Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
JURNALUL
UNUI OUTSIDER
PUBLICISTICĂ
2007
1
2
CUPRINS
27 Vară fierbinte
1 GraniŃa 28 Partidul pensionarilor
2 Contestări 29 Activistul şi educaŃia
3 Bătălia pierdută 30 Din nou despre discriminare
4 Războiul nevăzut 31 Încurcă-i, drace !
5 Povestea poveştilor 32 Actualitatea clasicilor
6 Piramida terorii 33 Biserica şi politica
7 Intelectualii şi politica 34 Biserica şi securitatea
8 Primăria şi proprietarii 35 Poveste
9 EducaŃia ca prioritate 36 Bulina albastră
10 PiaŃa generalizată 37 Între spital şi tribunal
11 Teroarea de catifea 38 Proiectul politic salvator
12 Holocaustul roşu 39 Despre educaŃie
13 Presa de partid 40 Români buni şi români răi
14 Presa de partid II 41 Principii, interese şi ambiŃii
15 „Pace vouă!” 42 Ascensiunea lui Arturo Ui poate
16 Blestemul proprietăŃii fi oprită ?
17 Poporul suveran 43 Interesul public
18 Armindeni 44 La plebiscit !
19 Meseria de a minŃi 45 Despre violenŃă
20 łiganiada 46 Încă un scenariu
21 Triumful minciunii 47 Electorale
22 Istorie recentă 48 Romgleza
23 Coada la grădiniŃă 49 Culturnicii
24 Elita politică 50 Paradoxul esteticului
25 ToxiinfecŃia informaŃională 51 Apusul democraŃiei
26 Trădarea cărturarilor 52 Lumea văzută din fotoliu
3
4
1
GraniŃa
5
în diagonală, promit să-l citesc cu creionul în mână şi să-l analizez cât de
obiectiv se poate analiza un asemenea document. Salut propunerea de a se edita
o enciclopedie a comunismului, noi am propus chiar apariŃia unor "CărŃi roşii"
pentru fiecare judeŃ, cum salut şi ideea de a se elabora un manual care să fie
obligatoriu pentru învăŃământul liceal. Numai să nu-l facă tot domnul
Tismăneanu!...Rămân deocamdată în restanŃă procesul comunismului şi legea
lustraŃiei. Presupun că nu asta s-a urmărit! (?)
Cât priveşte aderarea noastră la Uniunea Europeană - eu prefer să spun că
noi am aderat, nu că ei ne-au primit! - comentariul cel mai pertinent a venit din
partea unui mare om politic european, Helmut Kohl. Din toate câte a spus, am
reŃinut mai ales ideea că, spre deosebire de America, unde fiecare este cetăŃean
american şi abia în al doilea rând englez, român, german sau italian, în Europa
fiecare este cetăŃean englez, român, german sau italian şi abia în al doilea rând
este european. Sper ca pentru toŃi românii Patria să fie pe mai departe România,
indiferent pe ce meridian al Europei le-ar luci ochii, iar profesorii să nu facă
"educaŃie pentru identitate comunitară", maimuŃărindu-i pe americani, ci să facă
mai departe educaŃie patriotică elevilor din şcolile României. Serbarea aderării a
fost grandioasă, ba chiar comparaŃia Bacăului cu Torino a fost de natură să ne
zgândăre orgoliul, dar ce va fi după serbare? Pe cerul României focurile de
artificii de milioane de euro au intercalat frumos între stelele roşii ale
socialismului şi stelele galbene ale europenismului, stelele verzi pe care
deocamdată le văd românii plătitori ai costurilor tranziŃiei/ integrării...
4 ian.
6
2
Contestări
7
comunist din România a fost ilegitim şi criminal. În numele statului român, îmi
exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele
statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care,
într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii. "
Din păcate, chiar această concluzie fermă este contestabilă. Ea a şi fost
contestată şi nu de oricine, ci de însuşi academicianul Constantin Bălăceanu
Stolnici, care scrie: "În binevenita sa declaraŃie politică de condamnare a
comunismului român, domnul Băsescu a făcut o omisiune gravă. Comunismul
nu a fost creat şi nici menŃinut în România de români, ci a fost opera celor din
URSS cu aprobarea tacită a anglo-americanilor. Orice încercare de a suprima
comunismul (în toate Ńările satelit ale Moscovei) a fost înlăturată brutal de
trupele sovietice ca în Ungaria şi Cehoslovacia. De asemenea, cumplite orori şi
masacre, ca şi organizarea sistemului de opresiune în perioada Gheorghe
Gheorghiu Dej, s-au făcut la porunca şi sub controlul agenŃilor sovietici prezenŃi
în toate instituŃiile statului. De aceea, preşedintele României trebuia să acuze
explicit şi să tragă la răspundere pe adevăraŃii vinovaŃi din Kremlin ai crimelor
comuniste. Şi să pretindă ruşilor să ceară pentru aceasta scuze românilor."
Punctul de vedere al venerabilului academician este, credem noi, cel corect şi nu
cel avansat de domnul Tismăneanu, potrivit căruia românii au acceptat, ba chiar
au contribuit la consolidarea regimului comunist. Polonia a cerut Rusiei să-şi
exprime formal scuze pentru suferinŃele la care a fost supus poporul polonez în
perioada regimului comunist. Dacă am compara cu Germania, care nu numai că
şi-a cerut scuze pentru crimele regimului nazist, dar a şi plătit despăgubiri
consistente celor oprimaŃi şi chiar urmaşilor, ar trebui să considerăm firească o
asemenea cerere, ca Rusia, ca principal urmaş al Uniunii Sovietice, să-şi ceară
scuze şi să plătească despăgubiri celor care au avut de suferit de pe urma
regimului pe bună dreptate declarat oficial "ilegitim şi criminal". Deja văd că un
fost deŃinut politic dă în judecată statul român la CEDO şi pretinde multe
milioane de euro despăgubiri pentru ce a îndurat. Are dreptate, dar oare statul
român este principalul vinovat, oare chiar românii, după ce au plătit atât de
scump timp de jumătate de secol faptul de a se fi născut şi de a fi trăit sub
teroarea comunistă, trebuie să plătească din nou? Dacă toŃi românii care au avut
de suferit de pe urma comunismului s-ar adresa CurŃii Europene a Drepturilor
Omului, statul român ar da faliment!
9 ian.
8
3
Bătălia pierdută
9
preşedinte Traian Băsescu i-a promis doamnei Ministru al JustiŃiei că "va avea
ANI", ca şi cum i-ar fi promis o jucărie. A urmat apoi retragerea miniştrilor
democraŃi din comisiile de privatizare - n-am auzit însă şi de returnarea banilor
pe care i-au luat până acum! - apoi, chiar în ajunul Congresului PNL, a explodat
"biletul" doamnei Elena Udrea. Absurditatea scenariului pus la cale de Cotroceni
- se vede că domnul preşedinte ştia de "dezvăluirea" doamnei Udrea, deoarece a
confirmat, este drept că destul de ezitant pentru a putea retracta la nevoie,
această aberaŃie. Probabil că domnul Traian Băsescu vede în România un
electorat format doar din proşti, deoarece crede că ne poate păcăli, spunând că
atunci când ai telefoane, şi fixe şi mobile, şi secrete şi mai puŃin secrete, când
poŃi oricând să discuŃi o asemenea problemă sensibilă între patru ochi, în desele
întâlniri dintre Preşedinte şi Primul Ministru, Călin Popescu Tăriceanu n-a găsit
altceva mai bun de făcut decât să-i scrie un "bilet", ca pe vremea lui Caragiale !
Efectul unui asemenea scenariu va fi exact invers, va duce la creşterea simpatiei
faŃă de PNL. Acest lucru s-a văzut şi la Congresul PNL, care nu a fost
"defensiv", cum l-ar fi dorit domnul Emil Hurezeanu, ci a demonstrat că partidul
rezistă tuturor loviturilor, deoarece are personalităŃi autentice şi multe, nu ca
partidul domnului Băsescu, partid care se bazează doar pe o locomotivă, şi aceea
obligată de ConstituŃie să stea la Cotroceni.
Partidul NaŃional Liberal n-a putut fi distrus. El trebuie să se prezinte
singur la alegerile europarlamentare - de fapt alegerile din luna mai erau miza
ascunsă a tuturor acestor mizerabile maşinaŃiuni - şi să demonstreze Europei că
românii nu-s un popor de proşti, care pot fi păcăliŃi de poveşti caragialeşti. Să
dea Dumnezeu ca, la sfârşitul acestei săptămâni, Congresul PNTCD să marcheze
un nou început pentru acest al doilea partid istoric, astfel încât românii să
regăsească pe liste personalităŃi autentice ale partidelor noastre istorice.
Alegerile europarlamentare vor arăta cum se situează partidele politice în
preferinŃele electoratului. Cât priveşte alegerile anticipate, ele sunt necesare, dar
nu parlamentare, ci prezidenŃiale! Bătălia pentru PNL este o bătălie pierdută
pentru domnul Traian Băsescu...
16 ian.
10
4
Războiul nevăzut
11
"protecŃie a surselor". Care surse? Câteva ore mai târziu, de pe trotuarul din faŃa
PSD-ului se relata cu lux de amănunte conŃinutul discuŃiilor, deşi încă nu se
terminase şedinŃa şi doar telepatic s-ar fi putut şti ce se discută înăuntru. (Sau
telepatia se face acum prin telefonul mobil?)
Un alt exemplu, de data asta de dezinformare din neştiinŃă combinată cu
reacredinŃă. La emisiunea de sâmbătă a domnului Stelian Tănase, o domnişoară
blondă îl agresa pe firavul ministru al culturii pe tema castelului Bran, foarte
evident neinformată, dar tenace, deşi domnul ministru i-a explicat de câteva ori
cum stă chestia cu retrocedarea castelului şi cu eventuala cumpărare. Important
era ca telespectatorii să fie cât mai indignaŃi pe tema "nu ne vindem Ńara" !
Doar două-trei ziare şi o oră de butonat televizorul sunt suficiente pentru a
ne lămuri că recentul semnal de alarmă tras de domnul preşedinte Emil
Constantinescu în legătură cu ofiŃerii de securitate care manipulează mass-media
este de o mare gravitate. Legile "serviciilor" trebuie să interzică foarte strict
accesul acestora la mijloacele de informare în masă. La asta aş mai adăuga şi
ceea ce a devenit pentru mine o obsesie: necesitatea unei legi a presei. Am spus
de nenumărate ori în ultimii cincisprezece ani că cele două drepturi
fundamentale ale omului, dreptul la opinie şi dreptul la informaŃie, sunt prea
importante ca să nu fie reglementate printr-o lege organică. Este şi
constituŃională cererea mea, am mai scris despre asta. Trebuie stabilite reguli
clare ale jocului, nu Ńine apelul demagogic la "codul deontologic" al domnului
Cristian Tudor Popescu; dacă suntem în război trebuie stabilite măcar nişte
reguli pe care să le respecte combatanŃii! Aşa, oricine poate spune orice despre
oricine invocând "surse" pe care le protejează, mijloacele de comunicare în masă
devin mai periculoase decât nişte arme nucleare şi crima informaŃională nu doar
că nu este definită, cum cere ConstituŃia, dar poate fi practicată cu nonşalanŃă
fără ca făptuitorul să păŃească ceva.
Războiul nevăzut la care asistăm zilnic şi care tinde să devină chiar banal
de obişnuit face mai multe victime decât cel în care se folosesc armele
convenŃionale cele mai sofisticate.
22 ian.
12
5
Povestea poveştilor
13
pentru a ajunge la târg, unde o vinde pe o cinzeacă de rachiu. Banal de tot, dar
marele scriitor care este Geo Bogza a ştiut să facă din acest fapt banal o epopee,
să comunice dimensiunea estetică a lumii aşa cum se vede ea într-o întâmplare
oarecare. Filmul atât de premiat despre care vorbesc nu reuşeşte să facă altceva
decât să fie vulgar, el nu are un dram de transcendenŃă, nu spune nimic altceva
decât ceea ce spune! Scandalul iscat în jurul concursului de scenarii pe motivul
că au fost respinse scenarii ale tinerilor mi se pare că aici are explicaŃia: juriul nu
a vrut să finanŃeze filme vulgare, gen "Să iubeşti şi să tragi apa", scenariu
premiat de HBO (!!). Am avut şi eu îndoieli în legătură cu hotărârea juriului,
paranoia pilelor şi a aranjamentelor ne face să nu mai avem încredere în nimic.
Atunci însă când am auzit că din juriu a făcut parte şi George BălăiŃă, unul
dintre cei mai mari artişti pe care îi avem, am fost convins că scenariile respinse
au fost de genul "...să tragi apa"! (ca să fiu şi eu în ton cu tema...).
Cât priveşte "Povestea poveştilor" lui Ion Creangă, ea este o capodoperă
spusă "pe uliŃa mare", vorba scriitorului, în care proiecŃia în fantastic, hiperbola
mitizantă fac din cuvintele licenŃioase mijloace de a comunica dincolo de
realitate dimensiunea estetică a lumii. Mă îndoiesc de faptul că un profesor are
ce mesaj didactic să transmită printr-un asemenea text. Dacă însă îl duce în clasă
doar pentru a chicoti cu elevii la lectura cuvintelor fără perdea, tare mă tem că
un asemenea profesor nu-i capabil să depăşească realismul plat, realitatea fizică
a cuvintelor încriminate.
30 ian.
14
6
Piramida terorii
15
Mihnea Gheorghiu, am reuşit să obŃin o aprobare de la "tovarăşa", este drept că
semnată de Tamara Dobrin şi având în dreapta sus o inscripŃie cu majuscule:
FĂRĂ VALUTĂ ! Oricum, credeam că în sfârşit voi putea ieşi din Ńară. Am
venit cu aprobarea la tovarăşul Toma, pe atunci secretar cu propaganda al
Comitetului judeŃean de partid, i-am arătat triumfător hârtia, i-am oferit apoi, la
cerere, corespondenŃa mea cu secretariatul congresului, evident tradusă, iar el a
dat un telefon la serviciul de paşapoarte, tovarăşului OiŃă.
- Să trăiŃi, am auzit pe cineva răcnind de la celălalt capăt al firului,
ordonaŃi!
- Te ocupi personal de paşaportul tovarăşului profesor Neacşu. ObŃii toate
vizele necesare, tovarăşul pleacă în Anglia.
Impresionat, i-am mulŃumit, apoi zile în şir am tot mers pe la serviciul de
paşapoarte în zadar. FuncŃionara de la ghişeu, văzând că insist, mi-a spus să stau
acasă, că dacă este să plec, mi se va aduce paşaportul acasă, iar dacă nu, degeaba
vin zilnic pe la miliŃie. A trecut congresul, bineînŃeles că nu am plecat, iar când
m-am întâlnit cu tovarăşul secretar şi i-am reproşat faptul că m-a minŃit
(evident, nu i-am spus chiar aşa!), el s-a scuzat, spunându-mi că aveam aprobare
"fără valută" şi s-a gândit că ce voi face eu acolo, când nu voi avea nici cu ce să
iau un suc! Mi-a făcut, deci, un bine...
Cine-i vinovat şi în baza cărei legi? Care este gradul de vinovăŃie, dacă am
face o scară: tovarăşul Toma, secretarul de partid, tovarăşul OiŃă, şeful de la
paşapoarte, maiorul Tudor, care mă supraveghea, directoarea şcolii, care mă
chema în cabinetul ei când venea "tovarăşul" să mă prelucreze, colegul care m-a
turnat că nu am un capitol cu poezia despre patrie şi partid în lucrarea de grad
(nomina odiosa!) ? Pot fi puşi în aceeaşi oală, de "colaboratori"? Există o
piramidă a terorii şi demantelarea ei trebuie începută din vârf, nu de la bază.
Dacă începi cu baza, cu turnătorii mărunŃi, cei din vârf stau liniştiŃi până la
adânci bătrâneŃi, iar tu rişti ca, săpând prea adânc, să-Ńi cadă în cap malul de
deasupra! Nomenclatura nu trebuie asimilată "colaboratorilor" securităŃii, ea a
fost factorul de decizie, deci ea poartă cea mai mare răspundere. Legea Ticu s-a
transformat în contrariul ei şi acum, prin tot felul de modificări, se sporeşte
confuzia. Ne trebuie o lege care să înceapă demantelarea piramidei terorii de la
vârf !
