IOAN NEACŞU

JURNALUL
UNUI OUTSIDER
PUBLICISTICĂ
2007

1
2
 CUPRINS
1 GraniŃa
2 Contestări
3 Bătălia pierdută
4 Războiul nevăzut
5 Povestea poveştilor
6 Piramida terorii
7 Intelectualii şi politica
8 Primăria şi proprietarii
9 EducaŃia ca prioritate
10 PiaŃa generalizată
11 Teroarea de catifea
12 Holocaustul roşu
13 Presa de partid
14 Presa de partid II
15 „Pace vouă!”
16 Blestemul proprietăŃii
17 Poporul suveran
18 Armindeni
19 Meseria de a minŃi
20 łiganiada
21 Triumful minciunii
22 Istorie recentă
23 Coada la grădiniŃă
24 Elita politică
25 ToxiinfecŃia informaŃională
26 Trădarea cărturarilor
27 Vară fierbinte
28 Partidul pensionarilor
29 Activistul şi educaŃia
30 Din nou despre discriminare
31 Încurcă-i, drace !
32 Actualitatea clasicilor
33 Biserica şi politica
34 Biserica şi securitatea
35 Poveste
36 Bulina albastră
37 Între spital şi tribunal
38 Proiectul politic salvator
39 Despre educaŃie
40 Români buni şi români răi
41 Principii, interese şi ambiŃii
42 Ascensiunea lui Arturo Ui poate
fi oprită ?
43 Interesul public
44 La plebiscit !
45 Despre violenŃă
46 Încă un scenariu
47 Electorale
48 Romgleza
49 Culturnicii
50 Paradoxul esteticului
51 Apusul democraŃiei
52 Lumea văzută din fotoliu
3
4
 1
GraniŃa

Trecerea graniŃei dintre ani ar fi trebuit să fie pentru noi, românii, pe de o

parte despărŃirea definitivă de comunism, prin declararea regimului comunist
drept nelegitim şi criminal de către însuşi preşedintele României, pe de altă parte
intrarea noastră în lumea civilizată, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Cel
mai important eveniment al anului care a trecut ar fi trebuit să fie deci
condamnarea comunismului, iar cel mai important eveniment al anului în care
am păşit ar trebui să fie intrarea noastră în Europa.
Ca de obicei, însă, noi trăim în lumea iluziei. Nici nu ne-am despărŃit de
comunism, nici nu am intrat în lumea civilizată. Comuniştii şi securiştii Ńipă
acum cel mai tare "jos comunismul", dar nu uită să spună că, în fond, toŃi
românii au consimŃit la legitimarea regimului criminal, n-au fost decât zece-
cincisprezece "dizidenŃi", şi aceia protejaŃi de rudele din străinătate! Această
concluzie absurdă a "raportului Tismăneanu", de altfel preconizată de noi încă
din vară, duce în derizoriu ceea ce ar fi trebuit să fie o condamnare reală a
comunismului, o reparaŃie - morală cel puŃin - pe care poporul român, crucificat
timp de jumătate de secol, o merita. Am asistat însă la o şedinŃă a Parlamentului
în care s-a practicat o adevărată exorcizare. Cine a văzut cum se manifestă
diavolul din omul supus unei exorcizări, fie şi la televizor, nu poate uita
zbieretele inumane, fluierăturile şi tropăiturile, cuvintele obscene şi ochii
bulbucaŃi, violenŃa şi zbaterea neputincioasă cu care necuratul luptă să nu iasă
din om. Diavolul comunismului s-a zbătut de-a lungul întregii şedinŃe a
Parlamentului, într-o jalnică şi grotescă încercare de a întârzia măcar cu o oră
mersul inexorabil al istoriei. Să mă ierte Dumnezeu pentru această comparaŃie,
deoarece Parlamentul nostru nu seamănă nici pe departe cu o Biserică, iar
domnul preşedinte Traian Băsescu poate fi comparat cu orice, numai cu un
Preot, nu! Ca să nu mai vorbim de domnul Tismăneanu... Vorbind acum serios,
raportul pe care s-a bazat documentul oficial al PreşedinŃiei României este
amplu, dar nu exhaustiv. El nu face o trecere în revistă a crimelor şi a luptei
românilor împotriva Răului, ci aduce interpretări, cum este cea pe care am citat-
o, evident discutabile. Cine s-a pronunŃat până acum, ca domnul Ion Cristoiu, a
făcut-o doar emoŃional, nu cred că a avut timp să citească peste şase sute de
pagini. Fiind vorba de un document important, pe care eu însumi l-am parcurs

5
în diagonală, promit să-l citesc cu creionul în mână şi să-l analizez cât de
obiectiv se poate analiza un asemenea document. Salut propunerea de a se edita
o enciclopedie a comunismului, noi am propus chiar apariŃia unor "CărŃi roşii"
pentru fiecare judeŃ, cum salut şi ideea de a se elabora un manual care să fie
obligatoriu pentru învăŃământul liceal. Numai să nu-l facă tot domnul
Tismăneanu!...Rămân deocamdată în restanŃă procesul comunismului şi legea
lustraŃiei. Presupun că nu asta s-a urmărit! (?)
Cât priveşte aderarea noastră la Uniunea Europeană - eu prefer să spun că
noi am aderat, nu că ei ne-au primit! - comentariul cel mai pertinent a venit din
partea unui mare om politic european, Helmut Kohl. Din toate câte a spus, am
reŃinut mai ales ideea că, spre deosebire de America, unde fiecare este cetăŃean
american şi abia în al doilea rând englez, român, german sau italian, în Europa
fiecare este cetăŃean englez, român, german sau italian şi abia în al doilea rând
este european. Sper ca pentru toŃi românii Patria să fie pe mai departe România,
indiferent pe ce meridian al Europei le-ar luci ochii, iar profesorii să nu facă
"educaŃie pentru identitate comunitară", maimuŃărindu-i pe americani, ci să facă
mai departe educaŃie patriotică elevilor din şcolile României. Serbarea aderării a
fost grandioasă, ba chiar comparaŃia Bacăului cu Torino a fost de natură să ne
zgândăre orgoliul, dar ce va fi după serbare? Pe cerul României focurile de
artificii de milioane de euro au intercalat frumos între stelele roşii ale
socialismului şi stelele galbene ale europenismului, stelele verzi pe care
deocamdată le văd românii plătitori ai costurilor tranziŃiei/ integrării...

4 ian.

6
 2
Contestări

Promiteam săptămâna trecută o analiză a "raportului Tismăneanu", dar mai

interesante par a fi reacŃiile de până acum din presă ori de pe internet. Dincolo
de contestările fireşti venite din partea unor activişti de frunte ai fostului partid
comunist, precum domnii Ion Iliescu, ori C.V.Tudor, sau a domnului Ion
Cristoiu, care înainte de 1989 făcea la SLAST (Suplimentul Literar Artistic al
Scânteii Tineretului) cam ceea ce făcea şi C.V.Tudor la "Săptămâna", au apărut
câteva contestări ale unor personalităŃi care s-au situat mereu de partea cealaltă a
baricadei. Cea mai surprinzătoare şi violentă vine din partea domnului
Constantin Dobre, miner stabilit în Anglia de mulŃi ani, adevăratul conducător al
mişcării anticomuniste din 1977, care îl acuză pe domnul Tismăneanu de grave
erori şi cere chiar trimiterea sa în justiŃie: "In numele minerilor anticomunişti
(vii şi decedaŃi) ai Văii Jiului, revoltaŃi în august 1977, mă pronunŃ cu fermitate
şi vă cer şi dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, să anulaŃi total Raportul
Tismăneanu iar membrii şi experŃii comisiei Tismăneanu să fie judecaŃi şi
condamnaŃi pentru încercarea de discreditare a PreşedinŃiei României şi de
manipulare a adevărului istoric" spune domnul Constantin Dobre în finalul unei
scrisori ample în care subliniază caracterul anticomunist al mişcării minerilor
din 1977. Trecând peste distorsiuni şi grave omisiuni de informaŃie ale
raportului pe baza căruia domnul preşedinte Traian Băsescu a declarat oficial
regimul comunist drept "nelegitim şi criminal", minerul exilat în Anglia
subliniază faptul că se încearcă o ascundere a trecutului anticomunist al
poporului român. Evident, nu asta este şi intenŃia domnului Traian Băsescu,
deoarece în condamnarea oficială a regimului comunist, rostită solemn în faŃa
Parlamentului şi devenită astfel act istoric, preşedintele României propune
alcătuirea unei "enciclopedii" a comunismului, a unui muzeu şi chiar a unui
manual care să devină materie de studiu obligatoriu în liceu, dar tehnicile de
manipulare a adevărului istoric sunt atât de subtile încât orice bună intenŃie
poate să aibă efecte contrarii. În concluzia cuvântului său în faŃa Parlamentului
României, domnul Traian Băsescu spune: "Ca şef al statului român, condamn
explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinŃarea sa, pe bază
de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989. Luând act
de realităŃile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul

7
comunist din România a fost ilegitim şi criminal. În numele statului român, îmi
exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele
statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care,
într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii. "
Din păcate, chiar această concluzie fermă este contestabilă. Ea a şi fost
contestată şi nu de oricine, ci de însuşi academicianul Constantin Bălăceanu
Stolnici, care scrie: "În binevenita sa declaraŃie politică de condamnare a
comunismului român, domnul Băsescu a făcut o omisiune gravă. Comunismul
nu a fost creat şi nici menŃinut în România de români, ci a fost opera celor din
URSS cu aprobarea tacită a anglo-americanilor. Orice încercare de a suprima
comunismul (în toate Ńările satelit ale Moscovei) a fost înlăturată brutal de
trupele sovietice ca în Ungaria şi Cehoslovacia. De asemenea, cumplite orori şi
masacre, ca şi organizarea sistemului de opresiune în perioada Gheorghe
Gheorghiu Dej, s-au făcut la porunca şi sub controlul agenŃilor sovietici prezenŃi
în toate instituŃiile statului. De aceea, preşedintele României trebuia să acuze
explicit şi să tragă la răspundere pe adevăraŃii vinovaŃi din Kremlin ai crimelor
comuniste. Şi să pretindă ruşilor să ceară pentru aceasta scuze românilor."
Punctul de vedere al venerabilului academician este, credem noi, cel corect şi nu
cel avansat de domnul Tismăneanu, potrivit căruia românii au acceptat, ba chiar
au contribuit la consolidarea regimului comunist. Polonia a cerut Rusiei să-şi
exprime formal scuze pentru suferinŃele la care a fost supus poporul polonez în
perioada regimului comunist. Dacă am compara cu Germania, care nu numai că
şi-a cerut scuze pentru crimele regimului nazist, dar a şi plătit despăgubiri
consistente celor oprimaŃi şi chiar urmaşilor, ar trebui să considerăm firească o
asemenea cerere, ca Rusia, ca principal urmaş al Uniunii Sovietice, să-şi ceară
scuze şi să plătească despăgubiri celor care au avut de suferit de pe urma
regimului pe bună dreptate declarat oficial "ilegitim şi criminal". Deja văd că un
fost deŃinut politic dă în judecată statul român la CEDO şi pretinde multe
milioane de euro despăgubiri pentru ce a îndurat. Are dreptate, dar oare statul
român este principalul vinovat, oare chiar românii, după ce au plătit atât de
scump timp de jumătate de secol faptul de a se fi născut şi de a fi trăit sub
teroarea comunistă, trebuie să plătească din nou? Dacă toŃi românii care au avut
de suferit de pe urma comunismului s-ar adresa CurŃii Europene a Drepturilor
Omului, statul român ar da faliment!

9 ian.

8
 3
Bătălia pierdută

Alaltăieri am văzut, stupefiat, o demonstraŃie a Partidului Conservator în

faŃa Palatului Cotroceni. DemonstranŃii, înarmaŃi cu pancarte, cereau retragerea
trupelor noastre din Irak. Absurditatea scenei stă în faptul că un partid care se
respectă nu face demonstraŃii, ca un sindicat! Un partid parlamentar, ba chiar
membru al coaliŃiei de guvernare, are în mod normal - constituŃional! - uşa
deschisă la Preşedintele României. Domnul Voiculescu nu trebuie să trimită
demonstranŃi cu jalba în proŃap care să-i înmâneze preşedintelui o scrisoare,
poate foarte bine să-i spună el ce are de spus. Am spus că aşa ar fi "normal", dar
domnul Traian Băsescu este un preşedinte foarte departe de normalitate, de fapt
de ConstituŃie.
Dialogul cu partidele politice, măcar cele parlamentare, ca să nu mai
vorbim de celelalte, sau de societatea civilă, atât de necesar pentru armonizarea
guvernării, dialog existent şi considerat drept firesc atunci când la Cotroceni era
domnul Ion Iliescu, dar mai ales cât timp a fost preşedinte domnul Emil
Constantinescu, acum lipseşte cu desăvârşire. Domnul preşedinte Traian
Băsescu preferă să dialogheze informal cu cine-i iese în cale, cum a făcut la
Sighet, când a primit un CD de la un ziarist local pe care acesta i l-a dat drept
armă cu care "să-l distrugă pe Călin Popescu Tăriceanu". Ideea de luptă cu
propriul popor îi place domnului preşedinte, care îşi aduce aminte cu nostalgie
de felul în care a distrus CDR-ul şi este nemulŃumit de faptul că PNL-ul rezistă.
Congresul de la sfârşitul săptămânii trecute a fost pregătit furibund de adversarii
liberalilor, conduşi de domnul preşedinte, chiar dacă art.84(1) spune: "În timpul
mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate
îndeplini nici o altă funcŃie publică sau privată". Au fost mai multe lovituri atent
pregătite. În primul rând atacurile domnului Stolojan şi încercarea de
destructurare a PNL prin "construcŃia politică" liberal-democrată, o struŃocămilă
imposibilă din punct de vedere doctrinar, deoarece nu poŃi fi în acelaşi timp
liberal şi creştin-democrat. A urmat apoi atacul doamnei ministru Macovei la
Călin Popescu Tăriceanu pe motiv de ANI, în condiŃiile în care legea este în
Parlament şi primul ministru ar greşi chiar dacă ar încerca să intervină. A urmat
numirea (mai mult decât alegerea) preşedintelui CSJ, prilej cu care domnul

9
preşedinte Traian Băsescu i-a promis doamnei Ministru al JustiŃiei că "va avea
ANI", ca şi cum i-ar fi promis o jucărie. A urmat apoi retragerea miniştrilor
democraŃi din comisiile de privatizare - n-am auzit însă şi de returnarea banilor
pe care i-au luat până acum! - apoi, chiar în ajunul Congresului PNL, a explodat
"biletul" doamnei Elena Udrea. Absurditatea scenariului pus la cale de Cotroceni
- se vede că domnul preşedinte ştia de "dezvăluirea" doamnei Udrea, deoarece a
confirmat, este drept că destul de ezitant pentru a putea retracta la nevoie,
această aberaŃie. Probabil că domnul Traian Băsescu vede în România un
electorat format doar din proşti, deoarece crede că ne poate păcăli, spunând că
atunci când ai telefoane, şi fixe şi mobile, şi secrete şi mai puŃin secrete, când
poŃi oricând să discuŃi o asemenea problemă sensibilă între patru ochi, în desele
întâlniri dintre Preşedinte şi Primul Ministru, Călin Popescu Tăriceanu n-a găsit
altceva mai bun de făcut decât să-i scrie un "bilet", ca pe vremea lui Caragiale !
Efectul unui asemenea scenariu va fi exact invers, va duce la creşterea simpatiei
faŃă de PNL. Acest lucru s-a văzut şi la Congresul PNL, care nu a fost
"defensiv", cum l-ar fi dorit domnul Emil Hurezeanu, ci a demonstrat că partidul
rezistă tuturor loviturilor, deoarece are personalităŃi autentice şi multe, nu ca
partidul domnului Băsescu, partid care se bazează doar pe o locomotivă, şi aceea
obligată de ConstituŃie să stea la Cotroceni.
Partidul NaŃional Liberal n-a putut fi distrus. El trebuie să se prezinte
singur la alegerile europarlamentare - de fapt alegerile din luna mai erau miza
ascunsă a tuturor acestor mizerabile maşinaŃiuni - şi să demonstreze Europei că
românii nu-s un popor de proşti, care pot fi păcăliŃi de poveşti caragialeşti. Să
dea Dumnezeu ca, la sfârşitul acestei săptămâni, Congresul PNTCD să marcheze
un nou început pentru acest al doilea partid istoric, astfel încât românii să
regăsească pe liste personalităŃi autentice ale partidelor noastre istorice.
Alegerile europarlamentare vor arăta cum se situează partidele politice în
preferinŃele electoratului. Cât priveşte alegerile anticipate, ele sunt necesare, dar
nu parlamentare, ci prezidenŃiale! Bătălia pentru PNL este o bătălie pierdută
pentru domnul Traian Băsescu...

16 ian.

10
 4
Războiul nevăzut

Săptămâna trecută vorbeam despre necesitatea suspendării preşedintelui

Traian Băsescu şi văd că evenimentele mi-au dat dreptate. IniŃiativa PSD a
stârnit o avalanşă de interpretări şi declaraŃii care mai de care mai aiuritoare,
panicate, sarcastice ori pe bună dreptate îngrijorate. Ce se întâmplă în aceste zile
face parte din războiul informaŃional în care suntem cu toŃii, despre care am mai
vorbit, dar care este întreŃinut şi înteŃit cu ajutorul mijloacelor de comunicare în
masă. Dacă vechea securitate folosea pentru manipularea informativă a
populaŃiei "zvoneri" şi "răspândaci", ofiŃerii acoperiŃi din presă - despre care
vorbea zilele astea domnul preşedinte Emil Constantinescu - folosesc foarte
sofisticate canale scrise şi audio-vizuale pentru un război cu o miză mult mai
mare. Problema este ale cui ordine le îndeplinesc aceşti ofiŃeri, dar ăsta-i alt
subiect.
Scenariul cel mai bine pus la punct a fost cel cu bileŃelul. Doamna Elena
Udrea a afirmat că primul ministru a trimis un bileŃel preşedintelui în care-i
cerea să intervină pe lângă parchet pentru domnul Dinu Patriciu, Primul ministru
afirmă pe bună dreptate că în viaŃa lui nu a scris aşa ceva, toată presa ia de bună
afirmaŃia doamnei Udrea şi o întoarce pe toate feŃele, apoi, după câteva zile,
domnul preşedinte Traian Băsescu scoate un bileŃel care nu avea deloc acel
conŃinut încriminat şi spune că primul ministru a minŃit când a spus că nu a scris
biletul. Şi dacă ar fi conŃinut o reŃetă de plăcintă, biletul cu pricina tot ar fi fost o
dovadă a faptului că primul ministru minte. Mai ales dacă "ofiŃerii acoperiŃi",
vorba domnului preşedinte Emil Constantinescu, aveau sarcina de serviciu să
susŃină acest lucru, pedalând pe latura emoŃională, în dispreŃul oricărei logici.
Un alt exemplu l-am avut sâmbătă, când o "ziaristă" postată în faŃa sediului
PSD, unde urma să aibă loc o întrunire, îi întreabă cu tupeu pe cei de la Cluj,
abia coborâŃi din maşină, dacă s-au întâlnit cu domnul Blaga şi alŃi pedişti şi ce
au discutat. SideraŃi, ei spun că nu s-au mai văzut cu pediştii de şase luni, dar
domnişoara insistă, zicând că are informaŃia din interiorul PSD-ului. Scopul,
observat imediat de domnul Ioan Rus, era acela de a schimba agenda discuŃiei
care urma: în loc să discute problema suspendării preşedintelui Traian Băsescu,
ar fi urmat să se certe pe tema "trădării" . Formidabil, diabolic mod de a
manipula informaŃia! Întrebată de unde ştie, evident că invocă atât de cunoscuta

11
"protecŃie a surselor". Care surse? Câteva ore mai târziu, de pe trotuarul din faŃa
PSD-ului se relata cu lux de amănunte conŃinutul discuŃiilor, deşi încă nu se
terminase şedinŃa şi doar telepatic s-ar fi putut şti ce se discută înăuntru. (Sau
telepatia se face acum prin telefonul mobil?)
Un alt exemplu, de data asta de dezinformare din neştiinŃă combinată cu
reacredinŃă. La emisiunea de sâmbătă a domnului Stelian Tănase, o domnişoară
blondă îl agresa pe firavul ministru al culturii pe tema castelului Bran, foarte
evident neinformată, dar tenace, deşi domnul ministru i-a explicat de câteva ori
cum stă chestia cu retrocedarea castelului şi cu eventuala cumpărare. Important
era ca telespectatorii să fie cât mai indignaŃi pe tema "nu ne vindem Ńara" !
Doar două-trei ziare şi o oră de butonat televizorul sunt suficiente pentru a
ne lămuri că recentul semnal de alarmă tras de domnul preşedinte Emil
Constantinescu în legătură cu ofiŃerii de securitate care manipulează mass-media
este de o mare gravitate. Legile "serviciilor" trebuie să interzică foarte strict
accesul acestora la mijloacele de informare în masă. La asta aş mai adăuga şi
ceea ce a devenit pentru mine o obsesie: necesitatea unei legi a presei. Am spus
de nenumărate ori în ultimii cincisprezece ani că cele două drepturi
fundamentale ale omului, dreptul la opinie şi dreptul la informaŃie, sunt prea
importante ca să nu fie reglementate printr-o lege organică. Este şi
constituŃională cererea mea, am mai scris despre asta. Trebuie stabilite reguli
clare ale jocului, nu Ńine apelul demagogic la "codul deontologic" al domnului
Cristian Tudor Popescu; dacă suntem în război trebuie stabilite măcar nişte
reguli pe care să le respecte combatanŃii! Aşa, oricine poate spune orice despre
oricine invocând "surse" pe care le protejează, mijloacele de comunicare în masă
devin mai periculoase decât nişte arme nucleare şi crima informaŃională nu doar
că nu este definită, cum cere ConstituŃia, dar poate fi practicată cu nonşalanŃă
fără ca făptuitorul să păŃească ceva.
Războiul nevăzut la care asistăm zilnic şi care tinde să devină chiar banal
de obişnuit face mai multe victime decât cel în care se folosesc armele
convenŃionale cele mai sofisticate.

22 ian.

12
 5
Povestea poveştilor

Acum o săptămână domul Gabriel Liiceanu a lansat o ediŃie de lux, în

română, engleză şi franceză, cu ilustraŃii originale de Ioan Iacob, pictor român
din Germania, a celebrei "Povestea poveştilor" de Ioan Creangă. Cu acest prilej
a spus: "Boccaccio însuşi ar fi pălit de invidie dacă ar fi putut să citească această
capodoperă a erotismului comic". Evenimentul a stârnit pe internet o polemică
amplă în legătură cu oportunitatea unei asemenea apariŃii. Povestea "fără
perdea" a lui Ion Creangă este pornografie, sau este o capodoperă, cum spunea
domnul Gabriel Liiceanu ? Poate fi ea predată în şcoală, cum se lăuda un
profesor pe internet, spre indignarea altor participanŃi la discuŃii? Adevărul este
undeva la mijloc, deoarece nu orice abuz de cuvinte licenŃioase este operă de
artă, după cum nu orice scriere care atentează la pudibonderia semidocŃilor este
pornografie. Care-i graniŃa? Păi nu trebuie să căutăm o asemenea graniŃă în text,
ci în intenŃiile celor doi participanŃi la actul de comunicare artistică: autorul şi
cititorul. Atunci când autorul foloseşte cuvinte şi expresii licenŃioase pentru a
realiza o operă capabilă să comunice un mesaj estetic, mesaj care transcende
realul, cum se întâmplă cu povestea lui Ion Creangă, suntem în faŃa unei
capodopere. Atunci când autorul foloseşte la tot pasul cuvinte care nu-s în
dicŃionar şi înjurături de tot felul, din plăcerea de a le folosi, ori pentru că este la
modă, fără să spună altceva decât ceea ce spune, suntem în faŃa unui Kitsch
vulgar, pornografic, oricum nu-i vorba de o operă de artă.
Din păcate acest fel de produse artistice abundă. Am văzut un film premiat
la Bilbao, Cottbus, Montpellier şi chiar cu trofeul DaKINO, care se numeşte
"Lampa cu căciulă" (cacofonia aparŃine autorilor!), film de o înfiorătoare
vulgaritate. Autorul scenariului, Florin Lăzărescu, foarte apreciat printre tineri, a
pornit de la o povestire chiar bine scrisă, în care cele câteva înjurături erau doar
"figuri de evocare", neimportante în economia textului. Filmul însă, care descrie
cum un om sărac îşi repară televizorul, realizat de Radu Jude, abundă în
înjurături şi imagini "realiste" care nu spun nimic dincolo de realismul plat al
unei relatări subjurnalistice. Povestea celor doi eroi, tată şi fiu, care fac un efort
imens pentru a transporta la şi de la reparat un televizor mi-a amintit o povestire
a lui Geo Bogza în care un om trece muntele cu o legătură de lemne în spate

13
pentru a ajunge la târg, unde o vinde pe o cinzeacă de rachiu. Banal de tot, dar
marele scriitor care este Geo Bogza a ştiut să facă din acest fapt banal o epopee,
să comunice dimensiunea estetică a lumii aşa cum se vede ea într-o întâmplare
oarecare. Filmul atât de premiat despre care vorbesc nu reuşeşte să facă altceva
decât să fie vulgar, el nu are un dram de transcendenŃă, nu spune nimic altceva
decât ceea ce spune! Scandalul iscat în jurul concursului de scenarii pe motivul
că au fost respinse scenarii ale tinerilor mi se pare că aici are explicaŃia: juriul nu
a vrut să finanŃeze filme vulgare, gen "Să iubeşti şi să tragi apa", scenariu
premiat de HBO (!!). Am avut şi eu îndoieli în legătură cu hotărârea juriului,
paranoia pilelor şi a aranjamentelor ne face să nu mai avem încredere în nimic.
Atunci însă când am auzit că din juriu a făcut parte şi George BălăiŃă, unul
dintre cei mai mari artişti pe care îi avem, am fost convins că scenariile respinse
au fost de genul "...să tragi apa"! (ca să fiu şi eu în ton cu tema...).
Cât priveşte "Povestea poveştilor" lui Ion Creangă, ea este o capodoperă
spusă "pe uliŃa mare", vorba scriitorului, în care proiecŃia în fantastic, hiperbola
mitizantă fac din cuvintele licenŃioase mijloace de a comunica dincolo de
realitate dimensiunea estetică a lumii. Mă îndoiesc de faptul că un profesor are
ce mesaj didactic să transmită printr-un asemenea text. Dacă însă îl duce în clasă
doar pentru a chicoti cu elevii la lectura cuvintelor fără perdea, tare mă tem că
un asemenea profesor nu-i capabil să depăşească realismul plat, realitatea fizică
a cuvintelor încriminate.

30 ian.

14
 6
Piramida terorii

Aflu din ziare că membrii Comisiei juridice a Senatului au decis scoaterea

de sub incidenŃa legii CNSAS a foştilor activişti de partid, urmărind astfel
dezincriminarea tuturor, în frunte cu domnul Ion Iliescu. Ziaristul se miră că,
alături de reprezentanŃii PSD, PRM şi PC a votat şi doamna senator Norica
Nicolai, deşi PNL are o foarte accentuată prestaŃie anticomunistă. Articolul,
nesemnat, este destul de confuz, vorbeşte despre faptul că foştii lideri PCR erau
asimilaŃi colaboratorilor securităŃii, dar nu numai ei, ci şi membrii de partid de
rând. Domnul Marius Oprea critică poziŃia comisiei, spunând: "Se uită că la
Comitetul Central se decidea, iar Securitatea era cea care executa dispoziŃiile.
Este vorba de spălarea foştilor activişti de partid." Domnul Claudiu Secaşiu,
preşedintele Colegiului CNSAS, spune la rândul său: "Securitatea nu a acŃionat
ca stat în stat, Securitatea a fost unealta PCR, braŃul înarmat al PCR, regimul a
exercitat teroarea prin intermediul SecurităŃii." Aceste afirmaŃii sunt banal de
adevărate, dar ele pledează tocmai în sensul hotărârii luate de comisia juridică a
Senatului. Activiştii de partid şi cei asimilaŃi lor, cum ar fi directorii, au exercitat
teroarea cu ajutorul securităŃii, deci nu pot fi asimilaŃi colaboratorilor. Ei erau
şefi, ei dispuneau, iar securitatea executa. Legea CNSAS este şi aşa destul de
confuză, nici măcar noŃiunea de "colaborator" nu este clar definită, este absurd
să fie sporită confuzia prin asimilarea activiştilor de partid. Mai lipseşte ca şi
ofiŃerii de securitate să fie consideraŃi simpli "colaboratori"! Se uită faptul că
scopul pentru care a fost gândit Colegiul este "deconspirarea securităŃii ca poliŃie
politică", nu să amestece până la confuzie gradele de vinovăŃie, condamnând o
tânără (pe atunci!) profesoară de Ńară pentru că a semnat un angajament cu
securitatea, fără să ştie prea bine ce face, în timp ce marii criminali sunt
răsplătiŃi cu pensii grase şi invitaŃi la televiziune ca adevărate vedete! Ca factori
de decizie, membrii fostei nomenclaturi sunt mai vinovaŃi chiar decât securiştii,
ei nu trebuie asimilaŃi "colaboratorilor".
Să vă spun o poveste.
În 1988 am fost invitat la congresul internaŃional de estetică de la
Nottigham. Cunoscând situaŃia din România, organizatorii congresului mi-au
oferit găzduire pe banii lor. Datorită ajutorului dat de Iulian Antonescu şi

15
Mihnea Gheorghiu, am reuşit să obŃin o aprobare de la "tovarăşa", este drept că
semnată de Tamara Dobrin şi având în dreapta sus o inscripŃie cu majuscule:
FĂRĂ VALUTĂ ! Oricum, credeam că în sfârşit voi putea ieşi din Ńară. Am
venit cu aprobarea la tovarăşul Toma, pe atunci secretar cu propaganda al
Comitetului judeŃean de partid, i-am arătat triumfător hârtia, i-am oferit apoi, la
cerere, corespondenŃa mea cu secretariatul congresului, evident tradusă, iar el a
dat un telefon la serviciul de paşapoarte, tovarăşului OiŃă.
- Să trăiŃi, am auzit pe cineva răcnind de la celălalt capăt al firului,
ordonaŃi!
- Te ocupi personal de paşaportul tovarăşului profesor Neacşu. ObŃii toate
vizele necesare, tovarăşul pleacă în Anglia.
Impresionat, i-am mulŃumit, apoi zile în şir am tot mers pe la serviciul de
paşapoarte în zadar. FuncŃionara de la ghişeu, văzând că insist, mi-a spus să stau
acasă, că dacă este să plec, mi se va aduce paşaportul acasă, iar dacă nu, degeaba
vin zilnic pe la miliŃie. A trecut congresul, bineînŃeles că nu am plecat, iar când
m-am întâlnit cu tovarăşul secretar şi i-am reproşat faptul că m-a minŃit
(evident, nu i-am spus chiar aşa!), el s-a scuzat, spunându-mi că aveam aprobare
"fără valută" şi s-a gândit că ce voi face eu acolo, când nu voi avea nici cu ce să
iau un suc! Mi-a făcut, deci, un bine...
Cine-i vinovat şi în baza cărei legi? Care este gradul de vinovăŃie, dacă am
face o scară: tovarăşul Toma, secretarul de partid, tovarăşul OiŃă, şeful de la
paşapoarte, maiorul Tudor, care mă supraveghea, directoarea şcolii, care mă
chema în cabinetul ei când venea "tovarăşul" să mă prelucreze, colegul care m-a
turnat că nu am un capitol cu poezia despre patrie şi partid în lucrarea de grad
(nomina odiosa!) ? Pot fi puşi în aceeaşi oală, de "colaboratori"? Există o
piramidă a terorii şi demantelarea ei trebuie începută din vârf, nu de la bază.
Dacă începi cu baza, cu turnătorii mărunŃi, cei din vârf stau liniştiŃi până la
adânci bătrâneŃi, iar tu rişti ca, săpând prea adânc, să-Ńi cadă în cap malul de
deasupra! Nomenclatura nu trebuie asimilată "colaboratorilor" securităŃii, ea a
fost factorul de decizie, deci ea poartă cea mai mare răspundere. Legea Ticu s-a
transformat în contrariul ei şi acum, prin tot felul de modificări, se sporeşte
confuzia. Ne trebuie o lege care să înceapă demantelarea piramidei terorii de la
vârf !

