"Scopul este s trim ortodox, nu numai s vorbim i s scriem ortodox .

" (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Cteva gnduri despre tcere

Sa ne aratam tacuti si fara stiinta in fata celorlalti caci abia atunci dovedim si dobandim cea mai multa cunostinta caci mintea nerisipindu-se in vorbe multe, distinge cu mai multa claritate tot ce observa si afla. Tacerea fara rost este pricinuita ori din mandrie, ori din lenea mintii si aceasta-i semnul tampeniei, pe cand tacerea cu rost este semnul unei lucrari intense a mintii prin care surprinde tainele cele mai adanci ale existentei. In aceasta tacere mintea omeneasca se intalneste cu lucrarea intensa a Sfantului Duh Care ii comunica taine mai presus de cuvant. O astfel de tacere este semnul unei intense a persoanei , deci si a lui Dumnezeu care ii atrage mintea in tainele Sale. Numai persoana poate tacea in felul acesta intens de gandire. Alunga departe de tine duhul mult vorbitor caci in el sunt ascunse toate patimile cele rele: minciuna, indrazneala, gluma usuratica, rasul, calomnia, rautatea, vorba prosteasca si pe scurt vorbind, ceea ce s-a spus: ''Din multa vorbire nu va lipsi pacatul.'' (Pilde 10,19) Barbatul tacut este scaunul simtirii iar Domnul a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvant desert. (Teodor al Edesei) Limbutia este tronul slavei desarte prin care omul se arata pe sine si cauta sa se faca cunoscut. Limbutia este semnul dupa care-i recunosti pe ignoranti, usa clevetirii, calauza glumelor si a prostestii veselii, slujitoarea minciunii, destramarea umilintei, nascatoarea trandaviei, inainte-mergatoarea somnului, imprastierea mintii, nimicitoarea pazei sufletului, racirea fierbintelii inimii, intunecarea rugaciunii. Tacerea intru cunostinta este maica rugaciunii, izbavire din robia cugetelor, pazitoarea ravnei dupa Dumnezeu, cercetatoarea gandurilor, straja impotriva dusmanilor, inchisoare unde intra sufletul si-si plange pacatele, lucratoare a pomenirii mortii, zugrav iscusit al chinurilor vesnice, iscoditoare a judecatii lui Dumnezeu, sprijin puternic al intristarii (pocaintei), vrajmasa indraznelii, tovarasa linistii, potrivnica iubirii de a invata pe altii, adaus de cunostinta, prilejuitoarea vederilor dumnezeiesti, progres nearatat al virtutii, suire tainuita catre Dumnezeu. Cel ce nu-si cunoaste greselile isi infraneaza limba, iar vorbaretul nu s-a cunoscut inca pe sine cum trebuie. Tacerea lui Iisus l-a impresiofat pe Pilat, linistea omului duhovnicesc mistuie slava desarta. Un singur cuvant rostit a Petru si din pricina aceasta a plans cu amar, caci a uitat a s-a spus: ''Zis-am: pazi-voi caile mele ca sa nu gresesc cu limba mea.'' (Psalmi 38,1) si de ceea ce-a spus altul: ''Mai bine sa cazi de la inaltime pe pamant, decat din pricina limbii.'' Tacerea creeaza o stare de liniste a mintii care poate in felul acesta sa se ocupe cu patrunderea intr-o lume necunoscuta inca si pe care cauta sa o inteleaga. Cand se scufunda in Dumnezeu si in cunoasterea smereniei sale in fata lui Dumnezeu, ea da nastere rugaciunii. Tacerea intru cunostinta nu numai ca ne pazeste de vrajmasi, dar nici nu-i lasa sa se apropie. Cine s-a cunoscut pe sine cum trebuie, stie ca e indefinit si nu se poate descrie. Isi da seama ca de negraitul omenesc, pe langa aceasta, cunoscandu-se pe sine a ajuns la smerenie, adica la cunostinta micimii si nepriceperii sale si nu vrea sa mai spuna nimic caci orice cuvant vrea sa invete pe altul ceva. Daca numai in tacere se cunoaste pe sine ca negrait, numai in tacere se poate apropia cineva de Dumnezeu, infinit mai negrait. Tacerea in care s-a apropiat cineva de Dumnezeu e pe de alta parte o

