, Austria, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Olanda. Romania a solictat si ea autoritatilor interzicerea acestui compus. E122 (azorubina) este un colorant rosu obtinut din gudron. Face parte din compozitia unor dulciuri ca martipan, jeleu, peltea. Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina. Tari precum Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia au intezis folosirea lui. E250 (nitrit de sodiu) produce boli cardio-vasculare. Este folosit pentru a da culoarea rosie a carnii. Adaugarea nitritilor in alimente poate duce in timp la formarea de celule cancerigene. Insa nitritul este folosit in compozitia carnii deoarece reduce riscul aparitiei bacteriilor care ar putea provoca toxina botulinica. E621 (glutamat monosodic) este prezent in cantitati mari in supele concentrate, fiind considerat de catre specialisti una dintre cele mai cangerigene substante. Se foloseste pentru conservarea branzeturilor, laptelui, mezelurilor, ciupercilor, tonului, preparatelor inghetate. Majoritatea tarilor din Europa incearca sa interzica aceasta substanta deoarece glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer. Are o serie de reactii adverse in cazul persoanelor bolnave de astm si are efecte neurotoxice provocand migrene si crampe. Este cu desavarsire interzis in mancarea copiilor! E132 (indigotina) provoaca greata, varsaturi, urticarie, probleme de respiratie, hipertensiune arteriala. Este interzis in Norvegia. E160 (annato) este un colorant rosu ce se gaseste in branza, unt, margarina, cereale, snacks-uri, chips-uri, dar si in produse cosmetice cum ar fi sapunurile si vopselele. Provoaca urticarie. Se recomanda renuntarea la el. E124 (rosu ponceau) se gaseste in mezeluri si este toxic. S-a interzis in SUA si Norvegia. E223 (metabisulfit de sodiu) este un compus ce provoaca alergii, afectiuni intestinale, atac de astm, distruge vitamina B1. Il gasim in carne de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prajituri, bere, vin, otet de vin, unele sucuri. E320 (butil-hidroxi-anisol BHA) este un conservant ce se gaseste in cartofii deshidratati, uleiuri vegetale, margarina, supe concentrate, sosuri, guma de mestecat, arahide. Este posibil cangerigen si consumat in doze foarte mari creste nivelul de colesterol. Este un derivat din petrol. Este cu desavarsire interzis in mancarea copiilor! In tari precum Japonia, a fost interzis din anul 1958. Restaurantele McDonalds din SUA au eliminat acest aditiv din produsele lor inca din 1986. E555 (silicatul de aluminiu si potasiu) este folosit in sare, lapte praf si faina. Desi se stie clar ca aluminiul este cauza unor probleme placentare in timpul sarcinii si ca este asociat cu boala Alzheimer, in Romania este permis. E421 (manitol) este interzis in mancarea sugarilor putand provoca diaree si disfunctii renale. Provoaca greata si voma si alergii.

http://www.flu.ro/articole/Sanatate/E_urile_alimentare_afla_cat_de_periculoase_sunt http://www.danutritie.ro/e-urile/ http://www.feminis.ro/sanatate/lista-celor-mai-toxice-e-uri-alimentare-16290

Aminele sunt compui organici care conin n molecula lor grupa amino (-NH2) legat de un radical hidrocarbonat. Aminele seamn structural cu amoniacul, cu diferena c unul sau mai muli atomi de hidrogen sunt nlocuii cu substitueni precum grupe alchilice sau arilice. Nu trebuie fcut confuzie ntre amine i amide. Acestea din urm au formula chimic R-C(O)NH2, unde C(O) reprezint o grup

carbonil. Aminele i amidele au structuri i deci proprieti diferite, deci distincia este din punct de vedere chimic foarte important. Ambigu este situaia n care aminele n care grupa NH2 este nlocuit cu o grup NM, unde M este un metal, se numesc amide. Astfel, (CH3)2NLi se numete dimetilamid de litiu. Formula general a aminelor este de forma .

Clasificare
Amine primare, secundare i teriare
Deoarece aminele pot fi considerate ca produi rezultai din nlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se nlocuiete un singur atom de hidrogen.

Structura aminei primare

metil amin

etil amin

2 propil amin Amine secundare - Din molecula de amoniac se nlocuiesc doi atomi de hidrogen.