6 feb.

16
 7
Intelectualii şi politica

În urmă cu mulŃi ani am încercat o definire a intelectualului şi am pornit de

la ideea că diferenŃa principală dintre un intelectual şi ceilalŃi oameni stă în
faptul că, datorită educaŃiei şi culturii, dar şi ca urmare a unei predispoziŃii
genetice, intelectualul priveşte lumea din perspectiva idealului, a absolutului. El
este lipsit de inteligenŃa practică a unui om care-şi urmăreşte scopul prin
mijloace mai mult sau mai puŃin oneste şi pare dezarmat în faŃa vieŃii. Asta nu
pentru că nu are inteligenŃa necesară, ci datorită faptului că nu-l interesează
scopurile mărunte - să adune bani, de exemplu. Rari sunt intelectualii care s-au
impus în politică, precum Alecsandri, sau Delavrancea. De cele mai multe ori ei
au eşuat lamentabil, ca Octavian Goga, sau Nicolae Iorga. Datorită faptului că ei
privesc lumea din perspectiva idealului, au totdeauna o atitudine critică faŃă de
orice, deoarece orice aspect al lumii este departe de ideal. În sfârşit, a treia
trăsătură caracteristică a intelectualului este capacitatea de a crea, tocmai în
efortul de a apropia realul imperfect de idealul pe care doar el îl ştie.
ExistenŃa în lumea idealului, spiritul critic, forŃa creatoare, iată cele trei trăsături
distincte ale intelectualului. Evident, foarte puŃini oameni răspund acestei
definiŃii. De obicei sunt numiŃi "intelectuali" toŃi cei care muncesc nu cu
mâinile, ci cu mintea. Domnul Andrei Pleşu se amuza că în lista "intelectualilor"
care au semnat apelul domnului Liiceanu era şi un stomatolog! Dacă admitem a
doua definiŃie, toŃi "intelectualii anonimi", vorba domnului Dan Voiculescu, pot
să-şi pună semnătura fără să ezite pe o listă de ...intelectuali.
AdevăraŃii intelectuali însă, care sunt blestemaŃi cu cele trei calităŃi de care
am vorbit mai sus, pot ei să se amestece în politică ? George Călinescu spunea
că, dacă cei mai mulŃi literaŃi fac efortul de a se ridica la erudiŃie, el coboară din
când în când la ea. Parafrazându-l, aş spune că dacă cei mai muŃi oameni fac
efortul de a se ridica la politică, intelectualul autentic poate doar să se coboare,
din când în când, la ea, iar atunci când o face, nu vorbeşte în nici un caz în
numele "societăŃii civile", el nici nu poate face parte dintr-o listă: intelectualul
autentic vorbeşte doar în numele său. Scrisoarea semnată de peste cincizeci de
"intelectuali", dintre care aş remarca numele domnilor Gabriel Liiceanu, Stere

17
Gulea, Mircea Mihăieş, Horia Roman-Patapievici, Alexandru Zub, Mircea
Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, dar şi Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu,
Traian Ungureanu este de necomentat din perspectiva celor zise mai sus. Ea este
un penibil act politic partizan, făcut cu stângăcia albatrosului baudelairean, care
mai mult îl acuză pe cel pe care îl apără.
Autorii acestui text penibil văd în actualul preşedinte al României omul
providenŃial care face tot ce n-au făcut predecesorii lui: luptă cu securitatea,
distruge corupŃia, condamnă comunismul. Aici sunt două neadevăruri. În primul
rând nu-i adevărat că lumea începe cu Traian Băsescu, "un personaj care pare să
devină un preşedinte pentru alte coordonate istorice". Şi Ceauşescu credea că
poporul român nu merită să aibă un geniu cum este el ! Textul pare scris de
altcineva, deoarece intelectualii au proprietatea termenilor şi ştiu să
argumenteze, ori aici avem doar insinuări, afirmaŃii neprobate şi o emoŃionalitate
demnă de autorii de telenovele. Despre cei care au iniŃiat debarcarea
preşedintelui se spune: "Ei se apără utilizând o împletire de tehnici de "luptă
politică" care (sic!) au deja tradiŃie în societatea română postbelică: minciuna la
scenă deschisă, prezentarea distorsionată a situaŃiilor, aŃâŃarea populaŃiei prin
discursuri demagogice, tehnica hoŃului care strigă "prindeŃi hoŃul!", campanii de
discreditare prin posturi de televiziune şi ziare, tupeul, violenŃa limbajului şi
ameninŃarea." Iată o foarte bună analiză a prestaŃiilor domnului Traian Băsescu!
Totul e invers, vorba lui Marin Sorescu ! Cauzele pentru care clasa politică (o
generalizare de care însuşi domnul Gabriel Liiceanu s-a dezis) doreşte să-l
suspende pe domnul Traian Băsescu sunt trei: faptul de a fi declarat război
corupŃiei, cererea de desecretizare a arhivelor securităŃii şi condamnarea recentă
a comunismului, "printr-un discurs exemplar".
Autorii scrisorii uită că domnul preşedinte a cerut procurorilor să redeschidă
dosarul Băncii Agricole, sau al Bancorex, dar a uitat de dosarul "Flota". Ei uită
că au mai rămas câteva mii de dosare la securitate, probabil tocmai cele care ar
fi trebuit să ajungă primele pe rafturile CNSAS. Ei uită că toŃi cei care au avut
de suferit de pe urma comunismului şi toŃi istoricii adevăraŃi au protestat
împotriva raportului Tismăneanu, care amână, pentru a nu ştiu câta oară, un
proces adevărat şi necesar al comunismului. Pseudoanticomunismul
proliferează, a devenit chiar rentabil, iată că este folosit şi ca armă politică, dar
de cine? Cine era ministru al transporturilor când au fost aduşi cu trenul minerii
în PiaŃa UniversităŃii ? Cine a distrus PNłCD-ul ? Cine face eforturi disperate
de a distruge PNL-ul ? Pseudoanticomunismul este de fapt un anticomunism
demagogic, cu lacrimi de crocodil !
"Intelectualii" adunaŃi la Grupul pentru Dialog Social, de fapt mai mult un
"grup pentru monolog social", elitist în sensul prost al cuvântului, nu reprezintă
"societatea civilă". Ei sunt un "grup ilegitim de interese", vorba domnului
preşedinte, care au vorbit doar în numele lor redactând cel mai penibil text pe
care l-am putut citi în ultimii şaptesprezece ani. Sigur că România are alte
probleme acum, sigur că apelul domnului prim-ministru la schimbarea

18
priorităŃilor pe agenda Parlamentului este de salutat, dar este adevărat şi ce
spunea domnul preşedinte Ion Iliescu şi anume faptul că aducerea domnului
Traian Băsescu în faŃa Parlamentului ar fi o chestiune de "pedagogie politică",
ca să numai vorbesc de urgenŃa cererii domnului preşedinte Emil Constantinescu
de a se realiza o amplă informare a electoratului în legătură cu profilul
intelectual, moral, politic al unui preşedinte european în antiteză cu portretul
unui preşedinte din "lumea a treia". Trebuie depăşită tensiunea emoŃională
acumulată diabolic pe scena politică de către domnul preşedinte Traian Băsescu,
dar şi de alŃi actori politici, trebuie judecat la rece, nu ce este dezirabil pentru
unul sau pentru altul, ci mai ales ceea ce este necesar pentru România.

12 feb.

19
 8
Primăria şi proprietarii

Presa locală şi centrală discută despre hotărârea Primăriei din Bacău de a

aplica amenzi proprietarilor de apartamente rău platnici. Ziarul domnului
primar, "Mesagerul", transcrie pe o pagină întreagă recomandările din legea 114/
1996 cu privire la organizarea şi funcŃionarea asociaŃiilor de proprietari. Am
recitit legea şi "regulamentul" anexat şi am constatat că cei care au redactat
aceste texte nu le-au coroborat cu alte legi în vigoare, contribuind şi mai mult la
confuzie. Ei nu au auzit de OrdonanŃa nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la
asociaŃii şi fundaŃii, ei nu ştiu că asociaŃia de proprietari ca persoană juridică
trebuie să aibă un statut conform cu această ordonanŃă, nu cu "regulamentul"
imaginat de ei, de fapt copiat după cine ştie ce reglementări ale fostelor asociaŃii
de locatari. Primăria îşi dă cu părerea, eu spun că nu foarte profesionist, punând
gaz pe focul care arde mocnit, izbucnind din când în când între proprietari şi
furnizorii de servicii. Toată lumea este nemulŃumită, proprietarii că dau bani pe
servicii imaginare sau foarte proaste, furnizorii de servicii că nu-şi primesc la
timp banii pentru prestaŃiile lor, dar oare cine-i de vină ? Pentru a nu mai fi
conflicte, sunt necesare contracte, care să fie respectate. De la ConstituŃie, până
la cea mai lipsită de importanŃă hotărâre de consiliu local, toate înŃelegerile
trebuie respectate de toŃi pentru a nu mai fi sămânŃă de gâlceavă.
Dar să revenim la asociaŃiile de proprietari. În lege se spune că pot fi
membri ai acestor asociaŃii cei ale căror proprietăŃi imobiliare au fost trecute în
cartea funciară. Păi dacă Primăria vrea să ajute proprietarii, ar trebui să-i ajute să
fie toŃi trecuŃi în cartea funciară, abia apoi să pună problema organizării lor. Tot
în lege (în regulament, mă rog!) se spune că asociaŃiile de proprietari trebuie să
aibă calitate de persoană juridică, deci trebuie să se înscrie în registrul
persoanelor juridice în urma unei hotărâri judecătoreşti, pe baza unui statut.
Cum se face statutul? Nu pe baza OrdonanŃei 27/2000, cum este normal, ci pe
baza...regulamentului! Admit că pot fi trecute în statut unele prevederi din legea
locuinŃei şi din regulament, dar paşii prevăzuŃi de ordonanŃa 27 trebuie
parcurşi! M-am mai ocupat de această problemă acum patru ani, când am citit
chiar un statut al unei asociaŃii de proprietari nu doar agramat, dar în mare
măsură ilegal, admis totuşi cu seninătate de judecător (ah, judecătorii!), dar cred
că nu s-a schimbat nimic de atunci. Primăria ar putea, dacă vrea să ajute cu

20
adevărat, să dea consiliere juridică asociaŃiilor, să le ofere un statut-model, să
discute cu fiecare în parte despre specificul asociaŃiei, despre clauze necesare
sau nu, pentru ca aceste foarte necesare structuri asociative să existe cu adevărat.
În sfârşit, Primăria trebuie să-i ajute pe proprietarii de apartamente să nu fie
jecmăniŃi de furnizorii de servicii, sau de administratori, dar nu punându-le tot
proprietarilor amenzi! Pentru a nu mai fi discuŃii, ar trebui concepute nişte
contracte între asociaŃie şi fiecare proprietar, în care să se specifice clar ce
servicii se livrează proprietarului şi în ce condiŃii.
Pentru a se evita fraude posibile la nivelul administratorilor, Primăria ar
putea oferi un serviciu de audit. Eu am solicitat aşa ceva şi mi s-a spus foarte
senin că avem comisie de cenzori, iar dacă nu-s mulŃumit, să angajez un auditor
pe care să-l plătesc ! Răspuns corect, dar atunci de ce mai dau eu taxe şi
impozite la Primărie ? Domnul primar şi domnii consilieri au fost aleşi de zecile
de mii de proprietari, sau de cei câŃiva directori ai firmelor care furnizează apă,
căldură, salubritate, gaze, electricitate? Câte amenzi a dat Primăria directorilor
firmelor respective pentru furnizarea de apă neagră, sau pentru căldură şi apă
caldă care nu se înscriu în limitele tehnologice, când nu lipsesc de tot ?
Implicarea Avocatului Poporului, a Prefecturii în ilegalitatea pe cale să fie
adoptată de consiliul municipal Bacău este legală şi oportună, dar nu trebuia să
se ajungă aici. Domnul primar şi domnii consilieri trebuie să-şi amintească
faptul că bugetul municipiului, dar şi voturile pe care le vor primi la viitoarele
alegeri sunt de la zecile de mii de proprietari - adevăraŃii stăpâni ai Bacăului.

20 feb.

21
 9
EducaŃia ca prioritate

Săptămâna asta a fost publicat pe site-ul MEdC proiectul noii legi a

învăŃământului, pentru dezbatere publică. Sindicatele, presa, părinŃii şi elevii au
format un cor de proteste care mai de care mai indignate, pornind, în bună
tradiŃie românească, de la o precară cunoaştere a problemei. Dacă părinŃii şi
elevii mai pot fi scuzaŃi, ziariştii care scriu după ureche, fără o foarte bună
documentare prealabilă, sunt de condamnat deoarece fac mult rău vehiculând
idei alarmiste, care nu au nimic de-a face cu eforturile de reglementare a
"priorităŃii naŃionale" care este învăŃământul. Sunt ziarişti care inventează ei
probleme - vezi întâmplările de la examenele de anul trecut! - pentru a avea apoi
ce să scrie.
Modernizarea învăŃământului este subiect de discuŃie de când există
învăŃământ modern. Amenzi pentru părinŃii care nu-şi trimit copiii la şcoală
există de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, absurdă a fost abia reglementarea
comunistă potrivit căreia era obligaŃia cadrului didactic să aducă elevii la şcoală.
Structura planurilor de învăŃământ, a programelor şcolare, a manualelor, chiar
organizarea şcolii sau finanŃarea ei au fost mereu "modernizate". Acest proces
continuu este normal, nu-i vorba de nici o criză, doar că sunt şi aici nişte reguli.
Cea mai importantă este aceea că schimbări majore nu trebuie făcute mai des de
zece - doisprezece ani, în aşa fel încât un elev să nu prindă în cursul şcolarizării
mai mult de o schimbare. Legea învăŃământului din 1994 îndeplineşte această
condiŃie. Separarea legii învăŃământului preuniversitar de o lege a
învăŃământului universitar mi se pare necesară. De asemenea mi se pare
necesară punerea de acord a structurii şcolii cu şcoala din Uniunea Europeană şi
ConstituŃia. Că pare absurd să vorbeşti de educaŃie publică de la vârsta de un an,
sau să incluzi un an pregătitor înaintea primei clase primare, când învăŃătorii se
plâng şi aşa că elevii vin la şcoală cu alfabetul gata învăŃat, este adevărat şi
aceste lucruri trebuie discutate, dar nu emoŃional, ci cu argumente şi de către
specialişti adevăraŃi. Ministerul a oferit două variante, din discuŃii ar putea ieşi o
a treia variantă, adevărul este că prevederea constituŃională potrivit căreia tinerii
au dreptul la muncă de la vârsta de 15 ani (art. 45) nu prea poate fi armonizată
cu şcoala obligatorie de zece ani. Eu sunt pentru păstrarea sistemului cel mai
vechi şi cu cele mai bune rezultate în învăŃământul românesc: patru ani şcoala

22
primară, patru ani gimnaziul, patru ani liceul. O discuŃie tehnică ar fi prea
complicată pentru un articol de ziar.
Cât priveşte conŃinutul, sunt foarte mulŃumit că s-a păstrat şi a fost nuanŃat
articolul trei cu privire la idealul educaŃional. Poate ar trebui mai apăsat spus că
nu ne propunem să scoatem din şcoală cusătorese ori menajere, nu formarea
unor muncitori care sunt ceruŃi de piaŃa muncii trebuie să fie idealul educaŃional
al şcolii, ci în primul rând educarea unui om moral, bun cetăŃean şi având
cunoştinŃe suficiente pentru a aborda orice oportunităŃi de pe piaŃa muncii. Ideea
formării de muncitori a existat şi pe vremea lui Ceauşescu, se vorbea atunci de
"educaŃia politehnică", dar se făcea "practică continuă" (sic!) mai ales în scopul
de a fi exploatată forŃa de muncă a elevilor şi a cadrelor didactice. Rezultatul a
fost că se rupea continuitatea anului şcolar cu săptămâni, sau chiar luni în care
elevii deveneau muncitori. Elevi care se pregăteau pentru medicină învăŃau să
fie strungari, de exemplu. Adevărul este că cea mai bună educaŃie practică este
educaŃia teoretică, deoarece ea permite viitorului absolvent să abordeze o gamă
foarte variată de meserii. Există o piramidă a formării culturale: la bază stă
cultura generală - şi baza asta trebuie să fie cât mai extinsă! - urmează apoi
cultura generală de specialitate şi în vârful piramidei, cea mai îngustă, dar cea
mai complexă, cultura de specialitate. Specializarea poate merge cu îngustarea
domeniului în favoarea aprofundării lui până acolo încât, aşa cum spune o
butadă, cel mai mare specialist ajunge să ştie totul despre nimic ! Lăsând gluma,
am spune că baza învăŃării în şcoala preuniversitară trebuie să fie cultura
generală, iar în centru ei trebuie să stea educaŃia morală şi religioasă. Mi se pare
prea devreme să aibă dreptul elevul să-şi aleagă religia, confesiunea sau să
prefere doar educaŃia morală la vârsta de zece ani. Cred că, potrivit ConstituŃiei,
acesta este un drept, dar şi o datorie a părinŃilor sau a tutorilor legali. Dacă
privim la degradarea morală care se întinde, dacă vedem cum televiziunile şi
internetul contribuie din plin la educarea tinerilor ca viitori delincvenŃi, vedem
că o prioritate a şcolii româneşti, poate cea mai stringentă, este educaŃia morală
care poate şi trebuie să se sprijine pe educaŃia religioasă. Pe această bază trebuie
clădite apoi celelalte elemente ale educaŃiei, în primul rând umanistă, cu
educaŃia cetăŃenească, filosofică, literară, istorică şi obligatoriu o limbă sau două
de circulaŃie europeană, abia apoi cunoştinŃele de ştiinŃă - matematică, fizică,
biologie, chimie, geografie - şi la sfârşit de tot, în şcoala profesională sau în
învăŃământul superior, educaŃia tehnologică. A proceda invers, a pune la baza
învăŃământului formarea profesională înseamnă a aşeza piramida aceasta cu
vârful în jos ! Sigur că eu doar am schiŃat aici o posibilă discuŃie, dar vreau să
subliniez chiar prin tonul acestui articol faptul că subiectul, de o importanŃă
capitală pentru România, trebuie abordat fără polemici emoŃionale, cu gravitatea
pe care o impune reproiectarea celui mai important sector al societăŃii noastre.

27 feb.

23
 10
PiaŃa generalizată

Un fenomen îngrijorător care virusează societatea modernă din Ńările

dezvoltate şi care este pe cale să prolifereze şi la noi este transferul strategiilor
de piaŃă din economie în celelalte domenii ale vieŃii sociale. Totul se negociază,
totul se cumpără, strategiile de marketing se aplică nu doar la cartofi sau
autoturisme, ci şi la opere de artă, managementul cultural tinde să devină identic
celui economic şi astfel economia de piaŃă este dublată de o societate de piaŃă.
Creşte eficacitatea domeniilor extraeconomice, creatorii de valori culturale nu
mai sunt trataŃi precum nişte cerşetori, ba unii chiar fac averi comparabile cu
cele ale bancherilor, sau ale petroliştilor. A transfera însă în zona valorilor
sociale, politice, culturale, spirituale caracteristici ale economicului înseamnă a
distruge criteriile de valorizare, înseamnă o accelerare a prăbuşirii scării de
valori spre o anomie care de fapt reprezintă moartea axiologică a lumii.
Este bine, este rău ? Mă gândeam la această îngrijorătoare teorie zilele
astea, când cel puŃin trei fapte au arătat foarte clar cât de nocivă este confuzia de
valori.
Primul şi cel mai grav este producŃia canalului Discovery despre un
presupus sarcofag în care s-ar afla osemintele lui Iisus. Autorii nici nu se
obosesc să convingă de adevărul poveştii lor. Ei propun celor care doresc să
cumpere filmul, să-l vadă şi să judece singuri. ConferinŃa de presă care a
precedat difuzarea a avut rolul de a pregăti piaŃa. Formula este sigură, cu aceeaşi
formulă de marketing a făcut sute de milioane de dolari Harry Potter, tot aşa a
adus o jumătate de miliard de dolari numai în SUA o altă infamie, Codul lui da
Vinci, autorii nu-şi pun nici un moment probleme de adevăr sau fals, de valori
spirituale, care au cu totul alt regim decât celelalte tipuri de valori, nu-i
interesează dacă este moral sau nu ce fac, important este să iasă bani. Şi banii se
adună, cu sutele de milioane, deoarece publicul, potenŃialul cumpărător, este
format cu ajutorul unor produse tot atât de inepte. Aşa cum spunea Marx,
capitalismul creează nu doar produse pentru consumatori, ci şi consumatori
pentru produse ! Producătorii pot câştiga un miliard de dolari, dar răul pe care îl
fac distrugând criteriile de orientare ale oamenilor în domeniul valorilor
spirituale este infinit de mare.
Un alt fapt, de data asta de la noi, este scandalul iscat în jurul modului de
gestionare a banilor în televiziunea română. Ideea externalizării unor servicii,

24
sau chiar a achiziŃionării unor programe de la firme particulare este bună. Eu
însumi am propus externalizarea finanŃării programelor culturale de către
consiliile locale, dar consilierii au ambiŃia să decidă ei în materie de cultură,
chiar dacă nu se pricep. Ea ar trebui să producă o adevărată emulaŃie, care să
ducă la creşterea valorii programelor. Televiziunea de stat ar trebui să fie de
departe cea mai bună. Ar trebui să nu dea deloc reclamă, deoarece are două
surse de finanŃare sigure: abonamentul şi subvenŃia de la buget, iar cheltuielile ar
trebui să fie transparente, deoarece este vorba de banul public. Nu ştiu dacă
cifrele aiuritoare pe care le vehiculează presa sunt reale, dar a cumpăra programe
de la firme agreate, a plăti cu multe mii de euro programe care au o audienŃă
foarte aproape de zero, a externaliza producŃia, atâta timp cât ai poate cea mai
bună bază de producŃie, fără să dai afară măcar un operator ş.a.m.d. înseamnă a
transforma un act cultural de importanŃă naŃională într-o sursă personală de
venituri. łinta unui producător de televiziune nu ar trebui să fie câştigul, mai
ales câştigul personal, ci realizarea unor politici culturale care să aibă cu
adevărat valoare. Kitsch-ul se vinde cel mai bine, dar este o crimă să invadezi
ecranul televizoarelor zi şi noapte cu produse vulgare, sau de o mediocritate
revoltătoare, doar pentru bani.
În sfârşit, al treilea fapt care m-a uluit a fost poziŃia domnului preşedinte
Traian Băsescu faŃă de valorile culturale instituŃionalizate: Şcoala şi Academia.
Nu-i posibil să încredinŃezi unui oarecare profesor din America alcătuirea
raportului despre comunism, când există Academia Română, instituŃia care,
alături de Patriarhie, este emblematică pentru spiritualitatea românească! Nu-i
posibil ca, atunci când ai de comunicat cu oamenii de cultură din Ńară, în loc să
te adresezi lor de la tribuna Academiei Române, să alegi pseudoacademia
doamnei Mungiu ! Aici este vorba de un marketing de imagine, tot ca în piaŃa
economică, domnul preşedinte dorind nu să respecte valorile adevărate ale
poporului nostru, ci să-şi facă lui campanie electorală, nu contează cu ce preŃ.
Distrugerea încrederii în instituŃiile statului, mai ales în cele culturale, chiar dacă
este profitabilă sub raport politic, reprezintă un adevărat atac la fiinŃa noastră
naŃională. Distrugând valorile, criteriile de valorizare, instituŃiile politice şi
culturale, transformi uşor un popor într-o populaŃie.

6 mar

25
 11
Teroarea de catifea

Un important cotidian publică un amplu documentar despre disidenŃi.

Problema luptei anticomuniste s-a pus în România chiar din 1990. Am scris
atunci un articol, publicat foarte cenzurat (!) în "Tribuna învăŃământului", în care
protestam împotriva faptului că Ana Blandiana, sau Doina Cornea erau
considerate disidente. Observam că disident este cineva care părăseşte un partid
pe care l-a servit până la un moment dat. DisidenŃi sunt, deci, Ion Iliescu, ori
Octavian Paler, Silviu Brucan, sau Nicolae Breban. Ei au deŃinut funcŃii
importante în Partidul Comunist, apoi au criticat deschis politica partidului,
chiar înainte de 1989. Dar Ana Blandiana a fost tot timpul agresată de partid şi
securitate, ea s-a opus politicii partidului prin întreaga sa operă, nu doar prin
motanul Arpagic. La fel Doina Cornea şi alŃi intelectuali, muncitori, oameni care
nu au stat cu braŃele încrucişate şi au plătit cu ani de închisoare, cu internări în
spitale de psihiatrie, unii chiar cu viaŃa, ca Gheorghe Ursu. Ei nu sunt
"disidenŃi", ei au luptat în rezistenŃa anticomunistă, care nu a încetat o clipă. Cea
mai mare insultă adusă poporului român de "Raportul Tismăneanu" este aceea
că se consideră doar lupta armată din munŃi împotriva ocupantului sovietic drept
"rezistenŃă" şi se afirmă că după 1965 poporul a fost atât de ataşat politicii lui
Nicolae Ceauşescu, încât se poate vorbi de o colaborare a majorităŃii oamenilor
cu partidul şi securitatea ! După 1965 nu am mai avut "rezistenŃă", doar disidenŃi
de teapa domnilor Silviu Brucan sau Ion Iliescu! O asemenea mistificare a
adevărului istoric face inutil un proces al comunismului şi o aşează pe doamna
Doina Cornea alături de Silviu Brucan!
Adevărul este altul. Teroarea comunistă nu a încetat odată cu eliberarea
deŃinuŃilor politici, câŃi încă nu muriseră, din închisori. Teroarea bâtei şi a
mitralierei a fost înlocuită cu o teroare de catifea. Au fost deschise închisorile,
dar Ńara întreagă s-a transformat într-o vastă închisoare. Dacă pe vremea lui
Gheorghiu Dej luptătorii din munŃi erau împuşcaŃi, la fel Ńăranii care se opuneau
colectivizării, iar deŃinuŃii politici erau schingiuiŃi, omorâŃi şi aruncaŃi în gropi
fără cruce de torŃionari care nu au păŃit nimic pentru crimele comise, ba am auzit
că unul dintre ei vinde obiecte care au aparŃinut lui Iuliu Maniu, evident
contrafăcute, pângărind astfel memoria celor pe care i-a ucis, după 1965 teroarea
a devenit din fizică, psihică. Toate interdicŃiile erau dictate cu zâmbetul pe buze,
iar bâta a fost înlocuită cu sentimentul de urmărire continuă care era întreŃinut

26
diabolic prin cei trei F: Foame Frig Frică, prin ofiŃerul de securitate care îŃi
povestea ce ai spus cu un anumit prilej, apoi te punea să declari că nu vei mai
critica politica partidului etc. Dacă tu erai politicos, era şi el, dacă tu îi spuneai
"bă banditule", cum făceau Paul Goma sau Mircea Dinescu, spunea şi el "bă
banditule"! Alexandru Paleologu a scris chiar o carte intitulată "PoliteŃea ca
armă". Intelectualii care nu au înjurat, precum Paul Goma, nu înseamnă că nu au
făcut parte din vasta rezistenŃă anticomunistă din perioada 1965-1989. O istorie
a acestei rezistenŃe trebuie scrisă, deoarece ea se manifesta foarte diferit, de la
includerea în programa şcolară a unor scriitori alŃii decât Aragon sau Sartre, cum
făcea doamna Doina Cornea, până la refuzul de a munci al sutelor de mii de
muncitori, care aplicau principiul: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că
muncim". De la actorii care strecurau "şopârle" foarte gustate de public în textul
pieselor jucate totdeauna cu sala plină, până la profesorii care făceau - evident,
nu toŃi, dar foarte mulŃi - o educaŃie mai degrabă anticomunistă elevilor, sau la
ziariştii care realizau tot felul de anchete, interviuri sau reportaje în care criticau
sistemul cu aerul că de fapt aplică "directivele", tot acest front a contribuit
picătură cu picătură la prăbuşirea din decembrie 1989. După Helsinki nu doar în
Cehoslovacia, sau în Polonia sistemul s-a văzut somat să respecte legile pe care
le promulgă. La noi nu s-a făcut o Cartă pe care să o semneze intelectualii, dar
mii de proteste individuale au pus în dificultate sistemul. łin minte că la
începutul anilor '80 am cerut printr-o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu să
se verifice nota de plată a căldurii furnizate de CAF (tatăl CET-ului!). A venit
un consilier al primului ministru Dăscălescu şi a constatat că gigacaloriile plătite
de locatari nu ar fi putut fi produse nici dacă sistemul ar fi avut un randament de
sută la sută! S-a constatat un prejudiciu de şase sute de mii, contravaloarea a
şapte-opt autoturisme Dacia la preŃul de atunci! dar primul secretar, împăciuitor,
a spus că nu are de unde da atâŃia bani, să acceptăm o eşalonare lunară. Am
acceptat, consilierul a plecat, iar noi nu am văzut nici un leu. Această scurtă
poveste arată că sistemul nu era capabil să se reformeze, că era necesar
cutremurul care a urmat. Dar mai arată şi că nu toŃi românii au fost
"colaboraŃionişti" cum presupune domnul Tismăneanu, că în toŃi aceşti ani
terorii de catifea i s-a opus o rezistenŃă surdă, de multe ori ineficientă, dar
tenace, capabilă să acumuleze energia care a atins masa critică în decembrie
1989. Istoria acestei rezistenŃe, repet, trebuie scrisă!

