43.

Descrieti tipurile, cauzele si formele disfunctiilor sexuale: vaginism

Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina ce se caracterizeaza prin contractii involuntare ale muschilor vaginului, astfel incat raporturile sexuale devin dureroase sau imposibile. Spasmul involuntar al musculaturii ce inconjoara intrarea in vagin si a treimei inferioare a vaginului se datoreaza in unele cazuri asocierii dintre activitatea sexuala cu durerea sau frica. Din punct de vedere anatomic, organele genitale ale femeii sunt in general normale, dar la fiecare tentativa de penetrare, intrarea in vagin se inchide printr-un mecanism involuntar. Vaginismul poate fi rezultatul dorintei inconstiente a femeii de a opri contactul sexual, din cauza unei experiente neplacute sau traumatizante. Alte cauze sunt infectiile, leziunile sau iritatiile. Se poate distinge vaginismul primar, care apare inca de la primul raport sexual, de vaginismul secundar, ce survine dupa o perioada in care femeia a avut contacte sexuale normale. La unele femei, vaginismul apare doar in anumite situatii: in timpul unei examinari ginecologice sau a contactelor sexuale cu un anumit partener. Din cauza durerii ce apare la femeile cu vaginism, penetrarea devine dificila sau imposibila. Totusi, activitatile sexuale ce nu implica penetrare sunt acceptate. Astfel vaginismul se distinge de frigiditate, caracterizata prin incapacitatea femeii de a resimti placere in timpul contactului sexual sau de a avea orgasm. In schimb, in cazul vaginismului, femeia manifesta o incapacitate repetata de a simti placere in timpul penetrarii, dar poate avea organism prin masturbare. Vaginismul consta in spasmul involuntar al muschilor ce inconjoara intrarea in vagin si treimea inferioara a vaginului. Aceasta disfunctie sexuala feminina poate avea numeroase cauze. Cauze organice: - malformatie a vaginului - infectii vaginale recurente - himen foarte gros, ce necesita o interventie chirurgicala - iritatii ale vaginului datorate spalaturilor intravaginale, spermicidelor sau latexului - leziuni cauzate de o nastere, interventie chirurgicala sau de un traumatism local Cauze psihologice: - primul act sexual dureros - depresie - traumatisme sexuale (viol) - acceptarea cu dificultate a unei interventii chirurgicale de tipul histerectomiei (ablatia uterului) - absenta sentimentelor pentru partener - dificultati conjugale, familiale, profesionale, etc. - alta orientare sexuala - teama de sarcina sau de durere - inhibitie sexuala - context religios strict educatia in care raporturile sexuale sunt considerate drept Diagnosticul disfunctiilor sexuale feminine, printre care se numara si vaginismul, este dificil de stabilit. Acest lucru se datoreaza in primul rand ezitarii femeilor de a se prezenta la medic pentru aceasta problema. Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic, antecedentele personale ale femeii si descrierea problemei. Examenul minutios al pacientei este efectuat uneori sub anestezie. In timpul examenului ginecologic, spasmul muscular involuntar va confirma diagnosticul de vaginism, iar medicul poate exclude posibilele cauzele fizice ale problemei (malformatie, infectie, etc.) Primul criteriu in diagnosticul vaginismului este contractura spastica involuntara a muschilor din treimea inferioara a vaginului, recurenta sau persistenta. Acest raspuns trebuie sa se datoreze unor factori psihologici, sau asocierii dintre factori psihologici si medicali, pentru a vorbi de vaginism. Simptomele antreneaza o suferinta fizica sau emotionala. Tratamentul este cel al afectiunilor fizice ce determina sau sunt implicate in aparitia vaginismului. Pentru cazurile de vaginism de cauza psihologica, sedintele de psihoterapie sunt in general utile. Sedintele de psihoterapie individuala au drept obiectiv identificarea si rezolvarea problemelor psihologice ce se pot afla la originea vaginismului. Problemele ce izvorasc din traumatisme ce au avut loc in copilarie pot fi rezolvate astfel. In cadrul acestor sedinte, se poate discuta despre cauzele care determina nesiguranta sau frica de contact sexual atitutidinea parintilor fata de sex, educatia religioasa, etc. Psihoterapia de cuplu are la baza teoria conform careia vaginismul ii afecteaza pe ambii parteneri si nu este doar problema unei singure persoane. Prin confruntarea problemelor ambilor parteneri, se poate rezolva cauza vaginismului. Psihoterapia de cuplu este deosebit de eficienta in special in cazurile in care vaginismul este cauzat de utilizarea inconstienta a muschilor vaginali drept o forma nonverbala de protest impotriva unui aspect al relatiei conjugale. Hipnoterapia este uneori utilizata de unele paciente cu vaginism. In general, obiectivul hipnoterapiei este rezolvarea manifestarilor vaginismului si nu a cauzelor sale. In primele sedinte, pacienta si terapeutul colaboreaza pentru definirea obiectivelor. Apoi, in sedintele de hipnoterapie propriu-zisa, sugestiile facute au drept scop renuntarea la frica sau temerile subconstiente, sau reducerea simptomelor.. Daca vaginismul persista, pacienta poate efectua exercitii de relaxare sau chiar exercitii Kegel. Acestea din urma au drept scop intarirea muschilor planseului pelvin, dar pot fi efectuate in tratamentul vaginismului, cu ajutorul unor dispozitive de dilatare a vaginului. Exercitiile Kegel constau in incordarea si relaxarea repetata (de 10 -20 ori) a muschilor utilizati pentru oprirea jetului urinar. Exercitiile Kegel ii permit pacientei sa capete controlul asupra muschilor ce se contracta in mod involuntar la tentativele de penetrare. Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina ce poate fi tratata in numeroase cazuri. Rata de succes a tratamentului este de cel putin 63%. In general, se recomanda o schema de tratament ce combina doua sau mai multe tehnici terapeutice.