Structura aminei secundare

dimetil amin

etil metil amin Amine teriare - Din molecula de amoniac se nlocuiesc toi trei atomii de hidrogen.

Structura aminei teriare

trimetil amin

dietil metil amin

Amine alifatice, aromatice i mixte


n locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. n funcie de tipul acestora, aminele pot fi: Amine alifatice - Radicalul (sau radicalii) care se leag de atomul de azot este unul alchil.

enamin Amine aromatice - Radicalul (sau radicalii) care se leag de atomul de azot este unul aril.

fenil amin (anilin)

naftil amin Amine mixte - Radicalii care se leag de atomul de azot sunt o parte alchil i alta aril.

fenil metil amin

etil fenil metil amin

Monoamine i poliamine
Toate aminele prezentate anterior sunt monoamine, nsemnnd c n molecul exist doar o singur grupare -NH2. Poliaminele au dou sau mai multe grupri n molecul.

1,2 etilen diamin

1,4 butilen diamin

fucsin

Nomenclatur
Aminele se denumesc folosind denumirea radicalilor corespunztori urmai de cuvntul amin. Radicalii sunt denumii n ordine alfabetic, iar numrul de grupe amino este evideniat prin prefixele di, tri.

Sinteza aminelor
Alchilarea amoniacului
Cu halogeni

Alchilarea amoniacului se face n mai multe etape, rezultnd n final un amestec de amine primare, secundare, teriare i o sare cuaternar de amoniu. Din acest amestec componenii se separ foarte greu, de aceea aceast metod nu are un randament bun.

Cu alcooli

Cu sulfat acid de metil

Pentru a obine amine secundare sau teriare mixte se folosete n mod special reacia anilinei cu sulfatul acid de metil (CH3OSO3H).

Reducerea nitroderivailor
, n prezen de nichel

Reducerea amidelor

Reducerea nitrililor

Degradarea oxidativ Hoffman

Proprietile chimice ale aminelor


Bazicitatea
Aminele au un dublet electronic neparticipant la atomul de azot. Prezena acestor electroni neparticipani confer aminelor un caracter bazic, ei putnd accepta un proton. (hidroxid de alchil amin) Cu apa reacioneaz doar aminele inferioare, deoarece apa este un acid slab. Pentru cele superioare se folosete reacia cu acizi (mai puin HNO2, care are caracter oxidant i distruge grupa amino). (clorhidratul aminei) Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puin bazice chiar dect amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice dect amoniacul, iar la cele secundare bazicitatea este i mai crescut.

Alchilare
Alchilarea aminelor primare duce la apariia aminelor secundare. Alchilarea acestora produce amine teriare, iar dac alchilarea se continu, apar sruri cuaternare de amoniu.

Acilare
Acilarea aminelor nseamn nlocuirea unuia sau a ambilor atomi de hidrogen de la gruparea amino. Deci pot fi acilate doar aminele primare i secundare, pentru c doar acestea dispun de atomi de hidrogeni legai de azot. Reacia se produce tratnd aminele cu acizi organici, cloruri acide sau anhidride acide.

Folosit industrial este reacia de obinere a vitaminei H.

Protejarea grupei amino prin acilare se face fa de urmtorii reactani: permanganat de potasiu (KMnO4), bicromat de potasiu (K2Cr2O7), oxigen diatomic (O2), acid azotos (HNO2) i halogeni (X).

Diazotare
La aceast reacie particip doar aminele primare alifatice sau aromatice, reactantul folosit fiind acidul azotos (HNO2). Deoarece HONO este instabil, el se prepar chiar n mediul n care se dorete a fi folosit.

Din diazotarea aminelor alifatice rezult alcooli i ap. Grupa amino din amin este nlocuit de hidroxilul din acolad, rezultnd astfel alcoolul. Grupa amino se desface i ea, atomii de azot unindu-se, iar cei doi atomi de hidrogen se leag de oxigenul rmas din acid, formnd apa.

Din diazotarea aminelor aromatice rezult sruri de diazoniu.

Srurile de diazoniu sunt foarte instabile, de aceea ele sunt supuse, imediat dup obinere, altor reacii.

