Ce mngiare i-au rmas? Nici una. Ce sprijeneal i-au rmas? Nici una. Ce priietin i s arat? Nici unul.

Muni, crpai, copaci, v despicai, pietri, v frmai! Asupra lucrului ce s-au fcut plng piatra cu izvoar, munii pu hoaie pogoar, lcaele Inorogului, punele, grdinele, cerneasc-s, pleasc-s, vetedzasc-s, nu nfloreasc, nu nverdzasc, nici s odrsleasc, i pre domnul lor cu jele, pre stpnul lor negrele, suspinnd, tnguind, nencetat s pomeneasc. Ochiuri de cucoar, voi, limpedzi izvoar, a izvor v prsii, i-n amar v primenii. Gliganul slbatecviieriu, i-n livedzile lui ursul ueriu s s fac, n grdini trvelete, n pomt batelete s s prefac. Clteasca-s ceriul, tremure pmntul, aerul trsnet, nurii plesnet, potop de holbur, ntunerec de negur vntul s aduc. Soarele zimii s-i rtedze, luna, siindu-se, s s ruinedze, stelele nu scntiedze, nici Galactea s luminedze. Tot dobitocul ceresc glasul s-i sloboadz, fapt nevdzut, plecndu-s, vadz. Cloca puii rzsipasc. Lobda lira s-i zdrobasc, Leul rcneasc, Taurul mugeasc, Aretele fruntea s-i slbasc, Racul n coaj neagr s s primeneasc, Capricornul coarnele s-i plece, Petii fr ap s s nece, Gemenii s s desfrasc, Ficioara frmsee s-i grozvasc, cosia galbn n negru vpsasc, Scorpiia ascuit acul s-i tmpasc, Streleul arcul frngnd, inta nu lovasc, Cumpna dreptatea nu mai arete, Apariul topasc-s-n sete. Mars vrtutea n slbiciune s-i primeneasc, Mercurie ntre planete nu mai criniceasc. Zefs monarhiia n veci s-i robasc, Vinerea floarea frumseii s-i vetedzasc, Cronos scaunul de sus n gios s-i coboar. Finicul n foc de aromate moar, Oltariul jirtfe nu priimasc, Pharul butur s nu mai mesteasc. Chitul crepe n apa Aridanului, Iepurile cadz-n gura Sirianului, Musculia cu jeles vziasc, amndoi Urii greu s mormiasc. Pletele Verenici s s pleuvasc, Corona frumoas nu le-mpodobasc. Pigasos de Andromeda s s deprtedze, Perseos de Casiopa s s-n strinedze. Zmul capul cu coada s-i mpleticeasc. Chivotul lui Noe n liman s primejduiasc, Porumbul, frundza maslinu lui cercnd, rtceasc, ndrpt a s ntoarce numai nemereasc. Acestea, dar, toate, jelind tnguiasc,

vlfa Inorogului cu arsuri doreasc. Singur numai Corbul vesel s crngiasc, tuturor n lume spre chedzi ri meneasc. Singur Cinele mare cu cel mic, ltrnd, brehiasc i de faptul scrnav s s veseleasc. Mute-se Arcticul, strmute-se Andarticul, osiia sfereasc n doa s frng, toat iuorimea n chentrus-mping, stihiile toate tocmirea s-i piardz,

ornduiala bun n veci nu mai vadz, toate ndrpt i-n stnga s s-nvrtejasc, de jele s s uluiasc, de ciud s s amurasc, i dreptatea Inorogului n veci povesteasc.