14 mar.

27
 12
Holocaustul Roşu

Peste cinci sute de intelectuali au semnat o scrisoare iniŃiată de domnul

Sorin Ilieşiu, vicepreşedinte al AlianŃei Civice, prin care se cere Parlamentului
României şi Parlamentului Uniunii Europene să ia act de faptul că în România
regimul comunist a fost declarat oficial nelegitim şi criminal şi în consecinŃă
trebuie luate toate măsurile necesare ca procesele legate de evenimentele din
decembrie 1989, Târgu-Mureş, mineriadele din 1990, 1991, 1999, revoltele
minerilor din 1977, ale braşovenilor din 1987 să fie finalizate. Se cere chiar un
calendar cu date-limită care să fie respectat, iar vinovaŃii să plătească pentru
crimele comise. În scrisoare se mai spune: "Având în vedere faptul că actuala
criză politică din România a fost declanşată imediat după condamnarea oficială
a crimelor comunismului, considerăm că această criză reprezintă o încercare de
a bloca urmările fireşti ale condamnării oficiale." Cititorul înŃelege acum cât de
sincer a fost domnul preşedinte atunci când a condamnat comunismul! Cererea
ca această condamnare să nu fie doar demagogie, ci să aibă şi o finalizare
efectivă îmi aminteşte de stilul care a consacrat AlianŃa Civică şi mă bucur că
acesta a înviat! Urgentarea adoptării legii lustraŃiei este nu doar un omagiu adus
Timişoarei, ori lui George Şerban, ci o soluŃie efectivă la problema reformării
clasei politice. Această lege este mai importantă ca votul uninominal şi trebuie
adoptată înainte de alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene. Realizarea
acestor cerinŃe nu trebuie să ne facă să renunŃăm la procesul comunismului. De
fapt acest lucru îl şi urmăreşte "Raportul Tismăneanu"!
Citesc în foarte buna revistă "Rost", editată de un talentat publicist ex-
băcăuan, domnul Claudiu Târziu, un interviu cu doctorul Florin Mătrescu,
emigrat în RFG unde a practicat medicina peste douăzeci de ani, până după
căderea comunismului, când s-a întors în România. Autor al unui volum intitulat
"Holocaustul roşu", doctorul analizează cu acribie crimele comunismului şi le
compară cu cele ale nazismului. Crede că această sintagmă îi aparŃine, deşi în
Germania nu poŃi vorbi de aşa ceva. Acolo s-a cultivat cu tenacitate un complex
al vinovăŃiei doar faŃă de evrei, exploatat apoi într-o adevărată industrie, cum
susŃine Norman Finkelstein. De pe urma suferinŃei, evreii au câştigat circa 180
de miliarde de euro, daune plătite celor care au suferit sau urmaşilor lor. Este
adevărat că evreii au avut pe cine culpabiliza, pe nemŃi, care nici prea săraci nu-
s... Noi de la cine să cerem despăgubiri? De la statul român? De unde? De la

28
ruşi, pe motiv că ei au produs de fapt "holocaustul roşu"? Mă îndoiesc de faptul
că ruşii vor pune privirea în pământ şi vor accepta că sunt tot atât de vinovaŃi ca
nemŃii, măcar pentru deportările în Siberia. Cine va plăti însă pentru milioanele
de zile de muncă forŃată prestate de elevii, studenŃii şi profesorii din România
timp de zeci de ani? Cine-i va despăgubi pe cei care au trecut prin închisorile
comuniste, ori pe urmaşii lor, mai ales ai celor care au fost ucişi? Gheorghe
Gavrilă Copil, unul dintre cei mai autentici combatanŃi pe frontul anticomunist,
apreciază că pagubele pe care ar trebui să le cerem ar fi de 200 de miliarde de
euro numai evreilor care au contribuit la holocaustul roşu în Basarabia! (v:
www.procesulcomunismului.com) Pe site-ul citat mai sus există mii de mărturii,
mii de idei în legătură cu felul în care poate fi realizat efectiv procesul
comunismului. Memorialul Sighet, acest adevărat memorial al holocaustului
roşu pentru întreaga Europă, după ce a adunat tone de documente, după ce a
antrenat cele mai strălucite minŃi în studierea acestui fenomen unic în istorie,
poate ar putea organiza un proces al comunismului care să nu aştepte cu zecile
de ani ca procurorii să se pronunŃe, ca judecătorii să decidă... Pe baza lor,
procesul acesta va avea loc doar la sfârşitul lumii!

20 mar.

29
 13
Presa de partid (I)

Tot scandalul din viaŃa politică este întreŃinut, amplificat chiar de mass-
media. Nesfârşitele meciuri de box, ori de rugbi politic sunt până la un punct
fireşti într-o democraŃie, dar cu două condiŃii: să se respecte un regulament şi să
fie un arbitru! La noi tocmai aceste condiŃii nu există. Toată lumea se bate cu
toată lumea. Dacă înŃeleg, accept şi chiar admir prestaŃia unor Crin Antonescu,
Emil Boc, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Cosmin Guşă, Marian MiluŃ
şi alŃi câŃiva protagonişti ai scenei noastre politice, nu înŃeleg şi mai ales nu
accept ca în "meci" să intre şi preşedintele României, care ar trebui să fie arbitru
imparŃial, dar şi o droaie de publicişti din presa scrisă şi din audiovizual, care
încearcă să manipuleze grav opinia publică. Apoi "terenul" sau "ringul" acestor
meciuri ar trebui să fie Parlamentul, nu mass-media. De la celebrul discurs al lui
Nicolae Manolescu despre corupŃia fără corupŃi, până la recentul discurs al lui
Crin Antonescu, nu ştiu să fi admirat asemenea prestaŃii în Parlament. Aş sugera
politicienilor noştri să-şi adune discursurile în volum; sunt foarte curios dacă nu
un politician, dar un partid, sau o legislatură întreagă ar aduna câteva zeci de
pagini. În schimb la televiziune, sau în paginile ziarelor, cei mai mulŃi dezvoltă
un discurs incoerent şi agresiv, bazat nu pe argumente, ci doar emoŃional.
Comunicarea politică, atât de necesară într-o democraŃie, nu numai pentru
actorii politici, nu numai pentru partide, ci şi pentru miile de cetăŃeni, la noi este
făcută nu pentru a propune strategii şi politici, nu pentru a construi, ci pentru a
păcăli mulŃimea, pentru a ascunde fie prostia, fie necinstea.
Parlamentul este arena în care protagoniştii scenei politice ar trebui să se
confrunte. Eu am propus de mult să existe un canal de televiziune al
Parlamentului, cum este în FranŃa, de exemplu, care să transmită integral ce se
întâmplă acolo. Aşa cum pasionaŃii de fotbal pot găsi pe câteva posturi de
televiziune la orice oră un meci de văzut, aşa pasionaŃii de politică - are şi
politica microbiştii ei, poate chiar mai mulŃi decât fotbalul! - să poată participa
(fără salariu!) la lucrările Parlamentului cât e ziua de mare. Dar mass-media, atât
cele scrise, cât şi cele audiovizuale, trebuie să se întoarcă la menirea lor, aceea
de a informa şi de a forma opinia publică. Ziaristul nu-i om politic, deşi nu
putem nega simpatiile politice ale fiecăruia, deci şi ale ziaristului. Când îşi face
meseria, însă, un ziarist ar trebui să fie pe cât este posibil echidistant faŃă de

30
actorii de pe scena politică. PoziŃia sa trebuie să fie critică în sensul de
"analitică", el trebuie să explice oamenilor atât intenŃiile bune ale politicienilor,
cât şi intenŃiile ascunse în discursul demagogic. Din păcate multe ziare şi posturi
de televiziune au devenit în ultimul timp "oficioase", abdicând astfel de la
menirea lor. PriviŃi numai la ce a făcut domnul Emil Hurezeanu din "România
liberă"! Ziarul la care am scris şi eu timp de mai bine de zece ani nu mai există,
acum este un "oficios" al preşedinŃiei care mai bine s-ar numi "Cucuveaua". Mă
întreb cum pot să apară semnăturile lui N. Prelipceanu, sau P.M.Băcanu, sau Ion
Vianu şi alŃi câŃiva pentru care cititorii cumpărau zi de zi "România liberă"
alături de mercenarii domnului Emil Hurezeanu.
Partidele - în nici un caz preşedintele unei Ńări! - trebuie să folosească
mijloacele de comunicare în masă pentru a transmite propriul mesaj politic spre
electorat. În acest scop există însă presa de partid, care-şi asumă deschis acest
rol. Un exemplu este la noi "România mare". Suporterii, dar şi adversarii, ştiu că
găsesc aici punctul de vedere oficial al partidului respectiv. De ce nu reapare
"Dreptatea", acest ziar care ar face vizibil unul dintre cele mai importante
partide din istoria României, pe nedrept marginalizat pe scena politică? De ce nu
reiau liberalii ziarul "Liberalul", în care ar putea să comunice clar şi explicit
doctrina, politica şi poziŃia PNL-ului în actuala putere? A transforma "România
liberă" în ziar de partid este ca şi cum ai face din "Le Figaro" un "L'Humanite"
dâmboviŃean. Vreau să fiu bine înŃeles: nu pledez ipocrit împotriva angajării
politice a ziaristului, ori a unei anumite publicaŃii. Cred însă că acest angajament
trebuie public asumat; este o înşelătorie să spui că eşti "independent" şi să nu fie
aşa.

26 mar.

31
 14
Presa de partid (II)

Printr-o coincidenŃă aproape de paranormal, săptămâna trecută, când am

pledat aici pentru reapariŃia publicaŃiilor de partid, am primit primul număr din
noua serie a "DreptăŃii". Nu vă imaginaŃi bucuria şi surpriza mea. Bucuria însă a
fost de scurtă durată, deoarece, după ce am parcurs cele douăsprezece pagini ale
ziarului, am constatat că de fapt nu este un ziar, ci un buletin informativ de uz
intern. Nici măcar nu apare la chioşcuri, ca să nu mai zic de faptul că nu a fost în
nici un fel promovat, că se difuzează aproape clandestin, că nu are o redacŃie
(!!), că este foarte neprofesionist făcut. Se amestecă informaŃia cu opinia în
rubrici care nu conŃin ce promit, mai peste tot este prezentă poza domnului
preşedinte MiluŃ, se dau informaŃii cu privire la activitatea unor organizaŃii ale
partidului, cum ar fi cea din Timiş, care se adresează unui număr foarte mic de
cititori, pagina ultimă este ocupată cu un pictorial electoral de-a dreptul urât, dar
ce să mai spun, o analiză pagină cu pagină ar arăta o dezamăgire după alta. În
caseta redacŃională suntem informaŃi că "Ziarul este editat de Biroul de Presă al
PNTCD". Domnii care au hotărât să învie "Dreptatea" nu ştiu că meseria de
ziarist este o meserie grea şi nu o poate face oricine, iar un ziar trebuie să fie
făcut, ba chiar girat, de ziarişti care să aibă nu doar talent, ci şi notorietate.
Programul unui ziar, chiar al unui ziar de partid, nu este un program politic. El
trebuie expus în editorialul primului număr de personalitatea care adună cititorii.
S-a făcut o încercare cu domnul Vartan Arachelian, a eşuat din nu ştiu ce
motive, dar le pot bănui... AmintiŃi-vă că PDSR-ul, când a dorit să-şi facă un
ziar de partid, "Azi", l-a chemat pe Ion Cristoiu şi el i-a adus ca zestre pe toŃi
cititorii care-l citeau cu pasiune în paginile "Evenimentului zilei". Editorialul
primului număr al noii serii a "DreptăŃii" este semnat de domnul Virgil Petrescu,
vicepreşedinte al PNTCD, care nu suflă o vorbă despre programul noii
publicaŃii! Abia în pagina a treia, un articol nesemnat, dar atribuit în titlu
domnului Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al partidului, face un istoric al
"DreptăŃii" şi exprimă ideea cu care am început aceste rânduri: fiind ziar de
partid, el se adresează într-un tiraj mic doar membrilor de partid. Dar atunci este
un buletin informativ de uz intern, în timp ce un adevărat ziar de partid ar trebui
să se adreseze opiniei publice, masei de alegători pe care să o determine să
voteze partidul respectiv!

32
 Ce-l poate interesa pe cititor în acest ziar? Fiind un "ziar"...hebdomadar,
ştirile (două pagini!) sunt excluse, nici ziarele... zilnice nu pot Ńine pasul cu
televiziunile care transmit informaŃia în timp real. Poate doar selecŃia să justifice
prezenŃa unor ştiri, dar o asemenea publicaŃie ar trebui să se bazeze mai ales pe
articole de opinie, de analiză şi de investigaŃii. Pentru asta trebuie să ai
semnături de valoare, pe care cititorul, care nu trebuie să fie neapărat membru
PNłCD, să le caute, să le urmărească. Ce poate reŃine cineva din acest prim
număr? Că domnul preşedinte MiluŃ a fost în campanie electorală la Cluj, la
Dolj ori la Seaca de Pădure? Asta-l interesează prea puŃin, dar prezentarea unor
candidaŃi la alegerile pentru Parlamentul Europei s-ar putea să intereseze. Un
titlu ca "Parlamentul european cere egalitate între bărbaŃi şi femei" este mai
degrabă comic, dar pagina de analiză intitulată "Nu vă vindeŃi pământul pe
nimic!" este exact ce-i trebuie unei asemenea publicaŃii. Cititorul află că în
Olanda un hectar de pământ arabil era în 2004 29000 euro, în Irlanda de Nord
24000, în Germania sau în Belgia 17ooo de euro, în timp ce la noi preŃul a
variat între 170 şi 310 euro ! Vin investitori şi cumpără mii de hectare pe nimic,
apoi le revând mult mai scump. Italieni, greci, arabi cumpără pământul pe nişte
preŃuri derizorii, până în 500-700 de euro, apoi le vând nemŃilor cu 1500 ! Tema
este foarte gravă, ea ar trebui să provoace o adevărată campanie de presă,
deoarece are implicaŃii mult mai adânci decât faptul că Ńăranii sunt furaŃi la
drumul mare, că celebra lozincă "nu ne vindem Ńara" a fost înlocuită cu "o dăm
aproape gratis"!
Această apariŃie a "DreptăŃii", care m-a surprins, m-a bucurat, apoi m-a
amărât, trebuie salutată. Eu sper că ea va deveni, dintr-o frumoasă intenŃie, o
certitudine.

3 apr.

33
 15
"Pace vouă !"

Miracolul Învierii Domnului stă la baza întregii credinŃe creştine, de aceea

este şi cel mai contestat fapt istoric, din chiar ziua producerii lui, când soldaŃii
care păzeau mormântul au fost plătiŃi să spună că ucenicii au furat trupul
Mântuitorului, până în zilele noastre, când alte unelte ale diavolului răspândesc
minciuna potrivit căreia s-au descoperit osemintele lui Iisus. Cea mai mare taină
a lumii, evenimentul care uneşte istoria cu veşnicia, imanentul cu
transcendentul, bucuria cea mai pură pe care o trăieşte creştinul este la noi
maculată de alte unelte ale diavolului, care seamănă discordie şi ură în chiar
săptămâna mare ! Creştinii însă nu încetează să creadă în minunea care a omorât
moartea, conferind omului viaŃă veşnică în lumină şi pace. În prima zi a Învierii,
Iisus Hristos a adresat femeilor mironosiŃe două cuvinte: "bucuraŃi-vă !" şi "nu
vă temeŃi!", iar când i-a întâlnit pe SfinŃii Apostoli, i-a binecuvântat spunându-
le: "pace vouă" !
Aşadar, bucuraŃi-vă ! BucuraŃi-vă că trăiŃi în cea mai bună dintre lumi,
cum spune Filosoful, într-o lume care este "pridvorul Raiului", cum spun SfinŃii
PărinŃi. Lumea creată de Dumnezeu este frumoasă şi bună, doar păcatele
oamenilor şi lucrările diavolului o maculează din loc în loc. A privi încruntat
această lume, a fi veşnic nemulŃumit este păcat. Despre Sadoveanu se spune că,
atunci când ploua şi era ceea ce noi numim "vreme urâtă", el privea cu bucurie
pe fereastră şi exclama: "Straşnic mai plouă!" Creştinul trebuie să ştie să se
bucure de lumea lui Dumnezeu.
Aşadar, nu vă temeŃi! Nu aveŃi de ce şi de cine să vă temeŃi, deoarece
moartea, singurul duşman al omului, a fost înfrântă prin miracolul învierii.
Teama inoculată oamenilor de regimul comunist, teama pe care o seamănă acum
unii politicieni sau ziarişti obişnuiŃi să se impună, precum activiştii de odinioară,
prin teamă, nu-l poate atinge pe creştinul care, prin botez şi împărtăşanie, poartă
în suflet Sfântul Duh.
Aşadar, pace vouă! Pacea pe care o aduce în suflet Învierea Domnului nu
poate fi tulburată de scandalurile produse de domnul preşedinte. El n-a citit ce
scrie Cronicarul: "...mai bine ar fi pentru blândeŃe să-l asculte şi să-l iubească şi
cu dragoste să-i slujască, decât de frică şi de groază să i se plece. Că cele ce iaste

34
voia să să teamă atâta norod de un omu, trebuiaşte şi el să să teamă de toŃi ; că
tot vărsătoriul de sânge de frică face, ca să ia cu spaima şi să să teamă toŃi de
dânsul, ci ar putea face cu blândeŃe." El pozează în luptător anticomunist, dar
condamnarea comunismului a fost intenŃionat o formă fără fond. El pozează în
justiŃiarul care luptă împotriva corupŃiei, dar cei mai mari hoŃi scapă, eventual
fugind peste graniŃă ! Eu nu zic să nu fie prinşi hoŃii, dar cred că parchetul ar
trebui să acŃioneze cât mai discret, chiar secret. A spune în fiecare zi ce fac
procurorii, este ca şi cum ai lega de coada pisicii clopoŃei, apoi ai trimite-o să
prindă şoareci ! Iar domnul preşedinte leagă de coada procurorilor nu clopoŃei,
ci clopotele catedralei ! Zgomotul asurzitor este menit proştilor, care cred astfel
că justiŃiarul luptă neînfricat cu hidra corupŃiei şi "deştepŃilor", care sunt astfel
avertizaŃi şi se feresc de "pisică" !
Creştinii credincioşi ascultă cuvintele Mântuitorului şi se roagă: "Dă,
Doamne, ca Pacea pe care a chemat-o Iisus Hristos asupra Apostolilor să se
pogoare şi asupra noastră !
...şi ne izbăveşte de cel viclean..."

10 apr.

35
 16
Blestemul proprietăŃii

Am privit sâmbătă la televizor adevărate lupte de stradă între forŃele de

ordine şi chiriaşii obligaŃi să-şi părăsească locuinŃele, în urma retrocedării lor
legale către adevăraŃii proprietari. Tot atunci am citit în ziare că în Transilvania
sunt revendicate proprietăŃi uriaşe, de zeci de mii de hectare, de către urmaşii
unor nobili maghiari de acum sute de ani, cu foarte dubioase acte doveditoare.
La şaptesprezece ani de la căderea comunismului, problema proprietăŃii încă nu
este rezolvată. La originea acestor repetate nedreptăŃi stă ezitarea domnului Ion
Iliescu din 1990, când s-a opus retrocedării caselor, iar pământul colectivizat cu
forŃa a fost retrocedat parŃial: s-au luat câteva procente de la toŃi proprietarii,
chiar şi de la cei care aveau două-trei hectare, pentru a fi împroprietăriŃi
"proletarii agricoli". Mai rău ca la reforma din 1946, când s-au expropriat doar
moşiile mai mari de 50 de hectare! Legile făcute din 1990 până azi au sporit
confuzia. A trebuit să treacă şaptesprezece ani pentru ca Parlamentul să constate
că este necesară o soluŃie pentru a împăca proprietarii cu cei care stau cu chirie
în casele retrocedate ? O asemenea lege este "pesedistă", nu trebuia adoptată
până acum ?
SituaŃia explozivă, care duce la lupte de stradă sau în cel mai bun caz la
nesfârşite procese are o triplă origine: legile confuze, chiar contradictorii, emise
nu cu scopul de a rezolva problema, ci cu gândul la profiturile posibile ale celor
care legiferează, birocraŃia excesivă din primării şi prefecturi şi corupŃia din
justiŃie, unde judecători, avocaŃi, notari urmăresc doar propriul câştig, siluind
fără jenă legea şi aşa handicapată din naştere. Când i-am atras atenŃia unui
secretar de consiliu local asupra faptului că nu aplică legea 10 din 2001, mi-a
răspuns că legea respectivă nu abrogă legile anterioare : "marii" noştri jurişti din
Parlament au uitat să adauge un articol în acest sens! Când legea este confuză,
fiecare o "interpretează" cum vrea. Iată ce scrie în ziar: "Domeniul Teleki este
unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a aparŃinut contelui Adam
Teleki, membru în guvernul Ungariei în perioada hortystă. În 1945, Teleki a fost
considerat trădător de Ńară, însă nu au existat acte care să demonstreze
exproprierea bunurilor sale". Nu sunt acte, urmaşii lui devin proprietari! Dar eu
nu am cerut retrocedarea a mii de hectare, ci a unui loc de casă de câŃiva ari şi

36
am primit răspuns de la prefectura din Vaslui că trebuie să fac dovada că am fost
expropriat. Exact invers! FuncŃionarii primăriei, avocaŃii, notarii nu au nimic de
câştigat din cei câŃiva ari ai locului meu de casă, dar din uriaşa proprietate a
contelui fiecăruia îi pică măcar câteva fărâmituri!
Eu am mai spus că reconstituirea dreptului de proprietate ar trebui să facă
obiectul unor dezbateri nu doar juridice, dar şi istorice, sociologice, chiar
filosofice. Autorii ConstituŃiei s-au grăbit să consfinŃească eventualele furturi,
atunci când au adoptat articolul potrivit căruia orice proprietate este considerată
licită. Acest articol face din România un rai al hoŃilor. Retrocedarea proprietăŃii
ar trebui să reconstituie pe cât este posibil starea de fapt din prima zi a regimului
declarat criminal. Eu propun ca această primă zi să fie considerată ziua de 30
decembrie 1947, ziua în care ultimul garant al libertăŃii şi dreptăŃii în România,
Majestatea Sa Regele, a luat drumul exilului. De atunci s-a declanşat jaful. Tot
ce s-a furat de atunci trebuie dat înapoi. Nu proprietăŃi de pe vremea lui Horty,
sau a Mariei Tereza, ci proprietăŃile existente la acea dată. Reforma agrară,
legală şi morală, a lăsat moşii de cel mult 50 de hectare. De unde au răsărit
moşiile de zeci de mii de hectare, revendicate de urmaşi îndoielnici ai foştilor
boieri, sau grofi ? Marea nedreptate făcută de comunism nu trebuie înlocuită cu
o şi mai mare nedreptate. Atunci când, prin trecerea anilor, proprietatea nu mai
poate fi retrocedată "in integrum", cei spoliaŃi trebuie să primească o justă
despăgubire, dar reală, nu cu hârtii de la fondul "proprietatea", o păcăleală
asemănătoare cuponiadei domnului Văcăroiu. Măcar legiuitorul ar trebui să nu
dorească să fure în România !

16 apr.

37
 17
Poporul suveran

Ziua de 19 aprilie 2007 va rămâne în istoria României drept ziua în care

parlamentarismul, cea mai autentică expresie a democraŃiei, s-a instalat cu
adevărat la noi prin hotărârea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.
Într-o democraŃie poporul este suveran, dar îşi exprimă suveranitatea prin
reprezentanŃii săi, pe care-i trimite în Parlament, nu huiduind sau bătându-se în
pieŃele publice. Doar în comunism se vorbea de "unitatea de nezdruncinat a
întregului popor în jurul partidului, al secretarului său general". Într-o
democraŃie aşa ceva nu există, oamenii au opinii diferite şi diversitatea opiniilor,
a partidelor existente în Parlament reflectă acest lucru. Nici suspendarea istorică
de care vorbim nu s-a realizat cu o unanimitate de voturi, dar raportul de trei
sferturi la un sfert în favoarea suspendării reflectă voinŃa, opinia Ńării. Nu cei
câteva mii adunaŃi în PiaŃa ConstituŃiei, care au scandat pentru Traian Băsescu,
sunt expresia voinŃei populare, ci reprezentantul lor din Parlament, care acolo
are doar un vot. "Nimeni nu le-a mandatat celor 322 să voteze suspendarea. Ei
şi-au luat mandatul de la oligarhi" spunea domnul Traian Băsescu în cuvântarea
rostită la miting. Lăsând la o parte construcŃia frazei, trebuie să vedem în ea o
expresie a gândirii totalitare: parlamentarii nu exprimă voinŃa celor care i-au
trimis acolo, ci voinŃa unor stăpâni. Este aici o lipsă de respect pentru Parlament
- adevăratul reprezentant al poporului - pe care nu o avea nici măcar Nicolae
Ceauşescu: în simulacrul de proces de dinaintea execuŃiei el spunea că nu
răspunde decât în faŃa Marii Adunări NaŃionale, deci recunoştea în Parlament o
instanŃă superioară lui !
Parlamentul nostru s-a comportat pentru prima dată ca o expresie a voinŃei
celor care l-au "mandatat" şi, cu excepŃia PSD-ului, care ca iniŃiator trebuia să
voteze "în bloc", parlamentarii au votat "după propria conştiinŃă". Aşa se
exprimă voinŃa "poporului suveran", nu în stradă ! Vă imaginaŃi că Marea
Adunare NaŃională ar fi votat suspendarea lui Nicolae Ceauşescu ? Chiar după
1989 paralizia hipnotică în faŃa "tătucului" a funcŃionat, când Parlamentul nu a
avut curajul să-l suspende pe Ion Iliescu. Pe 19 aprilie, pentru prima dată în
istorie, parlamentarii români au votat după propria conştiinŃă, au exprimat prin
votul lor voinŃa majorităŃii românilor. Curtea ConstituŃională, invocată de

38
ExcelenŃa Sa Domnul Preşedinte Traian Băsescu drept martoră că nu a încălcat
ConstituŃia, a elaborat de fapt un text ambiguu, din care se vede că admite
încălcări ale ConstituŃiei semnalate, dar nu le consideră "grave" ! Ce înseamnă
"încălcări grave"? Însuşi domnul Traian Băsescu spune că nu există încălcări
grave sau mai puŃin grave, ele sunt sau nu sunt. Curtea ConstituŃională a
constatat că sunt şi a lăsat Parlamentului grija să spună prin vot dacă acestea
sunt grave sau nu. A contesta o hotărâre a Parlamentului, cum a făcut domnul
Traian Băsescu, este mai mult decât penibil, iar Curtea ConstituŃională nu a mai
procedat cu mănuşi, i-a spus în faŃă că această contestaŃie este "inadmisibilă"!
Cum se explică totuşi susŃinerea de care se bucură preşedintele suspendat
din partea unor intelectuali şi chiar a unor forŃe "de dreapta"? Reporterul unui
post de televiziune spunea că l-a văzut la mitingul de duminică şi pe Gabriel
Liiceanu! Eu nu cred, dar mă surprinde prezenŃa doamnei Monica Macovei, de
exemplu. Cred că este vorba de ura maladivă faŃă de PSD, care încă este
perceput ca un partid criptocomunist. Dar din 1989 au trecut şaptesprezece ani,
"emanaŃii" din PCR şi din securitate au mai murit, ori au mai îmbătrânit. FSN-ul
însuşi s-a împărŃit în PSD şi PD. De ce ar fi "cei răi" în PSD şi "cei buni" în PD
? De ce n-ar fi invers ? De ce ar fi mai puŃin comunist, ori mai puŃin corupt
domnul Stolojan decât domnul Văcăroiu? Cred că toŃi cei care au luptat şi luptă
sincer împotriva comunismului trebuie să nu mai reacŃioneze emoŃional, să
gândească lucid unde, sub ce mască se mai ascunde acesta?
Dacă Parlamentul l-a găsit vinovat pe domnul Traian Băsescu de
încălcarea ConstituŃiei şi l-a suspendat, putem să spunem noi că nu este aşa ?
Dacă participanŃii la Referendumul din Duminica Orbului vor vota în majoritate
împotriva demiterii, mulŃumindu-se cu el aşa cum este, nu înseamnă că domnul
Traian Băsescu nu a încălcat ConstituŃia, ci doar că alegătorii acceptă acest
lucru. Va învăŃa ceva domnul preşedinte suspendat Traian Băsescu din toată
această întâmplare, vom vedea la Cotroceni un alt comportament prezidenŃial ?
Eu mă îndoiesc, însă prefer să închei aceste rânduri, apoteotic, cu nişte versuri
de George Topîrceanu: "...Dar mai bine piară dacă i-a fost dat,/ Decât cu ruşine,
mic şi atârnat!"

