Criza economica in Romania anilor '80 In 1990, Romania trebuia sa devina in optica partidului "o tara de dezvoltare me die",

cu perspective impresionante de a trece la stadiul de "tara socialista mul tilateral dezvoltata si indreptarea Romaniei spre comunism". Pentru a atinge acest obiectiv, regimul a promovat dupa 1974 o politica de crest ere economica accentuata mai ales in sectorul industrial. Resursele statului, ca si imprumuturile externe, erau dirijate spre a mentine rate inalte de dezvoltar e. Lipsa de materii prime si concurenta acerba de pe pietele externe in privinta calitatiii nu au reprezentat un inconvenient. Romania prelucra petrol importat in cantitati impresionante, dezvoltatand capacitati de rafinare de 30 milioane d e tone, era unul din cei mai mari producatori de otel si avea industrii proprii de automobile si de avioane civile si militare. In schimb, agricultura si serviciile nu beneficiau de acelasi ritm de crestere s i, prin urmare, primeau un procentaj extrem de mic din fondurile de investitii. Dupa 1974, obiectivele propuse in planurile cincinale au fost in mare parte rata te, In ciuda acestui esec, chiar ultimul plan cincinal (1986 - 1990) perpetua ra te de crestere anuala extrem de ridicate atat in privinta venitului nationa (9,9 % - 10,6%), cat si pentru produsul industrial brut (intre 13,3% si 14,2 %). La acest dirijism economic gresit se adaugau si factorii externi: criza petrolul ui din 1973 si rata inalta a dobanzilor, desi pana in 1981 Romania s-a imprumuta t constant de pe pietele externe. Creditele au fost folosite cu precadere pentru dezvoltarea excesiva a trei ramuri industriale: industria siderurgica, industri a petrochimica si cea constructoare de masini. Dar in anii '80 acestea s-au dovedit nerentabile: consumau prea multa materie pr ima si energie, produceau marfuri de slaba calitate si afectau, in mod inevitabi l, industriile complementare. In plus, efortul urias din ultimul deceniu al regimului de a rambursa datoria ex terna a uzat tehnologic principalele ramuri economice si a acutizat lipsa de res urse. Chiar si solutiile de rezolvare a crizei economice, controlul centralizat, biroc ratia, planificarea in amanunt si cresterea rolului centrelor economice, au fost gresite si nu au dus la nici un rezultat. Calitatea slaba a produselor romanesti a reorientat in anii '80 exporturile spre tarile membre C.A.E.R., intr-un procent de 57% in 1985. Legaturile comerciale c u Moscova, atat de mult blamate in anii '60, au revenit in forta in anii '80. Sa permis inclusiv "dezvoltarea legaturilor directe dintre intreprinderi", un luc ru evitat dupa 1958. In 1989, desi Romania anunta rambursarea datoriei externe, criza economica deven ise acuta in toate sectoarele economiei. Produsele industriale aveau tot mai put in acces pe pietele occidentale, organismele financiare internationale evitau Ro mania, iar CEausescu a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in schim burile cu Statele Unite.