convorbire cu Dumnezeu mai presus de orice vorbire. El il cunoaste pe Dumnezeu ca subiect care-i cere ceva, si-I raspunde prin smerenia sa. ''De-ti vei pazi limba ta, frate, ti se va da tie de la Dumnezeu harul strapungerii inimii ca sa privesti sufletul tau si prin aceasta vei intra in bucuria Duhului. Insa de vei fi biruit de limba, crede-ma ca niciodata nu vei iesi din intuneric.'' Limbutia se naste sau din prea mare libertate in vorbire si din obisnuinta cea rea - deoarece limba fiind un organ firesc al trupului, asa precum s-a deprins si precum ii cere obiceiul, asa si graieste - sau mai ales din slava desarta la cei ce se nevoiesc si mai ales la ei si deseori din lacomia pantecelui. Pentru aceea nu rareori multi dintre cei care-si infraneaza stomacul cu oarecare sfortare opresc si multa graire a limbii. Cel ce se sarguieste in cugetarea la moarte isi opreste limba, iar cel ce a agonisit plansul inimii se fereste de vorbarie ca de foc. Nestatornicii si nepriceputii sa nu ispiteasca pe cei intelepti. Iar cel intelept este barbatul ce place lui Dumnezeu, care vorbeste putine si pe cele de trebuinta si placute lui Dumnezeu. (Antonie cel Mare)47 Cand afli pe unul galcevindu-se si luptandu-se impotriva adevarului si a lucrului vadit, pune capat galcevii, parasind pe unul ca acela, fiindca si-a impietrit cu totul mintea. Caci precum apa cea rea strica vinul, cu vrajba strica pe cei virtuosi cu viata si cu socotinta. (Antonie cel Mare)47 Nu spune multimii cuvinte despre evlavie si buna vietuire. Nu pentru pizma zic, dar socotesc ca vei fi luat in ras de cei smintiti. Caci cel asemenea se bucura de cele asemenea. Iar astfel de cuvinte putini auzitori gasesc. Mai bine este dar a nu grai, decat ceea ce voieste Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor. (Antonie cel Mare)47 Cuvantul este sluga mintii. Caci ce voieste mintea, aceea talcuieste cuvantul. (Antonie cel Mare)47 Prin trup omul este muritor. Dar prin minte si cuvant nemuritor. Tacand intelegi si dupa ce ai inteles graiesti. Caci in tacere naste mintea cuvantul. Si rostind cuvant de multumita lui Dumnezeu, iti lucrezi mantuirea. (Antonie cel Mare)47 Cel ce vorbeste fara socoteala nu are minte, caci graieste fara sa inteleaga nimic. Cerceteaza dar ce-ti este de folos sa faci pentru mantuirea sufletului. (Antonie cel Mare)47 Nu vorbi cu doua limbi, intr-un fel aratandu-te cu cuvantul si intr-alt fel aflandu-te cu constiinta. Caci pe unul ca acesta Scriptura il pune sub osanda. (Marcu Ascetul)47 Precum usile bailor, deschizandu-se necontenit, imping caldura dinauntru afara, asa si sufletul cand vrea sa vorbeasca multe, chiar daca le-ar spune toate bune, imprastie si slabeste puterea tinerii de minte prin poarta graitoare. Prin aceasta mintea uita sa spuna lucrurile care se cuvin la vreme potrivita si impartaseste de-a-valma oricui se nimereste o amestecatura de ganduri, nemaiavand nici pe Duhul Sfant, care sa-i pazeasca cugetarea ferita de naluciri. Caci lucrul bun scapa totdeauna vorbariei, fiind strain de orice valmasag si imaginatie. Buna este deci tacerea la vreme, ea nefiind decat mama gandurilor prea intelese. (Diadoh