DREPT COMERCIAL-II

Student: Facultatea de Drept, Specializarea Drept, An 4- I.D.Barlad

1. Prezint n 20 de rnduri caracteristicile titlurilor comerciale de valoare. 2. Pornind de la definiia insolvenei, prezint n maximum 30 de rnduri trsturile acestei proceduri.

Caracteristicile titlurilor comerciale de valoare Titlurile de valoare sau de credit reprezinta inscrisuri care incorporeaza anumite valori patrimoniale si care constata existenta unei obligatii comerciale sau drept de creanta pe care posesorul acestuia il poate executa dupa trecerea unui anumit interval de timp. Circulatia acestor titluri care incorporeaza valori patrimoniale nu este conditionata de efectuarea unor formalitati, cum ar fi cele prevazute de legislatia civila pentru cesiunea de creanta, ci, prin incorporarea drepturilor in titlu, se simplifica circulatia acestora, iar exceptiile personale ale debitorului fata de titularul initial nu mai pot fi ridicate. Emiterea si circulatia titlurilor de valoare sau a titlurilor de credit reprezinta fapte de comert obiective, conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial. Caracteristici comune ale titlurilor de valoare: a) caracter constitutiv dreptul de creanta este incorporat direct in titlul de valoare respectiv si poate fi exercitat numai in temeiul inscrisului respectiv; b) caracter formal inscrisul care constata dreptul respectiv trebuie sa imbrace o anumita forma si sa contina toate mentiunile prevazute cu caracter obligatoriu de lege; c) caracter literal intinderea si natura dreptului continut in titlu se pot determina numai in masura si in conditiile mentionate in inscrisul respectiv. Astfel, nu pot fi admise nici un fel de alte mijloace de proba in vederea determinarii cuprinsului sau intinderii obligatiilor/drepturilor respective in afara titlului insusi; d) titlul confera un caracter autonom creantei respective dupa emiterea titlului, emitentul acestuia nu este obligat in virtutea raportului juridic originar (fundamental), ci exclusiv in virtutea semnarii titlului.

Trsturile insolventei Falimentul reprezint o procedur de executare silit unitar, colectiv, egalitar i concursual a ntregului patrimoniu al comerciantului (persoan fizic sau juridic) ce a ncetat plile pentru obligaiile sale comerciale. Au fost formulate dou teorii cu privire la faliment: teoria universalitii i teoria pluralitii i teritorialitii falimentului. Insolvena cunoate diferite forme procedurale, cu toate c pretutindeni n lume se refer la aceeai problem de fond, i anume intrarea debitorului n ncetare de pli. n ara noastr, insolvena este reglementat prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenei. Caracteristica esentiala a procedurii insolventei este starea de insolventa, deoarece aparitia ori iminenta acestei stari marcheaza inceputul perioadei de restrictie a drepturilor debitorului, restrictie specifica procedurii insolventei. Initial, in legislatia romaneasca s-a dat prioritate masurilor de redresare a debitorului, in dauna scopurilor normale ale procedurilor de insolventa, care urmaresc, in principal, acoperirea datoriilor fata de creditori. Scopul Legii insolventei este: acoperirea pasivului debitorului, oricare din modalitatile procedurii colective fiind un mijloc adecvat atingerii acestui scop. Nu se poate accepta ideea ca reorganizarea judiciara ar fi prioritara. Din punct de vedere cantitativ, reorganizarea judiciara este o modalitate exceptionala a procedurii, putand fi instituita in foarte putine cazuri, procedura simplificata de faliment fiind cea obisnuita. Averea debitorului reprezinta, in principiu, obiectul procedurii insolventei. Insa, in vederea atingerii scopului procedurii, obiectul mai poate fi reprezentat si de patrimoniul asociatiilor cu raspundere nelimitata ori de patrimoniul persoanelor din conducerea debitorului persoana juridica vinovate de aducerea acesteia in stare de insolventa. Si in cazul insolventei transfrontaliere exista unele particularitati in ceea ce priveste obiectul procedurii insolventei. Legea insolventei stabileste, intr-o maniera descriptiva, sfera persoanelor carora li se aplica procedura generala de insolventa. In urma analizei textului, se poate concluziona ca dispozitiile Legii insolventei se aplica oricarei persoane fizice/juridice care desfasoara o activitate economica sub forma unei intreprinderi, cum ar fi: comerciantii; grupurile de interes economic, inclusiv cele care nu au calitate de comerciant; societatile agricole; oricare alte persoane juridice de drept privat care desfasoara si o activitate economica.