6 feb.
16
7
Intelectualii şi politica
17
Gulea, Mircea Mihăieş, Horia Roman-Patapievici, Alexandru Zub, Mircea
Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, dar şi Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu,
Traian Ungureanu este de necomentat din perspectiva celor zise mai sus. Ea este
un penibil act politic partizan, făcut cu stângăcia albatrosului baudelairean, care
mai mult îl acuză pe cel pe care îl apără.
Autorii acestui text penibil văd în actualul preşedinte al României omul
providenŃial care face tot ce n-au făcut predecesorii lui: luptă cu securitatea,
distruge corupŃia, condamnă comunismul. Aici sunt două neadevăruri. În primul
rând nu-i adevărat că lumea începe cu Traian Băsescu, "un personaj care pare să
devină un preşedinte pentru alte coordonate istorice". Şi Ceauşescu credea că
poporul român nu merită să aibă un geniu cum este el ! Textul pare scris de
altcineva, deoarece intelectualii au proprietatea termenilor şi ştiu să
argumenteze, ori aici avem doar insinuări, afirmaŃii neprobate şi o emoŃionalitate
demnă de autorii de telenovele. Despre cei care au iniŃiat debarcarea
preşedintelui se spune: "Ei se apără utilizând o împletire de tehnici de "luptă
politică" care (sic!) au deja tradiŃie în societatea română postbelică: minciuna la
scenă deschisă, prezentarea distorsionată a situaŃiilor, aŃâŃarea populaŃiei prin
discursuri demagogice, tehnica hoŃului care strigă "prindeŃi hoŃul!", campanii de
discreditare prin posturi de televiziune şi ziare, tupeul, violenŃa limbajului şi
ameninŃarea." Iată o foarte bună analiză a prestaŃiilor domnului Traian Băsescu!
Totul e invers, vorba lui Marin Sorescu ! Cauzele pentru care clasa politică (o
generalizare de care însuşi domnul Gabriel Liiceanu s-a dezis) doreşte să-l
suspende pe domnul Traian Băsescu sunt trei: faptul de a fi declarat război
corupŃiei, cererea de desecretizare a arhivelor securităŃii şi condamnarea recentă
a comunismului, "printr-un discurs exemplar".
Autorii scrisorii uită că domnul preşedinte a cerut procurorilor să redeschidă
dosarul Băncii Agricole, sau al Bancorex, dar a uitat de dosarul "Flota". Ei uită
că au mai rămas câteva mii de dosare la securitate, probabil tocmai cele care ar
fi trebuit să ajungă primele pe rafturile CNSAS. Ei uită că toŃi cei care au avut
de suferit de pe urma comunismului şi toŃi istoricii adevăraŃi au protestat
împotriva raportului Tismăneanu, care amână, pentru a nu ştiu câta oară, un
proces adevărat şi necesar al comunismului. Pseudoanticomunismul
proliferează, a devenit chiar rentabil, iată că este folosit şi ca armă politică, dar
de cine? Cine era ministru al transporturilor când au fost aduşi cu trenul minerii
în PiaŃa UniversităŃii ? Cine a distrus PNłCD-ul ? Cine face eforturi disperate
de a distruge PNL-ul ? Pseudoanticomunismul este de fapt un anticomunism
demagogic, cu lacrimi de crocodil !
"Intelectualii" adunaŃi la Grupul pentru Dialog Social, de fapt mai mult un
"grup pentru monolog social", elitist în sensul prost al cuvântului, nu reprezintă
"societatea civilă". Ei sunt un "grup ilegitim de interese", vorba domnului
preşedinte, care au vorbit doar în numele lor redactând cel mai penibil text pe
care l-am putut citi în ultimii şaptesprezece ani. Sigur că România are alte
probleme acum, sigur că apelul domnului prim-ministru la schimbarea
18
priorităŃilor pe agenda Parlamentului este de salutat, dar este adevărat şi ce
spunea domnul preşedinte Ion Iliescu şi anume faptul că aducerea domnului
Traian Băsescu în faŃa Parlamentului ar fi o chestiune de "pedagogie politică",
ca să numai vorbesc de urgenŃa cererii domnului preşedinte Emil Constantinescu
de a se realiza o amplă informare a electoratului în legătură cu profilul
intelectual, moral, politic al unui preşedinte european în antiteză cu portretul
unui preşedinte din "lumea a treia". Trebuie depăşită tensiunea emoŃională
acumulată diabolic pe scena politică de către domnul preşedinte Traian Băsescu,
dar şi de alŃi actori politici, trebuie judecat la rece, nu ce este dezirabil pentru
unul sau pentru altul, ci mai ales ceea ce este necesar pentru România.
12 feb.
19
8
Primăria şi proprietarii
20
adevărat, să dea consiliere juridică asociaŃiilor, să le ofere un statut-model, să
discute cu fiecare în parte despre specificul asociaŃiei, despre clauze necesare
sau nu, pentru ca aceste foarte necesare structuri asociative să existe cu adevărat.
În sfârşit, Primăria trebuie să-i ajute pe proprietarii de apartamente să nu fie
jecmăniŃi de furnizorii de servicii, sau de administratori, dar nu punându-le tot
proprietarilor amenzi! Pentru a nu mai fi discuŃii, ar trebui concepute nişte
contracte între asociaŃie şi fiecare proprietar, în care să se specifice clar ce
servicii se livrează proprietarului şi în ce condiŃii.
Pentru a se evita fraude posibile la nivelul administratorilor, Primăria ar
putea oferi un serviciu de audit. Eu am solicitat aşa ceva şi mi s-a spus foarte
senin că avem comisie de cenzori, iar dacă nu-s mulŃumit, să angajez un auditor
pe care să-l plătesc ! Răspuns corect, dar atunci de ce mai dau eu taxe şi
impozite la Primărie ? Domnul primar şi domnii consilieri au fost aleşi de zecile
de mii de proprietari, sau de cei câŃiva directori ai firmelor care furnizează apă,
căldură, salubritate, gaze, electricitate? Câte amenzi a dat Primăria directorilor
firmelor respective pentru furnizarea de apă neagră, sau pentru căldură şi apă
caldă care nu se înscriu în limitele tehnologice, când nu lipsesc de tot ?
Implicarea Avocatului Poporului, a Prefecturii în ilegalitatea pe cale să fie
adoptată de consiliul municipal Bacău este legală şi oportună, dar nu trebuia să
se ajungă aici. Domnul primar şi domnii consilieri trebuie să-şi amintească
faptul că bugetul municipiului, dar şi voturile pe care le vor primi la viitoarele
alegeri sunt de la zecile de mii de proprietari - adevăraŃii stăpâni ai Bacăului.
20 feb.
21
9
EducaŃia ca prioritate
22
primară, patru ani gimnaziul, patru ani liceul. O discuŃie tehnică ar fi prea
complicată pentru un articol de ziar.
Cât priveşte conŃinutul, sunt foarte mulŃumit că s-a păstrat şi a fost nuanŃat
articolul trei cu privire la idealul educaŃional. Poate ar trebui mai apăsat spus că
nu ne propunem să scoatem din şcoală cusătorese ori menajere, nu formarea
unor muncitori care sunt ceruŃi de piaŃa muncii trebuie să fie idealul educaŃional
al şcolii, ci în primul rând educarea unui om moral, bun cetăŃean şi având
cunoştinŃe suficiente pentru a aborda orice oportunităŃi de pe piaŃa muncii. Ideea
formării de muncitori a existat şi pe vremea lui Ceauşescu, se vorbea atunci de
"educaŃia politehnică", dar se făcea "practică continuă" (sic!) mai ales în scopul
de a fi exploatată forŃa de muncă a elevilor şi a cadrelor didactice. Rezultatul a
fost că se rupea continuitatea anului şcolar cu săptămâni, sau chiar luni în care
elevii deveneau muncitori. Elevi care se pregăteau pentru medicină învăŃau să
fie strungari, de exemplu. Adevărul este că cea mai bună educaŃie practică este
educaŃia teoretică, deoarece ea permite viitorului absolvent să abordeze o gamă
foarte variată de meserii. Există o piramidă a formării culturale: la bază stă
cultura generală - şi baza asta trebuie să fie cât mai extinsă! - urmează apoi
cultura generală de specialitate şi în vârful piramidei, cea mai îngustă, dar cea
mai complexă, cultura de specialitate. Specializarea poate merge cu îngustarea
domeniului în favoarea aprofundării lui până acolo încât, aşa cum spune o
butadă, cel mai mare specialist ajunge să ştie totul despre nimic ! Lăsând gluma,
am spune că baza învăŃării în şcoala preuniversitară trebuie să fie cultura
generală, iar în centru ei trebuie să stea educaŃia morală şi religioasă. Mi se pare
prea devreme să aibă dreptul elevul să-şi aleagă religia, confesiunea sau să
prefere doar educaŃia morală la vârsta de zece ani. Cred că, potrivit ConstituŃiei,
acesta este un drept, dar şi o datorie a părinŃilor sau a tutorilor legali. Dacă
privim la degradarea morală care se întinde, dacă vedem cum televiziunile şi
internetul contribuie din plin la educarea tinerilor ca viitori delincvenŃi, vedem
că o prioritate a şcolii româneşti, poate cea mai stringentă, este educaŃia morală
care poate şi trebuie să se sprijine pe educaŃia religioasă. Pe această bază trebuie
clădite apoi celelalte elemente ale educaŃiei, în primul rând umanistă, cu
educaŃia cetăŃenească, filosofică, literară, istorică şi obligatoriu o limbă sau două
de circulaŃie europeană, abia apoi cunoştinŃele de ştiinŃă - matematică, fizică,
biologie, chimie, geografie - şi la sfârşit de tot, în şcoala profesională sau în
învăŃământul superior, educaŃia tehnologică. A proceda invers, a pune la baza
învăŃământului formarea profesională înseamnă a aşeza piramida aceasta cu
vârful în jos ! Sigur că eu doar am schiŃat aici o posibilă discuŃie, dar vreau să
subliniez chiar prin tonul acestui articol faptul că subiectul, de o importanŃă
capitală pentru România, trebuie abordat fără polemici emoŃionale, cu gravitatea
pe care o impune reproiectarea celui mai important sector al societăŃii noastre.
27 feb.
23
10
PiaŃa generalizată
24
sau chiar a achiziŃionării unor programe de la firme particulare este bună. Eu
însumi am propus externalizarea finanŃării programelor culturale de către
consiliile locale, dar consilierii au ambiŃia să decidă ei în materie de cultură,
chiar dacă nu se pricep. Ea ar trebui să producă o adevărată emulaŃie, care să
ducă la creşterea valorii programelor. Televiziunea de stat ar trebui să fie de
departe cea mai bună. Ar trebui să nu dea deloc reclamă, deoarece are două
surse de finanŃare sigure: abonamentul şi subvenŃia de la buget, iar cheltuielile ar
trebui să fie transparente, deoarece este vorba de banul public. Nu ştiu dacă
cifrele aiuritoare pe care le vehiculează presa sunt reale, dar a cumpăra programe
de la firme agreate, a plăti cu multe mii de euro programe care au o audienŃă
foarte aproape de zero, a externaliza producŃia, atâta timp cât ai poate cea mai
bună bază de producŃie, fără să dai afară măcar un operator ş.a.m.d. înseamnă a
transforma un act cultural de importanŃă naŃională într-o sursă personală de
venituri. łinta unui producător de televiziune nu ar trebui să fie câştigul, mai
ales câştigul personal, ci realizarea unor politici culturale care să aibă cu
adevărat valoare. Kitsch-ul se vinde cel mai bine, dar este o crimă să invadezi
ecranul televizoarelor zi şi noapte cu produse vulgare, sau de o mediocritate
revoltătoare, doar pentru bani.
În sfârşit, al treilea fapt care m-a uluit a fost poziŃia domnului preşedinte
Traian Băsescu faŃă de valorile culturale instituŃionalizate: Şcoala şi Academia.
Nu-i posibil să încredinŃezi unui oarecare profesor din America alcătuirea
raportului despre comunism, când există Academia Română, instituŃia care,
alături de Patriarhie, este emblematică pentru spiritualitatea românească! Nu-i
posibil ca, atunci când ai de comunicat cu oamenii de cultură din Ńară, în loc să
te adresezi lor de la tribuna Academiei Române, să alegi pseudoacademia
doamnei Mungiu ! Aici este vorba de un marketing de imagine, tot ca în piaŃa
economică, domnul preşedinte dorind nu să respecte valorile adevărate ale
poporului nostru, ci să-şi facă lui campanie electorală, nu contează cu ce preŃ.
Distrugerea încrederii în instituŃiile statului, mai ales în cele culturale, chiar dacă
este profitabilă sub raport politic, reprezintă un adevărat atac la fiinŃa noastră
naŃională. Distrugând valorile, criteriile de valorizare, instituŃiile politice şi
culturale, transformi uşor un popor într-o populaŃie.
6 mar
25
11
Teroarea de catifea
26
diabolic prin cei trei F: Foame Frig Frică, prin ofiŃerul de securitate care îŃi
povestea ce ai spus cu un anumit prilej, apoi te punea să declari că nu vei mai
critica politica partidului etc. Dacă tu erai politicos, era şi el, dacă tu îi spuneai
"bă banditule", cum făceau Paul Goma sau Mircea Dinescu, spunea şi el "bă
banditule"! Alexandru Paleologu a scris chiar o carte intitulată "PoliteŃea ca
armă". Intelectualii care nu au înjurat, precum Paul Goma, nu înseamnă că nu au
făcut parte din vasta rezistenŃă anticomunistă din perioada 1965-1989. O istorie
a acestei rezistenŃe trebuie scrisă, deoarece ea se manifesta foarte diferit, de la
includerea în programa şcolară a unor scriitori alŃii decât Aragon sau Sartre, cum
făcea doamna Doina Cornea, până la refuzul de a munci al sutelor de mii de
muncitori, care aplicau principiul: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că
muncim". De la actorii care strecurau "şopârle" foarte gustate de public în textul
pieselor jucate totdeauna cu sala plină, până la profesorii care făceau - evident,
nu toŃi, dar foarte mulŃi - o educaŃie mai degrabă anticomunistă elevilor, sau la
ziariştii care realizau tot felul de anchete, interviuri sau reportaje în care criticau
sistemul cu aerul că de fapt aplică "directivele", tot acest front a contribuit
picătură cu picătură la prăbuşirea din decembrie 1989. După Helsinki nu doar în
Cehoslovacia, sau în Polonia sistemul s-a văzut somat să respecte legile pe care
le promulgă. La noi nu s-a făcut o Cartă pe care să o semneze intelectualii, dar
mii de proteste individuale au pus în dificultate sistemul. łin minte că la
începutul anilor '80 am cerut printr-o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu să
se verifice nota de plată a căldurii furnizate de CAF (tatăl CET-ului!). A venit
un consilier al primului ministru Dăscălescu şi a constatat că gigacaloriile plătite
de locatari nu ar fi putut fi produse nici dacă sistemul ar fi avut un randament de
sută la sută! S-a constatat un prejudiciu de şase sute de mii, contravaloarea a
şapte-opt autoturisme Dacia la preŃul de atunci! dar primul secretar, împăciuitor,
a spus că nu are de unde da atâŃia bani, să acceptăm o eşalonare lunară. Am
acceptat, consilierul a plecat, iar noi nu am văzut nici un leu. Această scurtă
poveste arată că sistemul nu era capabil să se reformeze, că era necesar
cutremurul care a urmat. Dar mai arată şi că nu toŃi românii au fost
"colaboraŃionişti" cum presupune domnul Tismăneanu, că în toŃi aceşti ani
terorii de catifea i s-a opus o rezistenŃă surdă, de multe ori ineficientă, dar
tenace, capabilă să acumuleze energia care a atins masa critică în decembrie
1989. Istoria acestei rezistenŃe, repet, trebuie scrisă!
14 mar.
