LUCRAREA I

UTILIZAREA OXIGENULUI LA ARDEREA COMBUSTIBILILOR

1. INTRODUCERE Analiza parametrilor care influenteaza combustia arata caile de crestere a eficientei termice a arderii. Acestea sunt: ridicata; utilizarea pentru ardere a unor combustibili cu putere calorifica

folosirea drept comburant a aerului preincalzit sau a aerului imbogatit cu oxigen; combustia sa se produca in arzatoare care sa asigure o ardere completa la coeficienti ai excesului de aer cat mai mici, cu pierderi de caldura minime. Una din caile de intensificare a arderii combustibililor o constituie folosirea aerului imbogatit cu oxigen. In acest caz, randamentul exergetic al arderii se mareste si se inregistreaza o crestere a cantitatii de caldura radiata de flacara si gazele de ardere. Aceasta intensificare este motivata de o crestere a presiunii partiale pentru CO2 si H2O in amestecul de gaze calde cat si pentru temperatura flacarii.

2. PARTICULARITATI ALE FOLOSIRII OXIGENULUI LA ARDERE Utilizarea pentru ardere a aerului imbogatit cu oxigen aduce modificari in procesul de combustie. Aditia de oxigen determina o scadere a volumului de aer teoretic si real necesar arderii la acelasi coeficient al excesului de aer , o scadere a volumului de gaze de ardere precum si o crestere a temperaturii calorimetrice a flacarii.
1

2.1. Influenta aspra volumului de aer de ardere Volumul de oxigen si respectiv de aer teoretic necesar se pot obtine, pentru un combustibil lichid, conform relatiilor: [Nm3/kg comb] [Nm3/kg comb] (1) (2)

unde c, h, s si o sunt fractiile gravimetrice de carbon, hidrogen, sulf si oxigen [kg/kg] din combustibilul lichid. Notam cu procentul de O2 din amestecul aer-oxigen si cu coeficientul

excesului de aer si definim acesti parametri cu relatiile urmatoare: [%] (3)

(4) din care, prin rezolvarea sistemului, rezulta cele doua necunoscute, respectiv .

Din ratiuni tehnice si, in principal economice, in cazuri practice se lucreaza cu valori ale lui cuprinse intre 21 si 30%. In practica, arderea combustibililor trebuie

sa se produca cu o cantitate de aer mai mare decat cea stoichiometric necesara, pentru a se asigura o amestecare cat mai buna aer-combustibil, ceea ce determina o scurtare a timpului de combustie. In acelasi timp se evita si o ardere incompleta care inrautateste randamentul arderii, cat si consumul specific de caldura al cuptorului. Valorile optime ale coeficientului de exces de aer trebuie sa se plaseze in intervalul 1.10 si 1.20 pentru combustibili lichizi.

2.2. Influenta asupra volumului gazelor de ardere

2

Volumul gazelor de ardere se calculeaza insumand volumele de CO 2, H2O, SO2, N2 si O2 rezultate din arderea combustibilului. Vga = VCO2 + VH2O + VSO2 + VN2 + VO2 exces [Nm3/kg comb] Valorile volumelor partiale de gaze se obtin astfel: VCO2 = 1.865 c VH2O = 11.11 h + 1.243 w VSO2 = 0.7 s VN2 = 0.791 Vaer real + 0.8 n VO2 exces = 0.209 (Vaer real - Vat) + VO2 Volumul gazelor de ardere se va modifica in functie de valorile alese pentru pO2 si . (5)

2.3. Influenta asupra temperaturii calorimetrice Temperatura calorimetrica a flacarii se calculeaza cu relatia: (6) in care cu notatiile: Hi = puterea calorifica inferioara a combustibilului in kJ/kg, care se poate determina din relatia: Hi = 33200 c + 120138 (h o/8) + 9300 s 2500 w (8) (7)

qfiz = caldura sensibila a combustibilului si a aerului (preincalzit) in kJ/kg; cpg = caldura specifica medie a gazelor de ardere, kJ/Nm 3K. Se poate determina fie ca o medie ponderata folosind caldurile specifice ale fiecaruia dintre gazele de ardere si compozitie gazelor de ardere fie folosind caldurile specifice medii ale gazelor de ardere prezentate in Anexa 1. cpa = caldura specifica medie a aerului, kJ/Nm3K.
3

Va = Vaer real + VO2 volumul de amestec aer-oxigen suplimentar necesar combustiei, in Nm3/kg comb. Temperatura calorimetrica se poate determina utilizand relatia (6) astfel: se . Daca

propune o temperatura pentru care se calculeaza cpg si apoi se calculeaza

valoarea propusa nu coincide cu valoarea calculata se repeta operatiile pana cand valoarea calculata este egala cu cea propusa, considerand drept noua presupunere chiar valoarea rezultata din calculul anterior.

3. DATE INITIALE SI PREZENTAREA REZULTATELOR Fiecarui student i se va atribui un numar, conform caruia isi va selecta datele initiale pentru calcul. Compozitia elementara a combustibilului este: (12 + numar_atribuit/10)% hidrogen, 0.4% oxigen, 0.8% azot, (3.4 - numar_atribuit/10)% sulf, 0% apa ( w) si restul pana la 100, carbon. Presiunea partiala a oxigenului este: 0.21, 0.23, 0.26, 0.29 pentru numerele impare si 0.22, 0.25, 0.27 si 0.30 pentru cele pare (cate 4 valori/student). Coeficientul excesului de aer este: (1.08 + numar_atribuit/100) o singura valoare/student. Se vor centraliza intr-un tabel toate rezultatele si se vor construi graficele: Vaer real = f(pO2, ) Vga = f(pO2, ) = f(pO2, )

Anexa 1: Calduri specifice medii ale gazelor obtinute la arderea unui combustibil lichid (pacura) Temperatura [C] 1200 Caldura specifica medie a gazelor de ardere [kJ/kgK] 1.575
4

1400 1600 1800 2000 2200 2400

1.605 1.630 1.651 1.668 1.684 1.701