Sngele

Sngele are n compoziie dou elemente principale: plasma i elementele figurate. Plasma sanguin reprezint 55-60% din ntreaga cantitate de snge. Aceasta este compus din 90% ap, 9% substane organice (proteine, lipide, glucide) i 1% substane minerale (sruri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Elementele figurate sunt celulele propriu-zise ale sngelui, care plutesc n plasma sanguin. Acestea sunt de mai multe tipuri: hematii, leucocite i trombocite. Hematiile (4.5 5mil/mm3 sange), denumite i globule roii, au rolul de a vehicula oxigenul (O2) i dioxidul de carbon (CO2). Hematiile sunt celule anucleate (fr nucleu), ele nu se divid, formndu-se n mduva osoas. Acestea conin un pigment numit hemoglobin, care d culoarea roie sngelui. Hemoglobina este alctuit din hem (un colorant rou, care conine fier i care are rolul de a fixa oxigenul) i globin (o protein din grupa albuminelor). Unele specii au pigmeni care nu conin fier, ci cupru, i astfel culoarea sngelui lor este albastr. Hematiile se mai numesc i eritrocite. Leucocitele sau globulele albe (6-8 mii/ mm3 sange )au rol n imunitate (aprarea organismului). Ele sunt celule ,,foarte agresive, care fagociteaz (nglobeaz n masa lor) bacterii, virusuri, celule distruse. Exist mai multe familii de leucocite (numite clone), fiecare clon acionnd doar mpotriva anumitor ageni infecioi. Trombocitele (150-300 mii/ mm3 sange) mamiferelor provin din megacariocit, o celul mare cu nucleu polilobat, i nu sunt celule propriu-zise, ci fragmente celulare care au rol n coagularea sngelui. Ele corespund plachetelor sanguine de la celelalte vertebrate. Sistemul circulator are rolul de a pompa sngele n ntregul organism. El este compus din inim i vase de snge (vene, artere i capilare). Sngele transport n ntreg organismul oxigenul, substanele nutritive, secreiile glandelor endocrine (hormoni), medicamentele i anticorpii. De asemenea, el ajut la eliminarea CO2 i a substanelor nefolositoare, aflate n exces sau toxice. Mediul intern reprezinta totalitatea lichidelor extracelulare ( sange, limfa, lichid interstitial, endolimfa). Grupa OI A II B III AB IV Proportia la rasa alba 47% 41% 9% 3% Aglutinogen (antigen) A B AB Aglitinine (anticorp) , Doneaza la Toate A, AB B, AB AB Primeste de la O A,O B, O O, A, B

Rehula transfuziei de sange: In sangele primitorului nu trebuie sa exista aglutinine care sa interactioneza cu aglutinogenii donatorului. Aglutinogenul nu trebuie sa se intalneasca cu aglutinica corespunsatoare deoarece se produce aglutinarea/ liza hematiilor. Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh absena antigenului nu presupune existena anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi anti D. La nivelul populaiei globale, frecvena fenotipurilor Rh este: Rh+ 84% Rh- 16% Imunitatea Reprezinta capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza diferiti agenti straini care, prtrunsi in organism determina modificare ale homeostaziei dar si celule proprii, moarte sau distruse pe care organismul nu le mai recunoaste. Clasificare: Imunitatea nespecifica: totalitatea factorilor care realizeaza protectia organismului impotriva oricarui antigen. Este prompta dar cu eficacitate slaba. Ex: sinteza de interferon, cresterea temperaturii corpului si a numarului de leucocite, capacitatea leucocitelor de a fagocita Imunitatea specifica: cu ajutorul limfocitelor T( imunitatea mediate celular) si B( imunitate mediate umoral, cu formare de anticorpi specifici). Imunitateamai poate fi : 1. Naturala: innascuta ( nespecifica) si subanascuta/ dobandita pasiv cu ajutorul anticorpilor sin colostrul matern sau active, facand boala. 2. Artificial: dobandita pasiv, prin administrarea unor seruri cu anticorpi si active, prin administrarea de vaccinuri, se introduce in organism germeni atenuati sau morti, incapabili de a produce boala, car capabili de un raspuns imun.