27
12
Holocaustul Roşu
28
ruşi, pe motiv că ei au produs de fapt "holocaustul roşu"? Mă îndoiesc de faptul
că ruşii vor pune privirea în pământ şi vor accepta că sunt tot atât de vinovaŃi ca
nemŃii, măcar pentru deportările în Siberia. Cine va plăti însă pentru milioanele
de zile de muncă forŃată prestate de elevii, studenŃii şi profesorii din România
timp de zeci de ani? Cine-i va despăgubi pe cei care au trecut prin închisorile
comuniste, ori pe urmaşii lor, mai ales ai celor care au fost ucişi? Gheorghe
Gavrilă Copil, unul dintre cei mai autentici combatanŃi pe frontul anticomunist,
apreciază că pagubele pe care ar trebui să le cerem ar fi de 200 de miliarde de
euro numai evreilor care au contribuit la holocaustul roşu în Basarabia! (v:
www.procesulcomunismului.com) Pe site-ul citat mai sus există mii de mărturii,
mii de idei în legătură cu felul în care poate fi realizat efectiv procesul
comunismului. Memorialul Sighet, acest adevărat memorial al holocaustului
roşu pentru întreaga Europă, după ce a adunat tone de documente, după ce a
antrenat cele mai strălucite minŃi în studierea acestui fenomen unic în istorie,
poate ar putea organiza un proces al comunismului care să nu aştepte cu zecile
de ani ca procurorii să se pronunŃe, ca judecătorii să decidă... Pe baza lor,
procesul acesta va avea loc doar la sfârşitul lumii!
20 mar.
29
13
Presa de partid (I)
Tot scandalul din viaŃa politică este întreŃinut, amplificat chiar de mass-
media. Nesfârşitele meciuri de box, ori de rugbi politic sunt până la un punct
fireşti într-o democraŃie, dar cu două condiŃii: să se respecte un regulament şi să
fie un arbitru! La noi tocmai aceste condiŃii nu există. Toată lumea se bate cu
toată lumea. Dacă înŃeleg, accept şi chiar admir prestaŃia unor Crin Antonescu,
Emil Boc, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Cosmin Guşă, Marian MiluŃ
şi alŃi câŃiva protagonişti ai scenei noastre politice, nu înŃeleg şi mai ales nu
accept ca în "meci" să intre şi preşedintele României, care ar trebui să fie arbitru
imparŃial, dar şi o droaie de publicişti din presa scrisă şi din audiovizual, care
încearcă să manipuleze grav opinia publică. Apoi "terenul" sau "ringul" acestor
meciuri ar trebui să fie Parlamentul, nu mass-media. De la celebrul discurs al lui
Nicolae Manolescu despre corupŃia fără corupŃi, până la recentul discurs al lui
Crin Antonescu, nu ştiu să fi admirat asemenea prestaŃii în Parlament. Aş sugera
politicienilor noştri să-şi adune discursurile în volum; sunt foarte curios dacă nu
un politician, dar un partid, sau o legislatură întreagă ar aduna câteva zeci de
pagini. În schimb la televiziune, sau în paginile ziarelor, cei mai mulŃi dezvoltă
un discurs incoerent şi agresiv, bazat nu pe argumente, ci doar emoŃional.
Comunicarea politică, atât de necesară într-o democraŃie, nu numai pentru
actorii politici, nu numai pentru partide, ci şi pentru miile de cetăŃeni, la noi este
făcută nu pentru a propune strategii şi politici, nu pentru a construi, ci pentru a
păcăli mulŃimea, pentru a ascunde fie prostia, fie necinstea.
Parlamentul este arena în care protagoniştii scenei politice ar trebui să se
confrunte. Eu am propus de mult să existe un canal de televiziune al
Parlamentului, cum este în FranŃa, de exemplu, care să transmită integral ce se
întâmplă acolo. Aşa cum pasionaŃii de fotbal pot găsi pe câteva posturi de
televiziune la orice oră un meci de văzut, aşa pasionaŃii de politică - are şi
politica microbiştii ei, poate chiar mai mulŃi decât fotbalul! - să poată participa
(fără salariu!) la lucrările Parlamentului cât e ziua de mare. Dar mass-media, atât
cele scrise, cât şi cele audiovizuale, trebuie să se întoarcă la menirea lor, aceea
de a informa şi de a forma opinia publică. Ziaristul nu-i om politic, deşi nu
putem nega simpatiile politice ale fiecăruia, deci şi ale ziaristului. Când îşi face
meseria, însă, un ziarist ar trebui să fie pe cât este posibil echidistant faŃă de
30
actorii de pe scena politică. PoziŃia sa trebuie să fie critică în sensul de
"analitică", el trebuie să explice oamenilor atât intenŃiile bune ale politicienilor,
cât şi intenŃiile ascunse în discursul demagogic. Din păcate multe ziare şi posturi
de televiziune au devenit în ultimul timp "oficioase", abdicând astfel de la
menirea lor. PriviŃi numai la ce a făcut domnul Emil Hurezeanu din "România
liberă"! Ziarul la care am scris şi eu timp de mai bine de zece ani nu mai există,
acum este un "oficios" al preşedinŃiei care mai bine s-ar numi "Cucuveaua". Mă
întreb cum pot să apară semnăturile lui N. Prelipceanu, sau P.M.Băcanu, sau Ion
Vianu şi alŃi câŃiva pentru care cititorii cumpărau zi de zi "România liberă"
alături de mercenarii domnului Emil Hurezeanu.
Partidele - în nici un caz preşedintele unei Ńări! - trebuie să folosească
mijloacele de comunicare în masă pentru a transmite propriul mesaj politic spre
electorat. În acest scop există însă presa de partid, care-şi asumă deschis acest
rol. Un exemplu este la noi "România mare". Suporterii, dar şi adversarii, ştiu că
găsesc aici punctul de vedere oficial al partidului respectiv. De ce nu reapare
"Dreptatea", acest ziar care ar face vizibil unul dintre cele mai importante
partide din istoria României, pe nedrept marginalizat pe scena politică? De ce nu
reiau liberalii ziarul "Liberalul", în care ar putea să comunice clar şi explicit
doctrina, politica şi poziŃia PNL-ului în actuala putere? A transforma "România
liberă" în ziar de partid este ca şi cum ai face din "Le Figaro" un "L'Humanite"
dâmboviŃean. Vreau să fiu bine înŃeles: nu pledez ipocrit împotriva angajării
politice a ziaristului, ori a unei anumite publicaŃii. Cred însă că acest angajament
trebuie public asumat; este o înşelătorie să spui că eşti "independent" şi să nu fie
aşa.
26 mar.
31
14
Presa de partid (II)
32
Ce-l poate interesa pe cititor în acest ziar? Fiind un "ziar"...hebdomadar,
ştirile (două pagini!) sunt excluse, nici ziarele... zilnice nu pot Ńine pasul cu
televiziunile care transmit informaŃia în timp real. Poate doar selecŃia să justifice
prezenŃa unor ştiri, dar o asemenea publicaŃie ar trebui să se bazeze mai ales pe
articole de opinie, de analiză şi de investigaŃii. Pentru asta trebuie să ai
semnături de valoare, pe care cititorul, care nu trebuie să fie neapărat membru
PNłCD, să le caute, să le urmărească. Ce poate reŃine cineva din acest prim
număr? Că domnul preşedinte MiluŃ a fost în campanie electorală la Cluj, la
Dolj ori la Seaca de Pădure? Asta-l interesează prea puŃin, dar prezentarea unor
candidaŃi la alegerile pentru Parlamentul Europei s-ar putea să intereseze. Un
titlu ca "Parlamentul european cere egalitate între bărbaŃi şi femei" este mai
degrabă comic, dar pagina de analiză intitulată "Nu vă vindeŃi pământul pe
nimic!" este exact ce-i trebuie unei asemenea publicaŃii. Cititorul află că în
Olanda un hectar de pământ arabil era în 2004 29000 euro, în Irlanda de Nord
24000, în Germania sau în Belgia 17ooo de euro, în timp ce la noi preŃul a
variat între 170 şi 310 euro ! Vin investitori şi cumpără mii de hectare pe nimic,
apoi le revând mult mai scump. Italieni, greci, arabi cumpără pământul pe nişte
preŃuri derizorii, până în 500-700 de euro, apoi le vând nemŃilor cu 1500 ! Tema
este foarte gravă, ea ar trebui să provoace o adevărată campanie de presă,
deoarece are implicaŃii mult mai adânci decât faptul că Ńăranii sunt furaŃi la
drumul mare, că celebra lozincă "nu ne vindem Ńara" a fost înlocuită cu "o dăm
aproape gratis"!
Această apariŃie a "DreptăŃii", care m-a surprins, m-a bucurat, apoi m-a
amărât, trebuie salutată. Eu sper că ea va deveni, dintr-o frumoasă intenŃie, o
certitudine.
3 apr.
33
15
"Pace vouă !"
34
voia să să teamă atâta norod de un omu, trebuiaşte şi el să să teamă de toŃi ; că
tot vărsătoriul de sânge de frică face, ca să ia cu spaima şi să să teamă toŃi de
dânsul, ci ar putea face cu blândeŃe." El pozează în luptător anticomunist, dar
condamnarea comunismului a fost intenŃionat o formă fără fond. El pozează în
justiŃiarul care luptă împotriva corupŃiei, dar cei mai mari hoŃi scapă, eventual
fugind peste graniŃă ! Eu nu zic să nu fie prinşi hoŃii, dar cred că parchetul ar
trebui să acŃioneze cât mai discret, chiar secret. A spune în fiecare zi ce fac
procurorii, este ca şi cum ai lega de coada pisicii clopoŃei, apoi ai trimite-o să
prindă şoareci ! Iar domnul preşedinte leagă de coada procurorilor nu clopoŃei,
ci clopotele catedralei ! Zgomotul asurzitor este menit proştilor, care cred astfel
că justiŃiarul luptă neînfricat cu hidra corupŃiei şi "deştepŃilor", care sunt astfel
avertizaŃi şi se feresc de "pisică" !
Creştinii credincioşi ascultă cuvintele Mântuitorului şi se roagă: "Dă,
Doamne, ca Pacea pe care a chemat-o Iisus Hristos asupra Apostolilor să se
pogoare şi asupra noastră !
...şi ne izbăveşte de cel viclean..."
10 apr.
35
16
Blestemul proprietăŃii
36
am primit răspuns de la prefectura din Vaslui că trebuie să fac dovada că am fost
expropriat. Exact invers! FuncŃionarii primăriei, avocaŃii, notarii nu au nimic de
câştigat din cei câŃiva ari ai locului meu de casă, dar din uriaşa proprietate a
contelui fiecăruia îi pică măcar câteva fărâmituri!
Eu am mai spus că reconstituirea dreptului de proprietate ar trebui să facă
obiectul unor dezbateri nu doar juridice, dar şi istorice, sociologice, chiar
filosofice. Autorii ConstituŃiei s-au grăbit să consfinŃească eventualele furturi,
atunci când au adoptat articolul potrivit căruia orice proprietate este considerată
licită. Acest articol face din România un rai al hoŃilor. Retrocedarea proprietăŃii
ar trebui să reconstituie pe cât este posibil starea de fapt din prima zi a regimului
declarat criminal. Eu propun ca această primă zi să fie considerată ziua de 30
decembrie 1947, ziua în care ultimul garant al libertăŃii şi dreptăŃii în România,
Majestatea Sa Regele, a luat drumul exilului. De atunci s-a declanşat jaful. Tot
ce s-a furat de atunci trebuie dat înapoi. Nu proprietăŃi de pe vremea lui Horty,
sau a Mariei Tereza, ci proprietăŃile existente la acea dată. Reforma agrară,
legală şi morală, a lăsat moşii de cel mult 50 de hectare. De unde au răsărit
moşiile de zeci de mii de hectare, revendicate de urmaşi îndoielnici ai foştilor
boieri, sau grofi ? Marea nedreptate făcută de comunism nu trebuie înlocuită cu
o şi mai mare nedreptate. Atunci când, prin trecerea anilor, proprietatea nu mai
poate fi retrocedată "in integrum", cei spoliaŃi trebuie să primească o justă
despăgubire, dar reală, nu cu hârtii de la fondul "proprietatea", o păcăleală
asemănătoare cuponiadei domnului Văcăroiu. Măcar legiuitorul ar trebui să nu
dorească să fure în România !
16 apr.
37
17
Poporul suveran
38
ExcelenŃa Sa Domnul Preşedinte Traian Băsescu drept martoră că nu a încălcat
ConstituŃia, a elaborat de fapt un text ambiguu, din care se vede că admite
încălcări ale ConstituŃiei semnalate, dar nu le consideră "grave" ! Ce înseamnă
"încălcări grave"? Însuşi domnul Traian Băsescu spune că nu există încălcări
grave sau mai puŃin grave, ele sunt sau nu sunt. Curtea ConstituŃională a
constatat că sunt şi a lăsat Parlamentului grija să spună prin vot dacă acestea
sunt grave sau nu. A contesta o hotărâre a Parlamentului, cum a făcut domnul
Traian Băsescu, este mai mult decât penibil, iar Curtea ConstituŃională nu a mai
procedat cu mănuşi, i-a spus în faŃă că această contestaŃie este "inadmisibilă"!
Cum se explică totuşi susŃinerea de care se bucură preşedintele suspendat
din partea unor intelectuali şi chiar a unor forŃe "de dreapta"? Reporterul unui
post de televiziune spunea că l-a văzut la mitingul de duminică şi pe Gabriel
Liiceanu! Eu nu cred, dar mă surprinde prezenŃa doamnei Monica Macovei, de
exemplu. Cred că este vorba de ura maladivă faŃă de PSD, care încă este
perceput ca un partid criptocomunist. Dar din 1989 au trecut şaptesprezece ani,
"emanaŃii" din PCR şi din securitate au mai murit, ori au mai îmbătrânit. FSN-ul
însuşi s-a împărŃit în PSD şi PD. De ce ar fi "cei răi" în PSD şi "cei buni" în PD
? De ce n-ar fi invers ? De ce ar fi mai puŃin comunist, ori mai puŃin corupt
domnul Stolojan decât domnul Văcăroiu? Cred că toŃi cei care au luptat şi luptă
sincer împotriva comunismului trebuie să nu mai reacŃioneze emoŃional, să
gândească lucid unde, sub ce mască se mai ascunde acesta?
Dacă Parlamentul l-a găsit vinovat pe domnul Traian Băsescu de
încălcarea ConstituŃiei şi l-a suspendat, putem să spunem noi că nu este aşa ?
Dacă participanŃii la Referendumul din Duminica Orbului vor vota în majoritate
împotriva demiterii, mulŃumindu-se cu el aşa cum este, nu înseamnă că domnul
Traian Băsescu nu a încălcat ConstituŃia, ci doar că alegătorii acceptă acest
lucru. Va învăŃa ceva domnul preşedinte suspendat Traian Băsescu din toată
această întâmplare, vom vedea la Cotroceni un alt comportament prezidenŃial ?
Eu mă îndoiesc, însă prefer să închei aceste rânduri, apoteotic, cu nişte versuri
de George Topîrceanu: "...Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,/ Decât cu ruşine,
mic şi atârnat!"
23 apr.
39
18
Armindeni
40
săptămâni, femeia ar fi slăbit şapte kilograme, după cum i-a spus unei colege în
urmă cu câteva zile. Avea un salariu bun, dar la ce-i folosea, dacă muncea non
stop ? Când avea timp să trăiască? Vedem mii de tineri care aleargă sute de mii
de kilometri pentru "afaceri", sau stau sute de mii de ore în faŃa calculatorului,
ca Raluca Stroescu, pentru ce ? Munca trebuie să-Ńi aducă nu doar bucuria de a
avea, ci şi pe aceea de a trăi, de a te bucura de viaŃă, ca mieii care zburdă pe
câmpii în ziua de Armindeni! Alexandru VlahuŃă a scris, la cererea ministrului
şcolilor de acum mai bine de o sută de ani, Spiru Haret, un admirabil reportaj
menit să cultive sentimentele patriotice ale elevilor: "România pitorească". În
periplul său descris aici, de la Cazane, până la Prut, scriitorul povesteşte despre
întâlnirea sa cu un căruŃaş, moş Gheorghe, cu care are o conversaŃie pilduitoare,
conversaŃie încheiată de Ńăran cu o zicală care se potriveşte de minune aici:
"Decât să înting în unt/ Şi să mă uit în pământ/ Mai bine să-înting în sare/ Şi să
mă uit la soare"!