23 apr.

39
 18
Armindeni

"Azi e zi întâi de mai/ Azi e ziua de Armindeni;/ Eu te cat, drăguŃa mea;/

Eu te caut pretutindeni.// Eu te cer de la izvor,/ De la codrul cel de brazi,/ De la
vântul ce lovi/ Bălsămând al meu obraz.// Întreb munŃii cei înalŃi,/ De la râuri eu
te cer:/ De-au văzut cumva ascuns/ Al vieŃi-mi giuvaer." Aşa începe Eminescu
poezia sa dedicată zilei Sfântului Prooroc Ieremia, zi în care întreaga suflare
sărbătoreşte bucuria de a trăi. Nici nu mai contează dacă poetul nu-şi găseşte
iubita "nicăire", importantă este explozia de vitalitate pe care o produce
primăvara: fluturii zburdă, copiii zburdă, "mieii zburdă pe câmpii", există o
bucurie universală a fiinŃelor care trăiesc "sub coviltirul lui Dumnezeu". Aceasta
este adevărata fericire dată nouă de Cel Care a făcut cerul şi pământul şi Care
ne-a povăŃuit să învăŃăm de la păsările cerului şi de la crini, care nu-şi fac griji în
legătură cu ce vor mânca, sau cu ce se vor îmbrăca, deoarece Dumnezeu are
grijă de toate. Aceasta este adevărata fericire, nu adunatul banilor, care aduce
numai griji: cu cât mai mulŃi bani, cu atât mai multe griji! Ziua de 1 mai a
fost aleasă, de mai bine de un secol, ca zi de luptă pentru drepturile
muncitorilor, ca zi a muncii. Pornită din America, această sărbătoare a devenit
tradiŃională şi pe bătrânul continent. Munca este nu doar izvor de bunăstare, ci şi
o expresie a bucuriei de a trăi, de care vorbeam mai sus, merită pe bună dreptate
să fie elogiată. Atunci însă când ea devine o goană indecentă după bani este tot
atât de sinistră ca şi bogăŃia etalată ostentativ. Două întâmplări din paginile
ziarelor sunt exemplare. Prima este grotescă: o cântăreaŃă despre care Mircea
Badea ne spune că are un soŃ multimilionar, deci nu se poate spune că nu are
destui bani, acceptă ca participanŃii la o cumetrie grotescă şi ea prin opulenŃă şi
prost gust să-i îndese în decolteu sute de euro, cu un gest mitocănesc, banii fiind
aici nu rodul muncii, nu dovada calităŃilor artistice ale doamnei respective, ci un
simbol al averii. Dintre cele trei verbe despre care filosoful Mihai Şora a scris un
admirabil eseu, "a fi, a face, a avea", ei îl conjugă doar pe ultimul şi trec prin
viaŃă fără să aibă timp să se bucure de ea. Un alt exemplu, de data asta tragic,
este moartea unei tinere care a muncit prea mult! Raluca Stroescu (31 de ani)
era manager de audit la filiala româna a companiei Ernst&Young. Ea a fost
găsită moartă, duminică după-amiază, de către poliŃişti şi pompieri, care au fost
alarmaŃi de un coleg al tinerei. Colegi ai Ralucăi Stroescu spun că ea lucrase
intensiv în ultimele trei săptămâni, la un proiect important de audit. În aceste trei

40
săptămâni, femeia ar fi slăbit şapte kilograme, după cum i-a spus unei colege în
urmă cu câteva zile. Avea un salariu bun, dar la ce-i folosea, dacă muncea non
stop ? Când avea timp să trăiască? Vedem mii de tineri care aleargă sute de mii
de kilometri pentru "afaceri", sau stau sute de mii de ore în faŃa calculatorului,
ca Raluca Stroescu, pentru ce ? Munca trebuie să-Ńi aducă nu doar bucuria de a
avea, ci şi pe aceea de a trăi, de a te bucura de viaŃă, ca mieii care zburdă pe
câmpii în ziua de Armindeni! Alexandru VlahuŃă a scris, la cererea ministrului
şcolilor de acum mai bine de o sută de ani, Spiru Haret, un admirabil reportaj
menit să cultive sentimentele patriotice ale elevilor: "România pitorească". În
periplul său descris aici, de la Cazane, până la Prut, scriitorul povesteşte despre
întâlnirea sa cu un căruŃaş, moş Gheorghe, cu care are o conversaŃie pilduitoare,
conversaŃie încheiată de Ńăran cu o zicală care se potriveşte de minune aici:
"Decât să înting în unt/ Şi să mă uit în pământ/ Mai bine să-înting în sare/ Şi să
mă uit la soare"!

1 mai

41
 19
Meseria de a minŃi

Minciuna este incriminată de la Biblie, unde-i considerată un păcat, iar

diavolul este supranumit "tatăl minciunii", până la toate legile profane, care
condamnă calomnia, mărturia mincinoasă şi multe alte forme prin care minciuna
schilodeşte viaŃa oamenilor. Impactul minciunii asupra lumii este atât de mare,
misterul existenŃei sale veşnice, în ciuda condamnării unanime, este atât de
impenetrabil, încât s-au scris mii de pagini despre ea în speranŃa zadarnică a
găsirii unei soluŃii ca oamenii să scape de acest blestem. De la minciuna de
complezenŃă (ce bine arăŃi!), până la minciuna care ascunde hoŃii, sau crime,
gama este foarte variată, ceea ce o face greu de condamnat în bloc.
De obicei minciuna apare în relaŃiile interpersonale. Când însă este
comunicată în masă, fie în discursuri Ńinute la mitinguri, fie prin mass-media, ea
devine de mii, chiar de milioane de ori mai gravă, în funcŃie de audienŃă. Ea
devine chiar o crimă informaŃională, atunci când manipulează mase mari de
oameni creduli, incapabili să discernă adevărul de minciună. Dintre tehnicile de
manipulare, două sunt mai ales pe cât de eficiente, pe atât de periculoase:
minciuna prin generalizare şi minciuna prin selecŃie. De exemplu, dintr-o crimă
comisă de o hoaŃă româncă în Italia, foarte emoŃional mediatizată, presa a tras
concluzia că toŃi românii sunt criminali. Din faptul că sunt parlamentari care
dorm în timpul şedinŃei, sau care citesc ziarul, ori fură şi-s anchetaŃi de Parchet
se trage concluzia că toŃi parlamentarii dorm, sau sunt hoŃi. Din faptul că sunt -
absolut normal! - şi elevi care au luat note proaste la teză, se trage concluzia că
toŃi elevii nu ştiu nimic, şcoala este o catastrofă etc.
Dar, pe lângă cele două hoaŃe din Roma care au omorât o tânără cu
umbrela, sunt sute de mii de români care trăiesc şi muncesc în Italia, apreciaŃi şi
stimaŃi de colegii şi de patronii lor!
Dar pe lângă cei câŃiva parlamentari care au fost surprinşi dormind, sau cei
câŃiva care au fost prinşi furând, marea majoritate a parlamentarilor îşi face
treaba pentru care i-a trimis acolo electoratul!
Dar pe lângă cei opt - zece la sută dintre elevii care se prezintă la examen
şi iau note sub cinci, ceilalŃi dovedesc o bună sau chiar foarte bună pregătire!
Vrem ca toŃi să fie academician-doctor-inginer?

42
 Generalizarea este nu doar un atavism comunist, ci este, atunci când apare
în mass-media, un mod periculos de a manipula opinia publică. Dacă la un post
de televiziune oamenii văd zi de zi numai crime, nu ajung să creadă că în
România crima este ocupaŃia curentă a oamenilor? Creşterea violenŃei, a
criminalităŃii nu este şi o consecinŃă a acestei minciuni prin generalizare? Cu
acest exemplu trec însă la al doilea mod de minciună mediatică: minciuna prin
selecŃie. łin minte că pe vremuri venea la ziar buletinul agerpres care conŃinea
sute, mii de ştiri. Dintre ele erau însă însemnate cele care să fie tipărite în ziar,
astfel că în toate ziarele din România apăreau cam aceleaşi ştiri: despre lupta
pentru pace, despre şomajul din Ńările capitaliste, despre depăşirea planului etc.
Dacă privim acum în paralel mai multe buletine de ştiri, sau citim mai multe
ziare, constatăm aproape acelaşi fenomen, dar acum nu mai este secŃia de
propagandă care să dicteze sumarul: selecŃia se face în funcŃie de alte interese!
Campania pentru referendumul din 19 mai a radicalizat procedeul. Un post de
televiziune pune o întrebare pe zi - de săptămâna aceasta şi un ziar clonează
procedeul! - şi telespectatorii/ cititorii sunt invitaŃi să răspundă. Se primesc şase-
şapte sute de răspunsuri. În cele câteva minute destinate emisiunii, pot fi citite
trei-patru. Evident, redactorul are de unde selecta ca să-şi transmită mesajul său
ca fiind al telespectatorilor, "vocea poporului" ! Sâmbăta, acelaşi post de
televiziune transmite o emisiune foarte gustată, "Părerea mea", în care pune
întrebări unor personaje de cele mai multe ori groteşti, apoi montează
răspunsurile destul de profesionist, dând impresia că selecŃia făcută este "vocea
poporului"! Special pentru referendum a montat panouri în diferite pieŃe publice,
pe care trecătorii sunt invitaŃi să scrie ce vor. Aceste sute de metri pătraŃi de
graffitti sunt mediatizaŃi, de asemenea prin selecŃie
Minciuna prin generalizare, dar şi cea prin selecŃie sunt cele mai eficiente,
de aceea sunt cele mai periculoase mijloace prin care masele de ascultători din
piaŃa publică, sau de cititori de ziare, ori telespectatori pot fi manipulate. Pentru
ca rezultatul referendumului de la 19 mai să nu fie viciat de voturile unor
cetăŃeni turmentaŃi de minciuni, trebuie ca oamenii să fie vaccinaŃi împotriva
minciunii şi eu asta încerc să fac aici.

8 mai

43
 20
łiganiada

Supărat de spectacolul pe care-l oferă scena noastră politică, Majestatea Sa

Regele Mihai a spus că asta nu-i democraŃie, asta-i Ńigănie! Această afirmaŃie m-
a dus cu gândul la "łiganiada" lui Ion Budai Deleanu. În epopeea sa de acum
două secole, scriitorul povesteşte cum Ńiganii, în dorinŃa lor de a-şi întemeia un
stat, discută despre forma de guvernământ. Celebrul cânt X cuprinde cele două
discursuri în care, cu argumente istorice, juridice, filosofice, Baroreu susŃine
monarhia, iar Slobozan susŃine republica. Când intervin în discuŃie cei mai puŃin
instruiŃi, dar mai ambiŃioşi, argumentele sunt înlocuite de insulte, pentru ca în
cântul al XII-lea să se ajungă la un război al tuturor împotriva tuturor. Aşa se
întâmplă atunci când într-o dispută politică raŃiunea este înlocuită de pasiune. De
ce ajung eroii lui Ion Budai Deleanu la bătaie? Pentru că ei comunică la nivel
emoŃional pe o temă care implică mai ales "raŃio", dezvoltare argumentativă,
inteligenŃă şi erudiŃie. Această confuzie este fatală oricărei comunicări, dar este
foarte bine exploatată de demagogi încă din Grecia antică. În vremea noastră, cel
mai bun exemplu de imposibilitate a acestui tip de comunicare este păŃania
domnului Cozmin Guşă din PiaŃa UniversităŃii. Acolo erau adunaŃi oameni cu
ajutorul domnului Tatulici încă de dimineaŃă şi toŃi comunicau emoŃional
disperarea că rămân fără preşedintele mult iubit. Domnul Cozmin Guşă a crezut
că poate explica motivele care au condus Parlamentul la hotărârea de suspendare
a preşedintelui, că poate duce un dialog bazat pe logică, pe argumente cu nişte
oameni care nu-s dispuşi să audă nici un argument. Rezultatul l-a simŃit pe
propria-i piele! Mitingurile care însoŃesc această insolită campanie pentru
referendum, atât cele "pro", cât şi cele "contra", sunt pline de scandări, de
"huooo!", de insulte, minciuni şi întrebări retorice, de atacuri la persoană,
vorbitorii nu doresc să convingă prin argumente, ci să manipuleze pasional
conştiinŃele. Îmi amintesc de un dialog la Ambasada FranŃei, în ziua alegerilor
prezidenŃiale. Un domn a refuzat politicos răspunsul direct la întrebarea
ziaristului, dar fiul său a spus, zâmbind, că tatăl nu poate vota decât cu "Sarco",
deoarece gândesc aproape la fel. Doamna însă nu împărtăşea punctul de vedere
al soŃului, ea afirma că va vota cu "Sego", deoarece vrea o schimbare în FranŃa.
Erau amândoi calmi şi zâmbitori, faptul că au opinii diferite nu cred că-i face să-
şi spargă oalele în cap cum ajung acasă, ei au un lung exerciŃiu al democraŃiei,
de mai multe generaŃii!
Totuşi politicienii români poate au dreptate. Ei îşi cunosc electoratul şi din
experienŃă ştiu că nu cu argumente îl pot atrage. M-a amuzat recent un dialog

44
al unui reporter cu o Ńărancă foarte zâmbitoare, care mâna o căruŃă. Întrebată
dacă este de acord cu demiterea preşedintelui, ea a început să râdă şi a spus
printre hohote că nu ştie ce-i aia "demitere"! Reporterul îi explică, dar explicaŃia
o face să râdă şi mai tare:
- Doar nu-i primar, să fie dat afară din Primărie!
- Este mai mare, spune reporterul.
- Mai mare nu-i decât Dumnezeu!
- Nu, la Dumnezeu sunt alte criterii.
- Nu mă interesează. Ce ne dă? Că Dumnezeu, uite, nu ne dă ploaie!
Iată întrebarea esenŃială pe care şi-o pune reprezentanta poporului la care
face apel domnul preşedinte: "Ce ne dă?" Care principii, care argumente, care
constituŃie ? Ăsta-i electoratul domnului preşedinte. O fi încă majoritar? Vom
afla asta la referendum!

15 mai

45
 21
Triumful minciunii

Săptămâna trecută mă întrebam dacă "poporul" domnului preşedinte

Traian Băsescu este majoritar. Slavă Domnului, el reprezintă doar 33% din
electoratul României, doar o treime dintre români au votat pentru întoarcerea sa
la Cotroceni. Marea majoritate, adică 56% au preferat să nu participe, iar şi
dintre cei care au votat "Nu" cei mai mulŃi au dat votul lor tradiŃional anti-PSD.
Într-un fel i-am înŃeles pe domnii Liiceanu, Patapievici şi ceilalŃi când am privit,
cu o strângere de inimă explicabilă, ceremonia de depunere de coroane prilejuită
de Ziua Eroilor, la care domnii Nicolae Văcăroiu şi Corneliu Vadim Tudor au
primit onorurile cuvenite celor din fruntea łării! Ceea ce nu înŃeleg adversarii
partidelor criptocomuniste este faptul că domnul Traian Băsescu nu este "răul
mai mic", ci este răul cel mai mare, datorită efortului constant pe care îl face
pentru a ajunge la puterea absolută. Doamna Doina Cornea a fost singura care a
atras atenŃia asupra pericolului de a se concentra toată puterea în mâinile unui
singur om. Domnul Ion Iliescu s-a iluzionat atunci când a afirmat că
suspendarea, fie şi pentru o lună, va avea efecte educative asupra lui Traian
Băsescu. Nu numai că el nu a înŃeles nimic din această încercare de pedagogie
politică, dar vine acum cu idei şi mai tranşante: să-şi facă partid prezidenŃial,
precum Carol al II-lea, ori să conducă peste partide şi Parlament sau Guvern, cu
"poporul" de câteva mii de fani adunaŃi trimestrial în piaŃă, precum Fidel Castro!
Îi şi văd pe domnii Liiceanu şi Patapievici agitând lozinci ori steaguri portocalii
şi strigând "Bă-ses-cu!".
Dintre cei 33% care au votat "Nu", pe lângă adversarii partidelor
criptocomuniste, care au uitat pentru moment că PD-ul este frate cu PSD-ul, că
provin din acelaşi FSN, deci este un lup în piele de oaie, marea majoritate au
fost păcăliŃi cu minciuni. Domnul Traian Băsescu spunea că trei sunt motivele
pentru care a fost suspendat: faptul că a condamnat comunismul, faptul că a
deschis dosarele securităŃii şi faptul că a eficientizat justiŃia, care acum luptă, în
sfârşit, cu marea corupŃie. De fapt sunt trei mari minciuni. Condamnarea
demagogică a comunismului nu numai că nu a avut nici un fel de consecinŃe,
recomandările din finalul raportului rămânând doar pe hârtie, dar a şi împiedicat
declanşarea procesului comunismului. Desecretizarea dosarelor securităŃii a dus
la prinderea unor muşte, dar marii corbi care au terorizat Ńara sunt protejaŃi în
continuare. Cât priveşte justiŃia, ea continuă să fie folosită politic, vezi cazul

46
Patriciu, nici vorbă de "JustiŃie independentă". Promisiunile sunt şi ele absurde
în măsura în care nu pot fi realizate de domnul preşedinte, deoarece asta ar
însemna o nouă încălcare a ConstituŃiei. Cum poate el reforma clasa politică? Se
duce în congresele partidelor şi le spune pe cine să voteze? Votul uninominal
este foarte dificil de adoptat, sunt mai multe variante, fiecare cu avantajele şi
dezavantajele ei, dar domnul preşedinte vântură demagogic aceste două cuvinte,
nu vine cu o propunere concretă. Cum poate el face descentralizarea
administrativă, are cumva atribuŃii legislative? Ferească Dumnezeu ca şcolile şi
spitalele să fie la cheremul primarilor, eu am trăit o asemenea experienŃă acum
cincizeci de ani, când un tractorist, care era primar, venea la consiliul profesoral
şi explica profesorilor cum să facă şcoală, sau ne trimitea prin sate să adunăm
"autoimpunerea", altfel nu ne dă salariul! Dacă nu vrea să negocieze cu
partidele, care formează totuşi Parlamentul, cum poate influenŃa alocarea a nu
ştiu cât la sută pentru sănătate sau învăŃământ? Domnul Traian Băsescu nu poate
face aproape nimic din ce a promis, deoarece nu el este factorul de decizie. Dacă
partidele se înŃeleg să păstreze actualul guvern, eventual cu un nou program de
guvernare, domnul preşedinte este practic scos din joc. Mai rămâne ca şi
televiziunile, şi ziarele să aplice embargoul propus de domnul Ion Cristoiu şi
domnul preşedinte va constata că a obŃinut o victorie care nu-i foloseşte la
nimic! Eu personal răspund invitaŃiei domnului Ion Cristoiu şi promit că
rândurile de mai sus sunt ultimele pe care le mai scriu despre acest pitoresc
personaj care încă mai este preşedintele României!

22 mai

47
 22
Istorie recentă

Domnul Mihai Dorin este profesor la Universitatea Gheorghe Asachi din

Iaşi, unde predă istoria culturii, ideilor şi mentalităŃilor, dar a fost şi deputat în
legislatura 1996-2000, iar în prezent este şi unul dintre cei mai importanŃi lideri
ai PNłCD. Vreau să spun că domnia sa nu doar scrie istorie, ci şi face istorie,
aşa cum M. Kogălniceanu, să spunem, nu doar deschidea cursul său de istorie
naŃională la Academia Mihăileană, ci şi făcea istorie, şi încă ce istorie ! Domnul
Mihai Dorin, după ce s-a format la cea mai înaltă şcoală de politică şi morală
românească, studiind, pentru doctorat, opera filosofică, morală şi politică a lui
Mihai Eminescu, încearcă în cartea sa "România de la comunism la mineriade",
lansată sâmbătă şi în Bacău, odată cu vernisajul unei expoziŃii CrăiŃă-Mândră
Vasile & Marius la Muzeul "Iulian Antonescu", să abordeze istoria recentă a
României. Cartea profesorului ieşean analizează ultimele şase decenii ale istoriei
noastre într-un eseu profund şi strălucitor prin erudiŃie, prin analiza de multe ori
definitivă, dar şi prin sublimul pe care îl degajă paginile tragice ale existenŃei
poporului român.
Istoria recentă este dificilă în măsura în care nu ai perspectiva pe care Ńi-o
dă timpul. Autorul acestui studiu obŃine însă o altfel de perspectivă, poate mai
profundă, pe care i-o dă cultura şi o anumită sensibilitate estetică, o intuire a
faptelor dincolo de argumente strict logice. El citează masiv, de la Tacitus la
Pavel CoruŃ, trecând de multe ori prin literatură sau filosofie în scopul de a
lumina înŃelegerea faptelor prin asocieri cu cât mai surprinzătoare, cu atât mai
relevante. Istoria este văzută, prin acest filtru de erudiŃie, sincronic şi diacronic
în acelaşi timp: asocierile posibile, uneori explicite, de cele mai multe ori doar
sugerate, luminează cele mai ascunse evenimente. Istoria creşterii şi descreşterii
comunismului în Ńările est-europene face ca anul 1989 să fie văzut în oglinzi
paralele, amplificarea imaginii aruncând în ridicol teoria ridicării spontane a
poporului...Ieşean fiind, autorul insistă asupra pregătirii unei revolte
anticomuniste pe 14 decembrie, la Iaşi. Ea nu s-a produs datorită faptului că
securitatea a aflat. De la cine? Asemenea nume ar trebui să caute CNSAS-ul, nu
profesoare care dădeau caracterizări benigne din obligaŃie. Analiza rădăcinilor
politice, sociale, economice, de mentalitate, filosofice ale comunismului din
România arată că el o fi fost adus "pe tancuri", dar avea condiŃii să devină cel

48
mai virulent, incomparabil cu cel polonez, ceh sau maghiar. Din acest motiv noi
nu am avut o rezistenŃă organizată a intelighenŃiei, noi nu am avut un Havel!
IntelighenŃia din România s-a refugiat în interstiŃiu (Sorin Alexandrescu), sau a
trădat pur şi simplu (Ana Selejan). La această teorie eu nu subscriu. Pe cine au
trădat intelectualii, dacă ei se aflau oricum "în interstiŃiu"? Şi-au trădat vocaŃia
de luminători ai poporului? Noi nu am avut un mare Havel, dar am avut mii de
haveli mai mici, mii de intelectuali care au contribuit prin rezistenŃa lor la
erodarea, fie şi doar a credibilităŃii regimului comunist. Dar să mă întorc la
cartea domnului Mihai Dorin. ExcepŃională mi se pare istoria comparată a Ńărilor
est-europene de după 1989. FaŃă de fostele Ńări socialiste, doar în România
comunismul a fost salvat, prin scrisoarea celor 6, apoi prin Frontul Salvării
NaŃionale. Criptocomunismul astfel constituit, cum spunea Corneliu Coposu, a
urmărit distrugerea partidelor istorice. După scoaterea din scenă a PNłCD-ului
urmează distrugerea PNL-ului, pentru ca "pluripartitismul" să fie mimat doar
de cele două clone desprinse din FSN! Profesorul însă nu face doar literatură,
sau analiză politică, el Ńine la rigoarea ştiinŃifică, astfel că termeni ca revoluŃie,
democraŃie, opoziŃie, partide şi pluripartitism, mineriade, represiune etc. sunt
riguros definiŃi, parcă pentru a contracara modul aproximativ în care sunt
manipulaŃi demagogic în scena politică. Oricât ar fi de tentat să ia el însuşi
poziŃie politică faŃă de evenimente cu totul şi cu totul recente, autorul se menŃine
în limitele pe care ştiinŃa i le impune. Aceste limite sunt depăşite doar de
calităŃile de scriitor ale domnului Mihai Dorin, care fac din cartea sa un eseu ce
luminează cu puterea artei lunga noapte comunistă pe care a traversat-o poporul
român, încercând să-l facă pe cititor să înŃeleagă de ce i se întâmplă ce i se
întâmplă !

29 mai

49
 23
Coada la grădiniŃă

Chiar de ziua copilului, televiziunile au transmis reportaje orwelliene de la

cozile care s-au format încă din seara precedentă, cu listele inevitabile şi
certurile de rigoare, pentru înscrieri la grădiniŃă. Inspectori plini de importanŃa
lor au afirmat că aceste cozi sunt inutile, deoarece se primesc cereri până la 15
iunie, iar "aprobările" se vor face după anumite criterii, nu după ordinea în care
au fost primite! PărinŃii au avut ocazia să trăiască o noapte de coadă, ca pe
vremuri, când bunicii stăteau de la miezul nopŃii în stradă ca să "apuce" un
pachet de unt sau o sticlă de lapte, au experimentat pe propria lor piele ce
înseamnă o întoarcere la binefacerile socialismului, dar acest lucru demonstrează
faptul că ei încă nu au scăpat de mentalitatea de atunci. Dreptul la învăŃătură este
un drept constituŃional (art.32), el nu se negociază, nu se distribuie "după
anumite criterii", nici după cât a stat la coadă cineva, el trebuie doar exercitat!
Este adevărat că eu fac aici o utopie, deoarece în condiŃiile în care mii de şcoli
nu au mai fost renovate de pe vremea lui Cuza, în timp ce primăriile cheltuiesc
banii pe concerte, focuri de artificii sau alte tichii de mărgăritar, în timp ce
profesorii, plătiŃi în bătaie de joc, preferă să plece la cules căpşuni, este foarte
greu ca acest drept să fie exercitat.
Cine-i de vină? În Bucureşti, pe 24000 de locuri "se bat" 57000 copii, în
timp ce în grădiniŃa 242 din sectorul 5 s-a deschis o sală de fitness! Domnul
inspector Marian Banu, care a furnizat presei aceste cifre, susŃine că
inspectoratul şcolar a suplimentat locurile prin dublarea grupelor, dar tot nu se
va face faŃă tuturor cererilor. Dublarea numărului de copii în grupe (până la 40!)
este o absurditate, actul educaŃional dispare în aceste condiŃii, părinŃii îşi vor lăsa
copiii la grădiniŃă, precum valizele la depozitul de bagaje de mână, ca să nu mai
vorbim de faptul că dublarea numărului de copii din grupe nu cred că va duce şi
la dublarea salariului educatoarelor... Dar copiii ăştia nu s-au născut ieri.
Primăriile nu au nişte statistici, nu se pot crea condiŃii cu ani de zile înainte
pentru ca generaŃia fiecărui an să între în şcoală pe uşa din faŃă? Abia de ziua
copilului au ştiut primăriile câŃi copii împlinesc vârsta de şcoală în anul 2007?
EducaŃia, ca şi sănătatea, are nevoie de o infrastructură ca să poată
funcŃiona. Profesorul nu mai poate preda sub un copac, precum într-o cunoscută
gravură de acum două sute de ani, elevii nu mai pot învăŃa literele scriind cu un
băŃ în nisip, dar tot absurd este şi să dotezi şcoala cu calculator, când ea nu are

50
nici lumină electrică, aşa cum propunea domnul Ion Iliescu, este ca şi cum ai
construi o clădire nouă începând cu acoperişul. Sunt de acord cu
descentralizarea, dar nu în ideea că primăriile trebuie să angajeze profesori, ori
să decidă asupra planului şi programei şcolare - gândiŃi-vă ce programă şcolară
ar elabora domnul Marian Vanghelie! - ci doar pentru asigurarea condiŃiilor de
infrastructură cerute de Uniunea Europeană. Ştiu consilierii noştri, municipali
sau judeŃeni, ştiu parlamentarii noştri, senatori sau deputaŃi, câŃi elevi sunt în
şcoală în următorii patru ani şi ce presupune acest lucru ca finanŃare ? Ştiu câte
grădiniŃe sunt necesare şi cu câte locuri, deşi este vorba de o aritmetică tot atât
de simplă precum cea învăŃată la grădiniŃă?
Aflu că la Craiova s-au cheltuit zece milioane de euro pentru cosmetizarea
centrului, s-a plătit aproape un milion pe o fântână arteziană. La Bacău se
proiectează un stadion ultramodern, probabil pentru zilele în care echipa locală
va evolua în divizia C!, un sediu administrativ care să întreacă Palatul
Parlamentului, dar aleşii noştri n-au bani, timp şi mai ales cap să pună la
dispoziŃia copiilor câteva măsuŃe şi scăunele în spaŃii igienice, unde educatoarele
să aibă nu condiŃiile pretinse de Uniunea Europeană, ci măcar condiŃiile de acum
douăzeci de ani.
PărinŃii aleargă dezorientaŃi după un drept pe care îl au prin ConstituŃie:
dreptul la educaŃie. De acord cu învăŃământul particular, dar cum poate un
muncitor care câştigă cinci sute de lei pe lună să plătească pentru copilul său opt
sute? Dar dacă are trei copii ? PărinŃii care văd că acest drept nu le este
respectat, ar trebui să dea în judecată statul român la CEDO. Ei trebuie să ceară
ferm să se respecte ConstituŃia. Dar au oare acest drept, moral vorbind, dacă la
19 mai au votat chiar dânşii pentru nerespectarea ConstituŃiei?

5 iun.