O alt reacie la care pot fi supuse srurile de diazoniu este reacia de cuplare cu fenoli sau amine aromatice (care pot fi primare, secundare sau teriare). Din aceast reacie reult azoderivai, care sunt folosii drept colorani n industria textil.

Utilizri ale aminelor


Anilina este cel mai important termen al seriei. Ea se folosete ca materie prim pentru industria coloranilor, a medicamentelor i a detergenilor. Aminele primare aromatice sunt materie prim pentru fabricarea coloranilor. n reacie cu acidul azotos (HNO2), formeaz sri de diazoniu, care se supun imediat (datorit instabilitii) unor reacii de cuplare, rezultnd azoderivai. Acetia sunt puternic colorai i deci folosii n principal n industria textil. Printre substanele medicamentoase rezultate din amine se numr clorfeniramina, clorpromazina, efedrina, fenilefrina, amfetamina, metamfetamina, metcatinona.

Aminele provin teoretic din amoniac prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali hidrocarbonai, ca n imaginea de mai jos:

Denumirea aminelor se realizeaz prin adugarea sufixului "amin" la numele radicalului organic sau la cel al hidrocarburii de baz. Bineneles, se va ine cont i de regulile de denumire a hidrocarburilor, care au fost precizate n cteva din leciile anterioare. Iat cteva exemple de amine i modaliti de denumire a acestora. De reinut este i faptul c unele amine au att denumiri uzuale (folosite mai des), ct i denumiri conform IUPAC.

(anilina)

(N-etil

N-metil

anilina)

(-naftilamina)

(nicotina)

Aminele au structuri foarte diferite. Ele difer prin numrul i natura radicalilor de hidrocarbur sau prin numrul grupelor amino din molecul. Aceste diferene structurale reprezint criterii de clasificare a aminelor: A. CH3 dup gradul substituie al atomului primare:CH3NH2 secundare:CH3NHCH3 teriare: CH3NCH3 de de azot din amoniac: (metilamina) (dimetilamina) (trimetilamina)

B. dup natura alifatice:CH3CH2NH2 aromatice: C6H5NH2 alchilarilamine : C6H5NH CH3 (fenilmetilamina) C. dup numrul grupelor monoamine: CH3CH2CH2NH2 diamine: NH2CH2CH2NH2 (etilendiamina)

radicalilor: (etilamina) fenilamina(anilina)

funcionale: (propilamina)

Metanolul sau alcoolul metilic (CH3-OH) este un lichid incolor, volatil, cu miros specific, miscibil cu apa. Este toxic pentru organismul uman: consumat n cantiti mici provoac orbirea, iar consumat n cantiti mari provoac moartea, doza letal fiind de 0,15 g/kg corp. Este utilizat ca dizolvant pentru grsimi, lacuri i vopsele, la fabricarea aldehidei formice folosite n cantiti mari la obinerea unor materiale sintetice sau colorani. Etanolul sau alcoolul etilic (CH3-CH2-OH) este un lichid incolor, cu gust arztor i miros specific, miscibil cu apa. Este cunoscut, apreciat i preparat din cele mai vechi timpuri. Sucurile dulci din fructe fermenteaz sub aciunea microorganismelor din drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae), conducnd la alcool etilic: C6H12O6 (glucoz) -> 2 CO2 + 2 C2H5OH (etanol) Procesul descris de reacia de mai sus se numete fermentaie alcoolic.

Consumat n cantiti mici, sub forma buturilor alcoolice, este un excitant al sistemului nervos. Consumat n doze mari este toxic. Se oxideaz aerob, sub aciunea enzimelor produse de unele bacterii, la acidul acetic. Procesul se numete fermentaie acetic i ajut la obinerea oetului alimentar din vin: CH3-CH2-OH + O2 -> CH3-COOH + H2O Glicerina (sau 1,2,3-propantriol sau glicerol) este un lichid cu consisten siropoas, incolor, inodor, cu gust dulce i solubil n ap. Industrial, se obine din propen. Este folosit ca dizolvant n cosmetic, n medicin, la fabricarea spunurilor, la prepararea lichidelor antigel, la fabricarea unor rini sintetice etc. O utilizare important a glicerinei este ca materie prim

pentru obinerea dinamitei. Prin esterificarea glicerinei cu acid azotic se obine trinitratul de glicerin, numit impropriu i nitroglicerin. Amidele sunt derivai funcionali ai acizilor carboxilici n care grupa -OH din carboxilul acidului este nlocuit de grupa amino (-NH2).

