Capitolul I

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE INVESTITIILOR 1.1 Conceptul de investitie n practica economica investitia este privita ca o cheltuiala facuta de persoane fizice si juridice cu scopul de a obtine bunuri si servicii. Aceasta categorie de cheltuieli angajeaza cel mai mult viitorul n general, investitiile reprezinta un plasament de resurse banesti n imobilizari pe termen lung, de natura corporala, necorporala si n participatiuni si n imobilizari pe termen scurt pentru constituirea elementelor de active circulante si acordare de credit comercial. Investitiile pe termen lung de natura corporala se constituie din terenuri, cladiri, utilaje, plantatii aflate n patrimoniul celor ce le achizitioneaza si nu a celor ce le creeaza. Investitiile pe termen lung de natura necorporala sunt cheltuielile de cercetare stiintifica, formare si perfectionare de personal, n toate cazurile cnd aceste cheltuieli nu se pot cuprinde n costul de fabricatie. Participatiunile sunt resurse de care dispune firma n crearea capitalului social la alte firme. n definitiile date investitiilor se disting: aspectul economic, financiar, contabil si juridic. Din punct de vedere economic, investitiile reprezinta toate consumurile de resurse care se fac n prezent n speranta unor efecte economice. Investiia reprezint un sacrificiu de resurse curente n sperana obinerii n viitor a unor efecte i rezultate economice(venituri, ncasri) ealonate n timp i care, n sum total sunt superioare cheltuielilor iniiale. Din acest punct de vedere o atenie deosebit este acordat factorului timp i a influenei acestuia, categoriei de eficien sau rentabilitate, precum i factorului risc. Prin aceast abordare economic se nelege nu doar alocarea unor surse pentru procurarea unor active fixe, dar i cheltuielile efectuate n cadrul unor programe de dezvoltare-cercetare, cheltuieli legate de formarea personalului, cheltuieli pentru publicitate. Din punct de vedere financiar, investitiile reprezinta crearea de capital de productie prin renuntarea la consumul imediat a resurselor banesti. De la acest capital se spera a se realiza un flux de ncasari viitoare. Acest aspect al definirii investitiilor tine seama de fluxurile financiare de care acestea sunt legate. Sub aspect contabil, investitiile reprezinta transformarea de moneda fie n active fizice supuse amortizarii, fie n active financiare. Investiia este definit ca fiind o imobilizare de bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziionate

Capitolul I

sau create de o entitate economic destinate a rmne durabile, n cadrul entitii respective. Din punct de vedere juridic, investitiile reprezinta achizitiile de elemente ale unui patrimoniu care pot constitui obiect al dreptului de proprietate. Atributul de cheltuiala referitor la investitii trebuie nteles ca transformarea activelor banesti n active materiale care, puse n opera, maresc patrimoniul ntreprinzatorului. Privit sub aceste aspecte, fenomenul investitional este nsotit de o marire a pasivului, fiind vorba de o cheltuiala al carei efect se ntinde dincolo de exercitiul bugetar. n literatura economica a tarilor dezvoltate, contributii la definirea investitiilor si-au adus o serie de autori, cum ar fi: Florin Aftalion, Henri Peumans, Pierre Masse, Jacques Rueff. Cea mai nsemnata contributie la definirea investitiilor a adus-o economistul englez J.M. Keynes. Adept al ecuatiei Economii = Investitii, Keynes defineste investitiile ca adaosul curent la valoarea echipamentului de productie. El defineste si imboldul spre investitii care se manifesta cnd rata eficientei marginale a capitalului este ridicata, iar nivelul dobnzii scazut. Considernd investitiile un fenomen financiar si monetar, apreciem ca acestea reprezinta angajarea pe un termen lung a unui capital, plasarea acumularilor banesti ale populatiei sau agentilor economici n scopul obtinerii unui cstig maxim cu riscuri minime. Elementele definitorii ale conceptului de investitii sunt: a). Continutul concret material al efortului investitional, care considera investitia ca o structura individualizata de resurse diferite ca natura si volum ce sunt angrenate n realizarea unor proiecte; b). Factorul timp durata, care releva faptul ca orice proiect se deruleaza n timp, ca parametrii economici ai proiectului au o evolutie proprie; c). Notiunea de eficienta conform careia ntreprinzatorul accepta schimbarea unor disponibilitati prezente de resurse pentru o serie de efecte viitoare, care n suma totala sa fie superioare cheltuielilor initiale; d). Notiunea de risc. Investitia reprezinta o cheltuiala efectuata n prezent, certa, n scopul obtinerii unor efecte viitoare, incerte. 1.2. Tipologia investiiilor Cele mai importante criterii de grupare a investiiilor sunt: 1) Dup natura tranzaciilor implicate: - investiii reale; - investiii financiare. 2) Dup structur, investiiile sunt: 2