51
 24
Elita politică

Se spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a împărŃit daruri şi le-a dat

românilor munŃii cei falnici şi marea, câmpii bogate şi dealuri cu vii şi livezi,
râuri sclipitoare şi lacuri pline de peşte, o Ńară atât de frumoasă şi bogată încât
Sfântul Petru, uimit, a îndrăznit să observe:
- Nu le-ai dat, Doamne, prea multe daruri românilor?
- Nu, Petre, stai să vezi ce conducători o să le dau!
Mi-am amintit această anecdotă zilele astea, când spectacolul oferit de
oamenii din fruntea Ńării a întrecut orice limită a penibilului. ToŃi ne-am aşteptat
ca preşedintele, al cărui nume am promis că nu-l voi mai pronunŃa, să fi înŃeles
ceva din lecŃia cartonaşului galben arătat de Parlament. Nu numai că nu şi-a
cerut, măcar formal, scuze, pentru faptul că a încălcat ConstituŃia de atâtea ori,
dar a venit cu şi mai mare tupeu în faŃa întregii Ńări să ceară schimbarea "clasei
politice" prin alegeri anticipate şi vot uninominal. Lasă că acestea două nu pot fi
făcute odată, oricât ar dori domnul respectiv să forŃeze ConstituŃia, dar ce ascund
respectivele cerinŃe demagogice? DorinŃa patologică de a-l da jos pe domnul
Tăriceanu din fruntea Guvernului şi de a-l aduce acolo pe domnul Stolojan!
Această meschinărie este acoperită de vorbe mari, absurde din punctul de vedere
al ştiinŃei politicii. Ce însemnă "clasă politică"? Nu ne-am săturat de clase şi de
"lupta de clasă"? O clasă politică nu există, ea este o struŃocămilă care sună bine
doar în gura unui demagog. Adevărata forŃă conducătoare a unei societăŃi este
elita, care nu se poate "reforma", ea este rodul unui lung proces de selecŃie în
plan politic, economic şi cultural. Accesul cuiva în această elită se realizează
prin consensul celor care fac deja parte din ea, ca în Academie. Nu prin vot
popular, cum crede personajul cu nume tabu. Nici pe bază de carnet de membru
de partid, aşa cum cred mulŃi politicieni, din păcate din toate partidele. Accesul
la putere pe bază de carnet de membru de partid a format nomenklatura
partidelor comuniste, dar tocmai asta-i marea deosebire dintre elita politică şi
nomenklatură: una-i adevărată, alta-i falsă. Pe vremea SfinŃilor Apostoli ierarhii
se ungeau prin punerea mâinilor pe creştet, deci de către cineva mai mare în
ierarhie, apoi erau acceptaŃi prin ridicarea mâinilor de către mulŃime. Elita
trebuie acceptată, aşa cum observă domnul Şerban Orăscu într-un articol din
"Ziua". Trebuie acceptată, nu aleasă, "boborul" domnului preşedinte nu are

52
capacitatea de a discerne valoarea. "MăreŃia şi înŃelepciunea sunt apanajul
minorităŃilor, spunea Goethe. Nici nu putem visa ca vreodată raŃiunea să devină
populară. Pasiunea şi sentimentele, acestea sunt populare, dar raŃiunea va
rămâne pentru totdeauna în posesia câtorva rare personaje de elită". Demagogul
perfect are totdeauna un discurs pasional, emoŃional, nu raŃional, captează în
felul acesta masele, ajungând la decizie şi vai de Ńara care este condusă de
demagogi, iar elitele sunt marginalizate, chiar dispreŃuite. Un formidabil pamflet
publicat tot în "Ziua" de Bedros Horasangian este intitulat "łara lui Huo&Jos".
Atunci când "Huo&Jos" este clamat chiar de la tribuna parlamentului, sigur că
"poporul" îl preia amplificat, sigur că apare o criză de autoritate, sigur că este
escaladată violenŃa. Există acum o luptă decisivă între nomenklatură şi elită
pentru accesul la decizie. Dacă însuşi personajul malefic pe care nu vreau să-l
numesc se postează atât de categoric de partea nomenklaturii, încercând să
îndepărteze şi pe cei doi-trei membri ai adevăratei elite politice de la guvernare,
dacă el găseşte sprijin evident scontat în "popor", atunci avem şansa ca, oricât de
europeni am fi, să ne întoarcem în anii cincizeci. Ba chiar mai rău, deoarece
activiştii de partid de pe vremuri parcă aveau mai mult bun simŃ decât cei de
acum! Eu m-am documentat pentru acest articol din două cărŃi scrise de doi
autentici reprezentanŃi ai elitei: Adrian Iorgulescu ("Dreapta. Principii şi
perspective") şi Varujan Vosganian ("Mesajul Dreptei româneşti. TradiŃie şi
modernitate"). Am dat aici, cu modestie, bibliografia, în speranŃa că sunt cititori
care vor cu adevărat să înŃeleagă lumea în care trăim şi pe care-i îndemn să
citească aceste adevărate sinteze doctrinare.

12 iun.

53
 25
ToxiinfecŃia informaŃională

Omul nu poate trăi fără hrană, aer, apă şi informaŃie. Atunci, însă, când
aceste elemente indispensabile vieŃii sunt alterate sau infectate, apar toxiinfecŃii
grave, uneori letale. Recent, la Târgu Mureş o nuntă întreagă a ajuns la spital
chiar după aperitiv! De obicei se ajunge la doctor după tort... În satele din
judeŃul Bacău mai mulŃi copii au murit după ce au băut apă cu nitriŃi. Aerul
poluat face şi el mii de victime. Tot felul de inspectori caută să-i ferească pe
oameni de aceste nenorociri, se dau sute de milioane de lei amendă celor care,
conştient sau nu, atentează la sănătatea populaŃiei, dar nimeni nu se interesează
de toxiinfecŃiile produse de informaŃia pe care zilnic o "consumăm", doar din
când în când CNA-ul mai dă câte o amendă simbolică. Nu avem legislaŃie în
domeniu. Deşi ConstituŃia vorbeşte despre "delictele de presă" (art.30, al.8),
nimeni nu s-a obosit până acum să le definească şi să stabilească sancŃiuni.
Conştient sau nu, ziariştii produc adevărate toxiinfecŃii informaŃionale cu efecte
devastatoare şi nimeni nu-i trage la răspundere, cum se zice. Dintre miile de
exemple am ales două, semnificative pentru gradul foarte mare de periculozitate
pe care îl prezintă.
În "Ziua" apare un editorial care discută vizita la Washington a domnului
ministru Adrian Cioroianu. Un anonim care "semnează" cu iniŃiale îşi permite
să-l insulte pe domnul ministru chiar din titlu, făcându-l "papagal", apoi
dezinformează grav cititorul chiar din prima frază, catalogând drept "conferinŃă
de presă" o simplă şedinŃă foto, care a precedat întâlnirea cu doamna
Condoleezza Rice, întâlnire la care s-au discutat temele stabilite prin protocol şi
care nu a fost urmată de conferinŃă ori declaraŃii de presă. Nu cred că anonimul
de la "Ziua" nu a ştiut toate aceste lucruri, mai degrabă cred că a profitat de
absenŃa domnului Sorin Roşca Stănescu pentru a strecura pe prima pagină un
articol denigrator care să-i dea dreptate locatarului de la Cotroceni în privinŃa
calităŃilor diplomatice ale domnului Adrian Cioroianu. Un asemenea produs
toxic nu dăunează doar carierei politice a tânărului nostru ministru, dar face
foarte mult rău miilor de cititori care chiar cred că România este prezentă în
lume doar cu "papagali"! Şi fie vorba între noi, cine credeŃi că ne reprezintă mai

54
bine în lume, domnul ministru de externe, sau domnul cu nume pentru mine
tabu? L-am văzut la conferinŃa împotriva discriminării dormind...
Al doilea exemplu este din televiziune, pe departe cea mai mare sursă de
poluare informaŃională. De câteva săptămâni postul OTV dedică zeci de ore pe
zi sinuciderii din dragoste a unui elev din Bucureşti. Ideea că avem de-a face cu
o crimă a isterizat milioane de telespectatori care-şi pierd nopŃile urmărind
reconstituiri bazate pe fantezia neprofesionistă a unui personaj malefic devenit
prin asemenea anchete absurde mare telestar. Transmiterea obsesivă a imaginilor
de la înmormântare, a unor documente din dosarul de la procuratură, pentru
deconspirarea cărora cineva ar trebui să intre la închisoare(!), repetarea de mii de
ori a aceloraşi "argumente" produse de o logică bolnavă sunt de natură să-i
îmbolnăvească şi pe cei care urmăresc asemenea absurdităŃi. Am privit şi eu "de
meserie", vorba lui Eminescu, o emisiune în care era invitat domnul Vasile
Bologan, un "paranormal" care era chiar interesant, dar discursul său era bruiat
de transmiterea în paralel pe ecran a filmului înmormântării, cu toată durerea
familiei, cu tot stresul pe care îl induce privitorului. DiscuŃia despre hipnoză,
regresii, energii, exorcizări etc. era bruiată aproape total, deoarece informaŃia
vizuală bruiază până la anulare informaŃia auditivă. Ca să mă distrez, am trimis
un SMS în care l-am rugat pe domnul Vasile Bologan să scoată dracii din Dan
Diaconescu, poate aşa va renunŃa la emisiunile sale malefice, chiar diabolice!
Evident, textul trimis de mine nu a apărut pe scroll, nici nu a fost citit. Lăsând
gluma la o parte, cred că poluarea informaŃională la care un popor întreg este
supus e foarte gravă, ea duce la o nevroză colectivă care sporeşte violenŃa, face
să crească numărul actelor antisociale şi creşte sentimentul de insecuritate care-i
chiar mai rău decât frica de pe vremuri. Cine are interesul să nevrozeze un întreg
popor? Poate ar fi necesară o conferinŃă în care pedagogi, psihologi, psihiatri,
sociologi, specialişti în comunicare să evalueze pericolul - după mine uriaş - pe
care-l prezintă acest grav derapaj al mass-media şi să propună soluŃii. Aşa nu se
mai poate!

19 iun.

55
 26
Trădarea cărturarilor

Mi-am amintit de celebrul eseu cu acest titlu scris acum optzeci de ani de
filosoful francez Julien Benda când am urmărit, săptămâna trecută, aventurile nu
mai puŃin celebrului triumvirat cărturăresc din România Liiceanu - Pleşu -
Patapievici. Întâlnirea secretă cu personajul al cărui nume este pentru mine tabu,
în vila de la Neptun a lui Ceauşescu, întâlnire atât de secretă încât a ştiut de ea
toată presa, mi s-a părut doar o obişnuită lovitură de imagine, mai ales că a avut
ca subiect de discuŃie "legea lustraŃiei", o lege care dacă va fi adoptată va avea
acelaşi efect ca "legea Ticu", adică va găsi câŃiva Ńapi ispăşitori, dar îi va proteja
pe marii nomenclaturişti şi pe urmaşii lor în vecii vecilor... Scandalul produs de
faptul că cei cinci (triumviratul plus doi ziarişti de curte) s-au deplasat la mare
cu un avion al cărui zbor a costat 373 milioane de lei din banii preşedinŃiei, deci
din impozitele pe care le plătim noi toŃi, a aruncat o perdea de fum peste
adevăratul scop al vizitei, de o foarte mare periculozitate, pe care eu îl deduc din
declaraŃiile ulterioare ale filosofilor noştri: acela de a elabora o ConstituŃie care
să pregătească o viitoare dictatură mascată a celui viclean.
Julien Benda susŃinea, pe scurt, că intelectualii îşi trădează vocaŃia atunci
când părăsesc zona înaltă a idealului pentru a se amesteca în politică. Eu cred,
dimpotrivă, că intelectualii trebuie să se amestece în politică, dar nu pe post de
slugi, ca pe vremea lui Ceauşescu, ci din zona eterată a metafizicului să coboare
în lumea politică pentru a-i oferi idealuri, pentru a o ridica spre ei. Atunci însă
când Liiceanu - Pleşu - Patapievici şi compania îşi oferă notorietatea şi talentul
pentru a servi aspiraŃia cuiva spre o dictatură personală, erijându-se în
reprezentanŃi ai societăŃii civile care singură poate hotărî soarta constituŃională a
Ńării, ei comit o crimă informaŃională similară cu a poeŃilor de curte ceauşişti.
Scena balconului din opereta condamnării comunismului, jucată în Parlament
acum câteva luni, are astfel o explicaŃie: Corneliu Vadim Tudor era gata să
arunce triumviratul de la balcon într-un acces de furie, deoarece era gelos pe
faptul că Princepele filosofilor îşi joacă briliant rolul de comedie din amvonul
Parlamentului, în timp ce Princepele lui zace sub pământ secerat de gloanŃele
din decembrie.
Cine trebuie să redacteze un proiect al unei adevărate ConstituŃii? Trioul
obedient care să concentreze prin legea supremă puterea în mâinile unui singur

56
potentat? Actualul Parlament? "Societatea civilă", adică academia domnului
Pleşu plus academia doamnei Mungiu? Transformarea parlamentului în Adunare
Constituantă, cum s-a întâmplat în 1990, nu poate da un rezultat mai bun decât
cel de atunci. Dacă domnul Ion Iliescu a dorit confuzia necesară pentru a
controla totul, a obŃinut-o, parlamentarii au votat ca oile. Dacă a dorit ca
proprietatea să nu fie protejată, pentru a se organiza jafurile, apoi să protejeze ce
s-a furat, ba chiar să declare averile dobândite pe căi necurate "licite", a obŃinut
uşor acest lucru de la un parlament interesat el însuşi în asemenea manevre.
Culmea demagogiei populiste este să convoci referendum pe teme ca votul
uninominal, sau revizuirea constituŃiei. Ce ştie masa electorală despre
constituŃie? Cum înŃelege un alegător care nu ştie tabla înmulŃirii calculele
destul de complicate pe care le propune domnul Pîrvulescu pentru legea
electorală? Cine atunci să redacteze o nouă ConstituŃie, absolut necesară ? Cred
că domnul academician C. Bălăceanu Stolnici a dat soluŃia cea mai bună, dar mă
îndoiesc de faptul că politicienii noştri o vor accepta, ca să nu mai vorbesc de
"cel viclean": o comisie de redactare formată sub egida Academiei Române şi
compusă din cei mai reputaŃi istorici şi jurişti, specialişti în drept constituŃional,
cărturari care să nu fi trădat, vorba lui Julien Benda, şi care să vadă, dincolo de
interesele unor indivizi însetaŃi de putere şi bani, sau ale unor "grupuri de
interese", interesul general, acela de a avea o lege fundamentală care să facă din
România un stat funcŃional pentru toŃi. Nici mai mult, dar nici mai puŃin!

26 iun.

57
 27
Vară fierbinte

Pentru părinŃi, elevi, profesori, dar şi pentru tot felul de trepăduşi vara este
anotimpul examenelor, deci lung prilej de vorbe şi de controverse... Anul ăsta
examenul de capacitate, pe care nu înŃeleg de ce unii îl poreclesc în tot felul, aşa
cum tovarăşii au poreclit bacalaureatul "examen de maturitate", nu a stârnit prea
mult scandal. Doar câŃiva părinŃi au fost revoltaŃi de faptul că ultimul subiect la
proba de matematică era "pentru olimpici". Aşa şi trebuie, doar nu aŃi vrea ca
toŃi absolvenŃii să ia notă maximă! Un elev mediu, deci marea majoritate, ar
trebui să ia o notă medie, deci 7-8. Zece este, într-adevăr, pentru olimpici.
Teza la română de la bacalaureat a stârnit însă un val de indignare. Mai
ales ziariştii fără bacalaureat au fost cei mai revoltaŃi, ba l-au sunat şi pe domnul
Nicolae Manolescu să-l întrebe dacă citatul din "opera" sa de la care elevul
trebuia să pornească eseul era potrivit. De la Paris, de unde-şi ronŃăie sinecura,
domnul profesor - critic şi istoric literar, iar mai nou ambasador - a admis că
citatul din "Metamorfozele poeziei" este prea dificil pentru un absolvent de
liceu! Domnia sa este prea profund, prea complicat, prea greu de înŃeles, ca Kant
(chiar aşa!). Lăsând la o parte faptul că domnul Nicolae Manolescu încă nu a
murit (Doamne fereşte!), deci încă nu este clasic, vreau să le spun celor care
cred că subiectul dat la teza de română a fost dificil că el putea fi şi codul rutier,
sau regulamentul jocului de fotbal. Profesorul urmăreşte, atunci când notează
eseul, nu atât cunoştinŃele elevului, cât capacitatea acestuia de a construi un text
de două pagini. Dacă ştie să facă o frază, dacă nu face dezacorduri, dacă are un
vocabular ceva mai bogat decât "mondial" şi "mişto", dacă poate urmări un plan,
mă rog, dacă stăpâneşte limba română suficient de bine pentru a se face înŃeles,
elevul este notat cu punctajul maxim. Dacă un elev ar fi scris două pagini de text
despre Nicolae Manolescu la Paris, sau despre cât de cald este în vara aceasta,
despre despărŃirea de şcoală sau despre vacanŃa la bunici şi nu ar fi scos un
cuvânt despre tradiŃionalism, tot ar fi luat două puncte din trei, cel puŃin! Că
subiectele pentru examenul de bacalaureat sunt prost alcătuite, asta-i altă
poveste, dar se putea discuta acest lucru din ianuarie până acum. Anul trecut,
când subiectele erau păzite mai ceva decât secretele de la NASA, n-a fost bine.
Anul ăsta, când subiectele au fost publicate încă din ianuarie, iar n-a fost bine.
"Ni aşa, ni aşa", vorba unui personal al lui Marin Preda. Cei care au alcătuit

58
subiectele spun că au dorit ca examenul să fie "creativ", elevii să nu poată copia,
nici din cărŃi, nici din cap, dar povestea despre "creativitate" este o simplă
poveste, nu există formativ fără informativ, ele sunt corelative. Am văzut un
subiect la bacalaureatul din FranŃa, care avea douăzeci de întrebări foarte exacte,
notate cu zece puncte şi un eseu "creativ" notat cu alte zece puncte. Teza testa în
egală măsură capacitatea unui elev de a fi creativ, dar şi cunoştinŃele sale. Cum
arată "cultura" unui bacalaureat care discută despre Hogaş, Vianu şi Manolescu,
dar spune că pe Călinescu îl cheamă Florin, iar Nichita Stănescu este o
luptătoare blondă? Elevii, părinŃii, ziariştii, uneori chiar şi profesorii nu înŃeleg
încă faptul că examenul de bacalaureat trebuie să dea un diagnostic cât mai
exact despre calităŃile intelectuale ale candidatului. Dacă falsificăm rezultatul,
tânărul porneşte în viaŃă cu speranŃe care ar putea să-i aducă mereu dezamăgiri,
iar societatea s-ar putea trezi peste ani cu surpriza ca la un examen de admitere
în magistratură, din câteva sute de candidaŃi să nu treacă decât unul, şi acela cu
notă minimă!

3 iul.

59
 28
Partidul pensionarilor

De câteva luni bune domnii Petre Roman şi Max Bănuş încearcă să

convingă milioanele de pensionari, sau cel puŃin pe cei care-i ascultă, să se
înscrie într-un partid al pensionarilor, care să aibă un grup parlamentar "mai
mare ca al UDMR-ului", grup parlamentar capabil să introducă legi favorabile
oamenilor retraşi din viaŃa activă. O asemenea prostie nu este egalată decât de
partidul automobiliştilor, sau de cel al sindicaliştilor. O asemenea idee poate să
apară doar din calculul oportunist al domnilor mai sus citaŃi, potrivit căruia
astfel ar putea ajunge în parlament. Un partid nu este, sau cel puŃin nu ar trebui
să fie o adunătură de indivizi care au nişte "interese" opuse celorlalŃi, cu care
"luptă", ci o formaŃiune politică animată de principii şi idealuri comune, cu o
concepŃie doctrinară care propune alegătorilor un proiect comun capabil să ducă
la o cât mai eficientă organizare a producerii de bogăŃie şi la o cât mai echitabilă
împărŃire a ei. Pensionarii sunt şi ei foarte diferiŃi, aşa cum sunt şi oamenii
activi, fie că-s automobilişti, fie că-s membri de sindicat: unii au principii
liberale, alŃii au crezut toată viaŃa în socialism, alŃii sunt democraŃi creştini, nu-i
poŃi aduna în aceeaşi oală decât din interese oportuniste, cum am mai spus.
Pensionarii nu trebuie nici apăraŃi, nici compătimiŃi, nici ajutaŃi, dar nici
exploataŃi politic. Partidele ar trebui să-şi organizeze comisii, departamente,
senate în care membrii ajunşi la vârsta înŃelepciunii să activeze conform
principiilor pe care le-au servit o viaŃă, dar asta-i altceva!
Problema pensionarilor a ajuns în centrul interesului nu datorită emisiunii
de televiziune la care m-am referit, ci datorită trecerii prin parlament a
modificărilor la legea pensiilor, care a produs reacŃia aducătoare de dihonie a
celui al cărui nume este pentru mine tabu. Creşterea punctului de pensie la
nivelul de 45% din salariul mediu pe economie cică nu ar fi "sustenabilă"(sic!).
DiscuŃia este pur demagogică din mai multe motive. Unul ar fi acela că în
actuala lege a pensiilor s-a prevăzut iniŃial ca punctul de pensie să fie "minim"
45% din salariul mediu. La discuŃia din parlament, actualii susŃinători ai
modificării legii au înlocuit cuvântul "minim" cu "maxim", iar acum cred că fac
mare lucru dacă cer să se ajungă la nivelul de la care ar fi trebuit să se plece! În
fond, o regulă este o regulă şi ea este bună sau rea dacă este aplicată corect sau
nu. Economia susŃine nivelul propus în măsura în care "merge". Dacă scade
salariul mediu, scade proporŃional şi valoarea punctului de pensie; 45% din
salariul mediu poate însemna şi mai puŃin, nu doar obligatoriu mai mult! A mări
doar pensiile mici este iar inechitabil. Sunt oameni care în toată viaŃa au muncit
doar câŃiva ani, iar acum ei trebuie să fie ocrotiŃi social, cu ajutoare care nu se

60
calculează după punctul de pensie, dar noi vorbim aici de pensionarii care au
dreptul la o pensie echitabilă, potrivită cu toată contribuŃia lor la sporirea
bogăŃiei naŃionale. Echitabil nu înseamnă "egal", ci înseamnă "drept". Nu-i drept
ca un muncitor necalificat să aibă aceeaşi pensie cu un academician, dar este
echitabil ca amândoi să aibă punctul de pensie calculat la nivelul celor 45 de
procente din salariul mediu. Marea nedreptate este aceea prin care parlamentarii,
magistraŃii, pensionarii din serviciile secrete, armată, poliŃie etc. au pensii care
merg până la 80% din salariul lor actual. Sigur că pensiile trebuie să fie
diferenŃiate după contribuŃia adusă de fiecare de-a lungul existenŃei sale active,
sigur că unul a adunat un punct, altul două, altul zece, dar a stabili criterii
diferite pentru categorii sociale diferite este culmea inechităŃii. Poate doar
cererea celor de la GDS de a nu avea pensii enorme foştii activişti şi securişti ar
trebui luată în seamă, dar şi aici nu ar trebui introduse criterii arbitrare, cum
propun distinşii noştri "intelectuali", ci tot punctul de pensie ar trebui aplicat,
doar că acesta să li se calculeze, pentru perioada în care au fost salarizaŃi de
partidul comunist, la nivelul salariului minim din anii respectivi, Ńinându-se cont
de faptul că ei nu numai că nu au contribuit, ca activişti sau securişti, la creşterea
bogăŃiei naŃionale, dar au făcut mai mult rău în posturile în care au "activat".
Problema calculării echitabile a pensiilor seamănă cu problema salariilor
bugetarilor. Şi acolo, dacă punctul se consideră a fi salariul mediu pe economie,
atunci grila poate fi stabilită fără discriminări, de la omul de serviciu din
primărie până la şeful statului, iar salariile cresc sau descresc în funcŃie de
salariul mediu. Văd că mulŃi se revoltă când aud că la Cotroceni a fost
promulgată fără probleme legea creşterii salariilor demnitarilor, în timp ce legea
creşterii pensiilor (care este de fapt o lege de corectare a valorii punctului de
pensie!) rămâne să mai fie "studiată". Mie nu mi se pare mare un salariu de nici
trei mii de euro pentru cei patru-cinci oameni din fruntea statului, sau de două
mii cât are un ministru, ori un parlamentar, ba chiar este ridicol de mic dacă-l
raportăm la salariile din restul Europei. În acelaşi timp mi se pare absurd ca un
procuror să primească un salariu mai mare decât preşedintele Ńării, cum spunea
domnul ministru al justiŃiei zilele trecute, mai ales dacă vedem că nici nu face
nimic de banii aceştia. Dacă legea armonizării salariilor bugetarilor, promisă de
guvern încă pentru aprilie anul trecut, ar fi elaborată şi s-ar interzice baze
diferite de calcul pentru armată, magistratură etc., singurul criteriu fiind punctul
stabilit prin lege şi a cărui valoare este dată de salariul mediu, atunci am putea
zice că salariile, la fel ca pensiile, sunt stabilite echitabil. BogăŃia naŃională nu-i
mai mare decât este: nu putem avea pretenŃia ca pensiile, sau salariile
bugetarilor să fie egale cu ale nemŃilor, să zicem, dar trebuie să le cerem celor
care fac legile, mulŃi dintre ei pensionari sau pensionabili, să distribuie cât mai
drept sărăcia...

10 iul.

61
 29
Activistul şi educaŃia

Primul meu contact cu învăŃământul, în anii cincizeci, a fost descurajant.

Un secretar de partid de la regiune, de felul lui muncitor la Nicolina, a tunat şi a
fulgerat că în timp ce în fabrici muncitorii depăşesc planul şi reduc rebuturile,
amărâŃii de profesori şi învăŃători lasă corigenŃi şi repetenŃi, deci fac rebuturi cu
duiumul. S-a ridicat un învăŃător mai în vârstă şi i-a explicat tovarăşului că tot
satul de unde este a trecut prin mâinile lui, că au ieşit din modesta şcoală
sătească şi profesori, şi medici, că oamenii sunt bine educaŃi, inclusiv cei care au
rămas în sat. Oamenii însă nu-s şuruburi, ei nu pot fi educaŃi pe bază de plan de
producŃie, cu procente admise de rebuturi etc. Mi-a crescut inima de bucurie
când am văzut cum învăŃătorul modest l-a pus la punct pe activistul arogant. A
trecut de atunci o jumătate de secol. O jumătate de secol de umilinŃe şi dispreŃ,
pe care dascălii României au parcurs-o cu demnitate. Chiar dacă tovarăşul de la
partid era lăcătuş-mecanic şi habar nu avea ce-i şcoala, profesorii închideau
ochii, suportau beşteleala, apoi îşi vedeau de treabă. Strălucita noastră cultură,
cu literatura, teatrul, muzica, şcoala de medicină, agronomie, arhitectură, cu
generaŃiile de ingineri care-s apreciaŃi oriunde în lume sunt rezultatul muncii
acestor modeşti dascăli care au suportat cu stoicism dispreŃul tuturor regimurilor
şi au înŃeles menirea lor mesianică pe acest pământ.
Se vede însă că încă nu ne este dat să intrăm în rândul lumii. Zilele trecute
am asistat la un spectacol dezgustător al demagogiei politice, al cărui subiect a
fost educaŃia. Mă mir că s-au găsit atât de mulŃi profesori care să participe la
această mascaradă, care nu avea alt scop decât acela de a mai bate încă un cui în
pantof guvernului. Domnul al cărui nume pentru mine este tabu a citit cu mare
dificultate un raport cu un conŃinut străin pentru el. Oricât s-a străduit domnul
profesor Miclea să evite termenii tehnici din raportul care nici măcar nu era al
"comisiei", ci era subtilizat de la minister, nu a reuşit să facă un text lizibil cât de
cât pentru cineva care nu are nici o legătură cu domeniul educaŃiei, dar chiar nici
una! De fapt raportul trecea în revistă mai multe observaŃii arhicunoscute, care
au stat la baza redactării noilor legi: legea învăŃământului preuniversitar, legea
învăŃământului universitar, legea statutului personalului didactic. Aceste legi
urmează să fie trecute prin parlament în viitoarea sesiune. Spectacolul organizat
la Cotroceni nu a avut nici un rost, poate doar pe acela pronunŃat demagogic de a
arăta "boborului" că nenorociŃii de profesori habar nu au pe ce lume sunt şi a
trebuit să vină activistul atoateştiutor să le explice cum se face o programă

62
şcolară, sau un plan de învăŃământ! Dacă vorbim despre învăŃământ şi cercetare,
discuŃia era inutilă deoarece forŃa uşi deschise. Dacă vorbim despre EducaŃie,
atunci problema se pune cu totul şi cu totul altfel. La educaŃie participă familia,
şcoala, biserica, mass-media, instituŃiile culturale, armata, poliŃia etc. EducaŃia
permanentă, sau continuă, trebuie desfăşurată după anumite strategii, dar nimeni
nu s-a gândit să le elaboreze. Ministerul Culturii a pornit, timid, un program de
renaştere a căminelor culturale, dar fără orizont, atâta timp cât nu face parte
dintr-o strategie naŃională. Poate un Forum pe această temă ar fi fost necesar şi
eu l-aş fi aplaudat sincer.
Spectacolul de la Cotroceni a avut însă un alt scop. El a vrut să arate că
singurul om din România care se gândeşte la educaŃia poporului este ştiŃi
dumneavoastră cine, dar a vrut şi să mai pună în dificultate guvernul solicitând
6% din PIB pentru educaŃie. Prinzând şpilul , domnul Mircea Geoană a cerut
chiar 7%! Această politică, de o demagogie greŃoasă, de a supralicita pentru a
pune în dificultate adversarul este aplicată de PSD şi în problema votului
uninominal, unde cere vot uninominal în toate circumscripŃiile şi pentru
preşedinŃii consiliilor judeŃene, ştiind sigur că majoritatea parlamentarilor se vor
opune! Este un fel de reducere la absurd malonestă, o armă politică pe care eu aş
trece-o în rândul armelor interzise. Asta-i însă un alt subiect. Dacă ne întoarcem
la şedinŃa de la Cotroceni, aş mai dori să remarc două subiecte. Unul este cel al
institutului naŃional de cercetare, propunere absurdă, atâta timp cât avem
institutele Academiei Române. Un asemenea institut ar fi cam aşa cum era
academia domnului Mihnea Gheorghiu, structură paralelă făcută de tovarăşa
"acad. dr. ing." pentru a nu se amesteca printre academicienii de rând... Sau ca
institutul domnului Patapievici! A doua problemă ar fi aceea a doctoratelor date
pe bandă rulantă. Dar şi licenŃa se dă tot pe bandă rulantă, şi masteratul. La ce
foloseşte? Poate doar să fie puse diplomele în ramă, precum diploma de omul
anului, primită de la americani pe bani de un mare poet şi politician, nu spun
cine, că mi-e ruşine! De când lumea, un doctor se mândreşte cu faptul că este
elevul unui savant, a cărui operă o continuă. Iar un conducător de doctorat îşi
alege ca discipoli doar pe cei în care are încredere că vor duce mai departe
numele lui. În această zonă eterată a creaŃiei ajung foarte puŃini, ei nu trebuie
votaŃi, precum politicienii vulgari, ci trebuie admiraŃi şi recunoscuŃi în măsura în
care lumea ştiinŃifică îi recunoaşte. A vorbi aici despre pile şi bani daŃi drept
şpagă înseamnă a coborî sacrul ştiinŃei în profanul politicii.
Oare autorul întregii mascarade înŃelege măcar o parte dintre ideile de mai
sus?