1 mai
41
19
Meseria de a minŃi
42
Generalizarea este nu doar un atavism comunist, ci este, atunci când apare
în mass-media, un mod periculos de a manipula opinia publică. Dacă la un post
de televiziune oamenii văd zi de zi numai crime, nu ajung să creadă că în
România crima este ocupaŃia curentă a oamenilor? Creşterea violenŃei, a
criminalităŃii nu este şi o consecinŃă a acestei minciuni prin generalizare? Cu
acest exemplu trec însă la al doilea mod de minciună mediatică: minciuna prin
selecŃie. łin minte că pe vremuri venea la ziar buletinul agerpres care conŃinea
sute, mii de ştiri. Dintre ele erau însă însemnate cele care să fie tipărite în ziar,
astfel că în toate ziarele din România apăreau cam aceleaşi ştiri: despre lupta
pentru pace, despre şomajul din Ńările capitaliste, despre depăşirea planului etc.
Dacă privim acum în paralel mai multe buletine de ştiri, sau citim mai multe
ziare, constatăm aproape acelaşi fenomen, dar acum nu mai este secŃia de
propagandă care să dicteze sumarul: selecŃia se face în funcŃie de alte interese!
Campania pentru referendumul din 19 mai a radicalizat procedeul. Un post de
televiziune pune o întrebare pe zi - de săptămâna aceasta şi un ziar clonează
procedeul! - şi telespectatorii/ cititorii sunt invitaŃi să răspundă. Se primesc şase-
şapte sute de răspunsuri. În cele câteva minute destinate emisiunii, pot fi citite
trei-patru. Evident, redactorul are de unde selecta ca să-şi transmită mesajul său
ca fiind al telespectatorilor, "vocea poporului" ! Sâmbăta, acelaşi post de
televiziune transmite o emisiune foarte gustată, "Părerea mea", în care pune
întrebări unor personaje de cele mai multe ori groteşti, apoi montează
răspunsurile destul de profesionist, dând impresia că selecŃia făcută este "vocea
poporului"! Special pentru referendum a montat panouri în diferite pieŃe publice,
pe care trecătorii sunt invitaŃi să scrie ce vor. Aceste sute de metri pătraŃi de
graffitti sunt mediatizaŃi, de asemenea prin selecŃie
Minciuna prin generalizare, dar şi cea prin selecŃie sunt cele mai eficiente,
de aceea sunt cele mai periculoase mijloace prin care masele de ascultători din
piaŃa publică, sau de cititori de ziare, ori telespectatori pot fi manipulate. Pentru
ca rezultatul referendumului de la 19 mai să nu fie viciat de voturile unor
cetăŃeni turmentaŃi de minciuni, trebuie ca oamenii să fie vaccinaŃi împotriva
minciunii şi eu asta încerc să fac aici.
8 mai
43
20
łiganiada
44
al unui reporter cu o Ńărancă foarte zâmbitoare, care mâna o căruŃă. Întrebată
dacă este de acord cu demiterea preşedintelui, ea a început să râdă şi a spus
printre hohote că nu ştie ce-i aia "demitere"! Reporterul îi explică, dar explicaŃia
o face să râdă şi mai tare:
- Doar nu-i primar, să fie dat afară din Primărie!
- Este mai mare, spune reporterul.
- Mai mare nu-i decât Dumnezeu!
- Nu, la Dumnezeu sunt alte criterii.
- Nu mă interesează. Ce ne dă? Că Dumnezeu, uite, nu ne dă ploaie!
Iată întrebarea esenŃială pe care şi-o pune reprezentanta poporului la care
face apel domnul preşedinte: "Ce ne dă?" Care principii, care argumente, care
constituŃie ? Ăsta-i electoratul domnului preşedinte. O fi încă majoritar? Vom
afla asta la referendum!
15 mai
45
21
Triumful minciunii
46
Patriciu, nici vorbă de "JustiŃie independentă". Promisiunile sunt şi ele absurde
în măsura în care nu pot fi realizate de domnul preşedinte, deoarece asta ar
însemna o nouă încălcare a ConstituŃiei. Cum poate el reforma clasa politică? Se
duce în congresele partidelor şi le spune pe cine să voteze? Votul uninominal
este foarte dificil de adoptat, sunt mai multe variante, fiecare cu avantajele şi
dezavantajele ei, dar domnul preşedinte vântură demagogic aceste două cuvinte,
nu vine cu o propunere concretă. Cum poate el face descentralizarea
administrativă, are cumva atribuŃii legislative? Ferească Dumnezeu ca şcolile şi
spitalele să fie la cheremul primarilor, eu am trăit o asemenea experienŃă acum
cincizeci de ani, când un tractorist, care era primar, venea la consiliul profesoral
şi explica profesorilor cum să facă şcoală, sau ne trimitea prin sate să adunăm
"autoimpunerea", altfel nu ne dă salariul! Dacă nu vrea să negocieze cu
partidele, care formează totuşi Parlamentul, cum poate influenŃa alocarea a nu
ştiu cât la sută pentru sănătate sau învăŃământ? Domnul Traian Băsescu nu poate
face aproape nimic din ce a promis, deoarece nu el este factorul de decizie. Dacă
partidele se înŃeleg să păstreze actualul guvern, eventual cu un nou program de
guvernare, domnul preşedinte este practic scos din joc. Mai rămâne ca şi
televiziunile, şi ziarele să aplice embargoul propus de domnul Ion Cristoiu şi
domnul preşedinte va constata că a obŃinut o victorie care nu-i foloseşte la
nimic! Eu personal răspund invitaŃiei domnului Ion Cristoiu şi promit că
rândurile de mai sus sunt ultimele pe care le mai scriu despre acest pitoresc
personaj care încă mai este preşedintele României!
22 mai
47
22
Istorie recentă
48
mai virulent, incomparabil cu cel polonez, ceh sau maghiar. Din acest motiv noi
nu am avut o rezistenŃă organizată a intelighenŃiei, noi nu am avut un Havel!
IntelighenŃia din România s-a refugiat în interstiŃiu (Sorin Alexandrescu), sau a
trădat pur şi simplu (Ana Selejan). La această teorie eu nu subscriu. Pe cine au
trădat intelectualii, dacă ei se aflau oricum "în interstiŃiu"? Şi-au trădat vocaŃia
de luminători ai poporului? Noi nu am avut un mare Havel, dar am avut mii de
haveli mai mici, mii de intelectuali care au contribuit prin rezistenŃa lor la
erodarea, fie şi doar a credibilităŃii regimului comunist. Dar să mă întorc la
cartea domnului Mihai Dorin. ExcepŃională mi se pare istoria comparată a Ńărilor
est-europene de după 1989. FaŃă de fostele Ńări socialiste, doar în România
comunismul a fost salvat, prin scrisoarea celor 6, apoi prin Frontul Salvării
NaŃionale. Criptocomunismul astfel constituit, cum spunea Corneliu Coposu, a
urmărit distrugerea partidelor istorice. După scoaterea din scenă a PNłCD-ului
urmează distrugerea PNL-ului, pentru ca "pluripartitismul" să fie mimat doar
de cele două clone desprinse din FSN! Profesorul însă nu face doar literatură,
sau analiză politică, el Ńine la rigoarea ştiinŃifică, astfel că termeni ca revoluŃie,
democraŃie, opoziŃie, partide şi pluripartitism, mineriade, represiune etc. sunt
riguros definiŃi, parcă pentru a contracara modul aproximativ în care sunt
manipulaŃi demagogic în scena politică. Oricât ar fi de tentat să ia el însuşi
poziŃie politică faŃă de evenimente cu totul şi cu totul recente, autorul se menŃine
în limitele pe care ştiinŃa i le impune. Aceste limite sunt depăşite doar de
calităŃile de scriitor ale domnului Mihai Dorin, care fac din cartea sa un eseu ce
luminează cu puterea artei lunga noapte comunistă pe care a traversat-o poporul
român, încercând să-l facă pe cititor să înŃeleagă de ce i se întâmplă ce i se
întâmplă !
29 mai
49
23
Coada la grădiniŃă
50
nici lumină electrică, aşa cum propunea domnul Ion Iliescu, este ca şi cum ai
construi o clădire nouă începând cu acoperişul. Sunt de acord cu
descentralizarea, dar nu în ideea că primăriile trebuie să angajeze profesori, ori
să decidă asupra planului şi programei şcolare - gândiŃi-vă ce programă şcolară
ar elabora domnul Marian Vanghelie! - ci doar pentru asigurarea condiŃiilor de
infrastructură cerute de Uniunea Europeană. Ştiu consilierii noştri, municipali
sau judeŃeni, ştiu parlamentarii noştri, senatori sau deputaŃi, câŃi elevi sunt în
şcoală în următorii patru ani şi ce presupune acest lucru ca finanŃare ? Ştiu câte
grădiniŃe sunt necesare şi cu câte locuri, deşi este vorba de o aritmetică tot atât
de simplă precum cea învăŃată la grădiniŃă?
Aflu că la Craiova s-au cheltuit zece milioane de euro pentru cosmetizarea
centrului, s-a plătit aproape un milion pe o fântână arteziană. La Bacău se
proiectează un stadion ultramodern, probabil pentru zilele în care echipa locală
va evolua în divizia C!, un sediu administrativ care să întreacă Palatul
Parlamentului, dar aleşii noştri n-au bani, timp şi mai ales cap să pună la
dispoziŃia copiilor câteva măsuŃe şi scăunele în spaŃii igienice, unde educatoarele
să aibă nu condiŃiile pretinse de Uniunea Europeană, ci măcar condiŃiile de acum
douăzeci de ani.
PărinŃii aleargă dezorientaŃi după un drept pe care îl au prin ConstituŃie:
dreptul la educaŃie. De acord cu învăŃământul particular, dar cum poate un
muncitor care câştigă cinci sute de lei pe lună să plătească pentru copilul său opt
sute? Dar dacă are trei copii ? PărinŃii care văd că acest drept nu le este
respectat, ar trebui să dea în judecată statul român la CEDO. Ei trebuie să ceară
ferm să se respecte ConstituŃia. Dar au oare acest drept, moral vorbind, dacă la
19 mai au votat chiar dânşii pentru nerespectarea ConstituŃiei?
5 iun.
51
24
Elita politică
52
capacitatea de a discerne valoarea. "MăreŃia şi înŃelepciunea sunt apanajul
minorităŃilor, spunea Goethe. Nici nu putem visa ca vreodată raŃiunea să devină
populară. Pasiunea şi sentimentele, acestea sunt populare, dar raŃiunea va
rămâne pentru totdeauna în posesia câtorva rare personaje de elită". Demagogul
perfect are totdeauna un discurs pasional, emoŃional, nu raŃional, captează în
felul acesta masele, ajungând la decizie şi vai de Ńara care este condusă de
demagogi, iar elitele sunt marginalizate, chiar dispreŃuite. Un formidabil pamflet
publicat tot în "Ziua" de Bedros Horasangian este intitulat "łara lui Huo&Jos".
Atunci când "Huo&Jos" este clamat chiar de la tribuna parlamentului, sigur că
"poporul" îl preia amplificat, sigur că apare o criză de autoritate, sigur că este
escaladată violenŃa. Există acum o luptă decisivă între nomenklatură şi elită
pentru accesul la decizie. Dacă însuşi personajul malefic pe care nu vreau să-l
numesc se postează atât de categoric de partea nomenklaturii, încercând să
îndepărteze şi pe cei doi-trei membri ai adevăratei elite politice de la guvernare,
dacă el găseşte sprijin evident scontat în "popor", atunci avem şansa ca, oricât de
europeni am fi, să ne întoarcem în anii cincizeci. Ba chiar mai rău, deoarece
activiştii de partid de pe vremuri parcă aveau mai mult bun simŃ decât cei de
acum! Eu m-am documentat pentru acest articol din două cărŃi scrise de doi
autentici reprezentanŃi ai elitei: Adrian Iorgulescu ("Dreapta. Principii şi
perspective") şi Varujan Vosganian ("Mesajul Dreptei româneşti. TradiŃie şi
modernitate"). Am dat aici, cu modestie, bibliografia, în speranŃa că sunt cititori
care vor cu adevărat să înŃeleagă lumea în care trăim şi pe care-i îndemn să
citească aceste adevărate sinteze doctrinare.
12 iun.
53
25
ToxiinfecŃia informaŃională
Omul nu poate trăi fără hrană, aer, apă şi informaŃie. Atunci, însă, când
aceste elemente indispensabile vieŃii sunt alterate sau infectate, apar toxiinfecŃii
grave, uneori letale. Recent, la Târgu Mureş o nuntă întreagă a ajuns la spital
chiar după aperitiv! De obicei se ajunge la doctor după tort... În satele din
judeŃul Bacău mai mulŃi copii au murit după ce au băut apă cu nitriŃi. Aerul
poluat face şi el mii de victime. Tot felul de inspectori caută să-i ferească pe
oameni de aceste nenorociri, se dau sute de milioane de lei amendă celor care,
conştient sau nu, atentează la sănătatea populaŃiei, dar nimeni nu se interesează
de toxiinfecŃiile produse de informaŃia pe care zilnic o "consumăm", doar din
când în când CNA-ul mai dă câte o amendă simbolică. Nu avem legislaŃie în
domeniu. Deşi ConstituŃia vorbeşte despre "delictele de presă" (art.30, al.8),
nimeni nu s-a obosit până acum să le definească şi să stabilească sancŃiuni.
Conştient sau nu, ziariştii produc adevărate toxiinfecŃii informaŃionale cu efecte
devastatoare şi nimeni nu-i trage la răspundere, cum se zice. Dintre miile de
exemple am ales două, semnificative pentru gradul foarte mare de periculozitate
pe care îl prezintă.
În "Ziua" apare un editorial care discută vizita la Washington a domnului
ministru Adrian Cioroianu. Un anonim care "semnează" cu iniŃiale îşi permite
să-l insulte pe domnul ministru chiar din titlu, făcându-l "papagal", apoi
dezinformează grav cititorul chiar din prima frază, catalogând drept "conferinŃă
de presă" o simplă şedinŃă foto, care a precedat întâlnirea cu doamna
Condoleezza Rice, întâlnire la care s-au discutat temele stabilite prin protocol şi
care nu a fost urmată de conferinŃă ori declaraŃii de presă. Nu cred că anonimul
de la "Ziua" nu a ştiut toate aceste lucruri, mai degrabă cred că a profitat de
absenŃa domnului Sorin Roşca Stănescu pentru a strecura pe prima pagină un
articol denigrator care să-i dea dreptate locatarului de la Cotroceni în privinŃa
calităŃilor diplomatice ale domnului Adrian Cioroianu. Un asemenea produs
toxic nu dăunează doar carierei politice a tânărului nostru ministru, dar face
foarte mult rău miilor de cititori care chiar cred că România este prezentă în
lume doar cu "papagali"! Şi fie vorba între noi, cine credeŃi că ne reprezintă mai
54
bine în lume, domnul ministru de externe, sau domnul cu nume pentru mine
tabu? L-am văzut la conferinŃa împotriva discriminării dormind...
Al doilea exemplu este din televiziune, pe departe cea mai mare sursă de
poluare informaŃională. De câteva săptămâni postul OTV dedică zeci de ore pe
zi sinuciderii din dragoste a unui elev din Bucureşti. Ideea că avem de-a face cu
o crimă a isterizat milioane de telespectatori care-şi pierd nopŃile urmărind
reconstituiri bazate pe fantezia neprofesionistă a unui personaj malefic devenit
prin asemenea anchete absurde mare telestar. Transmiterea obsesivă a imaginilor
de la înmormântare, a unor documente din dosarul de la procuratură, pentru
deconspirarea cărora cineva ar trebui să intre la închisoare(!), repetarea de mii de
ori a aceloraşi "argumente" produse de o logică bolnavă sunt de natură să-i
îmbolnăvească şi pe cei care urmăresc asemenea absurdităŃi. Am privit şi eu "de
meserie", vorba lui Eminescu, o emisiune în care era invitat domnul Vasile
Bologan, un "paranormal" care era chiar interesant, dar discursul său era bruiat
de transmiterea în paralel pe ecran a filmului înmormântării, cu toată durerea
familiei, cu tot stresul pe care îl induce privitorului. DiscuŃia despre hipnoză,
regresii, energii, exorcizări etc. era bruiată aproape total, deoarece informaŃia
vizuală bruiază până la anulare informaŃia auditivă. Ca să mă distrez, am trimis
un SMS în care l-am rugat pe domnul Vasile Bologan să scoată dracii din Dan
Diaconescu, poate aşa va renunŃa la emisiunile sale malefice, chiar diabolice!