al Foticeii)47 De ce iubete lumea zgomotul?n trecut oamenii se adunau la eztori s cnte doine, cntece de leagn, ghicitori etc. Azi? Se uit bogia folclorului, fiindc oamenilor nu le mai place tcerea creatoare Zgomotele cad ca un potop. Cine va fi n stare s construiasc o nou arc a lui Noe salvatoare din noul potop al decibelilor? Tcerea, n faa oamenilor i a celor nconjurtoare, nu este o fug din faa vieii, ci este condiia indispensabil ca sufletul s se rentoarc mai autentic n faa oamenilor i a tuturor celor nconjurtoare. Astzi cnd dincolo de fiecare vietate care caut s-i fac simit prezena, bile de tcere sunt necesare omului ca s tac n el glasurile discordante ale orgoliului i egoismului, dar mai ales pentru a asculta Cuvntul luntric, care ne purific, ne fortific i ne unific. Fptura noastr este plin de lucruri care ne proiecteaz afar a spus pascal. Surmenajul i exteriorizarea nentrerupt a vieii noastre ne duce la o nemiloas irosire a vitalitii noastre luntrice. De aceea, Pascal spunea c nenorocirea omului se trage dintr-un singur lucru c nu tie s stea linitit ntr-o camer. Clipele de tcere pe care ni le rezervm, chiar dac sunt dureroase, confer gndirii noastre o agerime nou, vorbirii noastre rezonane mai adnci, aciunii noastre o rodnicie nzecit. Ct taci, atta valorezi. Dac Dumnezeu ne-ar scrie pe fruni gndurile care ne frmnt, n-am mai ndrzni s ne artm lumii,

am nelege mai bine nimicnicia noastr, dar mai ales importana pe care trebuie s-o acordm tcerii, ca mijloc indispensabil pentru a face ordine n propria cas. Rugciunea nu este aceea care zboar de pe buze cnd n suflet este furtun, deoarece cu Dumnezeu nu ne ntlnim undeva n cosmos, ci n intimitatea inimiirugciunea trebuie scldat n tcere, astfel este lipsit de mediul su vital. A fi tcut nu nseamn a fi mut sau ursuz. Trebuie s ne pzim de tcerea rea ca de flecreal, pentru c tcerea nu este ceva absolut n sine, o raiune de a fi. Avem, de exemplu, tcerea mofluz, care este un lucru nedemn de un adult, sau tcerea unei mndrii ifonate, avem tcerea indiferenei sau egoismului n cazul n care cuvntul nostru ar putea aduce lumin, pace i mbrbtare; exist i o tcere evaziv, atunci cnd am avea datoria de a face act de prezen iubitoare i activ fa de cei din jurul nostru; exist i o tcere a laitii atunci cnd ar trebui s avem curajul de a lua aprarea cinstei lui Dumnezeu, ori a reputaiei aproapelui, sau cnd am avea obligaia de a ne mrturisi vinovia. Tcerea este o binefacere i o bogie, dar n anumite cazuri ea poate fi uciga. Spiritul de a critica este un venin, un vierme, un cancer ntr-un organism sntos. El absoarbe energiile vitale ale celui ce critic, ale celui ce ascult critica i ale celui criticat. Spiritul de a critica este spiritul satanei. Dac cineva i d acces n sine, nu mai este loc nici pentru intimitate cu sine, nici cu aproapele i nici cu Dumnezeu.Tcerea este dimensiunea vital a sufletului n care se nva cea mai frumoas i eroic melodie, menit s fie cntat cu ngerii un cntec nou (Apoc. 5,9). Trebuie s tim s profitm i de zgomots-l ascultm n tcere i s-l unim cu rugciunea: zgomotul, de pild, al unei nicovale dac-l ascultm ne ofer n tcere munca muncitorilor; un clopot cnd sun ne ndeamn la rugciune; vntul ne ndeamn s ne rugm pentru cei ce sufer de frig, etc.S meditm mult Cuvntul lui Dumnezeu, ca s nu ajungem sclavii cuvintelor noastre, dar s fim liberi prin inspiraia Duhului Sfnt. Publicat de Pr. Iulian Naros