17iul.

63
 30
Din nou despre discriminare

Trei întâmplări din săptămâna trecută m-au făcut să revin asupra acestei
probleme care pentru noi este oarecum de import, dar care ne dă inutile bătăi de
cap.
Prima este finalizarea demersului partidului politic al "romilor", care l-a
dat în judecată pe domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, chemându-l
în faŃa Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării pentru vina de a fi
atras atenŃia italienilor asupra faptului că hoŃii arestaŃi în Italia care se dau drept
români sunt de fapt romi. Premierul a procedat corect, deoarece această confuzie
este întreŃinută, intenŃionat sau nu, în toată Europa, printre altele şi datorită
faptului că la noi Ńiganii au fost botezaŃi "romi", cuvânt care nu există în limba
română, cum nu există nici în franceză, sau spaniolă, dar care sună foarte
asemănător cu "român". ConsecinŃa este că imaginea pe care o creează Ńiganii în
lume este transferată asupra românilor. Identitatea etnică trebuie asumată şi este
absurd ca politicienii din partida romilor, care exploatează în scop politic tocmai
apartenenŃa la etnie, să-i reproşeze domnului prim-ministru că "o divulgă"! Nu
mă miră faptul că în Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării, chiar
preşedintele, domnul Csaba Asztalos, a votat pentru condamnarea premierului.
Acest domn a dovedit şi în problema icoanelor din şcoli că are o viziune foarte
particulară asupra noŃiunii de discriminare. Recent în Irlanda a izbucnit un mare
scandal în legătură cu un grup foarte numeros de "romi" care s-au stabilit lângă
o autostradă - "pentru a avea lumină gratis"! - iar autorităŃile vor să-i expulzeze
în România. De ce nu în Germania? De ce presa vorbeşte de români care şi-au
stabilit corturile lângă Dublin? De ce nu spune "Ńigani din România" (mă rog,
"gipsy"). Nici ambasadele noastre nu fac nimic pentru a risipi această confuzie.
Este dreptul nostru de a fi diferenŃiaŃi, fără a fi discriminaŃi: este dreptul nostru
la identitate, egal cu al Ńiganilor, saşilor, secuilor, evreilor, maghiarilor etc.
O altă discriminare, de data asta de-a dreptul comică, este cea pe care o
practică domnul Cozmin Guşă în politică, unde pretinde "să scoată la pensie"
politicienii trecuŃi de 65 de ani. Discriminarea dintre tineri şi bătrâni este
absurdă mai ales în politică, unde cetăŃeanul îşi exercită un drept constituŃional
atunci când alege sau este ales. În sfârşit, o altă discriminare tratată cu umor de
participanŃii la emisiunea tv a domnului Cristian Tabără este cea între femei şi
bărbaŃi. Ea este relevantă pentru lipsa de relevanŃă a ideii de discriminare, idee

64
importată la noi de peste ocean, inutilă şi chiar dăunătoare. Oamenii sunt diferiŃi:
români şi Ńigani, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaŃi, slabi şi graşi, atei şi
credincioşi, fiecare cum l-a lăsat Dumnezeu. Nu trebuie să ne scoatem ochii unii
altora, nici să ne admirăm fără discernământ, sau să ne "discriminăm pozitiv".
Este suficient să ne tolerăm, să ne "îngăduim", cum spun creştinii.

24 iul.

65
 31
Încurcă-i, drace !

După ce persoana care se crede cea mai importantă din România l-a
insultat pe fostul şef al statului, pe domnul Ion Iliescu, într-o publicaŃie de limba
franceză, aducând astfel încă o pată de noroi pe imaginea şi aşa destul de
şifonată a bietei noastre Ńări, spălându-şi rufele în public nu doar acasă, unde
toată lumea ştie ce-i poate pielea, ci în Europa, care va să zică, a început o luptă
de o rară violenŃă între cele două aripi ale FSN-ului, de fapt moştenitorii politici
ai PCR-ului: PSD şi PD. Domnul Ion Iliescu l-a făcut pe detractor "fanariot" şi,
într-o foarte precisă analiză, a arătat cât de mult rău aduce României prin
depăşirea constantă a atribuŃiunilor, prin presiunea pe care o exercită asupra
justiŃiei, a guvernului, a mediului de afaceri, prin încălcarea continuă a
ConstituŃiei. “AŃi făcut din toŃi cei care nu sunt de acord cu dumneavoastră
duşmani personali, care trebuie distruşi cu orice preŃ. FolosiŃi pentru asta
instituŃii ale statului, lucru profund imoral. VorbiŃi şi spuneŃi că acŃionaŃi în
numele poporului, când, de fapt, un singur lucru contează: dumneavoastră şi
interesele dumneavoastră. Care sunt identice cu ale grupului de «oligarhi de
bine» care v-au inventat ca om politic şi v-au ajutat să fiŃi ales în cea mai înaltă
demnitate a statului român, pe care îl dezonoraŃi prin comportamentul
dumneavoastră.” scrie fostul preşedinte. În replică, domnul Ion Iliescu a fost
făcut "bolşevic", i s-a amintit trecutul lui de activist, i s-au reproşat furturile pe
care, dacă nu le-a comis, le-a tolerat, poate chiar le-a protejat. "Cerem fostului
şef al statului Ion Iliescu să renunŃe măcar acum la propaganda comunistă pe
care a practicat-o atâta amar de vreme. Îi cerem să lase România să îşi urmeze
liniştită drumul european pe care a reuşit să îl găsească după mari întârzieri
provocate de mineriade, lipsa reformei şi corupŃia la nivel înalt, patronate trei
mandate de fostul preşedinte Ion Iliescu", afirmă domnul Emil Boc. Au intrat în
horă şi alŃi fruntaşi ai celor două aripi, unii spunând că în multele guvernări PSD
s-a furat cel mai mult, alŃii susŃinând, dimpotrivă, că PD-ul este cel care a
furnizat cei mai mulŃi hoŃi. łara a fost dată în pradă acum şaptesprezece ani şi
nu ştiu când se va opri jaful. Cele două partide se ceartă de la împărŃirea prăzii,

66
se ceartă din gelozie, fiecare având impresia că a furat mai puŃin decât celălalt.
Această ceartă între fraŃi le dă arama pe faŃă. Păcat că toate acuzele rostite cu
argumente şi cu exemple de o parte şi de cealaltă nu au consecinŃe juridice.
România nu are justiŃie, sau are o parodie, ceea ce-i mai rău decât dacă n-ar avea
deloc. Cât despre consecinŃele politice, ele sunt palide atâta timp cât cele două
partide istorice, de la care am fi aşteptat lichidarea politică a moştenitorilor
comunismului, au fost ele însele reduse la tăcere. După ce au îngropat PNłCD-
ul, groparii lui îi uzurpă identitatea, dându-se drept "populari" în Europa. PNL-
ul este o nucă mai tare pentru dinŃii hoŃilor, dar îi vor veni până la urmă de hac.
PSD-ul încearcă să-l compromită printr-o susŃinere parlamentară otrăvită, în
timp ce domnul Stolojan declară alaltăieri la Bacău că PNL este aliatul PSD!
Această confuzie voită între stânga şi dreapta, între cinstiŃi şi hoŃi, între oameni
politici adevăraŃi şi demagogi mincinoşi este cultivată cu profesionalism de cei
doi fraŃi care au ajuns acum să se certe. Acuzele reciproce poate-i vor trezi până
la urmă pe români, vorba primului vers din imnul nostru naŃional! Aşadar,
trăiască războiul fratricid PSD-PD! Încurcă-i, drace!

31 iul.

67
 32
Actualitatea clasicilor

Se dedica unor constructori de poduri, unor constructori de autostrăzi, unor

politicieni etc.

Motto: "Am zis ceva? N-am zis nimic..." (Constantin Tănase)

Horă de băieŃi
de Tudor Arghezi

Într-o Ńară care-a fost

Era mare cel mai prost.
Bi-ba, ba-ba
Li-ba, la-ba.
łara unde-i bun tutunul
Avea proşti unul şi unul.
Bi-bo, bo-bi
Ri-bo, ro-bi.
Cine-oleaca-avea de cap
Şi-l punea după dulap.
Hu-hu, bu-hu
Bu-hu, hu-hu.
Pentru că omul cel mare
Se-alegea după picioare.
I-ha, ba-ha
Ba-ha, i-ha.
Umblau solii prin norod
C-un carâmb şi-un calapod.
Lu-la, la-lu
Vi-va, va-lu.
Şi cinstirea Ńi se da
După talpă şi pingea.
Da-du, du-da

68
 Ga-gu, gu-da.
Dar deştepŃi fiind prea mulŃi
Au rămas pe drept desculŃi.
I-ha, pa-pa
Pa-pa, i-ha.
Am o minte, vai de mine,
Şi mă face de ruşine.
Cio-ca, bo-ca
Bo-ca, cio-ca.
Spune tu, pe ce-i cunoşti
Dintre proşti pe cei mai proşti?
Zu-ri, zu-ra
Zu-ra, zu-ri.
După chică, sau chelie?
După unghii, sau simbrie?
Pa-vu, ga-vu
La-vu, la-vu.
Fincă, vezi, mai-marele
Şi-ascunde picioarele.
Tra-la, la-la
La-la, la-la.

7 aug.

69
 33
Biserica şi politica

Adormirea Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi iminenta alegere a noului

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române au produs o furtună mediatică de mult
mai mare amploare decât un cataclism natural şi, aşa cum se întâmplă, puhoaiele
învolburate au scos la suprafaŃă multe gunoaie. Ziarişti şi politicieni care n-au
călcat în viaŃa lor în biserică, sau care nici măcar nu-s creştini, ca să nu mai spun
că habar nu au de tradiŃiile bisericii şi de dreptul canonic, îşi dau cu părerea. Ei
organizează dezbateri ample la televiziune sau în ziare despre moartea Prea
Fericitului Părinte, despre viaŃa sa şi a Bisericii, despre viitoarea alegere şi
despre ce "interese" vor fi în joc etc. DiscuŃia se duce ca şi cum ar fi vorba de un
ONG, sau chiar de un SRL! Se confundă mereu Biserica lui Dumnezeu, care nu
are cum să se schimbe, să se "modernizeze", deoarece este aşa cum a rânduit-o
Iisus, cu instituŃia pământeană, care a parcurs un proces lent dar continuu de
secularizare în aceşti două mii de ani. Biserica Ortodoxă este cea mai aproape de
tradiŃie, dar nu a devenit o organizaŃie cvasipolitică, aşa cum ar dori-o mulŃi.
Alegerile nu se fac "din cinci în cinci ani", cu demagogie şi campanie electorală,
ci "sub insuflarea Duhului Sfânt", cum spun canoanele bisericii. Ce-ar fi de
modernizat? Să se Ńină Sfânta Liturghie pe muzică rock, sau să se înlocuiască
Psalmii cu manele ? Doamne fereşte! DuceŃi-vă la o miezonoptică la mănăstirea
Petru Vodă, apoi mergeŃi tot la miezul nopŃii într-o discotecă şi veŃi vedea
deosebirea dintre rai şi iad! Se confundă în focul discuŃiilor trupul veşnic al
Bisericii lui Dumnezeu cu instituŃia din ce în ce mai secularizată. Biserica este
însă o fiinŃă teandrică, nu se poate rupe în două, aşa cum un creştin nu poate trăi
doar în trup, sau doar în duh. Colegiul Electoral Bisericesc urmează cu stricteŃe
nişte canoane, el nu-i parlament, nu poate fi influenŃat cu mijloace politice, nu se
fac "jocuri", un domn Frunzăverde nu poate orienta decât doar propriul său vot,
iar politicienii, securitatea, masoneria, ziariştii, cel viclean în zadar se zbat, ei nu
pot distruge Casa lui Dumnezeu.
În fond, de ce atâta agitaŃie? Datorită faptului că Biserica are 80% în
sondaje, ea se bucură de încrederea şi dragostea tuturor românilor creştini. În
zadar se zbat cei mai sus pomeniŃi, slava Bisericii este un reflex al slavei lui
Dumnezeu; ei nu vor putea avea niciodată o asemenea "imagine" în electorat,
oricâŃi "specialişti" de peste ocean sau autohtoni ar angaja! Atunci când nu pot

70
egala încrederea de care se bucură Biserica în rândul românilor, nu au altă
soluŃie decât distrugerea ei. Este denigrată, este culpabilizată, este împiedicată
să-şi construiască o Catedrală patriarhală, este văzută ca şi cum ar fi o instituŃie
oarecare, slujitorii ei sunt consideraŃi funcŃionari şi trataŃi cu ostilitate etc.
CNSAS-ul , această unealtă diabolică, inventată, sau măcar exploatată de
securitate pentru a-şi valorifica "munca" de intimidare şi denigrare a elitelor
româneşti, se amestecă în Biserică şi promite "dosare", iar "domnul" Mircea
Dinescu lansează calomnii pentru a coborî Biserica în ochii celor care-l ascultă.
Domnii Tatulici, C T Popescu, Stelian Tănase, Dan Diaconescu, Alina Mungiu
şi compania, o serie de "fătuci" care se hlizesc insinuant, comentând alegerea
Patriarhului ca pe un eveniment monden formează o legiune adunată de cel
viclean pentru a distruge Biserica. Lor li se opun vocile de adevăraŃi creştini ale
unor Roxana Iordache, Răzvan Teodorescu, Marian MiluŃ, Dan Puric, Romulus
Dan Busnea şi alŃii care dau cinstea cuvenită acestui eveniment din viaŃa
Bisericii noastre. Politicieni adevăraŃi, ca domnul Adrian Iorgulescu, ori Bogdan
Olteanu, s-au pronunŃat ferm împotriva imixtiunii politicului în Biserică. Când
văd această luptă, sublimă şi ridicolă în acelaşi timp, la poalele Bisericii lui
Dumnezeu, îmi vine să exclam, precum Lucian Blaga în finalul "Meşterului
Manole": "Doamne, ce strălucire aici şi ce pustietate în noi!"

14 aug.

71
 34
Biserica şi securitatea

Nu voiam să mai scriu despre alegerea patriarhului, deoarece sunt convins

că nu am competenŃa necesară abordării unui asemenea subiect. Doar să mă rog
pot pentru sufletul Prea Fericitului Patriarh Teoctist şi pentru ca Duhul Sfânt să
ajute Sinodul Bisericii şi pe electori să aleagă un patriarh vrednic.
Scandalul mediatic însă nu se mai termină, iar pentru mine o emisiune de
televiziune în care domnii Marian MiluŃ şi Aurelian Pavelescu au încercat să
vorbească despre Biserică, fiind împiedecaŃi în cel mai profesionist stil securist
de un "ziarist", de un "onegist" care Ńipa la fiecare două minute că-i "societate
civilă"(sic!) şi de un "revoluŃionar" a fost motivul de a reveni asupra hotărârii
despre care vorbeam. Emisiunea care m-a revoltat, moderată de domnul Dan
Diaconescu (vorba vine "moderată"...), poate fi folosită drept material didactic
pentru felul cum poate fi deturnată o discuŃie: bagatelizarea subiectului, aici prin
râsul grotesc al ziaristului, insinuări de tot felul, întreruperea discursului prin
reiterarea singurei idei a onegistului, aceea că CNSAS-ul trebuie să analizeze
dosarele tuturor celor care vor participa la vot, introducerea de noi teme în
discuŃie, cum ar fi corupŃia unor preoŃi, fără legătură cu alegerea noului patriarh
etc. Este clar că securitatea nu doreşte să li se arate creştinilor, în spiritul Sfintei
TradiŃii, ce şi cum trebuie făcut, ci doreşte să folosească prilejul pentru a denigra
Biserica. ApariŃia pe scroll a unor mesaje complementare celor transmise de cei
trei arată că "acŃiunea" a fost minuŃios elaborată. Nu ştiu dacă domnii MiluŃ şi
Pavelescu au făcut bine atunci când au acceptat să participe la un asemenea
show. Oricum, au rezistat eroic şi cred că diversiunea construită de securitate nu
şi-a atins scopul. Problema "dosarelor" de la CNSAS arată din nou că instituŃia
cu pricina este un instrument prin care securitatea denigrează ori şantajează,
conducând din umbră instituŃiile statului. Domnul Mircea Dinescu striga cât
putea că trebuie ca toŃi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române să fie analizaŃi de
CNSAS pentru a nu ne trezi după alegere cu un patriarh care este "ofiŃer
acoperit" al securităŃii. O asemenea afirmaŃie este absurdă, deoarece un ofiŃer
acoperit tocmai de asta se cheamă aşa, ca să nu fie descoperit! CâŃi "ofiŃeri
acoperiŃi" a descoperit CNSAS-ul până azi? Nici măcar unul singur! CâŃi ofiŃeri
"neacoperiŃi" au fost trimişi în judecată pentru crimele comise? CNSAS-ul
prinde muşte, dar marii criminali îşi ronŃăie tihniŃi pensiile indecent de mari.

72
CâŃi "ofiŃeri acoperiŃi" lucrează chiar la CNSAS? De unde ştim noi că însuşi
Mircea Dinescu nu este "ofiŃer acoperit"?
Nu vom şti niciodată! Pe afirmaŃiile fostului poet nu ne putem baza, este
ca-n povestea în care se întreabă dacă atunci când un mincinos spune că este
mincinos, minte sau spune adevărul...
CâŃi "ofiŃeri acoperiŃi" sunt în ierarhia Bisericii Ortodoxe Române? Dar în
ierarhiile celorlalte biserici? Este logic ca securitatea să-şi fi infiltrat oameni în
cea mai importantă biserică din România, dar este absurd să credem că-i va
deconspira. Pot face mult rău? Nu ştiu, dar nu cred, Biserica lui Dumnezeu a
rezistat atâtor decenii de comunism ateu, supravegheată mult mai dur de
securitate, sigur va rezista şi acestor atacuri. Mai degrabă eu cred că Sfântul
Sinod este compus în majoritate din preoŃi adevăraŃi, dar şi ofiŃerii care au primit
taina preoŃiei trebuie respectaŃi. Părintele Cleopa spunea că, dacă vezi căzut într-
un şanŃ un preot beat, să te duci la el şi să-i săruŃi mâna, deoarece beat este omul
supus greşelii, dar preotul este purtătorul Sfântului Duh pogorât asupra lui prin
taina preoŃiei şi trebuie respectat. Sunt în Biserică şi preoŃi nevrednici, care fură,
se îmbată, fac tot felul de blestemăŃii, dar nu putem noi judeca, doar Dumnezei
poate! Când se va alege noul patriarh, Duhul Sfânt va pogorî, precum la
Cincizecime, deasupra adunării care va lua hotărârea cea sfântă, în Dealul
Mitropoliei. Ceea ce putem face noi este să ne rugăm, cum spune Rugăciunea
Împărătească: "Facă-se voia Ta!"

21 aug.

73
 35
Poveste

Ion Creangă povesteşte despre un om care, ajuns acasă după o zi de

muncă, le găseşte pe nevastă şi pe soacră plângând de mama focului şi, când le
întreabă ce s-a întâmplat, ele spun că sigur copilul lor va muri, deoarece mâŃa,
dacă se urcă pe horn, ar putea da drobul de sare în capul copilului care dormea,
neştiutor, în covată. Speriat de atâta prostie, omul nostru pleacă în lume, dar nu
merge mult şi dă peste unul care încerca să bage soarele în bordei cu oborocul,
apoi peste altul care asamblase o căruŃă în casă şi acum voia să spargă uşa
pentru a scoate căruŃa, apoi mai vede unul care încerca să urce în pod nucile cu
Ńăpoiul, în sfârşit mai dă peste un deştept care trăgea o vacă de funie s-o urce pe
acoperiş pentru a-i da de mâncare. Mirându-se de atâta prostie, eroul nostru s-a
întors acasă, spunând în sine: "MâŃa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de
sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în
pod cu Ńăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"
Mi-am amintit această poveste zilele astea, privind amuzat şi nu prea la
spectacolul prostiei, oferit aproape zilnic de posturile noastre de televiziune, ori
de ziare. Să spun doar câteva, alese întâmplător dintr-o mare atât de
impresionantă în amploarea ei, încât întrebarea zilei de la o televiziune suna
chiar aşa: "Ce preferaŃi, un corupt deştept, sau un prost?"
M-am mirat ca eroul lui Creangă atunci când am aflat că mari specialişti în
construcŃii au montat pe podul de la Şerbăneşti o macara de optzeci de tone, care
s-a răsturnat în BistriŃa cu tot cu pod deoarece nu s-a găsit cineva să le spună să
nu dărâme casa pentru a scoate căruŃa afară! Aflu însă una şi mai şi: un pod din
Suceava se tot construieşte de la inundaŃiile trecute, deoarece muncitorii primesc
în fiecare dimineaŃă motorină pentru utilaje, pe care o vând şi cu banii
„câştigaŃi” se apucă de băut. Dirigintele şantierului promite că, totuşi, podul va
fi până la urmă construit, dar nimeni nu supraveghează lucrarea, nu există nişte
sarcini de lucru zilnice: pe ce iau banii "constructorii" de doi ani de când au
început lucrul, nu există un termen, nu intră nimeni la puşcărie, toate-s bune şi
frumoase?
Acum câteva săptămâni s-au întâmplat nişte accidente groaznice pe
"autostrada soarelui" din cauza fumului, dar şi a semnalizării defectuoase,
deoarece hoŃii de fier vechi au furat instalaŃiile, chiar de la inaugurare! Lasă că

74
este o prostie să laşi o asemenea investiŃie fără pază, dar negustorii de fier vechi
nu pot fi întrebaŃi de unde au cumpărat cablurile respective, este chiar aşa de
greu să fie găsiŃi hoŃii? Este vorba aici de prostie, sau de complicitate?
Dar politicienii noştri? Sunt peste zece ani de când toată lumea este de
acord cu alegerile uninominale, dar legea nu trece de comisii permiŃându-i unui
anumit personaj să ameninŃe mereu cu referendumul pe această temă, deşi un
referendum ar fi mai absurd ca urcatul nucilor în pod cu Ńăpoiul, deoarece toată
lumea este de acord în principiu cu votul uninominal.
Încă una: să schimbi prestatorul de servicii de salubritate fără să te fi
asigurat printr-o clauză contractuală că până la Ńinerea licitaŃiei şi încheierea
unui nou contract este cineva care asigură curăŃenia oraşului, cum a făcut
domnul Chiliman, este o prostie care nu are echivalent nici măcar în celebra
poveste a lui Ion Creangă!
Sau să cumperi un loz de patru miliarde şi jumătate de lei, cu care să
"ghiceşti" doar un singur număr, este aşa o mare prostie că nu-i găsesc
echivalent nu doar la Ion Creangă, ci nicăieri, este o prostie piramidală, cum ar
spune George Călinescu, este demnă de cartea recordurilor (Chiar, uite că le-am
dat o idee)!
Aş putea să scriu mii de pagini înşirând prostiile pe care le văd intens şi cu
satisfacŃie mediatizate. Mă opresc aici, ca eroul lui Ion Creangă, rugând cititorul
să se amuze singur zilnic privind la televizor, sau citind ziarele, deoarece nu este
zi lăsată de Dumnezeu în care să nu auzi de câte o prostie, dar ştii, una mai mare
decât alta!

28 aug.

75
 36
Bulina albastră

Tânărul plastician nonconformist Daniel Gontz, cel care a colorat apa

fântânilor arteziene din Bucureşti în vara aceasta, pentru a rupe astfel monotonia
peisajului, a avut de curând o nouă iniŃiativă originală: a marcat cu bulină
albastră clădirile urâte construite recent. Spre deosebire de bulina roşie, care
marchează clădirile cu risc seismic, această bulină autocolantă, de 50 cm. în
diametru, poartă inscripŃia "clădire expertizată şi încadrată în clasa I-a de risc
estetic". Ideea, evident neagreată de edilii din Bucureşti, mi se pare bună şi m-
am gândit cum ar putea fi ea aplicată în Bacău. Deşi s-a construit enorm, deşi s-a
cheltuit o groază de bani cu amenajările urbanistice, oraşul este din ce în ce mai
urât. Unde să pui bulina albastră?
Plăcinta din faŃa Prefecturii am auzit că va fi schimbată, se va reconstrui
toată piaŃa, dar dacă obiectivul primăriei nu este să facă o piaŃă frumoasă, ci să
ia cineva nişte bani, va fi şi mai rău. De ce să schimbi fântâna arteziană, gândită
în ansamblu cu faŃada casei de cultură, când oricum ai făcut praf acest ansamblu
prin amplasarea "statuii" pătrăŃoase ca un tanc în faŃa graŃioaselor coloane ale
primei clădiri din România construite cu grinzi din beton precomprimat? De ce
să cheltuieşti o groază de bani ca să urâŃeşti şi mai tare oraşul? Mai bine ar lua
cineva exemplul Mântuitorului şi ar alunga negustorii din templu, deoarece este
de-a dreptul vulgar să pui umbreluŃe cu mese pentru bere printre coloanele unui
monument arhitectonic. Biblioteca stă de ani buni în ruină, probabil nu s-au
înŃeles între ei cine cât "câştigă"...
Dar piaŃa gării? Se trage de timp (şi probabil că şi de bani) pentru a se
construi o gară ca un OZN, faŃă în faŃă cu blocurile-turn-dormitoare de pe
vremea tovarăşilor, iar piaŃa de fapt nu există ca element arhitectonic. La doi
paşi, primăria a demolat singura statuie în bronz din Bacău a lui Eminescu,
statuie care ar putea să centreze o piaŃă, dar stă aruncată într-o magazie.
Dar clădirile construite după fantezia "îmbogăŃiŃilor de război", care fac
varză din frontul stradal în mai toate zonele oraşului? Dar străzile, cu circulaŃia
mereu blocată? Dar parcările? Există un domn în primărie, MateuŃ Florin, care
de doi ani a tot promis că reabilitează parcarea de lângă restaurantul "Curcanul
de aur". Acum nu mai vrea să răspundă la telefon, dar zilele trecute un proprietar
din zonă a căzut cu roata din faŃă a maşinii în groapă şi s-a hotărât, în sfârşit, să

76
dea primăria în judecată. Din păcate nu există răspundere administrativă, sunt
sigur că, dacă prin absurd ar câştiga procesul automobilistul păgubit, nu domnul
MateuŃ ar fi bun de plată, ci primăria, deci noi toŃi. Dar parcurile? Dar panourile
pentru reclama comercială? Dar obiectele stradale, de la coşurile de gunoi până
la staŃiile de autobuz? Unde să punem mai întâi "bulina albastră"?
Eu cred că dilema este uşor de rezolvat. În loc să colindăm oraşul cu sacul
cu buline, mai bine am pune una singură, la loc vizibil, pe faŃa(da) Primăriei
Bacău!

4 sept.

77
 37
Între spital şi tribunal

Au trecut o mie cinci sute de ani de când Sfântul Ioan Gură de Aur spunea:
"Eşti păcătos? Nu deznădăjdui, ci intră (în biserică) şi căieşte-te. Ai greşit?
Spune-I lui Dumnezeu: am greşit. Ce greutate este să spui: am greşit? Oare, dacă
nu vei spune că eşti păcătos, nu-l vei avea pe diavol ca denunŃător al tău (la
judecată)? Preîntâmpină, aşadar, acest lucru şi răpeşte această calitate a lui; căci
a osândi este calitatea lui. De ce nu vrei să previi acest lucru, să spui păcatul şi
să-l îndrepŃi când ştii că în el (în diavol) ai un denunŃător, care nu va tăcea? - Ai
greşit? - Intră în biserică şi spune-I lui Dumnezeu: am greşit. Nimic altceva nu
îŃi cer decât numai acest lucru. Căci Scriptura spune: fă tu însuŃi socoteală ca să
te dezvinovăŃeşti (Isaia 43, 26). Spune păcatul ca să te dezlegi de păcat. Nu
există nici o greutate în acest lucru, nici nu trebuie să alegi multe cuvinte şi de
nici o cheltuială nu este nevoie. (...) Chiar dacă eşti bătrân şi ai păcătuit - mergi
la biserică şi pocăieşte-te. Aici este spital, nu tribunal; aici nu se propun chinuri
pentru păcate, ci se dă iertarea păcatelor. Numai lui Dumnezeu spune-I păcatul
tău: "łie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut"(Ps. 50, 5) şi Ńi se va ierta
Ńie păcatul tău."
Tocmai citisem aceste rânduri dintr-o antologie intitulată "Despre
rugăciune şi tresvie în învăŃăturile SfinŃilor PărinŃi" (pp.55-56), când am văzut la
televizor doi "denunŃători", vorba Sfântului Ioan Gură de Aur, pe domnii Tănase
şi Dinescu abordând din nou o temă gravă hlizindu-se, aruncând în derizoriu atât
cel mai important eveniment din viaŃa Bisericii Ortodoxe Române, alegerea
Patriarhului, cât şi instituŃia CNSAS, care devine pe zi ce trece o evidentă
unealtă de şantaj, denigrare, presiune politică.
În cazul alegerii noului Patriarh, cei doi - şi ca ei mulŃi alŃii - discută
despre ceva ce nu înŃeleg. Sfântul Ignatie Briancianinov vorbeşte despre
diferenŃa dintre "înŃelegerea duhovnicească" şi "cunoaşterea trupească". Sunt
două moduri de a înŃelege lumea total diferite. Este imposibil ca veselii şi
guralivii convorbitori de la tv să înŃeleagă cum gândesc sfinŃii părinŃi. Aflu că
Realitatea TV intenŃionează să facă un spectacol mediatic de-a lungul întregii
zile în care va fi ales Patriarhul, poate fac şi "sondaje de opinie", poate publică şi
un "barometru electoral", poate organizează chiar pariuri! Circul nu face decât

78
să murdărească superficial imaginea Bisericii, care este şi rămâne eterna casă a
lui Dumnezeu, atât în sufletul oamenilor, cât şi în istoria şi viaŃa poporului
nostru. De ce se tot agită domnul Dinescu şi compania cu dosarele de "turnători"
ale ierarhilor? Ăsta-i rolul CNSAS? Parcă ar trebui să "deconspire securitatea ca
poliŃie politică", să-i urmărească pe ofiŃerii mai mult sau mai puŃin acoperiŃi, nu
pe cei care au fost terorizaŃi. CâŃi ofiŃeri de securitate, unii cu crime la activ, au
fost "deconspiraŃi", câte dosare penale s-au alcătuit, câte procese sunt pe rol, câŃi
securişti au fost condamnaŃi? Domnii cu rang de ministru din CNSAS îi vânează
tot pe cei pe care-i vâna şi securitatea, apoi fac şedinŃe "de cenaclu" în care-şi
dau cu părerea dacă cineva, indezirabil securităŃii, "a turnat". În cazul doamnei
profesoare Mona Muscă, de exemplu, de ce nu s-a pornit urmărirea penală
împotriva ofiŃerului care i-a făcut dosarul şi acum se presupune că o şantajează?
Se ştie numele lui, a fost "deconspirat"?
Domnul Adrian Păunescu se crede papă, spune că preoŃii trebuie judecaŃi
"cu indulgenŃă", dar cine are dreptul să-i judece, şi pentru ce? Biserica este
"spital, nu tribunal", cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, iar CNSAS-ul, nici el
nu-i tribunal, este doar un cenaclu care produce bârfe, nu condamnarea
adevăraŃilor criminali, pe care un popor întreg o aşteaptă de atâŃia ani!
Oricât s-ar strădui vrăjmaşii să maculeze Biserica, ori să influenŃeze în
vreun fel alegerea de mâine, nu vor reuşi. Ceea ce au reuşit însă cu prisosinŃă a
fost să-şi dea arama pe faŃă, să le vedem hidoşenia în toată splendoarea!