Evident, textul trimis de mine nu a apărut pe scroll, nici nu a fost citit. Lăsând
gluma la o parte, cred că poluarea informaŃională la care un popor întreg este
supus e foarte gravă, ea duce la o nevroză colectivă care sporeşte violenŃa, face
să crească numărul actelor antisociale şi creşte sentimentul de insecuritate care-i
chiar mai rău decât frica de pe vremuri. Cine are interesul să nevrozeze un întreg
popor? Poate ar fi necesară o conferinŃă în care pedagogi, psihologi, psihiatri,
sociologi, specialişti în comunicare să evalueze pericolul - după mine uriaş - pe
care-l prezintă acest grav derapaj al mass-media şi să propună soluŃii. Aşa nu se
mai poate!
19 iun.
55
26
Trădarea cărturarilor
Mi-am amintit de celebrul eseu cu acest titlu scris acum optzeci de ani de
filosoful francez Julien Benda când am urmărit, săptămâna trecută, aventurile nu
mai puŃin celebrului triumvirat cărturăresc din România Liiceanu - Pleşu -
Patapievici. Întâlnirea secretă cu personajul al cărui nume este pentru mine tabu,
în vila de la Neptun a lui Ceauşescu, întâlnire atât de secretă încât a ştiut de ea
toată presa, mi s-a părut doar o obişnuită lovitură de imagine, mai ales că a avut
ca subiect de discuŃie "legea lustraŃiei", o lege care dacă va fi adoptată va avea
acelaşi efect ca "legea Ticu", adică va găsi câŃiva Ńapi ispăşitori, dar îi va proteja
pe marii nomenclaturişti şi pe urmaşii lor în vecii vecilor... Scandalul produs de
faptul că cei cinci (triumviratul plus doi ziarişti de curte) s-au deplasat la mare
cu un avion al cărui zbor a costat 373 milioane de lei din banii preşedinŃiei, deci
din impozitele pe care le plătim noi toŃi, a aruncat o perdea de fum peste
adevăratul scop al vizitei, de o foarte mare periculozitate, pe care eu îl deduc din
declaraŃiile ulterioare ale filosofilor noştri: acela de a elabora o ConstituŃie care
să pregătească o viitoare dictatură mascată a celui viclean.
Julien Benda susŃinea, pe scurt, că intelectualii îşi trădează vocaŃia atunci
când părăsesc zona înaltă a idealului pentru a se amesteca în politică. Eu cred,
dimpotrivă, că intelectualii trebuie să se amestece în politică, dar nu pe post de
slugi, ca pe vremea lui Ceauşescu, ci din zona eterată a metafizicului să coboare
în lumea politică pentru a-i oferi idealuri, pentru a o ridica spre ei. Atunci însă
când Liiceanu - Pleşu - Patapievici şi compania îşi oferă notorietatea şi talentul
pentru a servi aspiraŃia cuiva spre o dictatură personală, erijându-se în
reprezentanŃi ai societăŃii civile care singură poate hotărî soarta constituŃională a
Ńării, ei comit o crimă informaŃională similară cu a poeŃilor de curte ceauşişti.
Scena balconului din opereta condamnării comunismului, jucată în Parlament
acum câteva luni, are astfel o explicaŃie: Corneliu Vadim Tudor era gata să
arunce triumviratul de la balcon într-un acces de furie, deoarece era gelos pe
faptul că Princepele filosofilor îşi joacă briliant rolul de comedie din amvonul
Parlamentului, în timp ce Princepele lui zace sub pământ secerat de gloanŃele
din decembrie.
Cine trebuie să redacteze un proiect al unei adevărate ConstituŃii? Trioul
obedient care să concentreze prin legea supremă puterea în mâinile unui singur
56
potentat? Actualul Parlament? "Societatea civilă", adică academia domnului
Pleşu plus academia doamnei Mungiu? Transformarea parlamentului în Adunare
Constituantă, cum s-a întâmplat în 1990, nu poate da un rezultat mai bun decât
cel de atunci. Dacă domnul Ion Iliescu a dorit confuzia necesară pentru a
controla totul, a obŃinut-o, parlamentarii au votat ca oile. Dacă a dorit ca
proprietatea să nu fie protejată, pentru a se organiza jafurile, apoi să protejeze ce
s-a furat, ba chiar să declare averile dobândite pe căi necurate "licite", a obŃinut
uşor acest lucru de la un parlament interesat el însuşi în asemenea manevre.
Culmea demagogiei populiste este să convoci referendum pe teme ca votul
uninominal, sau revizuirea constituŃiei. Ce ştie masa electorală despre
constituŃie? Cum înŃelege un alegător care nu ştie tabla înmulŃirii calculele
destul de complicate pe care le propune domnul Pîrvulescu pentru legea
electorală? Cine atunci să redacteze o nouă ConstituŃie, absolut necesară ? Cred
că domnul academician C. Bălăceanu Stolnici a dat soluŃia cea mai bună, dar mă
îndoiesc de faptul că politicienii noştri o vor accepta, ca să nu mai vorbesc de
"cel viclean": o comisie de redactare formată sub egida Academiei Române şi
compusă din cei mai reputaŃi istorici şi jurişti, specialişti în drept constituŃional,
cărturari care să nu fi trădat, vorba lui Julien Benda, şi care să vadă, dincolo de
interesele unor indivizi însetaŃi de putere şi bani, sau ale unor "grupuri de
interese", interesul general, acela de a avea o lege fundamentală care să facă din
România un stat funcŃional pentru toŃi. Nici mai mult, dar nici mai puŃin!
26 iun.
57
27
Vară fierbinte
Pentru părinŃi, elevi, profesori, dar şi pentru tot felul de trepăduşi vara este
anotimpul examenelor, deci lung prilej de vorbe şi de controverse... Anul ăsta
examenul de capacitate, pe care nu înŃeleg de ce unii îl poreclesc în tot felul, aşa
cum tovarăşii au poreclit bacalaureatul "examen de maturitate", nu a stârnit prea
mult scandal. Doar câŃiva părinŃi au fost revoltaŃi de faptul că ultimul subiect la
proba de matematică era "pentru olimpici". Aşa şi trebuie, doar nu aŃi vrea ca
toŃi absolvenŃii să ia notă maximă! Un elev mediu, deci marea majoritate, ar
trebui să ia o notă medie, deci 7-8. Zece este, într-adevăr, pentru olimpici.
Teza la română de la bacalaureat a stârnit însă un val de indignare. Mai
ales ziariştii fără bacalaureat au fost cei mai revoltaŃi, ba l-au sunat şi pe domnul
Nicolae Manolescu să-l întrebe dacă citatul din "opera" sa de la care elevul
trebuia să pornească eseul era potrivit. De la Paris, de unde-şi ronŃăie sinecura,
domnul profesor - critic şi istoric literar, iar mai nou ambasador - a admis că
citatul din "Metamorfozele poeziei" este prea dificil pentru un absolvent de
liceu! Domnia sa este prea profund, prea complicat, prea greu de înŃeles, ca Kant
(chiar aşa!). Lăsând la o parte faptul că domnul Nicolae Manolescu încă nu a
murit (Doamne fereşte!), deci încă nu este clasic, vreau să le spun celor care
cred că subiectul dat la teza de română a fost dificil că el putea fi şi codul rutier,
sau regulamentul jocului de fotbal. Profesorul urmăreşte, atunci când notează
eseul, nu atât cunoştinŃele elevului, cât capacitatea acestuia de a construi un text
de două pagini. Dacă ştie să facă o frază, dacă nu face dezacorduri, dacă are un
vocabular ceva mai bogat decât "mondial" şi "mişto", dacă poate urmări un plan,
mă rog, dacă stăpâneşte limba română suficient de bine pentru a se face înŃeles,
elevul este notat cu punctajul maxim. Dacă un elev ar fi scris două pagini de text
despre Nicolae Manolescu la Paris, sau despre cât de cald este în vara aceasta,
despre despărŃirea de şcoală sau despre vacanŃa la bunici şi nu ar fi scos un
cuvânt despre tradiŃionalism, tot ar fi luat două puncte din trei, cel puŃin! Că
subiectele pentru examenul de bacalaureat sunt prost alcătuite, asta-i altă
poveste, dar se putea discuta acest lucru din ianuarie până acum. Anul trecut,
când subiectele erau păzite mai ceva decât secretele de la NASA, n-a fost bine.
Anul ăsta, când subiectele au fost publicate încă din ianuarie, iar n-a fost bine.
"Ni aşa, ni aşa", vorba unui personal al lui Marin Preda. Cei care au alcătuit
58
subiectele spun că au dorit ca examenul să fie "creativ", elevii să nu poată copia,
nici din cărŃi, nici din cap, dar povestea despre "creativitate" este o simplă
poveste, nu există formativ fără informativ, ele sunt corelative. Am văzut un
subiect la bacalaureatul din FranŃa, care avea douăzeci de întrebări foarte exacte,
notate cu zece puncte şi un eseu "creativ" notat cu alte zece puncte. Teza testa în
egală măsură capacitatea unui elev de a fi creativ, dar şi cunoştinŃele sale. Cum
arată "cultura" unui bacalaureat care discută despre Hogaş, Vianu şi Manolescu,
dar spune că pe Călinescu îl cheamă Florin, iar Nichita Stănescu este o
luptătoare blondă? Elevii, părinŃii, ziariştii, uneori chiar şi profesorii nu înŃeleg
încă faptul că examenul de bacalaureat trebuie să dea un diagnostic cât mai
exact despre calităŃile intelectuale ale candidatului. Dacă falsificăm rezultatul,
tânărul porneşte în viaŃă cu speranŃe care ar putea să-i aducă mereu dezamăgiri,
iar societatea s-ar putea trezi peste ani cu surpriza ca la un examen de admitere
în magistratură, din câteva sute de candidaŃi să nu treacă decât unul, şi acela cu
notă minimă!
3 iul.
59
28
Partidul pensionarilor
60
calculează după punctul de pensie, dar noi vorbim aici de pensionarii care au
dreptul la o pensie echitabilă, potrivită cu toată contribuŃia lor la sporirea
bogăŃiei naŃionale. Echitabil nu înseamnă "egal", ci înseamnă "drept". Nu-i drept
ca un muncitor necalificat să aibă aceeaşi pensie cu un academician, dar este
echitabil ca amândoi să aibă punctul de pensie calculat la nivelul celor 45 de
procente din salariul mediu. Marea nedreptate este aceea prin care parlamentarii,
magistraŃii, pensionarii din serviciile secrete, armată, poliŃie etc. au pensii care
merg până la 80% din salariul lor actual. Sigur că pensiile trebuie să fie
diferenŃiate după contribuŃia adusă de fiecare de-a lungul existenŃei sale active,
sigur că unul a adunat un punct, altul două, altul zece, dar a stabili criterii
diferite pentru categorii sociale diferite este culmea inechităŃii. Poate doar
cererea celor de la GDS de a nu avea pensii enorme foştii activişti şi securişti ar
trebui luată în seamă, dar şi aici nu ar trebui introduse criterii arbitrare, cum
propun distinşii noştri "intelectuali", ci tot punctul de pensie ar trebui aplicat,
doar că acesta să li se calculeze, pentru perioada în care au fost salarizaŃi de
partidul comunist, la nivelul salariului minim din anii respectivi, Ńinându-se cont
de faptul că ei nu numai că nu au contribuit, ca activişti sau securişti, la creşterea
bogăŃiei naŃionale, dar au făcut mai mult rău în posturile în care au "activat".
Problema calculării echitabile a pensiilor seamănă cu problema salariilor
bugetarilor. Şi acolo, dacă punctul se consideră a fi salariul mediu pe economie,
atunci grila poate fi stabilită fără discriminări, de la omul de serviciu din
primărie până la şeful statului, iar salariile cresc sau descresc în funcŃie de
salariul mediu. Văd că mulŃi se revoltă când aud că la Cotroceni a fost
promulgată fără probleme legea creşterii salariilor demnitarilor, în timp ce legea
creşterii pensiilor (care este de fapt o lege de corectare a valorii punctului de
pensie!) rămâne să mai fie "studiată". Mie nu mi se pare mare un salariu de nici
trei mii de euro pentru cei patru-cinci oameni din fruntea statului, sau de două
mii cât are un ministru, ori un parlamentar, ba chiar este ridicol de mic dacă-l
raportăm la salariile din restul Europei. În acelaşi timp mi se pare absurd ca un
procuror să primească un salariu mai mare decât preşedintele Ńării, cum spunea
domnul ministru al justiŃiei zilele trecute, mai ales dacă vedem că nici nu face
nimic de banii aceştia. Dacă legea armonizării salariilor bugetarilor, promisă de
guvern încă pentru aprilie anul trecut, ar fi elaborată şi s-ar interzice baze
diferite de calcul pentru armată, magistratură etc., singurul criteriu fiind punctul
stabilit prin lege şi a cărui valoare este dată de salariul mediu, atunci am putea
zice că salariile, la fel ca pensiile, sunt stabilite echitabil. BogăŃia naŃională nu-i
mai mare decât este: nu putem avea pretenŃia ca pensiile, sau salariile
bugetarilor să fie egale cu ale nemŃilor, să zicem, dar trebuie să le cerem celor
care fac legile, mulŃi dintre ei pensionari sau pensionabili, să distribuie cât mai
drept sărăcia...
10 iul.
61
29
Activistul şi educaŃia
62
şcolară, sau un plan de învăŃământ! Dacă vorbim despre învăŃământ şi cercetare,
discuŃia era inutilă deoarece forŃa uşi deschise. Dacă vorbim despre EducaŃie,
atunci problema se pune cu totul şi cu totul altfel. La educaŃie participă familia,
şcoala, biserica, mass-media, instituŃiile culturale, armata, poliŃia etc. EducaŃia
permanentă, sau continuă, trebuie desfăşurată după anumite strategii, dar nimeni
nu s-a gândit să le elaboreze. Ministerul Culturii a pornit, timid, un program de
renaştere a căminelor culturale, dar fără orizont, atâta timp cât nu face parte
dintr-o strategie naŃională. Poate un Forum pe această temă ar fi fost necesar şi
eu l-aş fi aplaudat sincer.
Spectacolul de la Cotroceni a avut însă un alt scop. El a vrut să arate că
singurul om din România care se gândeşte la educaŃia poporului este ştiŃi
dumneavoastră cine, dar a vrut şi să mai pună în dificultate guvernul solicitând
6% din PIB pentru educaŃie. Prinzând şpilul , domnul Mircea Geoană a cerut
chiar 7%! Această politică, de o demagogie greŃoasă, de a supralicita pentru a
pune în dificultate adversarul este aplicată de PSD şi în problema votului
uninominal, unde cere vot uninominal în toate circumscripŃiile şi pentru
preşedinŃii consiliilor judeŃene, ştiind sigur că majoritatea parlamentarilor se vor
opune! Este un fel de reducere la absurd malonestă, o armă politică pe care eu aş
trece-o în rândul armelor interzise. Asta-i însă un alt subiect. Dacă ne întoarcem
la şedinŃa de la Cotroceni, aş mai dori să remarc două subiecte. Unul este cel al
institutului naŃional de cercetare, propunere absurdă, atâta timp cât avem
institutele Academiei Române. Un asemenea institut ar fi cam aşa cum era
academia domnului Mihnea Gheorghiu, structură paralelă făcută de tovarăşa
"acad. dr. ing." pentru a nu se amesteca printre academicienii de rând... Sau ca
institutul domnului Patapievici! A doua problemă ar fi aceea a doctoratelor date
pe bandă rulantă. Dar şi licenŃa se dă tot pe bandă rulantă, şi masteratul. La ce
foloseşte? Poate doar să fie puse diplomele în ramă, precum diploma de omul
anului, primită de la americani pe bani de un mare poet şi politician, nu spun
cine, că mi-e ruşine! De când lumea, un doctor se mândreşte cu faptul că este
elevul unui savant, a cărui operă o continuă. Iar un conducător de doctorat îşi
alege ca discipoli doar pe cei în care are încredere că vor duce mai departe
numele lui. În această zonă eterată a creaŃiei ajung foarte puŃini, ei nu trebuie
votaŃi, precum politicienii vulgari, ci trebuie admiraŃi şi recunoscuŃi în măsura în
care lumea ştiinŃifică îi recunoaşte. A vorbi aici despre pile şi bani daŃi drept
şpagă înseamnă a coborî sacrul ştiinŃei în profanul politicii.