Formula general a amidelor este: Amidele se denumesc folosind cuvntul amid, urmat de numele acidului organic din care provine.

Clasificare
Dup natura radicalului
Alifatici

, amida acidului formic (formamid);

, amida acidului acetic (acetamid);

, amida acidului propionic (propionamid).


Aromatici

, amida acidului benzenic (benzenamid), unde acolada reprezint un nucleu benzenic.

Dup numrul grupelor funcionale


Monoamide

Cele prezentate anterior sunt toate monoamide.

Poliamide

, oxalamida;

, tereftalamida, unde acolada reprezint un nucleu benzenic.

Metode de preparare
Reacia acizilor organici cu amoniac

, cea de-a doua reacie avnd loc la cldur

Reacia clorurilor acide cu amoniac

Reacia anhidridelor acide cu amoniac

Reacia esterilor cu amoniac

Hidroliza parial a nitrililor

Proprieti fizice
Toate amidele sunt substane solide i cristalizate, excepie fcnd doar formamida. Au puncte de topire ridicate. Amidele inferioare sunt solubile n H2O, cele superioare n solveni organici.

Proprieti chimice
Reacia de hidroliz
Fiind derivai funcionali ai acizilor organici, cea mai important proprietate chimic este hidroliza.

Reacia de deshidratare

Reacia de reducere (adiie de H2)

Reacia de oxidare degradativ


Aceast reacie are loc avnd hipobromit de sodiu ca un reactant.

Reprezentani
Cea mai important amid este ureea (diamida acidului carbonic). Amidele sunt substane chimice aparinnd uneia dintre cele dou clase de compui organici ce conin azot, nrudii cu amoniacul i aminele i avnd n structur o grupare carbonil (-C=O). Amidele covalente, din prima clas, sunt formate prin nlocuirea gruprii hidroxil (-OH) a unui acid cu un grup amino (-NR2, n care R poate reprezenta un atom de hidrogen sau un compus organic, precum metilul). Amidele formate din acizi carboxilici, numite i carboxamide, se gsesc n stare solid, cu excepia celei mai simple, formamida, care se gsete n stare lichid.

Amidele nu sunt bune conductoare de electricitate i au temperaturi de fierbere foarte ridicate; n stare lichid sunt solveni exceleni. Nu exist surse naturale de amide covalente simple, ns peptidele i proteinele din sistemele vii reprezint lanuri lungi (polimeri) cu legturi peptidice, care sunt legturi amidice. Ureea este o amid cu dou grupuri amino. Amidele covalente cu valoare comercial includ i cteva care sunt folosite ca solveni; la acestea se adaug sulfamidele i nylonul. Amidele ionice, cea de-a doua clas, sunt obinute prin tratarea unei amide covalente, a unei amine sau a amoniacului cu un metal reactiv (de exemplu, sodiu) i sunt puternic alcaline.
Ureea este o substan solid, cristalizat, solubil n H2O. Chimic vorbind, ea se comport ca amidele. Se folosete, de obicei, ca ngrmnt agricol, alturi de N, n industria medicamentelor i la obinerea de produi macromoleculari de policondensare cu aldehida formic. Ingrasamant chimic utilizat, in special , ca ingrasamant de suprafata, aplicat fie separat , fie in combinatie cu alte ingrasaminte. Are aplicatie si in zootehnie , intrand in compozitia furajelor complexe, produsul asigurand astfel necesarul de proteine pentru animale. Dozarea este in stransa dependenta cu tipul culturii , al solului si conditiile climaterice.

Ureea reprezinta produsul final al metabolismului proteinelor. Ea este sintetizata aproape exclusiv in ficat si eliminata pe cale renala, reprezentand unul dintre mecanismele principale de detoxifiere a organismului.

Ureea serica este un indicator util atat in evaluare functiei hepatice, cat si in ce a functiei renale. Fiind influentat de mai multi parametri (aportul proteic alimentar, statusul hidric, functia hepatica, functia renala), nivelul ureei serice insa nu este la fel de folositor n masurarea ratei de filtrare glomerulare cum este
cel al creatininei serice.