11 sept.

79
 38
Proiectul politic salvator

Corneliu Coposu a conceput CDR ca singura soluŃie de a ieşi din

comunism. PNL, PNłCD şi adevăratul PSD, abia înviate după decembrie 1989,
erau prea firave să poată lupta cu FSN-ul şi apoi cu derivatele lui
criptocomuniste. Alegerile din 20 mai 1990 au arătat elocvent că electoratul
dezorientat şi needucat este uşor de manipulat de cei care i-au spălat creierul o
jumătate de secol. Partidele istorice, fragile faŃă de monolitul derivat din fostul
partid unic, au fost infiltrate cu securişti bine instruiŃi în acŃiuni de subminare, în
diversiuni subtil construite. Istorica rivalitate dintre PNL şi PNłCD servea
tocmai consolidării statului postcomunist. În aceste condiŃii, o construcŃie
politică în stare să unifice forŃele anticomuniste era singura soluŃie. Geniul
politic al lui Corneliu Coposu a reuşit să unească sub cupola CDR atât partidele
istorice, cât şi pe atunci activele organizaŃii ale societăŃii civile, ca AlianŃa
Civică sau Solidaritatea Universitară. Guvernarea CDR din anii 1996-2000 a
întrerupt pentru patru ani degringolada organizată de fostele structuri comuniste
pentru a jefui Ńara, iar domnul preşedinte Emil Constantinescu a fost singurul
preşedinte cu adevărat democrat pe care l-a avut România. Ascensiunea
economică din anii 2000-2007 este o consecinŃă a politicii de restructurare a
economiei dusă de CDR, cu toată opoziŃia administraŃiei locale, dominată de
PDSR, sau a PD-ului, care a sabotat diabolic guvernul din interior. PNłCD şi
domnul preşedinte Emil Constantinescu au plătit scump îndrăzneala de a se
împotrivi mafiei nomenclaturiste. Din 2004 PNL a reluat lupta şi acelaşi PD, cu
aceeaşi persoană malefică în frunte se străduiesc să-l distrugă. Deocamdată i-au
făcut un bine, curăŃindu-l de "infiltraŃii" domnului Stolojan. Era timpul ca
proiectul politic al lui Corneliu Coposu să fie reluat, deoarece este singura
soluŃie pentru a salva Ńara. Întâlnirea de la Timişoara din ziua de Sfânta Maria
este un început care trebuie continuat energic. Manifestul polului de centru-
dreapta, un document politic ce va intra în istorie, nu este mediatizat, embargoul
mediatic de care vorbeşte Emil Constantinescu de atâŃia ani se menŃine.
Electoratul trebuie însă în sfârşit să înŃeleagă faptul că partidele foştilor
nomenclaturişti nu au alt scop decât jaful. PriviŃi la felul cum "negociază"

80
domnul Mircea Geoană: numără voturi, pune condiŃii, face declaraŃii populiste,
se uită în dreapta şi în stânga cu frică, loveşte pe la spate. Nici vorbă de
principii! Corneliu Coposu spunea că în politică orice poate fi negociat, în afară
de principii şi domnul preşedinte Emil Constantinescu observa că tocmai
principiile doctrinare ale partidelor istorice trebuie făcute cunoscute
electoratului. Constatând faptul că viaŃa politică din România pare să fi rămas cu
mult în urma progresului economic, Manifestul de la Timişoara schiŃează un
proiect al României Europene, care nu poate fi pus în operă decât de acest pol de
centru-dreapta.
Românii trebuie să înŃeleagă faptul că prosperitatea care începe să se vadă
acum, după şapte ani de ascensiune economică, este rodul efortului şi
sacrificiilor făcute de CDR şi de domnul preşedinte Emil Constantinescu în anii
1996-2000. Pentru partidele din polul de centru-dreapta este o datorie istorică şi
patriotică să preia, ferm, puterea la viitoarele alegeri. Pentru electorat, această
victorie necesară este singura garanŃie a faptului că România s-a desprins,
irevocabil, din mizeria în care a zăcut o jumătate de secol, că vom trăi într-o
Românie Europeană!

19 sept.

81
 39
Despre educaŃie

În urmă cu zece ani propuneam guvernului Ciorbea drept prioritatea

numărul unu educaŃia. Şi aşa se pierduseră mulŃi ani cu tranziŃia care distrusese
nu numai economia, dar şi mai ales conştiinŃa oamenilor. Românii spuneau că
asta-i democraŃia, că în democraŃie îŃi este permis orice. Nivelul moral al
societăŃii a coborât de atunci din ce în ce mai jos, astfel că acum percepem
problema educaŃiei în general, dar mai ales a educaŃiei morale ca fiind vitală
pentru România. Riscăm să ne transformăm, vorba lui C. Noica, dintr-un popor
într-o populaŃie. Domnul ministru Ion Caramitru avea pe atunci alte priorităŃi, pe
care nu le contest, dar educaŃia nu era numai o problemă a culturii, cum nu era
doar o problemă a şcolii. Eu propuneam înfiinŃarea unei structuri
interdepartamentale, care să adune toŃi factorii educativi în scopul elaborării
unor strategii comune şi pentru mult timp. Era obligatorie convocarea unui
Forum NaŃional care să aducă la aceeaşi tribună biserica, şcoala, instituŃiile de
cultură, mass-media, familia în efortul de a elabora acele strategii. Ar fi trebuit
consultaŃi marii noştri pedagogi, deoarece şcoala noastră nu are nevoie de import
de idei de la americani sau mai ştiu eu de unde.
Propunerea nu-i perimată, chiar ar trebui să se găsească forŃe politice sau
ale societăŃii civile care să o pună în practică. Altfel acest domeniu, vital pentru
Ńară, riscă să încapă pe mâna politicienilor, a sindicaliştilor sau chiar a unor falşi
specialişti. Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului promite o nouă lege a
învăŃământului pe care a „negociat-o” cu sindicatele (unul mai „specialist” decât
altul), iar cel viclean, supărat că „iniŃiativa” nu-i la Cotroceni (un circ
asemănător celui cu pensiile!), a făcut o comisie care să elaboreze ea strategii.
VedeŃi că din acest joc ridicol tocmai pedagogii lipsesc. Comisia de la Cotroceni
este atît de performantă, încât a fost alcătuită prin decizia semnată chiar de el
duminică, 23 septembrie 2007 şi a elaborat Raportul cu privire la etc. pe 6 iulie
2007! Dacă-i bună informaŃia de pe saitul preşedinŃiei, ea trebuie omologată de
cartea recordurilor. Cât despre „specialişti” în domeniul educaŃiei, iată lista
comisiei: preşedinte domnul Mircea Miclea, fost ministru al educaŃiei, profesor
de psihologie (se ocupă cu hipnoza!) la Cluj, vicepreşedinŃi, domnii Daniel
David, tot de la Cluj, şeful catedrei de psihologie clinică şi domnul Daniel
Funeriu, chimist din germania, născut în Arad, secretar domnul Răzvan Florian,
născut la Cluj, specialist în informatică (mai precis, roboŃi!), membri, domnii

82
Dorel Banabic tot din Cluj, dar specialist în construcŃia de maşini (teza de
doctorat despre „deformabilitatea tablelor metalice subŃiri”!) , Cezar Bîrzea, în
sfârşit psihopedagog, din Bucureşti, dar cu doctoratul tot la Cluj, Dragoş
Ciuperu, profesor de petrochimie şi procesarea ŃiŃeiului la Ploieşti, Petre
Frangopol, biofizician, singurul cunoscut pentru seria de articole din „Aldine”,
Mihai Ionac, născut în Oradea, dar profesor la Timişoara (de fapt chirurg
specialist în chirurgia vasculară!), RomiŃă Bumbu, pedagog la Universitatea
Bucureşti , Tudor Luchian, fizician din Iaşi, specialist în biofizică şi Lazăr
Vlăsceanu, sociolog de la Universitatea din Bucureşti. Cu excepŃia a doi-trei (un
pedagog, un psihopedagog, un sociolog), ceilalŃi membri ai comisiei nu au nici o
legătură cu EducaŃia! Probabil se pricep la educaŃie cam tot aşa cum se pricepe
domnul Gheorghe HuluŃă la cultură! Revin deci la propunerea mea de acum
zece ani, de a se organiza o amplă discuŃie pe tema elaborării de strategii
naŃionale în domeniul educaŃiei de către biserică, şcoală, instituŃiile de cultură,
mass-media şi familie. Doamne fereşte să se ia în acest domeniu vital decizii la
Cotroceni!

25 sept.

83
 40
Români buni şi români răi

Sâmbăta asta am avut parte din nou de un spectacol de carnaval oferit de

cel al cărui nume este tabu. SfinŃii PărinŃi îi spun adesea „amăgitorul” şi
spectacolul din PiaŃa UniversităŃii confirmă pe deplin acest nickname. Circul
electoral organizat de un ONG anonim, cu muzică, poze, pupături şi copii
ridicaŃi pe umăr, cu activişti PD forfotind plini de importanŃă printre spectatori,
„pensionari” de douăzeci-treizeci de ani care jucau de mama focului, nu merita
nici două rânduri la coada unei pagini, dacă n-ar fi fost discursul huiduit de
câteva minute al „amăgitorului”. Două fraze, două provocări.
Prima a fost îndemnul adresat jandarmilor de a desfiinŃa gardurile care
separau cele două galerii. Era cât pe ce să asistăm la o bătaie generală, ca la
meciul Steaua-Rapid. Ar fi fost o ilustrare pe viu a efortului pentru unitate şi
armonie pe care vrăjmaşul îl face zi de zi. În viziunea sa, democraŃia înseamnă
să desfiinŃăm Parlamentul şi să organizăm lupte de stradă! Noroc de faptul că
jandarmii, mai cu minte, n-au respectat ordinul dat dintre Ńambale. Sau poate
crede că românii îl idolatrizează, că toŃi, „uniŃi în cuget şi-n simŃiri”, îl adoră ca
pe un al doilea Ceauşescu. Ne crede pe toŃi proşti, sau măcar uşor de prostit, ori
mintea sa bolnavă chiar a dorit să vadă o bătaie generală, ca între marinarii beŃi
dintr-un port exotic ?
A doua frază din spiciul rostit între două sârbe a fost aceea că nu există
români buni şi răi, că există doar români buni. Această banalitate nu este doar o
încercare penibilă de a capta simpatia ascultătorilor, ci ascunde în ea o dorinŃă
perfidă, aceea de a desfiinŃa criteriile de valoare din conştiinŃa românilor.
Spălarea creierelor era obligatorie în comunism, deoarece toŃi oamenii trebuia să
adore un singur partid, un singur conducător, un singur sistem, nu era voie să
faci comparaŃii, ierarhizări, să gândeşti. Multe creiere au rămas destul de
„netede” de pe urma spălării foarte profesioniste de atunci. Este uşor să le aduci
în starea în care „Partidul, Ceauşescu, România” sunt singurele valori la care să
se închine. Libertatea cu care a fost înzestrat omul de Dumnezeu devine o mare
nenorocire dacă nu există „capacitatea deosebirii binelui de rău” (Evrei, V, 14).
Oare putem pune semnul egalităŃii între un monah şi un criminal, între un hoŃ şi
un om care munceşte cinstit, între un politician şi un om politic? Dacă-i băgăm
pe toŃi în acelaşi sac, de unde alegem? DesfiinŃăm alegerile, desfiinŃăm partidele,

84
ne întoarcem la Partidul Unic Democrat, cu iubitul Conducător şi cu Marea
Adunare NaŃională? Oamenii nu sunt exclusiv răi (de dincolo de gard), sau
exclusiv buni (care joacă sârba), dar ei trebuie să înveŃe să aleagă binele de rău,
trebuie să capete discernământ, sau „tresvie”, sau „darul deosebirii” cum spun
SfinŃii PărinŃi şi să poată alege, în deplină libertate, binele sau răul.
„Amăgitorul” este interesat să-i facă pe oameni să nu deosebească binele de rău,
pentru a-i putea păcăli. „Satana se preface în înger de lumină şi slujitorii lui în
slujitori ai dreptăŃii”, spune Sfântul Pavel (II Corinteni, XI, 14-15). Cine nu are
discernământ, riscă să creadă în nălucirile „amăgitorului”, de aceea el începe
prin a ne asigura că „toŃi românii sunt buni”, că nu avem nevoie să alegem. Nici
principii, nici convingeri, nici oameni. Cei câŃiva rătăciŃi, poate câteva sute,
poate câteva mii, care-l aclamă sunt porecliŃi „întregul popor român”, dar să ne
rugăm lui Dumnezeu să apere Ńara şi poporul de amăgitor, dându-le celor mai
mulŃi dintre români darul deosebirii.

2 oct.

85
 41
Principii, interese şi ambiŃii

Cele două aripi ale FSN-ului sunt în derivă, dar pentru motive diferite:
PSD-ul îşi exploatează demagogic şi populist principiile, iar PD-ul nici nu are
principii, deoarece este absurd să se creadă că este un partid creştin-democrat,
chiar şi în variantă populară. Este şi mai puŃin probabil ca principiile socialiste
să se armonizeze cu liberalismul, PLD-ul este o struŃocămilă din punct de vedere
doctrinar. Aşa stând lucrurile, parlamentarii noştri nu au altceva de făcut decât
să negocieze punctual pe subiecte şi programe care satisfac interesele unuia sau
altuia dintre partide, sau, vorbă mare, interesul naŃional. MoŃiunea de cenzură a
fost o mare prostie, din punct de vedere politic, desigur, deoarece nu făcea decât
răspundea la ambiŃia oarecum infantilă a domnului Geoană de a fi prim-
ministru. Nu se poate face politică doar bazându-te pe ambiŃie, sau pe ura PD-
ului faŃă de liberali. EmoŃionalitatea nu are ce căuta în calculul politic, un fel de
joc de şah, bazat totdeauna pe luciditate. Atunci când politicianul acŃionează
trăgând cu ochiul la alegători, emoŃionalizează mesajul pentru a-l face să-i dea
lui voturile. Un exemplu este modificarea legii pensiilor. Socialiştii noştri strigă
pe toate vocile că este un program al lor, dar toate celelalte partide îl revendică,
deoarece este vorba de cinci milioane de voturi! În realitate pensiile sunt aşa
cum sunt chiar datorită PSD-ului, iar eventuala devansare a măririi lor de la 1
noiembrie este în funcŃie de excedentul financiar, nu de voinŃa politică a unuia
sau a altuia. La fel se întâmplă cu salariile profesorilor. Ba chiar şi primarii din
judeŃ ameninŃă cu „greva” dacă nu primesc ceva din excedentul care se pare că
există în buget. Cererea primarilor de a li se da spor de stres şi alte câteva
sporuri este absurdă, ar mai lipsi doar ajutorul social!, ei uită că nu-s funcŃionari
publici, sunt „demnitari”, care va să zică. În FranŃa, de exemplu, primarii satelor
nu primesc nici un salariu, ei sunt cei mai gospodari oameni din sate şi-s onoraŃi
doar cu „funcŃia”. AmeninŃă primarii noştri că vor boicota alegerile
europarlamentare. Iată un exemplu de felul în care interesul personal, de a mai
băga în buzunar câŃiva lei, este opus interesului naŃional, deoarece alegerile
pentru parlamentul european trebuie tratate cu o maximă seriozitate, de ele
depinde felul cum vom fi reprezentaŃi în următorii aproape doi ani în Europa. De
fapt toate partidele, inclusiv primarii grevişti, trebuie să considere alegerile

86
pentru Parlamentul Europei cel mai important eveniment din sfârşitul acestui an.
Nu mai este vorba de ambiŃii sau interese personale, de ură sau calcule
meschine, partidele trebuie să ajungă la consens. Tot aşa cu bugetul, care trebuie
construit printr-un efort colectiv, nu arătând cu degetul spre guvern şi cerându-i
bani fără să te intereseze de unde-i ia. Guvernul poate guverna foarte bine fiind
în minoritate în Parlament, dacă partidele vin la negocieri şi vor să treacă peste
ambiŃiile personale sau peste interesele de grup, punând serios pe primul plan
interesul naŃional.

9 oct.

87
 42
Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită ?

În plin război mondial, când se înfruntau cei doi mari antihrişti ai

secolului trecut, Hitler şi Stalin, Bertolt Brecht scria satira sa antitotalitară cu
optimism, titlul de mai sus era afirmativ. În România de azi trebuie să mă întreb
cu îngrijorare dacă ascensiunea lui Arturo Ui mai poate fi oprită. Se pare că nu.
Cancerul moral, care era stabilizat înainte de 89 în două centre: partidul şi
securitatea, acum a făcut metastaze nenumărate, încât prognosticul este pe zi ce
trece mai rezervat. Cel viclean, cu rânjetul său sardonic, distruge încet, dar sigur
firava democraŃie „originală” instalată în decembrie. Scandalul de săptămâna
trecută, care arată încă o dată câtă dreptate am când cer o lege a presei, este o
reeditare mai grosolană, deci mai cinică, a scandalului Tămădău de acum exact
şaizeci de ani, care a dus la arestarea conducerii PNł. Domnul Ion Cristoiu
spune că este o adevărată lovitură de stat, care urmăreşte căderea guvernului,
dar eu cred că este mult mai mult. Aceleaşi forŃe oculte ale securităŃii care au
distrus PNł-ul au creat acum un scenariu care să distrugă PNL-ul. Cei care nu l-
au crezut sau îl ironizează pe domnul preşedinte Emil Constantinescu, înŃeleg
acum cât de greu este să te lupŃi cu un duşman nu doar demonic, dar nevăzut şi
ubicuu. Un „ofiŃer acoperit” a creat scenariul, unul a făcut filmul în care domnii
Mureşan şi Remeş apar ca doi monştri, un altul l-a dat pe televiziunea naŃională,
la o oră de maximă audienŃă, fără a se mai obosi să rămână „sub acoperire”,
toată maşinăria, bine pusă la punct lucrează pentru reuşita acŃiunii, care nu este
„marea corupŃie” cu care se luptă amăgitorul, al cărui nume este scris cu litere
mari în subtitrările bine alese, nu este nici măcar căderea guvernului, ci
distrugerea PNL-ului. Nu cred că eroii filmului sunt nişte sfinŃi, dar rolul DNA
era să-i prindă şi să-i trimită la închisoare, nu să facă un film de propagandă, în
care nici măcar nu se oboseşte să păstreze veridicitatea, deoarece este greu de
crezut că un om care are opt mii de porci, cum scriu ziarele, poate fi mituit cu
nişte cârnaŃi! OfiŃerii acoperiŃi, care au conceput şi realizat această crimă
informaŃională, nu au urmărit să-i prindă pe şpăgari, ci au urmărit să creeze un
val de indignare în rândul populaŃiei, printr-o sinecdocă prin care se transferă
asupra PNL-ului toată mizeria morală mai mult sau mai puŃin regizată. Din

88
această mistificare uriaşă rezultă că guvernul întreg este corupt, că PNL-ul
întreg este format din hoŃi,, că toate partidele sunt formate din corupŃi şi trebuie
desfiinŃate, doar cel viclean este alb ca un înger, el şi diavolii mărunŃi care
mişună în jurul lui! Acest lucru se urmăreşte şi cu ideea aceluiaşi ducă-se pe
pustii de a face alegeri uninominale pentru parlament, cum sunt aleşi primarii,
sau cum se alegea pentru Marea Adunare NaŃională. Distrugerea partidelor, întâi
PNł, acum PNL, urmează PSD, nu urmăreşte altceva decât revenirea la partidul
unic şi la „marele conducător”. Miza crimei mediatice de săptămâna trecută este
infinit mai mare decât prinderea unor găinari care fură de foame nişte palincă şi
câŃiva caltaboşi!

16 oct.

89
 43
Interesul public

Într-un autointerviu pe care şi l-a acordat în „Formula As”, doamna

Rodica Culcer (scuzaŃi cacofonia!) susŃine că difuzarea filmului „Şpagă pentru
Remeş” produs de autori oculŃi (sau ocultaŃi) a fost „de interes public”, fapt
confirmat şi de CRP-CTP, a fost un „act de curaj al TVR” (confundarea omului
cu instituŃia este, orice s-ar zice, „de tristă amintire”…), iar domnul prim
ministru n-ar dreptul să-i servească nici o „lecŃie de deontologie”, deoarece el
nu este jurnalist. Mai mult, în guvern sunt trei miniştri cu dosare la DNA, iar
„după câte se zvoneşte, se pare că ar mai fi doi miniştri pe rolul procurorilor
anti-corupŃie”. „Acest caz a ajuns în atenŃia publicului european”, iar guvernul a
blocat comisa specială de la Cotroceni „care decide asupra începerii urmăririi
penale împotriva demnitarilor”. Am citat atât de amplu, deoarece nu mi s-a dat
să văd până acum un mai clar exemplu de minciună mediatică. „Zvonerul” care
produce intoxicarea are drept „răspândac” fie TVR-ul, căruia îi atribuie decizia
de difuzare a filmului, fie „Formula As”, unde scrie cu seninătate despre ce „se
zvoneşte” cu privire la corupŃia miniştrilor, sau că guvernul blochează comisia
„care decide” asupra începerii urmăririi penale. Scopul este unul singur:
denigrarea PNL şi a guvernului, nici vorbă de lupta împotriva corupŃiei!
La urma urmei, ce este „interesul public”? Publicul este mai interesat să
vadă cât de neprofesionist lucrează „serviciile”, sau să vadă măcar un corupt în
închisoare? Presupunând apoi că informaŃia din filmul cu pricina este sută la
sută adevărată, care este „interesul public” de a o difuza fără nici un comentariu?
Să fie denigrat astfel PNL-ul, guvernul, întreaga lume a politicii româneşti?
Televiziunile ajung de obicei la evenimente în timp real, sau cu un decalaj de
una, două ore. InformaŃia crudă este de cele mai multe ori „în direct”, dar
adevăratul ziarist nu se mulŃumeşte doar cu răspunsul la celebrele întrebări
„cine, ce, unde, când, cum”, ci trebuie să emită şi opinii, iar dacă cititorii acceptă
comentariile lui, el devine lider de opinie, chiar formator, în măsura în care tot
mai mulŃi cititori cred în comentariile lui. Aşa se explică succesul mare al talk-
show-urilor, chiar dacă mulŃi dintre cei chemaŃi să-şi dea cu părerea sunt foarte
departe de profesionalismul pe care-l presupune comentarea mediatică a unui

90
eveniment. Ziarele serioase, care au pierdut de mult bătălia pentru prioritate în
livrarea informaŃiei, se orientează spre opinii, spre comentarii în rubrici
încredinŃate unor profesionişti adevăraŃi. Este adevărat că pe internet, ca un
imens bulgăre de zăpadă, opinia este la rândul ei comentată de mii de anonimi,
unii plătiŃi pentru a susŃine ceva, alŃii care-şi exhibă frustrările într-un limbaj de
neadmis pentru nişte oameni civilizaŃi, dar şi alŃii care vin cu subtile comentarii,
de multe ori mai interesante decât articolul de la care se pleacă. Rămâne totuşi
ziarul „de hârtie” încă pentru mult timp principalul mijloc de formare a opiniei
publice. Iată de ce tabloidizarea a tot mai multor ziare reprezintă un pericol
pentru democraŃie în măsura în care privează publicul cititor de „opinii”, desigur
diferite, dar cu cât mai diferite, cu atât mai capabile să formeze „opinia publică”.
Acesta-i adevăratul „interes public”, nu manipulările grosolane făcute de
doamna Rodica Culcer şi compania.

23 oct.

91
 44
„La plebiscit!”

Celebrul Farfuridi este din nou model pentru politicianul român, iar
Caragiale se dovedeşte încă o dată cel mai mare politolog al nostru. Absurditatea
convocării unui „plebiscit”, adică o consultare a plebei pe o temă care este deja
în dezbaterea Parlamentului, ba chiar Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru a
scurta discuŃiile este uriaşă. Şmecheria celui viclean, de a propune pentru
alegerile parlamentare votul „ca la primari”, în speranŃa că va avea un partid
unic în parlament, pe care să-l conducă tot el, este cusută atât de grosolan cu aŃă
albă, încât chiar şi comentatorii aserviŃi amăgitorului deschid gura jenaŃi,
încercând să dreagă busuiocul. Reducând la absurd, dacă în toate
circumscripŃiile electorale din Ńară ar fi pe primul loc un pedist, am putea avea
un parlament monopartid. Presupunând că toŃi pediştii au câştigat alegerile cu
cincizeci la sută plus un vot, jumătate din electorat nu ar mai fi reprezentată în
parlament, iar minorităŃile naŃionale împrăştiate în Ńară, cum sunt Ńiganii, nu ar
putea obŃine nici un mandat. Pe de altă parte şi sistemul propus acum în
parlament mi se pare dificil de aplicat, nu doar datorită calculelor complicate pe
care le presupune, dar şi datorită faptului că nu este nici cal, nici măgar. Eu am
scris încă din 1992 un articol intitulat „Cine se ascunde sub siglă” în care
observam că actualul sistem permite multor „nimeni” să ajungă parlamentari.
Controlul electoratului asupra listelor de partid s-ar fi putut însă realiza prin
votul uninominal pe listă, cu alte cuvinte alegătorul să pună ştampila VOTAT nu
pe sigla partidului pe care-l agreează, ci pe numele candidatului preferat din lista
partidului respectiv. În ultimii ani am văzut că şi Partidul Conservator a venit cu
această propunere. Ea poate duce la alegerea ultimului candidat de pe o listă, iar
capul de listă să nu ajungă în parlament, deci se realizează mult dorita primenire
a „clasei politice”, este uşor de înŃeles pentru alegători şi nu permite aranjamente
prin care un politician cu notorietate care aduce de fapt voturile, să fie plasat pe
locul zece, iar pe locurile eligibile să fie aranjată gaşca preşedintelui de judeŃ, ori
oameni impuşi de la centru.
La adunarea electorală a PNL de la Iaşi pentru prezentarea
europarlamentarilor, un alegător întrebat de un reporter cine candidează pentru
europarlamentare din partea PNL a răspuns, foarte convins: Băsescu! În aceeaşi
emisiune reporteriŃa, o „fătucă”, vorba lui Ion Cristoiu, spunea candid că

92
euroalegerile vor avea loc la 25 decembrie! Avea dreptate doamna Doina
Cornea când spunea că pentru noi votul universal este chiar o piedică în
consolidarea democraŃiei, deoarece marea majoritate a votanŃilor sunt neinstruiŃi
şi deci uşor de manipulat de către cel viclean. Ce va înŃelege liberalul ieşean
despre care am vorbit din întrebarea amăgitorului ? Ştie ce înseamnă „scrutin”?
Dar când aude de „tur”, ce înŃeles îi dă?
Cât despre europarlamentare, eu tare mă tem că nu găsim, pe listele
tuturor partidelor, mari sau mici, treizeci şi cinci de candidaŃi care să aibă ce
face în parlamentul european! Liderul PD de la Iaşi era foarte mândru că are
drept candidată o profesoară din Vaslui, care este o foarte bună autoare de
proiecte finanŃate din bani europeni, probabil vreun acoperiş de şcoală, sau un
grup sanitar. Păi dacă-i aşa, abia o asemenea „specialistă” ar trebui păstrată în
Ńară, până face atâtea proiecte de Vasluiul devine o mică Genevă, să spunem.
Mare criză de cadre trebuie să fie la partidul care are pretenŃia ridicolă de a
deveni „partid unic”!

30 oct.