Oare autorul întregii mascarade înŃelege măcar o parte dintre ideile de mai
sus?
17iul.
63
30
Din nou despre discriminare
Trei întâmplări din săptămâna trecută m-au făcut să revin asupra acestei
probleme care pentru noi este oarecum de import, dar care ne dă inutile bătăi de
cap.
Prima este finalizarea demersului partidului politic al "romilor", care l-a
dat în judecată pe domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, chemându-l
în faŃa Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării pentru vina de a fi
atras atenŃia italienilor asupra faptului că hoŃii arestaŃi în Italia care se dau drept
români sunt de fapt romi. Premierul a procedat corect, deoarece această confuzie
este întreŃinută, intenŃionat sau nu, în toată Europa, printre altele şi datorită
faptului că la noi Ńiganii au fost botezaŃi "romi", cuvânt care nu există în limba
română, cum nu există nici în franceză, sau spaniolă, dar care sună foarte
asemănător cu "român". ConsecinŃa este că imaginea pe care o creează Ńiganii în
lume este transferată asupra românilor. Identitatea etnică trebuie asumată şi este
absurd ca politicienii din partida romilor, care exploatează în scop politic tocmai
apartenenŃa la etnie, să-i reproşeze domnului prim-ministru că "o divulgă"! Nu
mă miră faptul că în Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării, chiar
preşedintele, domnul Csaba Asztalos, a votat pentru condamnarea premierului.
Acest domn a dovedit şi în problema icoanelor din şcoli că are o viziune foarte
particulară asupra noŃiunii de discriminare. Recent în Irlanda a izbucnit un mare
scandal în legătură cu un grup foarte numeros de "romi" care s-au stabilit lângă
o autostradă - "pentru a avea lumină gratis"! - iar autorităŃile vor să-i expulzeze
în România. De ce nu în Germania? De ce presa vorbeşte de români care şi-au
stabilit corturile lângă Dublin? De ce nu spune "Ńigani din România" (mă rog,
"gipsy"). Nici ambasadele noastre nu fac nimic pentru a risipi această confuzie.
Este dreptul nostru de a fi diferenŃiaŃi, fără a fi discriminaŃi: este dreptul nostru
la identitate, egal cu al Ńiganilor, saşilor, secuilor, evreilor, maghiarilor etc.
O altă discriminare, de data asta de-a dreptul comică, este cea pe care o
practică domnul Cozmin Guşă în politică, unde pretinde "să scoată la pensie"
politicienii trecuŃi de 65 de ani. Discriminarea dintre tineri şi bătrâni este
absurdă mai ales în politică, unde cetăŃeanul îşi exercită un drept constituŃional
atunci când alege sau este ales. În sfârşit, o altă discriminare tratată cu umor de
participanŃii la emisiunea tv a domnului Cristian Tabără este cea între femei şi
bărbaŃi. Ea este relevantă pentru lipsa de relevanŃă a ideii de discriminare, idee
64
importată la noi de peste ocean, inutilă şi chiar dăunătoare. Oamenii sunt diferiŃi:
români şi Ńigani, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaŃi, slabi şi graşi, atei şi
credincioşi, fiecare cum l-a lăsat Dumnezeu. Nu trebuie să ne scoatem ochii unii
altora, nici să ne admirăm fără discernământ, sau să ne "discriminăm pozitiv".
Este suficient să ne tolerăm, să ne "îngăduim", cum spun creştinii.
24 iul.
65
31
Încurcă-i, drace !
După ce persoana care se crede cea mai importantă din România l-a
insultat pe fostul şef al statului, pe domnul Ion Iliescu, într-o publicaŃie de limba
franceză, aducând astfel încă o pată de noroi pe imaginea şi aşa destul de
şifonată a bietei noastre Ńări, spălându-şi rufele în public nu doar acasă, unde
toată lumea ştie ce-i poate pielea, ci în Europa, care va să zică, a început o luptă
de o rară violenŃă între cele două aripi ale FSN-ului, de fapt moştenitorii politici
ai PCR-ului: PSD şi PD. Domnul Ion Iliescu l-a făcut pe detractor "fanariot" şi,
într-o foarte precisă analiză, a arătat cât de mult rău aduce României prin
depăşirea constantă a atribuŃiunilor, prin presiunea pe care o exercită asupra
justiŃiei, a guvernului, a mediului de afaceri, prin încălcarea continuă a
ConstituŃiei. “AŃi făcut din toŃi cei care nu sunt de acord cu dumneavoastră
duşmani personali, care trebuie distruşi cu orice preŃ. FolosiŃi pentru asta
instituŃii ale statului, lucru profund imoral. VorbiŃi şi spuneŃi că acŃionaŃi în
numele poporului, când, de fapt, un singur lucru contează: dumneavoastră şi
interesele dumneavoastră. Care sunt identice cu ale grupului de «oligarhi de
bine» care v-au inventat ca om politic şi v-au ajutat să fiŃi ales în cea mai înaltă
demnitate a statului român, pe care îl dezonoraŃi prin comportamentul
dumneavoastră.” scrie fostul preşedinte. În replică, domnul Ion Iliescu a fost
făcut "bolşevic", i s-a amintit trecutul lui de activist, i s-au reproşat furturile pe
care, dacă nu le-a comis, le-a tolerat, poate chiar le-a protejat. "Cerem fostului
şef al statului Ion Iliescu să renunŃe măcar acum la propaganda comunistă pe
care a practicat-o atâta amar de vreme. Îi cerem să lase România să îşi urmeze
liniştită drumul european pe care a reuşit să îl găsească după mari întârzieri
provocate de mineriade, lipsa reformei şi corupŃia la nivel înalt, patronate trei
mandate de fostul preşedinte Ion Iliescu", afirmă domnul Emil Boc. Au intrat în
horă şi alŃi fruntaşi ai celor două aripi, unii spunând că în multele guvernări PSD
s-a furat cel mai mult, alŃii susŃinând, dimpotrivă, că PD-ul este cel care a
furnizat cei mai mulŃi hoŃi. łara a fost dată în pradă acum şaptesprezece ani şi
nu ştiu când se va opri jaful. Cele două partide se ceartă de la împărŃirea prăzii,
66
se ceartă din gelozie, fiecare având impresia că a furat mai puŃin decât celălalt.
Această ceartă între fraŃi le dă arama pe faŃă. Păcat că toate acuzele rostite cu
argumente şi cu exemple de o parte şi de cealaltă nu au consecinŃe juridice.
România nu are justiŃie, sau are o parodie, ceea ce-i mai rău decât dacă n-ar avea
deloc. Cât despre consecinŃele politice, ele sunt palide atâta timp cât cele două
partide istorice, de la care am fi aşteptat lichidarea politică a moştenitorilor
comunismului, au fost ele însele reduse la tăcere. După ce au îngropat PNłCD-
ul, groparii lui îi uzurpă identitatea, dându-se drept "populari" în Europa. PNL-
ul este o nucă mai tare pentru dinŃii hoŃilor, dar îi vor veni până la urmă de hac.
PSD-ul încearcă să-l compromită printr-o susŃinere parlamentară otrăvită, în
timp ce domnul Stolojan declară alaltăieri la Bacău că PNL este aliatul PSD!
Această confuzie voită între stânga şi dreapta, între cinstiŃi şi hoŃi, între oameni
politici adevăraŃi şi demagogi mincinoşi este cultivată cu profesionalism de cei
doi fraŃi care au ajuns acum să se certe. Acuzele reciproce poate-i vor trezi până
la urmă pe români, vorba primului vers din imnul nostru naŃional! Aşadar,
trăiască războiul fratricid PSD-PD! Încurcă-i, drace!
31 iul.
67
32
Actualitatea clasicilor
Horă de băieŃi
de Tudor Arghezi
68
Ga-gu, gu-da.
Dar deştepŃi fiind prea mulŃi
Au rămas pe drept desculŃi.
I-ha, pa-pa
Pa-pa, i-ha.
Am o minte, vai de mine,
Şi mă face de ruşine.
Cio-ca, bo-ca
Bo-ca, cio-ca.
Spune tu, pe ce-i cunoşti
Dintre proşti pe cei mai proşti?
Zu-ri, zu-ra
Zu-ra, zu-ri.
După chică, sau chelie?
După unghii, sau simbrie?
Pa-vu, ga-vu
La-vu, la-vu.
Fincă, vezi, mai-marele
Şi-ascunde picioarele.
Tra-la, la-la
La-la, la-la.
7 aug.
69
33
Biserica şi politica
70
egala încrederea de care se bucură Biserica în rândul românilor, nu au altă
soluŃie decât distrugerea ei. Este denigrată, este culpabilizată, este împiedicată
să-şi construiască o Catedrală patriarhală, este văzută ca şi cum ar fi o instituŃie
oarecare, slujitorii ei sunt consideraŃi funcŃionari şi trataŃi cu ostilitate etc.
CNSAS-ul , această unealtă diabolică, inventată, sau măcar exploatată de
securitate pentru a-şi valorifica "munca" de intimidare şi denigrare a elitelor
româneşti, se amestecă în Biserică şi promite "dosare", iar "domnul" Mircea
Dinescu lansează calomnii pentru a coborî Biserica în ochii celor care-l ascultă.
Domnii Tatulici, C T Popescu, Stelian Tănase, Dan Diaconescu, Alina Mungiu
şi compania, o serie de "fătuci" care se hlizesc insinuant, comentând alegerea
Patriarhului ca pe un eveniment monden formează o legiune adunată de cel
viclean pentru a distruge Biserica. Lor li se opun vocile de adevăraŃi creştini ale
unor Roxana Iordache, Răzvan Teodorescu, Marian MiluŃ, Dan Puric, Romulus
Dan Busnea şi alŃii care dau cinstea cuvenită acestui eveniment din viaŃa
Bisericii noastre. Politicieni adevăraŃi, ca domnul Adrian Iorgulescu, ori Bogdan
Olteanu, s-au pronunŃat ferm împotriva imixtiunii politicului în Biserică. Când
văd această luptă, sublimă şi ridicolă în acelaşi timp, la poalele Bisericii lui
Dumnezeu, îmi vine să exclam, precum Lucian Blaga în finalul "Meşterului
Manole": "Doamne, ce strălucire aici şi ce pustietate în noi!"
14 aug.
71
34
Biserica şi securitatea
72
CâŃi "ofiŃeri acoperiŃi" lucrează chiar la CNSAS? De unde ştim noi că însuşi
Mircea Dinescu nu este "ofiŃer acoperit"?
Nu vom şti niciodată! Pe afirmaŃiile fostului poet nu ne putem baza, este
ca-n povestea în care se întreabă dacă atunci când un mincinos spune că este
mincinos, minte sau spune adevărul...
CâŃi "ofiŃeri acoperiŃi" sunt în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române? Dar în
ierarhiile celorlalte biserici? Este logic ca securitatea să-şi fi infiltrat oameni în
cea mai importantă biserică din România, dar este absurd să credem că-i va
deconspira. Pot face mult rău? Nu ştiu, dar nu cred, Biserica lui Dumnezeu a
rezistat atâtor decenii de comunism ateu, supravegheată mult mai dur de
securitate, sigur va rezista şi acestor atacuri. Mai degrabă eu cred că Sfântul
Sinod este compus în majoritate din preoŃi adevăraŃi, dar şi ofiŃerii care au primit
taina preoŃiei trebuie respectaŃi. Părintele Cleopa spunea că, dacă vezi căzut într-
un şanŃ un preot beat, să te duci la el şi să-i săruŃi mâna, deoarece beat este omul
supus greşelii, dar preotul este purtătorul Sfântului Duh pogorât asupra lui prin
taina preoŃiei şi trebuie respectat. Sunt în Biserică şi preoŃi nevrednici, care fură,
se îmbată, fac tot felul de blestemăŃii, dar nu putem noi judeca, doar Dumnezei
poate! Când se va alege noul patriarh, Duhul Sfânt va pogorî, precum la
Cincizecime, deasupra adunării care va lua hotărârea cea sfântă, în Dealul
Mitropoliei. Ceea ce putem face noi este să ne rugăm, cum spune Rugăciunea
Împărătească: "Facă-se voia Ta!"
21 aug.
73
35
Poveste
74
este o prostie să laşi o asemenea investiŃie fără pază, dar negustorii de fier vechi
nu pot fi întrebaŃi de unde au cumpărat cablurile respective, este chiar aşa de
greu să fie găsiŃi hoŃii? Este vorba aici de prostie, sau de complicitate?
Dar politicienii noştri? Sunt peste zece ani de când toată lumea este de
acord cu alegerile uninominale, dar legea nu trece de comisii permiŃându-i unui
anumit personaj să ameninŃe mereu cu referendumul pe această temă, deşi un
referendum ar fi mai absurd ca urcatul nucilor în pod cu Ńăpoiul, deoarece toată
lumea este de acord în principiu cu votul uninominal.
Încă una: să schimbi prestatorul de servicii de salubritate fără să te fi
asigurat printr-o clauză contractuală că până la Ńinerea licitaŃiei şi încheierea
unui nou contract este cineva care asigură curăŃenia oraşului, cum a făcut
domnul Chiliman, este o prostie care nu are echivalent nici măcar în celebra
poveste a lui Ion Creangă!
Sau să cumperi un loz de patru miliarde şi jumătate de lei, cu care să
"ghiceşti" doar un singur număr, este aşa o mare prostie că nu-i găsesc
echivalent nu doar la Ion Creangă, ci nicăieri, este o prostie piramidală, cum ar
spune George Călinescu, este demnă de cartea recordurilor (Chiar, uite că le-am
dat o idee)!
Aş putea să scriu mii de pagini înşirând prostiile pe care le văd intens şi cu
satisfacŃie mediatizate. Mă opresc aici, ca eroul lui Ion Creangă, rugând cititorul
să se amuze singur zilnic privind la televizor, sau citind ziarele, deoarece nu este
zi lăsată de Dumnezeu în care să nu auzi de câte o prostie, dar ştii, una mai mare
decât alta!
28 aug.
75
36
Bulina albastră
76
dea primăria în judecată. Din păcate nu există răspundere administrativă, sunt
sigur că, dacă prin absurd ar câştiga procesul automobilistul păgubit, nu domnul
MateuŃ ar fi bun de plată, ci primăria, deci noi toŃi. Dar parcurile? Dar panourile
pentru reclama comercială? Dar obiectele stradale, de la coşurile de gunoi până
la staŃiile de autobuz? Unde să punem mai întâi "bulina albastră"?
Eu cred că dilema este uşor de rezolvat. În loc să colindăm oraşul cu sacul
cu buline, mai bine am pune una singură, la loc vizibil, pe faŃa(da) Primăriei
Bacău!
4 sept.
77
37
Între spital şi tribunal
Au trecut o mie cinci sute de ani de când Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
"Eşti păcătos? Nu deznădăjdui, ci intră (în biserică) şi căieşte-te. Ai greşit?
Spune-I lui Dumnezeu: am greşit. Ce greutate este să spui: am greşit? Oare, dacă
nu vei spune că eşti păcătos, nu-l vei avea pe diavol ca denunŃător al tău (la
judecată)? Preîntâmpină, aşadar, acest lucru şi răpeşte această calitate a lui; căci
a osândi este calitatea lui. De ce nu vrei să previi acest lucru, să spui păcatul şi
să-l îndrepŃi când ştii că în el (în diavol) ai un denunŃător, care nu va tăcea? - Ai
greşit? - Intră în biserică şi spune-I lui Dumnezeu: am greşit. Nimic altceva nu
îŃi cer decât numai acest lucru. Căci Scriptura spune: fă tu însuŃi socoteală ca să
te dezvinovăŃeşti (Isaia 43, 26). Spune păcatul ca să te dezlegi de păcat. Nu
există nici o greutate în acest lucru, nici nu trebuie să alegi multe cuvinte şi de
nici o cheltuială nu este nevoie. (...) Chiar dacă eşti bătrân şi ai păcătuit - mergi
la biserică şi pocăieşte-te. Aici este spital, nu tribunal; aici nu se propun chinuri
pentru păcate, ci se dă iertarea păcatelor. Numai lui Dumnezeu spune-I păcatul
tău: "łie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut"(Ps. 50, 5) şi Ńi se va ierta
Ńie păcatul tău."