Acrivitatea cardiaca Proprietatile miocardului:

1. Comune cu ale muschilor striati: Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a rspunde maximal la stimuli careegaleaz sau depesc valoarea prag. Aceasta reprezint legea tot sau nimic. Inima esteexcitabil numai in faza de relaxare (diastol), iar in sistol se afl n stare refractare absolut i nu raspunde la stimuli. Aceasta reprezinta legea neexcitabilitii periodice ainimii. Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitatia n toate fibrele sale. Impulsurile generate automat si ritmic de nodulul sinoatrial se propaga n peretii atriilor, ajung la nodulul atrioventricularsi, prin fasciculul Hiss si reteaua Purkinje, la tesutul miocardic ventricular. Tesutul nodal genereaza si conduce impulsurile, iar tesutul miocardic adult raspunde prin contractii. Contractilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde la actiunea unui stimul prin modificari ale dimensiunilor si tensiunii. Astfel, n camerele inimii se produce o presiune asupra continutului sangvin si are loc expulzarea acestuia. Forta de contractie este mai mare n ventricule dect n atrii, iar cea mai mare este n ventriculul stng. Contractiile miocardului se numesc sistole, iar relaxarile, diastole. Contractia miocardului este similara, n esenta, cu cea a musculaturii scheletice. Miocardul necesita un aport mare de oxigen, deoarece, spre deosebire de musculatura scheletica, nu face datorie de oxigen" 2. Proprii Automatismul reprezinta proprietatea tesutului nodal de a se autoexcita ritmic. Mecanismul se bazeaza pe modificari ciclice de depolarizare si repolarizare ale membranelor celulelor acestuia. Ritmul cardiac, 70-80 batai/minut, este determinat de nodulul sinoatrial si poate fi modificat de factori externi. Caldura, influentele simpatice, adrenalina, noradrenalina determina tahicardie. Frigul, influentele parasimpatice si acetilcolina determina bradicardie. Debitul cardiac poate fi exprimat prin: -cantitatea de sange expulzata intr-un minut de inima -cantitatea de sange expulzata cu fiecare sistola =debitul systolic a)Circulatia sangelui in artere. Sangele circula in artere sub o anumita presiune care se transmite si asupra peretilor arteriali determinind tensiunea arterial care variaza in functie de debitul cardiac, rezistenta periferica si elasticitatea arterelor ( scade o data cu varsta). In conditii normale tensiunea arteriala la adulti este de 120-130 mm Hg pentru presiunea sistolica si de 70-80 mm Hg pentru cea diastolica,la 60 de ani avem o tensiune sistolica de 160 mm Hg.proprietatile arterelor: elasticicatea ( datorita ei curge sange incontinuu in arterele mari ) si contractilitatea.

c)Circulatia sangelui in capilare. Deplasarea sangelui in capilare este determinata de diferenta de presiune intre extremitatile capilarului,mai mare la nivelul arterelor, si mai mica la nivelul venelor.Reglarea circulatiei la nivel capilar se face prin procese de vasoconstrictie si vasodilatatie in functie de :-schimburile de substante nutritive -mentinerea homeostaziei tesuturilor. Capilarele prezinta: permeabilitate si motricitate a sfincterelor precapilare. c)Circulatia sangelui in vene. Aceasta este rezultatul diferentei de presiune intre cele doua extremitati ale arborelui venos,capilarele venoase si locul de varsare al venelor mari in atrii.Proprietatile venelor: distensibilitatea si contractilitatea. Diferenta de presiune din sistemul venos este mult mai mica decat in sistemul arterial al marii circulatii,totusi circulatia sangelui este facilitata si de alti factori: aspiratia toracica, rolul de pompa aspiratoare a inimii tonusul si contractiile muschilor ,extremitatile inferioare fragmenteaza coloana de sange si favorizeaza intoarcerea venoasa. aspiratia arterial Presa abdominal ( inspiratia) Valvulele venoase la venele de sub inima forta gravitationala favorizeaza circulatia in teritoriile aflate supracardiac si o stanjeneste pe cea aflata sub acest nivel.