MELANCOLIE Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta, Prin care trece alba regina noptii moarta.

O, dormi n pace printre faclii o mie Si n mormnt albastru si-n pnze argintie, n mausoleu-ti mndru, al cerurilor arc, Tu adorat si dulce al noptilor monarc ! Bogata n ntinderi sta lumea-n promoroaca Ce sate si cmpie c-un luciu val mbraca; Vazduhul scnteiaza si ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cmpul solitar. Si tintirimul singur cu strmbe cruci vegheaza, O cucuvaie sura pe una se aseaza, Clopotnita trosneste, n stlpi izbeste toaca, Si straveziul demon prin aer cnd sa treaca, Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruina. Sta cuvioasa, trista, pustie si batrna, Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vntul Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvntul Nauntru ei pe stlpii-i, pereti, iconostas, Abia conture triste si umbre au ramas; Drept preot toarce-un greier un gnd fin si obscur, Drept dascal toaca cariul sub nvechitul mur. ............................................................................... Credinta zugraveste icoanele-n biserici Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici, Dar de-ale vietii valuri, de la furtunii pas Abia conture triste si umbre au mai ramas. n van mai caut lumea-mi n obositul creier, Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mna-mi tiu, Ea bate ca si cariul ncet ntr-un sicriu. Si cnd gndesc la viata-mi, mi pare ca ea cura ncet repovestita de o straina gura, Ca si cnd n-ar fi viata-mi, ca si cnd n-as fi fost Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi tin la ea urechea - si rd de cte-ascult Ca de dureri straine?? Parc-am murit de mult. (1876, 1 septembrie)