Tocmai citisem aceste rânduri dintr-o antologie intitulată "Despre
rugăciune şi tresvie în învăŃăturile SfinŃilor PărinŃi" (pp.55-56), când am văzut la
televizor doi "denunŃători", vorba Sfântului Ioan Gură de Aur, pe domnii Tănase
şi Dinescu abordând din nou o temă gravă hlizindu-se, aruncând în derizoriu atât
cel mai important eveniment din viaŃa Bisericii Ortodoxe Române, alegerea
Patriarhului, cât şi instituŃia CNSAS, care devine pe zi ce trece o evidentă
unealtă de şantaj, denigrare, presiune politică.
În cazul alegerii noului Patriarh, cei doi - şi ca ei mulŃi alŃii - discută
despre ceva ce nu înŃeleg. Sfântul Ignatie Briancianinov vorbeşte despre
diferenŃa dintre "înŃelegerea duhovnicească" şi "cunoaşterea trupească". Sunt
două moduri de a înŃelege lumea total diferite. Este imposibil ca veselii şi
guralivii convorbitori de la tv să înŃeleagă cum gândesc sfinŃii părinŃi. Aflu că
Realitatea TV intenŃionează să facă un spectacol mediatic de-a lungul întregii
zile în care va fi ales Patriarhul, poate fac şi "sondaje de opinie", poate publică şi
un "barometru electoral", poate organizează chiar pariuri! Circul nu face decât
78
să murdărească superficial imaginea Bisericii, care este şi rămâne eterna casă a
lui Dumnezeu, atât în sufletul oamenilor, cât şi în istoria şi viaŃa poporului
nostru. De ce se tot agită domnul Dinescu şi compania cu dosarele de "turnători"
ale ierarhilor? Ăsta-i rolul CNSAS? Parcă ar trebui să "deconspire securitatea ca
poliŃie politică", să-i urmărească pe ofiŃerii mai mult sau mai puŃin acoperiŃi, nu
pe cei care au fost terorizaŃi. CâŃi ofiŃeri de securitate, unii cu crime la activ, au
fost "deconspiraŃi", câte dosare penale s-au alcătuit, câte procese sunt pe rol, câŃi
securişti au fost condamnaŃi? Domnii cu rang de ministru din CNSAS îi vânează
tot pe cei pe care-i vâna şi securitatea, apoi fac şedinŃe "de cenaclu" în care-şi
dau cu părerea dacă cineva, indezirabil securităŃii, "a turnat". În cazul doamnei
profesoare Mona Muscă, de exemplu, de ce nu s-a pornit urmărirea penală
împotriva ofiŃerului care i-a făcut dosarul şi acum se presupune că o şantajează?
Se ştie numele lui, a fost "deconspirat"?
Domnul Adrian Păunescu se crede papă, spune că preoŃii trebuie judecaŃi
"cu indulgenŃă", dar cine are dreptul să-i judece, şi pentru ce? Biserica este
"spital, nu tribunal", cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, iar CNSAS-ul, nici el
nu-i tribunal, este doar un cenaclu care produce bârfe, nu condamnarea
adevăraŃilor criminali, pe care un popor întreg o aşteaptă de atâŃia ani!
Oricât s-ar strădui vrăjmaşii să maculeze Biserica, ori să influenŃeze în
vreun fel alegerea de mâine, nu vor reuşi. Ceea ce au reuşit însă cu prisosinŃă a
fost să-şi dea arama pe faŃă, să le vedem hidoşenia în toată splendoarea!
11 sept.
79
38
Proiectul politic salvator
80
domnul Mircea Geoană: numără voturi, pune condiŃii, face declaraŃii populiste,
se uită în dreapta şi în stânga cu frică, loveşte pe la spate. Nici vorbă de
principii! Corneliu Coposu spunea că în politică orice poate fi negociat, în afară
de principii şi domnul preşedinte Emil Constantinescu observa că tocmai
principiile doctrinare ale partidelor istorice trebuie făcute cunoscute
electoratului. Constatând faptul că viaŃa politică din România pare să fi rămas cu
mult în urma progresului economic, Manifestul de la Timişoara schiŃează un
proiect al României Europene, care nu poate fi pus în operă decât de acest pol de
centru-dreapta.
Românii trebuie să înŃeleagă faptul că prosperitatea care începe să se vadă
acum, după şapte ani de ascensiune economică, este rodul efortului şi
sacrificiilor făcute de CDR şi de domnul preşedinte Emil Constantinescu în anii
1996-2000. Pentru partidele din polul de centru-dreapta este o datorie istorică şi
patriotică să preia, ferm, puterea la viitoarele alegeri. Pentru electorat, această
victorie necesară este singura garanŃie a faptului că România s-a desprins,
irevocabil, din mizeria în care a zăcut o jumătate de secol, că vom trăi într-o
Românie Europeană!
19 sept.
81
39
Despre educaŃie
82
Dorel Banabic tot din Cluj, dar specialist în construcŃia de maşini (teza de
doctorat despre „deformabilitatea tablelor metalice subŃiri”!) , Cezar Bîrzea, în
sfârşit psihopedagog, din Bucureşti, dar cu doctoratul tot la Cluj, Dragoş
Ciuperu, profesor de petrochimie şi procesarea ŃiŃeiului la Ploieşti, Petre
Frangopol, biofizician, singurul cunoscut pentru seria de articole din „Aldine”,
Mihai Ionac, născut în Oradea, dar profesor la Timişoara (de fapt chirurg
specialist în chirurgia vasculară!), RomiŃă Bumbu, pedagog la Universitatea
Bucureşti , Tudor Luchian, fizician din Iaşi, specialist în biofizică şi Lazăr
Vlăsceanu, sociolog de la Universitatea din Bucureşti. Cu excepŃia a doi-trei (un
pedagog, un psihopedagog, un sociolog), ceilalŃi membri ai comisiei nu au nici o
legătură cu EducaŃia! Probabil se pricep la educaŃie cam tot aşa cum se pricepe
domnul Gheorghe HuluŃă la cultură! Revin deci la propunerea mea de acum
zece ani, de a se organiza o amplă discuŃie pe tema elaborării de strategii
naŃionale în domeniul educaŃiei de către biserică, şcoală, instituŃiile de cultură,
mass-media şi familie. Doamne fereşte să se ia în acest domeniu vital decizii la
Cotroceni!
25 sept.
83
40
Români buni şi români răi
84
ne întoarcem la Partidul Unic Democrat, cu iubitul Conducător şi cu Marea
Adunare NaŃională? Oamenii nu sunt exclusiv răi (de dincolo de gard), sau
exclusiv buni (care joacă sârba), dar ei trebuie să înveŃe să aleagă binele de rău,
trebuie să capete discernământ, sau „tresvie”, sau „darul deosebirii” cum spun
SfinŃii PărinŃi şi să poată alege, în deplină libertate, binele sau răul.
„Amăgitorul” este interesat să-i facă pe oameni să nu deosebească binele de rău,
pentru a-i putea păcăli. „Satana se preface în înger de lumină şi slujitorii lui în
slujitori ai dreptăŃii”, spune Sfântul Pavel (II Corinteni, XI, 14-15). Cine nu are
discernământ, riscă să creadă în nălucirile „amăgitorului”, de aceea el începe
prin a ne asigura că „toŃi românii sunt buni”, că nu avem nevoie să alegem. Nici
principii, nici convingeri, nici oameni. Cei câŃiva rătăciŃi, poate câteva sute,
poate câteva mii, care-l aclamă sunt porecliŃi „întregul popor român”, dar să ne
rugăm lui Dumnezeu să apere Ńara şi poporul de amăgitor, dându-le celor mai
mulŃi dintre români darul deosebirii.
2 oct.
85
41
Principii, interese şi ambiŃii
Cele două aripi ale FSN-ului sunt în derivă, dar pentru motive diferite:
PSD-ul îşi exploatează demagogic şi populist principiile, iar PD-ul nici nu are
principii, deoarece este absurd să se creadă că este un partid creştin-democrat,
chiar şi în variantă populară. Este şi mai puŃin probabil ca principiile socialiste
să se armonizeze cu liberalismul, PLD-ul este o struŃocămilă din punct de vedere
doctrinar. Aşa stând lucrurile, parlamentarii noştri nu au altceva de făcut decât
să negocieze punctual pe subiecte şi programe care satisfac interesele unuia sau
altuia dintre partide, sau, vorbă mare, interesul naŃional. MoŃiunea de cenzură a
fost o mare prostie, din punct de vedere politic, desigur, deoarece nu făcea decât
răspundea la ambiŃia oarecum infantilă a domnului Geoană de a fi prim-
ministru. Nu se poate face politică doar bazându-te pe ambiŃie, sau pe ura PD-
ului faŃă de liberali. EmoŃionalitatea nu are ce căuta în calculul politic, un fel de
joc de şah, bazat totdeauna pe luciditate. Atunci când politicianul acŃionează
trăgând cu ochiul la alegători, emoŃionalizează mesajul pentru a-l face să-i dea
lui voturile. Un exemplu este modificarea legii pensiilor. Socialiştii noştri strigă
pe toate vocile că este un program al lor, dar toate celelalte partide îl revendică,
deoarece este vorba de cinci milioane de voturi! În realitate pensiile sunt aşa
cum sunt chiar datorită PSD-ului, iar eventuala devansare a măririi lor de la 1
noiembrie este în funcŃie de excedentul financiar, nu de voinŃa politică a unuia
sau a altuia. La fel se întâmplă cu salariile profesorilor. Ba chiar şi primarii din
judeŃ ameninŃă cu „greva” dacă nu primesc ceva din excedentul care se pare că
există în buget. Cererea primarilor de a li se da spor de stres şi alte câteva
sporuri este absurdă, ar mai lipsi doar ajutorul social!, ei uită că nu-s funcŃionari
publici, sunt „demnitari”, care va să zică. În FranŃa, de exemplu, primarii satelor
nu primesc nici un salariu, ei sunt cei mai gospodari oameni din sate şi-s onoraŃi
doar cu „funcŃia”. AmeninŃă primarii noştri că vor boicota alegerile
europarlamentare. Iată un exemplu de felul în care interesul personal, de a mai
băga în buzunar câŃiva lei, este opus interesului naŃional, deoarece alegerile
pentru parlamentul european trebuie tratate cu o maximă seriozitate, de ele
depinde felul cum vom fi reprezentaŃi în următorii aproape doi ani în Europa. De
fapt toate partidele, inclusiv primarii grevişti, trebuie să considere alegerile
86
pentru Parlamentul Europei cel mai important eveniment din sfârşitul acestui an.
Nu mai este vorba de ambiŃii sau interese personale, de ură sau calcule
meschine, partidele trebuie să ajungă la consens. Tot aşa cu bugetul, care trebuie
construit printr-un efort colectiv, nu arătând cu degetul spre guvern şi cerându-i
bani fără să te intereseze de unde-i ia. Guvernul poate guverna foarte bine fiind
în minoritate în Parlament, dacă partidele vin la negocieri şi vor să treacă peste
ambiŃiile personale sau peste interesele de grup, punând serios pe primul plan
interesul naŃional.
9 oct.
87
42
Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită ?
88
această mistificare uriaşă rezultă că guvernul întreg este corupt, că PNL-ul
întreg este format din hoŃi,, că toate partidele sunt formate din corupŃi şi trebuie
desfiinŃate, doar cel viclean este alb ca un înger, el şi diavolii mărunŃi care
mişună în jurul lui! Acest lucru se urmăreşte şi cu ideea aceluiaşi ducă-se pe
pustii de a face alegeri uninominale pentru parlament, cum sunt aleşi primarii,
sau cum se alegea pentru Marea Adunare NaŃională. Distrugerea partidelor, întâi
PNł, acum PNL, urmează PSD, nu urmăreşte altceva decât revenirea la partidul
unic şi la „marele conducător”. Miza crimei mediatice de săptămâna trecută este
infinit mai mare decât prinderea unor găinari care fură de foame nişte palincă şi
câŃiva caltaboşi!
16 oct.
89
43
Interesul public
90
eveniment. Ziarele serioase, care au pierdut de mult bătălia pentru prioritate în
livrarea informaŃiei, se orientează spre opinii, spre comentarii în rubrici
încredinŃate unor profesionişti adevăraŃi. Este adevărat că pe internet, ca un
imens bulgăre de zăpadă, opinia este la rândul ei comentată de mii de anonimi,
unii plătiŃi pentru a susŃine ceva, alŃii care-şi exhibă frustrările într-un limbaj de
neadmis pentru nişte oameni civilizaŃi, dar şi alŃii care vin cu subtile comentarii,
de multe ori mai interesante decât articolul de la care se pleacă. Rămâne totuşi
ziarul „de hârtie” încă pentru mult timp principalul mijloc de formare a opiniei
publice. Iată de ce tabloidizarea a tot mai multor ziare reprezintă un pericol
pentru democraŃie în măsura în care privează publicul cititor de „opinii”, desigur
diferite, dar cu cât mai diferite, cu atât mai capabile să formeze „opinia publică”.
Acesta-i adevăratul „interes public”, nu manipulările grosolane făcute de
doamna Rodica Culcer şi compania.
23 oct.
91
44
„La plebiscit!”
Celebrul Farfuridi este din nou model pentru politicianul român, iar
Caragiale se dovedeşte încă o dată cel mai mare politolog al nostru. Absurditatea
convocării unui „plebiscit”, adică o consultare a plebei pe o temă care este deja
în dezbaterea Parlamentului, ba chiar Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru a
scurta discuŃiile este uriaşă. Şmecheria celui viclean, de a propune pentru
alegerile parlamentare votul „ca la primari”, în speranŃa că va avea un partid
unic în parlament, pe care să-l conducă tot el, este cusută atât de grosolan cu aŃă
albă, încât chiar şi comentatorii aserviŃi amăgitorului deschid gura jenaŃi,
încercând să dreagă busuiocul. Reducând la absurd, dacă în toate
circumscripŃiile electorale din Ńară ar fi pe primul loc un pedist, am putea avea
un parlament monopartid. Presupunând că toŃi pediştii au câştigat alegerile cu
cincizeci la sută plus un vot, jumătate din electorat nu ar mai fi reprezentată în
parlament, iar minorităŃile naŃionale împrăştiate în Ńară, cum sunt Ńiganii, nu ar
putea obŃine nici un mandat. Pe de altă parte şi sistemul propus acum în
parlament mi se pare dificil de aplicat, nu doar datorită calculelor complicate pe
care le presupune, dar şi datorită faptului că nu este nici cal, nici măgar. Eu am
scris încă din 1992 un articol intitulat „Cine se ascunde sub siglă” în care
observam că actualul sistem permite multor „nimeni” să ajungă parlamentari.
Controlul electoratului asupra listelor de partid s-ar fi putut însă realiza prin
votul uninominal pe listă, cu alte cuvinte alegătorul să pună ştampila VOTAT nu
pe sigla partidului pe care-l agreează, ci pe numele candidatului preferat din lista
partidului respectiv. În ultimii ani am văzut că şi Partidul Conservator a venit cu
această propunere. Ea poate duce la alegerea ultimului candidat de pe o listă, iar
capul de listă să nu ajungă în parlament, deci se realizează mult dorita primenire
a „clasei politice”, este uşor de înŃeles pentru alegători şi nu permite aranjamente
prin care un politician cu notorietate care aduce de fapt voturile, să fie plasat pe
locul zece, iar pe locurile eligibile să fie aranjată gaşca preşedintelui de judeŃ, ori
oameni impuşi de la centru.
La adunarea electorală a PNL de la Iaşi pentru prezentarea
europarlamentarilor, un alegător întrebat de un reporter cine candidează pentru
europarlamentare din partea PNL a răspuns, foarte convins: Băsescu! În aceeaşi
emisiune reporteriŃa, o „fătucă”, vorba lui Ion Cristoiu, spunea candid că
92
euroalegerile vor avea loc la 25 decembrie! Avea dreptate doamna Doina
Cornea când spunea că pentru noi votul universal este chiar o piedică în
consolidarea democraŃiei, deoarece marea majoritate a votanŃilor sunt neinstruiŃi
şi deci uşor de manipulat de către cel viclean. Ce va înŃelege liberalul ieşean
despre care am vorbit din întrebarea amăgitorului ? Ştie ce înseamnă „scrutin”?
