ROMANE MODERNISTE

Marcel Proust, James Joyce, Samuel Beckett si Thomas Mann

Marcel Proust (1871-1922)

A studiat, tradus si adnotat lucrarile lui John Ruskin, critic de art englez care a sustinut miscarea pre-raphaelita din Anglia (1848-1853). In vara lui 1909 Proust dezvolta eseul "Contre Sainte-Beuve" intr-un roman pe care va continua sa-l scrie tot restul vietii. In Mai 1913 decide titlul la recherche du temps perdu. Prima parte, Du Ct de chez Swann, a fost publicat in Noiembrie 1913. Razboiul a intirziat aparitia l'ombre des jeunes filles en fleurs pina in Iunie 1919, dar a cistigat premiul Goncourt in Decembrie. Timp de 3 ani nu s-a oprit din scris. In acea perioada au aparut: Le ct de Guermantes I (1920), Le ct de Guermantes II - Sodome et Gomorrhe I (1921), Sodome et Gomorrhe II (1922). Proust moare de pneumonie in Noiembrie 1922. Volumele ramase din roman pe care-l terminase dar nu-l revizuise, vor fi publicate de fratele sau Robert, cu ajutorul lui Jacques Rivire si Jean Paulhan, directorii de la La Nouvelle Revue Franaise: La Prisonnire (1923), Albertine disparue (1925) si Le Temps retrouv (1927).

Proust si Joyce
Joyce l-a intilnit pe Proust la un dineu la Majestic Hotel in May 1922. Cei doi mari scriitori abia au schimbat citeva vorbe. "Of course the situation was impossible," Joyce isi aminteste mai tarziu. "Proust's day was just beginning. Mine was at an end."

Arta versus viata

Proust face ferm distinctia intre om si opera, desi utilizeaza fotografii din colectia personala pentru a-si construi romanul. Carte este rezultatul unui sine diferit de cel care se manifesta in obiceiurile, viata sociala si viciile noastre. Proust a afirmat ca a conceput structura romanului de la bun inceput, folosindu-se de fotografii pentru a recrea evocarile unor momente.

Personaje
Memoria joaca un rol important in roman si cele mai nesemnificative detalii devin relevante pentru textura romanului. Prima parte relateaza copilaria lui Marcel in Combray. Proust intretese istoria a trei familii: familia lui Marcel, familia aristocrata de Guermantes, si familia evreului boem Swann. Personaje centrale: cocota Odette, cu care Swann se casatoreste, homosexualul Baron de Charlus, partial inspirat de Contele Robert de Montesquiou-Ferensac (1855-1921), critic de arta, poet si eseist, ducesa Mme de Villeparisis, si iubirea lui Marcel, Albertine, care moare intr-un accident de calarie. Proust dezvolta portretele personajelor sale in adincime, urmarindu-le evolutia Vinteuil, un modest profesor de pian devine un faimos compozitor.

Timpul in roman Marcel realizeaza ca vocatia sa ca artist este aceea de a captura trecutul inca stocat in noi. Fiinta se definea pentru Proust ca trecut absolut, acel trecut care deja s-a extins atit de departe si pe care il port in mine atit de dureros. In narratiune trecutul si prezentul fuzioneaza, realitatea apare ca pe jumatate uitata, experientele se estompeaza, iar parti ale trecutului sunt reactualizate diferit in momente diferite.

Fotografii inspirate de romanul lui Proust

Brassai, fotograf maghiar nascut in Romania, este fascinat de romanul lui Proust si inregistreza imaginile Parisului romanesc, care a devenit astfel mai real si mai autentic decit orasul ca atare. Cu toate acestea fotografiile sale sunt regizate atent, la fel ca si scriitura lui Proust care, la fel, doar aparent mimeaza derularea unei existente. Brouillard, Avenue de l'Observatoire

Parisul lui Brassai

Les Escaliers, Montmartre

Parisul de interior

Sonata Vinteuil
Anthony Cheung a recreat muzical sonata asa cum este ea descrisa in roman, volumul Swann.
Romanul se constituie ca opera totala in care narativitatea este numai o componenta vehicol, dar nu dimensiunea esentiala.

Thomas Mann (1875-1955)

Laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1929, Mann este cunoscut pentru romanul Familia BUDDENBROOK (1901). Cartea a ravasit comunitatea din Lbeck, care s-a recunoscut oarecum, desi Mann nu a mentionat niciodata numele orasului. In roman el adopta tehnica leit-motivului muzical din opera lui Richard Wagner. Dupa publicarea altor doua romane, Mann scrie Moarte la Venetia (1912), nuvela al carei personaj principal, Gustav von Aschenbach, este inspirat de compozitorul Gustav Mahler.

Muntele Magic
Dupa 10 ani de lucru, publica Muntele magic (1922) in care personajul central se initiaza timp de 7 ani (timp pe care-l petrece intr-un sanatoriu de boli tuberculoase nefiind bolnav) in misterele muntelui prin ascultare si vorbire. Settembrini, umanist italian, si Naphta, radical reactionar, isi disputa compania lui Hans Castorp. Interesant este cum constructia impresionanta a romanului se termina cu aceeasi deschidere catre necunoscut, personajul se inroleaza in armata, iar naratorul lanseaza afirmatia ca sansele lui de supravietuire sunt mici, dar problema trebuie sa ramina nerezolvata (pentru cititor).

Alte opere
Mann se retrage in Elvetia si apoi emigreaza in SUA pentru a scapa de prigoana nazista. In aceasta perioada scrie romanul Joseph si Fratii sai, iar in 1939 publica la Princeton Lotte in Weimar in care recreaza contextul romanului lui Goethe Suferintele tanarului Werther. Publica romanul Doktor Faustus apare in 1947, poveste a compozitorului Adrian Lewerkhn si a distrugerii treptate a culturii germane din timpul celor doua razboaie mondiale. Fundalul romanului este realizat ca scara dodecafonica (a celor 12 tonuri muzicale), conceputa de Arnold Schnberg.