93
 45
Despre violenŃă

Săptămâna care a trecut a abundat în acte de violenŃă. Cazul Ńiganului care

a tâlhărit (zice el!), a violat şi asasinat (zice presa!) soŃia unui ofiŃer de rang înalt
din marina italiană a isterizat întreaga Europă. De la primarul Romei până la
extremiştii fascişti, un val de resentimente s-a abătut asupra românilor, deşi ei nu
au nici o vină. Englezii protestează împotriva italienilor care-i fugăresc pe Ńigani
din taberele improvizate la periferia marilor oraşe, de teamă că aceştia se vor
duce în Anglia. Italienii îi expulzează pe „imigranŃi”, neînŃelegând că au de-a
face cu cetăŃeni ai Uniunii Europene, nu cu marocani, sau kurzi! ObligaŃia
guvernului italian de a-i integra este la fel de mare ca obligaŃia guvernului
român, sau englez. De fapt problema Ńiganilor se dovedeşte a fi nu o problemă a
României, ci a Uniunii Europene, dar violenŃa cu care este tratată de presa
italiană şi de politicieni, confuzia, voită sau nu, care se face între Ńigani şi
români arată faptul că nu doar la noi, ci în întreaga Europă există o anomie
generată de impactul unor valori sau prejudecăŃi de peste ocean asupra unei
civilizaŃii care avea – şi eu sper că încă mai are! – propriile ei valori. SoluŃiile
punctuale sunt mai degrabă comice. Francezii le-au dat unor Ńigani stabiliŃi la
Paris porci să pornească o afacere în România. După câteva luni, ambasadorul
FranŃei la Bucureşti s-a dus în Banat să vadă cum merge afacerea Ńiganilor şi a
constatat, uluit, că aceştia …mâncaseră toŃi porcii! Parlamentul European
trebuie să găsească o soluŃie continentală şi viitorii noştri europarlamentari ar
putea avea o asemenea iniŃiativă. Ferească Dumnezeu ca Europa sa nu devină o
junglă umană, mult mai periculoasă decât jungla africană!
Mediatizarea excesivă a violenŃei produce o continuă escaladare. Se
ajunge astfel la violenŃa de pe stadioane, unde după suporteri, acum se bat şi
fotbaliştii, şi arbitrii, chiar şi stafurile cluburilor! ViolenŃa pe şosele face zilnic
victime. ViolenŃa din şcoli duce chiar la crimă: tinerii se omoară fie în şcoală, fie
la discotecă. În Crângaşi s-a furat un bancomat cu totul, în timp ce OTV-ul
transmite în peste trei sute de ore un „serial” despre crima de la Braşov. În
sfârşit, culmea violenŃei a fost atinsă la B1TV, unde mi-a fost să aud cel mai
violent discurs politic din gura celui viclean, care a profitat de invitaŃia „naşului”
pentru a înjura în stânga şi în dreapta. Până şi la o emisiune de cultură, cum este
cea a domnului Cristi Tabără, s-a discutat despre violenŃa în familie. Domnul

94
profesor Constantin Enăchescu enumera printre cauzele violenŃei egoismul,
dorinŃa de posesiune, nerespectarea rolurilor (în familie, dar şi în societate), în
sfârşit ura care în sufletele oamenilor înlocuieşte iubirea cea propovăduită de
Iisus Hristos. Domnul profesor vorbea despre o nevroză familială, dar eu cred că
putem vorbi şi de o nevroză socială, ale cărei cauze trebuie căutate nu doar în
importul unor valori străine de spiritul nostru, ci şi în lipsa unei educaŃii la care
să concure familia, şcoala, biserica, instituŃiile de cultură, mass-media, dar şi în
excesiva toleranŃă faŃă de infractori, în lipsa de eficienŃă a autorităŃii exercitată
de poliŃie, justiŃie, celelalte instituŃii ale statului. O violenŃă în masă, deci cu
circumstanŃe agravante, cum a fost cea organizată de elevii băcăuani în „ziua
chiulului” a fost privită cu toleranŃă, chiar cu simpatie de către unii directori,
chiar de către domnul inspector general. Problema violenŃei trebuie tratată cu
maximă seriozitate, dar nu emoŃional. Ceea ce fac televiziunile când transmit un
jurnal plin de crime, accidente şi violuri, urmat de un film cu acelaşi subiect mi
se pare o violenŃă informaŃională la fel de gravă cu a locatarului de la Cotroceni.
Zâmbind cinic, o „ziaristă” debita zilele astea truismul că ştirile proaste se vând
bine. Este adevărat, dar şi drogurile se vând bine, şi armele!

6 oct.

95
 46
Încă un scenariu

Scandalul din Italia se amplifică. Presa, dar şi primarul Romei, şi domnul

Romano Prodi alimentează ura colectivă faŃă de români, iar ziarul „Ziua” crede
că în spatele acestei uriaşe manipulări stă KGB-ul, deoarece primarul Romei
este un comunist notoriu, deci este în solda Kremlinului. Eu cred că mai degrabă
serviciile secrete din România au conceput şi pus în scenă toată povestea şi iată
pe ce mă bazez:
Serviciile noastre secrete trebuie să ştie ce se întâmplă cu românii aflaŃi
peste graniŃă. Guvernul trebuie informat, pentru a preveni o situaŃie cum este cea
din Italia. M-am îngrozit când am aflat câte mii de miliarde de lei din buget sunt
tocate de „servicii”. Din atâŃia bani, nu se poate să nu angajeze nişte ofiŃeri
acoperiŃi în mass-media italiene, măcar câŃi sunt în mass-media româneşti.
Aceştia au primit ordin să atenueze impactul presupusei crime comise de un
Ńigan din România, sau dimpotrivă, să inflameze cât mai mult cazul? Cum a fost
pregătită din punct de vedere informativ vizita domnilor Călin Popescu
Tăriceanu şi Adrian Cioroianu în Italia? łin minte că un coleg de facultate, Gigi
ŞprinŃeroiu, devenit ofiŃer de securitate şi apoi chiar directorul Agerpresului, a
venit în Bacău să pregătească vizita lui Nicolae Ceauşescu. Avea la dispoziŃie
trei etaje din hotelul „Decebal”, o numeroasă echipă şi povestea că, atunci când
Ceauşescu se apropie de un muncitor şi dă mâna cu el, ştie şi ce salariu are, câŃi
copii, chiar ce mănâncă şi unde locuieşte! Eu nu zic să se organizeze
potemkiniade precum se organizau atunci, dar demnitarii români trebuie
protejaŃi, mai ales în străinătate şi măcar sub raport informativ. Cum este posibil
ca un Ńigan condamnat la puşcărie şi căutat prin Interpol să aibă în Italia statut de
refugiat politic (!!!) şi să poată intra la o întrunire unde erau cei doi demnitari
români, ba chiar să afirme, insolent, că-l iartă pe domnul ministru de externe
pentru cele afirmate? Dar domnul Adrian Cioroianu, atunci când a vorbit despre
un lagăr în deşert, nu s-a referit la Ńigani, ci la infractori, la hoŃi şi criminali. Ce
fel de „discriminare” e asta? Păi şi eu vreau să fiu „discriminat” de hoŃi şi
criminali! Mi se pare absurd ca statul român să cheltuiască 15 milioane pe lună
cu un deŃinut, în timp ce un om cinstit, care munceşte pe brânci, abia câştigă
cinci milioane! Centrul Simon Wiesenthal cere premierului Călin Popescu

96
Tăriceanu să îl destituie pe ministrul de externe Adrian Cioroianu. O fi vorba de
o fundaŃie care apără hoŃii şi bandiŃii, un fel de „Criminali din toate Ńările, uniŃi-
vă”? Domnul ministru nu a făcut discriminare între români şi Ńigani, ci între
oamenii cinstiŃi şi infractori. Infractorii trebuie să simtă asprimea legii, nu să fie
apăraŃi de tot felul de fundaŃii, ba chiar statul italian să le acorde şi azil politic,
apoi să se plângă de creşterea criminalităŃii. Intimidat, a dat înapoi, şi-a cerut
chiar scuze, deşi nu avea de ce, apoi a participat la o emisiune de la „Realitatea”
unde doi circari şi-au bătut joc de el mai ceva ca Ńiganul din Italia! Cel viclean
îşi freca mâinile de bucurie şi striga că este şi el discriminat, i se aplică „dublu
standard” când este condamnat pentru că a făcut-o pe o ziaristă „Ńigancă
împuŃită”, iar ministrul de externe nu este demis!
Cine oare să fie beneficiarul acestui imens scandal? KGB-ul? Cine a dat
ordin „serviciilor” să producă valul de violenŃă în Italia, apoi să nu-i protejeze
informativ pe domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Adrian Cioroianu în vizita lor
la Roma? Cin-să fie, cin-să fie?...

12 nov.

97
 47
Electorale

Cea mai scurtă campanie electorală postdecembristă a intrat în linie

dreaptă. Partidele nu s-au întrecut în a tipări afişe, mitingurile electorale au fost
mai degrabă discrete, iar televiziunile au acordat o exagerat de mică atenŃie
evenimentului. Eu am participat doar la mitingul organizat de PNL pentru
prezentarea doamnei Renate Weber, candidata liberală pentru Bruxelles. Sala
„Ateneu” mi-a amintit de campaniile din 1992 şi 1996, când, în calitate de
purtător de cuvânt al CDR, m-am implicat cu entuziasm în lupta politică. Foarte
mare diferenŃă faŃă de ce se întâmpla atunci. Am remarcat acum în primul rând
un cu totul alt public: sala era plină de oameni tineri, bine îmbrăcaŃi, plesnind de
sănătate, cu priviri inteligente, un electorat cu care se poate vorbi, nu trebuie
doar „manipulat”. Candidata liberală a angajat un dialog firesc, foarte liber, cu
sala, în care a expus proiectele sale pentru UE, fără nici o nuanŃă demagogică,
fără „promisiuni electorale”, uneori chiar destul de tehnic. A vorbit şi despre
criza italiană, dar mai ales şi-a exprimat indignarea pentru faptul că
europarlamentari români din PD, membri ai grupului popular, nu numai că nu au
reuşit să-şi determine colegii să voteze rezoluŃia în care se făceau recomandări în
legătură cu evenimentele din Italia, dar au şi fugit din sală ca să nu voteze
„împotrivă” cum a votat tot grupul PPE! Asta nu-i doar laşitate, este un model
de cum nu trebuie să fim reprezentaŃi în parlamentul european. Acolo trebuie
trimişi deputaŃi care să fie şi buni specialişti, dar să fie şi patrioŃi, să apere
interesele României în Europa. Am citit şi eu rezoluŃia de pe blogul
http://renateweber.ro şi nu am fost chiar impresionat, noŃiunea de „agresiune
rasistă” împotriva cetăŃenilor români mi se pare nepotrivită, românii sunt albi şi
europeni, nu-s de altă rasă, apoi parlamentul european va avea de lucru atunci
când va trebui să definească exact ce se înŃelege prin „discriminare”, „integrare”,
„asimilare”, până unde se merge cu integrarea şi de unde începe asimilarea, dar
era o rezoluŃie favorabilă românilor şi este de neacceptat ca parlamentari români
să fie împotrivă. Alegătorii trebuie să vadă în acest exemplu cine sunt
europarlamentarii PD şi ce vor face la Bruxelles, dacă vor fi aleşi. Trebuie să se

98
întrebe dacă europarlamentarii propuşi de PNłCD, care fac parte din acelaşi
grup al PPE, ar fi acŃionat la fel şi să facă diferenŃa.
Alegerile pentru Parlamentul Europei sunt foarte importante pentru noi.
Indiferent cu ce partid vom vota, trebuie să fim convinşi că vom fi reprezentaŃi
de politicieni de valoarea profesională şi morală a doamnei Renate Weber.
Alegerile de duminică pot da adevărata valoare a candidaŃilor şi a partidelor,
deoarece cred că nu vor fi afectate de emoŃionalităŃi demagogice de genul celor
pe care încearcă cel viclean să le infuzeze în electorat prin discursuri imorale
cum a fost cel de la Cluj, ori prin suprapunerea unei teme absurde, cum este cea
a referendumului pentru o problemă deja legiferată prin asumarea răspunderii
guvernului. Cine-l crede că va micşora numărul parlamentarilor, sau că va face
parlament unicameral, când tot mai mulŃi români ştiu legile şi ştiu că forul
legiuitor este Parlamentul României? Sper ca alegătorii care se vor prezenta
duminică la urne să fie inteligenŃi şi instruiŃi, cum erau cei de la mitingul liberal.
Am întâlnit un fost elev care spunea că se va duce la referendum, dar nu
se va prezenta la alegeri. „Invers!” i-am strigat, nu înŃelegi că referendumul este
absurd, forŃează demagogic uşi deschise, pe când la alegeri te manifeşti pentru
prima dată în calitate de CetăŃean al Europei? Fostul meu elev nu avea cultura
politică necesară pentru a discerne. Dar domnul Mircea Geoană?

20 nov.

99
 48
Romgleza

Hotărârea Academiei de a include în viitoarea ediŃie a DicŃionarului

Limbii Române cuvinte licenŃioase, din argou, importate excesiv din limba
engleză sau prescurtările folosite în comunicarea prin mijloace electronice a
stârnit o mică furtună. Neobositul domn profesor George Pruteanu tună şi
fulgeră, chiar presa ocupată până peste cap cu politica a găsit timp să-şi dea cu
părerea, iar la un post de televiziune din Bacău am ascultat o foarte bună analiză
făcută de doamna profesoară Ionela Andrei. Problema nu-i nouă, dar tinde să ia
amploare datorită faptului că la noi totul tinde să ia proporŃii catastrofice datorită
faptului că totul se emoŃionalizează.
Un dicŃionar tezaur sigur că trebuie să cuprindă şi cuvintele licenŃioase, şi
argoul, şi regionalismele, el trebuie să fie un inventar a textului scris în limba
română, de la scrisoarea lui Neacşu din 1521, până la acest articol şi mai
departe. Dar DEX-ul, în măsura în care este un act prin care se defineşte limba
română literară, alături de Gramatica Academiei şi DicŃionarul ortografic,
ortoepic şi de punctuaŃie, trebuie să cuprindă numai cuvintele pe care Academia
le acceptă. Corectitudinea folosirii limbii române literare este nu doar o
chestiune de cultură, dar este şi principalul mijloc de dezvoltare intelectuală
pentru oricare vorbitor de limbă română. Invazia de cuvinte din engleză, cu care
se luptă domnul profesor George Pruteanu, este un fenomen lingvistic
asemănător celui de acum o sută şi cincizeci de ani, când limba română a fost
invadată de cuvinte din limba franceză. Unele vor fi asimilate, altele nu.
Problema este cum le asimilăm. Găsesc în cutia poştală o reclamă în care citesc:
„Îmi doresc cel mai tare birthday party”. De şapte ani apare o revistă pentru
elevi, „CD Forum”, subintitulată „Magazin multimedia educaŃional”, care
publică e-book-uri (cărŃi în format electronic) numai în limba engleză, softurile
comentate sunt doar în engleză, chiar dacă există şi variante româneşti. În
ultimul număr, de exemplu, este recomandat un soft pentru studierea Bibliei în
limba engleză şi în alte câteva zeci de limbi, nu şi română, când există portalul
www.credo.ro mult mai complex şi adresat românilor. Eu le-am oferit cartea
mea „Introducere în poezie” şi au publicat-o pe CD, dar cred că a fost una dintre
cele câteva excepŃii de texte în limba română.

100
 De ce mi se pare necesară această discuŃie? Tinerii comunică prin SMS-
uri, ori pe Messenger cu semne, prescurtări, porecle, cu un limbaj mai familiar
decât limba literară. Ar trebui învăŃat chiar în şcoală, programa a introdus la
clasa a IX-a o temă, unde se învaŃă calamburul, acronimul etc. Este adevărat, aşa
se poate comunica, dar nu se poate gândi. O eroină a lui Bulgakov vorbeşte doar
în exclamaŃii şi se înŃelege bine ce spune, ea comunică, dar nu gândeşte. Noi nu
putem gândi altfel decât prin cuvinte şi cultivarea limbii literare este obligatorie
dacă dorim să ne dezvoltăm capacitatea de a gândi. Cât despre cuvintele din
argou, ori porecle (nicknames”?), le găsiŃi pe site-ul (ori „saitul”?)
www.123urban.ro care a adunat aproape trei mii de articole. Vă puteŃi amuza
citindu-le, dar nu vă sfătuiesc să le folosiŃi. Cum ar fi să auziŃi la ora de literatură
că în „Luceafărul” Cătălina este „o gagică mişto”, în timp ce Cătălin este
„naşpa”!

26 nov.

101
 49
Culturnicii

La mijlocul săptămânii trecute aflu din ziare că va avea loc cea de a XIII-a
ediŃie a Simpozionului NaŃional de Estetică. Dar abia discutasem cu Geo Popa
despre simpozion şi-mi spusese că ministerul nu are bani, că anul acesta, ca şi
anul trecut, nu se organizează! De unde a făcut, brusc, rost de bani? De ce nu
mi-a dat şi mie un telefon, să stabilim programul, ca-n fiecare an? Este adevărat
că eu vorbisem cu Ştefan Munteanu şi-i propusesem organizarea simpozionului
la Universitatea Bacovia, deoarece Ńin la acest prim proiect al meu de după 89 şi
văd că Geo Popa caută doar pretexte pentru a-l evita. Alertat de Ştefan
Munteanu, Geo Popa a găsit repede bani pentru a organiza un simulacru, fără să-
mi spună nimic. De ce? Este vorba de mentalitatea asta de culturnic pe care o au
încă mulŃi dintre cei care sunt plătiŃi să creeze cadrul organizatoric în care actul
cultural să se desfăşoare în deplină libertate. Pe ei nu-i interesează decât să
„raporteze acŃiunea”, ca pe vremea tovarăşului Calimandric. Şi eventual să
obŃină ceva beneficii… După cunoscuta mentalitate, se cred şefi, nu înŃeleg că ei
sunt plătiŃi de stat pentru a se pune la dispoziŃia oamenilor de cultură, a artiştilor,
a celor care construiesc în spirit, nu invers. Vrea Geo Popa să considere
simpozionul o „acŃiune” a Casei Apostu, vrea domnul Marin Aiftincă să-l treacă
pe lista de „activităŃi” a secŃiei de filozofie a Academiei? N-au decât. Dar să nu-l
deturneze de la intenŃia cu care, acum patrusprezece ani, l-am pornit împreună
cu Grigore Zmeu: aceea de a readuce estetica în atenŃia oamenilor de cultură şi a
publicului, după ce fusese atâŃia ani marginalizată, alături de genetică şi
cibernetică, deoarece contrazicea flagrant marxismul. Am sperat ca în aceşti ani
să vină tot mai mulŃi tineri spre estetică, am sperat ca în universităŃi să apară
catedre de estetică şi la facultăŃile tehnice, ori economice, dar văd că nici măcar
simpozionul de la Bacău nu înaintează. Nimic nu se poate construi în spirit cu
ajutorul culturnicilor, ei doar parazitează cultura, fie că-i vorba de un actoraş
submediocru, fie că-i vorba de un profesor de filosofie care se crede filosof
(chiar doi!). Jalnica însăilare de vineri nu a putut fi salvată nici de prezenŃa
venerabilului meu maestru de la Universitatea ieşeană, Al. Husar, nici de
prezenŃa bunului meu prieten Grigore Zmeu, autor al atâtor cărŃi de estetică încât
ajung să umpli cu ele un raft de bibliotecă. Deprimat, am deschis ziarul de

102
sâmbătă şi mi-au căzut ochii pe un interviu cu poetul Victor Munteanu. FundaŃia
Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov”, al cărei preşedinte este, a realizat în
treisprezece ani de existenŃă cât toate instituŃiile de cultură subvenŃionate de stat
şi ceva pe deasupra. Asemenea expresii de organizare a societăŃii civile trebuie
încurajate. Asemenea oameni, ca poetul Victor Munteanu, care nu trebuie să
„raporteze acŃiuni” nimănui, care tot ce face nu face din obligaŃie, ci din bucuria
creaŃiei nu doar în spirit, ci şi în fapta culturală sunt adevăraŃii creatori ai lumii
în care trăim. Culturnicii, şi ei, ce să facă? Mai parazitează ici şi colo, cât pot!

4 dec.

103
 50
Paradoxul esteticului

Aşa cum se spune în Crez, Dumnezeu este „Făcătorul cerului şi al

pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.” Cele văzute sunt în jurul nostru,
le înŃelegem mai mult sau mai puŃin, cu ştiinŃa pe care o dobândim fiecare, mai
ales cu „ştiinŃa vieŃii”, ne ciocnim în fiecare clipă de ele, unele ne plac, altele nu,
unele ne sunt de ajutor, altele ne fac viaŃa amară, în sfârşit, asta este lumea în
care trăim.
Dar cealaltă? Cum o fi lumea „celor nevăzute”? Oamenii au încercat tot
timpul să ajungă „dincolo” prin metode oculte, prin vrăji sau sisteme esoterice
accesibile doar câtorva iniŃiaŃi. Biserica a condamnat totdeauna asemenea
practici luciferice, izvorâte din mândrie. Nu i-a mai rămas omului decât să
găsească un mijloc prin care, cu cele cinci simŃuri ale lui, să găsească o cale de
acces spre cele nevăzute. „Vreau să te pipăi şi să urlu: este!” strigă, dramatic,
psalmistul arghezian. A inventat astfel arta, care face „Duhul Sfânt sensibil”,
cum spune Ion Barbu. Dimensiunea estetică a artei stă tocmai în capacitatea
acesteia de a permite accesul spre lumea celor nevăzute. O fi bine, o fi rău?
SfinŃii părinŃi ne avertizează în legătură cu faptul că în lumea de care vorbim
sunt şi îngeri, sunt şi demoni, iar pentru om este aproape imposibilă discernerea.
Lumea fascinantă a lui Mircea Cărtărescu, de exemplu, este angelică, sau
demonică? Dar muzica lui Liviu Dănceanu? Nu cumva multe dintre
capodoperele artei din totdeauna sunt „scrise cu mâna stângă”, vorba lui
Arghezi? (Stânga este şi în artă, cum este şi în politică, demonică!) Paradoxul
estetic al artei stă tocmai în faptul că reuşeşte, cu ajutorul obiectului estetic
aparŃinând lumii celei văzute, să ne ajute să „vedem” lumea cea nevăzută: opera
de artă este un model aparent al realităŃii văzute, dar în fapt este modelul
realităŃii nevăzute, dacă ştim să-l citim.
Foarte puŃini artişti reuşesc să facă sensibilă pentru public lumea celor
nevăzute. Aşa cum am arătat, este chiar periculos. Cele mai multe opere de artă
exprimă psihologicul, socialul, politicul. Există telenovelele, manelele, poeziile
lui Adrian Păunescu. Multe sunt foarte bine făcute, denotă mult talent, au
succes, ele comunică lumii ceea ce vrea chiar ea să vadă: sunt nişte oglinzi.

104
Chiar arta religioasă, când devine kitsch, deci când se abate de la canoane, poate
trimite spre emoŃional, ratând astfel bucuria întâlnirii cu Dumnezeu.
Arta estetică (nu-i un pleonasm!) este o „patimă cerească” aşa cum spune
Tudor Arghezi printr-un celebru oximoron, adică exprimă, paradoxal, prin
sunete, forme, culori, cuvinte, prin obiecte artistice, deci, care aparŃin lumii
văzute, lumea nevăzută spre care cu toŃii tânjim.

10 dec. 2007

105
 51
Apusul democraŃiei ?

DemocraŃia instaurată la noi acum optsprezece ani, aşa originală şi fragilă

cum este, a dus la o dezvoltare considerabilă a României din toate punctele de
vedere. Cea mai mare cucerire a evenimentelor din decembrie 89 a fost, cum
însuşi domnul Ion Iliescu declară, apariŃia pluripartitismului şi mai ales
posibilitatea alternării la putere a partidelor politice. OpoziŃia ca instituŃie
definitorie pentru democraŃie („Cum poŃi guverna, domnule, fără opoziŃie?” îl
întreba Ilie Moromete pe fiul său, proaspăt activist de partid!) a fost exersată, pe
rând, de toate partidele politice şi astfel ele au învăŃat lecŃia fermităŃii
principiilor, a subtilităŃii dezbaterilor parlamentare, a negocierii şi a
compromisului politic. Totul este pe cale să se piardă tocmai acum, când avem
nevoie de oameni politici şi de partide care să se integreze în parlamentarismul
european. O pacoste care vrea să controleze totul în Ńară vede în parlament şi în
partidele politice - expresii autentice ale democraŃiei – piedici serioase în calea
spre puterea absolută. GăselniŃa cu votul uninominal în două tururi de scrutin, pe
bună dreptate respinsă într-o covârşitoare majoritate de români, este pe cale să
fie readusă la viaŃă de partidul declarat „prezidenŃial” (oare-i constituŃional acest
lucru?), în colaborare cu PSD. O lege electorală există prin asumarea răspunderii
guvernului. CSJ a declarat doar două articole neconstituŃionale, aceste două
articole pot fi schimbate uşor în câteva ore de dezbateri, dar presupun că
susŃinătorii votului uninominal în două tururi de scrutin vor profita de aceste
dezbateri pentru a-şi atinge Ńelul, care nu este al lor, ci al vrăjmaşului care-i
ghidează. Este adevărat că nici mie nu-mi place legea propusă de guvern,
deoarece este un compromis care salvează doar pe jumătate partidele de la
desfiinŃare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că se desenează alte circumscripŃii
electorale decât judeŃele, fapt ce nu-i tocmai constituŃional…Mult mai simplu ar
fi fost dacă s-ar fi adoptat principiul votului uninominal pe listă de partid. Vreau
să spun că pe fila partidului respectiv - PSD, PNL, PNłCD, PC, PRM, PD etc. -
ar fi fost sus sigla, iar pe pagină toŃi candidaŃii, eventual cu fotografii şi
competenŃe (profesor, medic, economist, inginer, jurist etc.). Alegătorul ar trebui
să pună ştampila nu pe siglă, ci pe numele celui pe care-l preferă din partidul
respectiv. La număratul voturilor, partidul care are trei deputaŃi, să spunem, în
judeŃul Bacău, nu ar mai trimite în ordinea de pe listă, ci în ordinea voturilor

106
obŃinute de fiecare candidat. În partide nu s-ar mai putea negocia locurile
eligibile, iar alegătorii ar fi reprezentaŃi în parlament toŃi în funcŃie de opŃiunile
lor politice, dar şi în funcŃie de preferinŃele individuale. Simplu, clar, fără
calcule sofisticate, fără aranjamente de culise, dar păstrând ca o valoare supremă
pluripartitismul, singura garanŃie a unei democraŃii autentice. Problema este
foarte gravă şi trebuie tratată ca atare de toŃi cei care se vor pronunŃa zilele astea
în Parlament. Nu trebuie lăsată łara pe mâna celui viclean, deoarece un apus al
partidelor politice, bune – rele cum sunt, ar însemna un apus al democraŃiei şi ar
fi păcat ca tocmai acum, în acest decembrie 2007, când a împlinit vârsta
majoratului, aceasta să cadă sugrumată de dorinŃa maladivă de putere a celui al
cărui nume este pentru mine tabu.

18 dec.

107
 52
Lumea văzută din fotoliu

Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos m-a găsit anul acesta în
fotoliu, privind prin fereastra televizorului lumea. În casă este cald şi bradul
clipeşte molcom din luminile lui, dar afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud
din ce în ce mai stins, din ce în ce mai departe. Lumea pe care o contemplu pe
ecran este o lume din ce în ce mai absurdă, o lume peste care îşi aruncă
vrăjmaşul rânjetul său grotesc.
Invidia, nemulŃumirea, ura sunt sentimente omniprezente, care ne
amintesc mereu cine este stăpânul lumii acesteia. Am văzut un târg al celor mai
scumpe bijuterii, iahturi, automobile. Cred că bogaŃii dispuşi să arunce sume
enorme pe nişte enorme inutilităŃi sunt nişte oameni nefericiŃi, roşi de invidie,
deoarece oricâte milioane de euro ar cheltui cineva, se va găsi altcineva care va
cheltui mai mult. La cealaltă extremă, am privit stupefiat cum mii de pensionari
s-au bătut pentru biletele de tratament oferite de Casa de Pensii. Câtă îndârjire,
câtă ură pentru a primi de fapt un drept al celor bolnavi: dreptul la îngrijire într-o
staŃiune de tratament! Lasă că nu s-a găsit cineva care să dispună un mod
civilizat de distribuire a biletelor, prin poştă, ori prin medicul de familie,
deoarece bătrânii care au cu adevărat nevoie de îngrijire nu pot sta la coadă nopŃi
întregi, dar şi cei care s-au bătut pentru un bilet au lăsat la o parte şi demnitate,
şi respectul faŃă de sine şi faŃă de ceilalŃi pentru câteva milioane de lei vechi!
Prevăd acelaşi spectacol sinistru la distribuirea biletelor pentru revelionul
domnului Vanghelie…Am văzut acest spectacol şi la pomana domnului Mazăre,
parcă o primărie, dacă vrea să-i ajute pe săraci, nu poate trimite un curier la
adresele lor: ajutorul trebuie dat cu discreŃie, dintr-o minimă decenŃă. Nu
sărăcia îi face pe aceşti oameni nefericiŃi, ci mizeria morală pe care o generează,
aproape la fel cu mizeria morală a bogătaşilor.
Lumea văzută prin fereastra televizorului este însă şi mai rea decât lumea
bogaŃilor, sau a săracilor. Crima informaŃională, omniprezentă pe toate canalele,
îi face pe oameni să se omoare între ei, îi face pe copii să se bată, să nu-şi mai

108
respecte părinŃii, sau profesorii, produce un rău mult mai mare decât cel mai
cumplit război, deoarece nu omoară trupul, omoară sufletul celor care privesc,
de exemplu, serialul Elodiei, sau hărŃuirea mediatică organizată diabolic de
„Realitatea”. Ăştia nu-s ziarişti, nu-s nici măcar procurori: sunt încarnări sinistre
ale vrăjmaşului. PlătiŃi cu zeci de mii de euro pentru a distruge moralmente un
popor, ei îşi fac datoria sinistră, deoarece Ńinta nu este domnul ministru Ludovic
Orban, ci distrugerea încrederii oamenilor în valori, în autorităŃi, în morală, deci
transformarea oamenilor în animale. O „ştiristă” despre care aflu din ziare că
are un salariu de 40.000 de euro pe lună îl mitraliază pe ministrul învăŃământului
cu insulte, îşi bate joc de o profesoară de Ńară care nu va lua în toată cariera ei
salariul de mai sus, vrea să distrugă încrederea oamenilor în şcoală, în şcoala
care a format-o şi pe ea, până când americanii i-au deformat sufletul. Tartorul
cel mare se întreabă, retoric, ce rost are să se predea în şcoală religia!
…Dar aflu apoi că Academia Română a conferit titlul de membru de
onoare MajestăŃii Sale Regelui Mihai I şi Prea Fericitului Patriarh Daniel. Aud
vocea plină de căldură duhovnicească a Părintelui Iustin dând sfaturi înŃelepte,
apoi îl ascult , fascinat, pe Dan Puric prin gura căruia vorbeşte chiar Sfântul
Duh. CredinŃa, nădejdea şi iubirea n-au dispărut încă din sufletele chinuite ale
românilor. De afară glasurile îngereşti ale copiilor se aud din ce în ce mai
limpede. Nu este totul pierdut, atâta timp cât, iată, şi în acest an S-a născut
Domnul nostru Iisus Hristos!

25 dec.

109