Dar când aude de „tur”, ce înŃeles îi dă?
Cât despre europarlamentare, eu tare mă tem că nu găsim, pe listele
tuturor partidelor, mari sau mici, treizeci şi cinci de candidaŃi care să aibă ce
face în parlamentul european! Liderul PD de la Iaşi era foarte mândru că are
drept candidată o profesoară din Vaslui, care este o foarte bună autoare de
proiecte finanŃate din bani europeni, probabil vreun acoperiş de şcoală, sau un
grup sanitar. Păi dacă-i aşa, abia o asemenea „specialistă” ar trebui păstrată în
Ńară, până face atâtea proiecte de Vasluiul devine o mică Genevă, să spunem.
Mare criză de cadre trebuie să fie la partidul care are pretenŃia ridicolă de a
deveni „partid unic”!
30 oct.
93
45
Despre violenŃă
94
profesor Constantin Enăchescu enumera printre cauzele violenŃei egoismul,
dorinŃa de posesiune, nerespectarea rolurilor (în familie, dar şi în societate), în
sfârşit ura care în sufletele oamenilor înlocuieşte iubirea cea propovăduită de
Iisus Hristos. Domnul profesor vorbea despre o nevroză familială, dar eu cred că
putem vorbi şi de o nevroză socială, ale cărei cauze trebuie căutate nu doar în
importul unor valori străine de spiritul nostru, ci şi în lipsa unei educaŃii la care
să concure familia, şcoala, biserica, instituŃiile de cultură, mass-media, dar şi în
excesiva toleranŃă faŃă de infractori, în lipsa de eficienŃă a autorităŃii exercitată
de poliŃie, justiŃie, celelalte instituŃii ale statului. O violenŃă în masă, deci cu
circumstanŃe agravante, cum a fost cea organizată de elevii băcăuani în „ziua
chiulului” a fost privită cu toleranŃă, chiar cu simpatie de către unii directori,
chiar de către domnul inspector general. Problema violenŃei trebuie tratată cu
maximă seriozitate, dar nu emoŃional. Ceea ce fac televiziunile când transmit un
jurnal plin de crime, accidente şi violuri, urmat de un film cu acelaşi subiect mi
se pare o violenŃă informaŃională la fel de gravă cu a locatarului de la Cotroceni.
Zâmbind cinic, o „ziaristă” debita zilele astea truismul că ştirile proaste se vând
bine. Este adevărat, dar şi drogurile se vând bine, şi armele!
6 oct.
95
46
Încă un scenariu
96
Tăriceanu să îl destituie pe ministrul de externe Adrian Cioroianu. O fi vorba de
o fundaŃie care apără hoŃii şi bandiŃii, un fel de „Criminali din toate Ńările, uniŃi-
vă”? Domnul ministru nu a făcut discriminare între români şi Ńigani, ci între
oamenii cinstiŃi şi infractori. Infractorii trebuie să simtă asprimea legii, nu să fie
apăraŃi de tot felul de fundaŃii, ba chiar statul italian să le acorde şi azil politic,
apoi să se plângă de creşterea criminalităŃii. Intimidat, a dat înapoi, şi-a cerut
chiar scuze, deşi nu avea de ce, apoi a participat la o emisiune de la „Realitatea”
unde doi circari şi-au bătut joc de el mai ceva ca Ńiganul din Italia! Cel viclean
îşi freca mâinile de bucurie şi striga că este şi el discriminat, i se aplică „dublu
standard” când este condamnat pentru că a făcut-o pe o ziaristă „Ńigancă
împuŃită”, iar ministrul de externe nu este demis!
Cine oare să fie beneficiarul acestui imens scandal? KGB-ul? Cine a dat
ordin „serviciilor” să producă valul de violenŃă în Italia, apoi să nu-i protejeze
informativ pe domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Adrian Cioroianu în vizita lor
la Roma? Cin-să fie, cin-să fie?...
12 nov.
97
47
Electorale
98
întrebe dacă europarlamentarii propuşi de PNłCD, care fac parte din acelaşi
grup al PPE, ar fi acŃionat la fel şi să facă diferenŃa.
Alegerile pentru Parlamentul Europei sunt foarte importante pentru noi.
Indiferent cu ce partid vom vota, trebuie să fim convinşi că vom fi reprezentaŃi
de politicieni de valoarea profesională şi morală a doamnei Renate Weber.
Alegerile de duminică pot da adevărata valoare a candidaŃilor şi a partidelor,
deoarece cred că nu vor fi afectate de emoŃionalităŃi demagogice de genul celor
pe care încearcă cel viclean să le infuzeze în electorat prin discursuri imorale
cum a fost cel de la Cluj, ori prin suprapunerea unei teme absurde, cum este cea
a referendumului pentru o problemă deja legiferată prin asumarea răspunderii
guvernului. Cine-l crede că va micşora numărul parlamentarilor, sau că va face
parlament unicameral, când tot mai mulŃi români ştiu legile şi ştiu că forul
legiuitor este Parlamentul României? Sper ca alegătorii care se vor prezenta
duminică la urne să fie inteligenŃi şi instruiŃi, cum erau cei de la mitingul liberal.
Am întâlnit un fost elev care spunea că se va duce la referendum, dar nu
se va prezenta la alegeri. „Invers!” i-am strigat, nu înŃelegi că referendumul este
absurd, forŃează demagogic uşi deschise, pe când la alegeri te manifeşti pentru
prima dată în calitate de CetăŃean al Europei? Fostul meu elev nu avea cultura
politică necesară pentru a discerne. Dar domnul Mircea Geoană?
20 nov.
99
48
Romgleza
100
De ce mi se pare necesară această discuŃie? Tinerii comunică prin SMS-
uri, ori pe Messenger cu semne, prescurtări, porecle, cu un limbaj mai familiar
decât limba literară. Ar trebui învăŃat chiar în şcoală, programa a introdus la
clasa a IX-a o temă, unde se învaŃă calamburul, acronimul etc. Este adevărat, aşa
se poate comunica, dar nu se poate gândi. O eroină a lui Bulgakov vorbeşte doar
în exclamaŃii şi se înŃelege bine ce spune, ea comunică, dar nu gândeşte. Noi nu
putem gândi altfel decât prin cuvinte şi cultivarea limbii literare este obligatorie
dacă dorim să ne dezvoltăm capacitatea de a gândi. Cât despre cuvintele din
argou, ori porecle (nicknames”?), le găsiŃi pe site-ul (ori „saitul”?)
www.123urban.ro care a adunat aproape trei mii de articole. Vă puteŃi amuza
citindu-le, dar nu vă sfătuiesc să le folosiŃi. Cum ar fi să auziŃi la ora de literatură
că în „Luceafărul” Cătălina este „o gagică mişto”, în timp ce Cătălin este
„naşpa”!
26 nov.
101
49
Culturnicii
La mijlocul săptămânii trecute aflu din ziare că va avea loc cea de a XIII-a
ediŃie a Simpozionului NaŃional de Estetică. Dar abia discutasem cu Geo Popa
despre simpozion şi-mi spusese că ministerul nu are bani, că anul acesta, ca şi
anul trecut, nu se organizează! De unde a făcut, brusc, rost de bani? De ce nu
mi-a dat şi mie un telefon, să stabilim programul, ca-n fiecare an? Este adevărat
că eu vorbisem cu Ştefan Munteanu şi-i propusesem organizarea simpozionului
la Universitatea Bacovia, deoarece Ńin la acest prim proiect al meu de după 89 şi
văd că Geo Popa caută doar pretexte pentru a-l evita. Alertat de Ştefan
Munteanu, Geo Popa a găsit repede bani pentru a organiza un simulacru, fără să-
mi spună nimic. De ce? Este vorba de mentalitatea asta de culturnic pe care o au
încă mulŃi dintre cei care sunt plătiŃi să creeze cadrul organizatoric în care actul
cultural să se desfăşoare în deplină libertate. Pe ei nu-i interesează decât să
„raporteze acŃiunea”, ca pe vremea tovarăşului Calimandric. Şi eventual să
obŃină ceva beneficii… După cunoscuta mentalitate, se cred şefi, nu înŃeleg că ei
sunt plătiŃi de stat pentru a se pune la dispoziŃia oamenilor de cultură, a artiştilor,
a celor care construiesc în spirit, nu invers. Vrea Geo Popa să considere
simpozionul o „acŃiune” a Casei Apostu, vrea domnul Marin Aiftincă să-l treacă
pe lista de „activităŃi” a secŃiei de filozofie a Academiei? N-au decât. Dar să nu-l
deturneze de la intenŃia cu care, acum patrusprezece ani, l-am pornit împreună
cu Grigore Zmeu: aceea de a readuce estetica în atenŃia oamenilor de cultură şi a
publicului, după ce fusese atâŃia ani marginalizată, alături de genetică şi
cibernetică, deoarece contrazicea flagrant marxismul. Am sperat ca în aceşti ani
să vină tot mai mulŃi tineri spre estetică, am sperat ca în universităŃi să apară
catedre de estetică şi la facultăŃile tehnice, ori economice, dar văd că nici măcar
simpozionul de la Bacău nu înaintează. Nimic nu se poate construi în spirit cu
ajutorul culturnicilor, ei doar parazitează cultura, fie că-i vorba de un actoraş
submediocru, fie că-i vorba de un profesor de filosofie care se crede filosof
(chiar doi!). Jalnica însăilare de vineri nu a putut fi salvată nici de prezenŃa
venerabilului meu maestru de la Universitatea ieşeană, Al. Husar, nici de
prezenŃa bunului meu prieten Grigore Zmeu, autor al atâtor cărŃi de estetică încât
ajung să umpli cu ele un raft de bibliotecă. Deprimat, am deschis ziarul de
102
sâmbătă şi mi-au căzut ochii pe un interviu cu poetul Victor Munteanu. FundaŃia
Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov”, al cărei preşedinte este, a realizat în
treisprezece ani de existenŃă cât toate instituŃiile de cultură subvenŃionate de stat
şi ceva pe deasupra. Asemenea expresii de organizare a societăŃii civile trebuie
încurajate. Asemenea oameni, ca poetul Victor Munteanu, care nu trebuie să
„raporteze acŃiuni” nimănui, care tot ce face nu face din obligaŃie, ci din bucuria
creaŃiei nu doar în spirit, ci şi în fapta culturală sunt adevăraŃii creatori ai lumii
în care trăim. Culturnicii, şi ei, ce să facă? Mai parazitează ici şi colo, cât pot!
4 dec.
103
50
Paradoxul esteticului
104
Chiar arta religioasă, când devine kitsch, deci când se abate de la canoane, poate
trimite spre emoŃional, ratând astfel bucuria întâlnirii cu Dumnezeu.
Arta estetică (nu-i un pleonasm!) este o „patimă cerească” aşa cum spune
Tudor Arghezi printr-un celebru oximoron, adică exprimă, paradoxal, prin
sunete, forme, culori, cuvinte, prin obiecte artistice, deci, care aparŃin lumii
văzute, lumea nevăzută spre care cu toŃii tânjim.
10 dec. 2007
105
51
Apusul democraŃiei ?
106
obŃinute de fiecare candidat. În partide nu s-ar mai putea negocia locurile
eligibile, iar alegătorii ar fi reprezentaŃi în parlament toŃi în funcŃie de opŃiunile
lor politice, dar şi în funcŃie de preferinŃele individuale. Simplu, clar, fără
calcule sofisticate, fără aranjamente de culise, dar păstrând ca o valoare supremă
pluripartitismul, singura garanŃie a unei democraŃii autentice. Problema este
foarte gravă şi trebuie tratată ca atare de toŃi cei care se vor pronunŃa zilele astea
în Parlament. Nu trebuie lăsată łara pe mâna celui viclean, deoarece un apus al
partidelor politice, bune – rele cum sunt, ar însemna un apus al democraŃiei şi ar
fi păcat ca tocmai acum, în acest decembrie 2007, când a împlinit vârsta
majoratului, aceasta să cadă sugrumată de dorinŃa maladivă de putere a celui al
cărui nume este pentru mine tabu.
18 dec.
107
52
Lumea văzută din fotoliu
Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos m-a găsit anul acesta în
fotoliu, privind prin fereastra televizorului lumea. În casă este cald şi bradul
clipeşte molcom din luminile lui, dar afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud
din ce în ce mai stins, din ce în ce mai departe. Lumea pe care o contemplu pe
ecran este o lume din ce în ce mai absurdă, o lume peste care îşi aruncă
vrăjmaşul rânjetul său grotesc.
Invidia, nemulŃumirea, ura sunt sentimente omniprezente, care ne
amintesc mereu cine este stăpânul lumii acesteia. Am văzut un târg al celor mai
scumpe bijuterii, iahturi, automobile. Cred că bogaŃii dispuşi să arunce sume
enorme pe nişte enorme inutilităŃi sunt nişte oameni nefericiŃi, roşi de invidie,
deoarece oricâte milioane de euro ar cheltui cineva, se va găsi altcineva care va
cheltui mai mult. La cealaltă extremă, am privit stupefiat cum mii de pensionari
s-au bătut pentru biletele de tratament oferite de Casa de Pensii. Câtă îndârjire,
câtă ură pentru a primi de fapt un drept al celor bolnavi: dreptul la îngrijire într-o
staŃiune de tratament! Lasă că nu s-a găsit cineva care să dispună un mod
civilizat de distribuire a biletelor, prin poştă, ori prin medicul de familie,
deoarece bătrânii care au cu adevărat nevoie de îngrijire nu pot sta la coadă nopŃi
întregi, dar şi cei care s-au bătut pentru un bilet au lăsat la o parte şi demnitate,
şi respectul faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi pentru câteva milioane de lei vechi!
Prevăd acelaşi spectacol sinistru la distribuirea biletelor pentru revelionul
domnului Vanghelie…Am văzut acest spectacol şi la pomana domnului Mazăre,
parcă o primărie, dacă vrea să-i ajute pe săraci, nu poate trimite un curier la
adresele lor: ajutorul trebuie dat cu discreŃie, dintr-o minimă decenŃă. Nu
sărăcia îi face pe aceşti oameni nefericiŃi, ci mizeria morală pe care o generează,
aproape la fel cu mizeria morală a bogătaşilor.
Lumea văzută prin fereastra televizorului este însă şi mai rea decât lumea
bogaŃilor, sau a săracilor. Crima informaŃională, omniprezentă pe toate canalele,
îi face pe oameni să se omoare între ei, îi face pe copii să se bată, să nu-şi mai
108
respecte părinŃii, sau profesorii, produce un rău mult mai mare decât cel mai
cumplit război, deoarece nu omoară trupul, omoară sufletul celor care privesc,
de exemplu, serialul Elodiei, sau hărŃuirea mediatică organizată diabolic de
„Realitatea”. Ăştia nu-s ziarişti, nu-s nici măcar procurori: sunt încarnări sinistre
ale vrăjmaşului. PlătiŃi cu zeci de mii de euro pentru a distruge moralmente un
popor, ei îşi fac datoria sinistră, deoarece Ńinta nu este domnul ministru Ludovic
Orban, ci distrugerea încrederii oamenilor în valori, în autorităŃi, în morală, deci
transformarea oamenilor în animale. O „ştiristă” despre care aflu din ziare că
are un salariu de 40.000 de euro pe lună îl mitraliază pe ministrul învăŃământului
cu insulte, îşi bate joc de o profesoară de Ńară care nu va lua în toată cariera ei
salariul de mai sus, vrea să distrugă încrederea oamenilor în şcoală, în şcoala
care a format-o şi pe ea, până când americanii i-au deformat sufletul. Tartorul
cel mare se întreabă, retoric, ce rost are să se predea în şcoală religia!
…Dar aflu apoi că Academia Română a conferit titlul de membru de
onoare MajestăŃii Sale Regelui Mihai I şi Prea Fericitului Patriarh Daniel. Aud
vocea plină de căldură duhovnicească a Părintelui Iustin dând sfaturi înŃelepte,
apoi îl ascult , fascinat, pe Dan Puric prin gura căruia vorbeşte chiar Sfântul
Duh. CredinŃa, nădejdea şi iubirea n-au dispărut încă din sufletele chinuite ale
românilor. De afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud din ce în ce mai
limpede. Nu este totul pierdut, atâta timp cât, iată, şi în acest an S-a născut
Domnul nostru Iisus Hristos!
25 dec.
109