Religia in Grecia Antica Religia politeista oficiala a Greciei clasice (sec. V-IV . H.

) s-a format pe baza poemelor homerice si a unei mitologii foarte bogate, n care societatea zilelor nu se deosebea prea mult de cea omeneasca. Panteonul era foarte ierarhizat. Relatiile dintre oameni si zei aveau un caracter interesat. Romanii au imitat aceasta religie, de aceea, dupa numele grec al divinitatilor veti regasi in paranteze si numele roman. COSMOGONIA Grecii au preluat cosmogonia babiloniana, cu unele modificari. Ei credeau ntrun Haos initial din care au iesit cerul, pamntul si marea. Cerul(Uranos) si pamntul(Gaia) s-au mpreunat, dnd nastere unor uriasi, numiti Titani. Cerul a avut ideea sa-i respinga pe Titani n snul matern al pamntului care, prada durerilor, a asmutit pe fii sai contra tatalui lor. Astfel, unul dintre Titani, Kronos (Saturn) a cstigat domnia universului. El si-a nghitit fii dar cel mai tnar, Zeus (Jupiter) a fost ascuns de mama sa, iar mai trziu, cnd a ajuns adult, l-a nvins pe tatal sau, silindu-l sa dea napoi fiii nghititi. Fratii lui Kronos, Titanii se ridica mpotriva lui Zeus care-i nvinge nainte de a-si ncepe domnia. n timpul lui Kronos, fusese vrsta de aur. n timpul lui Zeus s-a trecut la vrsta de argint, apoi la vrsta de arama iar n final la degradarea maxima, n vrsta de fier. Exista si traditii despre potop. ZEII Desi nu au existat dintotdeauna, zeii sunt nemuritori si fericiti. Ei au forma omeneasca (sunt Antopomorfi) si mai ales au sentimente si defecte omenestidoisperzece zei era socotiti superiori, fiind numiti olimpieni, fiindca ar fi locuit pe muntele Olimp din Thessalia. VIATA DE DINCOLO DE MORMNT Sufletele mortilor trec fluviul subpamntean Styh, n barca lui Charon, paznicul infernului, lumea subpamnteana a lui Hades. Traducatorii Septuagintei au redat cuvntul ebraic Seol (locuinta mortilor) prin Hades iar scriitorii Noului Testament grec au prelucrat acest sens prin Iad. n Luca 16:23, Apoc. 20:13-14, D.Cornilescu nu a tradus termenul grec Hades prin iad, ci prin locuinta mortilor, revenind la sensul ebraic al cuvntului Seol. Sufletele sunt judecate si doar putine scapa de pedepse felurite si ajung n Cmpiile Elisee unde fericirea lor este foarte searbada. Dect sa fii rege n lumea umbrelor, mai bine grajdar n lumea celor vii, spunea eroului Ulyse sufletul eroului grec Ahile. Temple, preoti, rituri si sarbatori Serviciile religioase aveau loc la altare n aer liber, unde se aduceau jertfe. n temple se pastrau statuile zeilor si darurilor primite de la credinciosi. Credinciosii nu aveau acces n ele, ci doar preotii. Templul se compunea dintru-un vestibul, sala

principala unde se gasea statia zeului si casa din spate. Coloanele nconjurau uneori tot templul, alteori erau doar la intrare. Biserica ortodoxa greaca din Bucuresti, pe B-dul Republicii, este construita n stil de templu grec. Crestinii au transformat n biserici templele greco-romane dar nu au folosit acest stil cnd au construit biserici noi, ci au preluat tipul de cladire publica romana numita basilica, de unde si cuvntul romnesc de biserica. Templul Partenon (al Fecioarei Atena) de pe Acropola cetatii Atena (adica din fortareata construita pe o naltime) este considerat cea mai frumoasa opera de arhitectura din istoria lumii. Statuile zeilor au si ele o mare valoare artistica. Preotii nu constituiau o casta aparte si nu aveau importanta pe care o aveau de exemplu in Iran si in India, desi preotia se transmitea uneori din tata in fiu. Aceasta pentru ca la greci cultul putea fi implinit de oricare cetatean, dar pe un termen limitat si numai rareori pe viata. Cand era vorba de viata politica, actele de cult erau implinite de conducatorii cetatilor, iar in familie erau implinite de capul familiei. Centrul cultului familial il forma focul, socotit ca zeu suprem al casei si intretinut permanent. Capul familiei ii aducea libatii si ofrande. In fata focului si sub protectia lui se desfasurau ceremoniile religioase prilejuite de principalele evenimente ale vietii de familie: nastere, casatorie, adoptie etc. Jocurile erau solemnitati religios-nationale. Atat de mult pretuiau grecii tot ce impodobea natura omeneasca: frumusetea, puterea, indemanarea, inteligenta etc, incat credeau ca fac placere zeilor organizand grandioase serbari in cursul carora se desfasurau tot felul de intreceri in frumusete trupeasca, in lupte, alergari etc. Erau si intreceri in poezie si elocventa, dandu-se ca premiul cel mai inalt o coroana facuta din ramuri rupte din maslinul sfant. Jocurile se deschideau cu ceremonii religioase. Cele mai importante jocuri erau cele "olimpice", celebrate din patru in patru ani in orasul Olimpia din Elida si care durau cinci zile. Erau inchinate lui Zeus Olimpianul. Erau apoi jocurile "pitice" in cinstea lui Apolo, celebrate din patru in patru ani la Delfi, jocurile "istmice" inchinate lui Poseidon, care aveau loc din doi in doi ani in Corint, jocurile "nemeice" in cinstea lui Zeus, celebrate din doi in doi ani in Argolida etc. Conceptia despre om in Grecia antica In religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive. Zeii din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos. Dupa moartea sau disparitia acestei rase, ei au devenit daimones. Dupa aceea au creat o rasa de argint care s-a rasculat impotriva lor. In mania lui, Zeus face spirite lumii subpamantene. El este creatorul rasei de bronz care dispare din acuza certurilor interne, dupa care Zeus creeaza rasa eroilor. Cativa dintre acesti eroi au luptat si au murit la Troia si Teba. In cele din urma, Zeus formeaza o rasa de fier care reprezinta rasa umana din zilele lui Hesiod. Aceasta creatie succesiva nu are vreo semnificatie precisa. Nu putem sustine faptul ca generatiile sau rasele create reprezinta schimbari istorice ale omenirii. Pentru Hesiod crearea nu este propriu zisa, ci este un proces de degenerare. O idee asemanatoare este cea a lui Pindar din Mitul Potopului. Dupa ce a trecut potopul, Pyrrha si Deucalion au coborat din Parnas si au facut oamenii din piatra. S-au nascut conducatorii locrieni din impreunarea celor doi. Promoteu a furat din cer focul si l-a daruit oamenilor care astfel nu mai eru neajutorati. Dupa ce Zeus a urcat pe tron, a dorit sa distruga rasa umana. Prometeu incepe sa-i invete pe oameni sa scrie, sa citeasca, sa domesticeasca animalele si sa practice medicina. Sunt si alti scriitori

greci care relateaza despre crearea omului, dar ale caror detalii nu depasesc prea mult sfera miticului. Bibliografie: 1. http://www.crestinortodox.ro 2. www.referat.ro 3. Revista Terra Magazin, martie 2010