Capitolul I

- utilaje i instalaii; - lucrri de construcii-montaj; - cheltuieli asimilate investiiilor. 3) Dup modul de formare a capitalului, investiiile sunt: - investiii nete; - investiii brute. Investiiile nete reprezint parte a profitului sau venitului economisit destinat numai sporirii volumului capitalului fix i al stocurilor de capital, fiind deci sursa formrii nete a capitalului. Investiiile brute sunt constituite din investiia net i amortizarea capitalului fix, fiind sursa formrii brute a capitalului. 4) Din punct de vedere al importanei pentru beneficiar: - investiii principale; - investiii colaterale; - investiii conexe. Investiii principale sau directe, sunt obiectele de baz care formeaz investiia propriu-zis, legate nemijlocit de crearea de capital fix. Investiiile colaterale sau utiliti, sunt obiecte din afara incintei, dar legate teritorial i funcional de investiia direct: racordul la ap, energie, canal, drumuri, telecomunicaii. Investiiile conexe sunt lucrri realizate pentru ali beneficiari n scopul asigurrii investiiei principale cu materii prime, materiale, combustibili, energie. 6) Dup locul geografic al amplasamentului, investiiile sunt: - investiii interne realizate n ara de origine; - investiii externe realizate n alte ri. 7) Dup nivelul lor relativ de risc i de necesitate: - investiii de nlocuire, care au rolul de a substitui cu un echipament nou, un echipament nvechit fizic i moral; - investiii de modernizare care vizeaz reducerea costurilor de producie sau mbuntirea calitii produselor; - investiii de expansiune destinate a face fa creterii cererii i care privesc fie lansarea de produse noi, fie sporirea capacitii de producie sau de vnzare a produselor existente; - investiii fastuoase sau de lux, care au drept justificare susinerea prestigiului mrcii fabricii; - investiii strategice care au ca scop de a reduce riscurile datorate progresului tehnic i concurenei. Investiiile strategice, la rndul lor, pot fi: investiii ofensive; investiii defensive; investiii de ordin social.

Capitolul I

Investiiile strategice ofensive au caracter de cercetare i dezvoltare pentru introducerea progresului tehnic. Investiii strategice defensive sunt cele care protejeaz firma contra riscurilor generate de ncetarea aprovizionrilor din cauza preurilor excesive sau a calitii necorespunztoare a materiei prime. Investiiile strategice de ordin social sunt cele care vizeaz mbuntirea condiiilor de munc.

1.3. Proiectul de investiii Activitatea de investiii se desfoar pe baz de programe sau proiecte de investiii. Programele de investiii au o arie de cuprindere mai larg, pentru implementarea lor fiind nevoie de o detaliere n unul sau mai multe proiecte. Proiectul de investiii rmne i n condiiile economiei de pia, un ansamblu informaional care configureaz sub aspect comercial, economic, tehnic-constructiv, funcional i financiar opiunile de investiii ale ntreprinztorilor. Dup natura relaiilor dintre proiecte, distingem: proiecte complementare, proiecte contingentate. Proiecte complementare sunt acele proiecte la care decizia privind un proiect influeneaz automat decizia la un alt proiect. Proiectele contingentate sunt cele n care eficiena unui proiect depinde de decizia de adoptare sau de respingere a unui alt proiect. n acest cadru se poate vorbi de contingentare pozitiv sau negativ, n funcie de modul cum se manifest adoptarea i respingerea unui proiect n nivelul eficienei altui proiect. Cele mai semnificative proiecte de investiii ce pot fi promovate n condiiile economiei de pia sunt: proiecte de nlocuire, generate de gradul de uzur naintat a echipamentelor; proiecte de retehnologizare, generate att de uzura fizic, ct i de cea moral a echipamentelor; proiecte de inovare, destinate introducerii unor activiti noi; proiecte de expansiune, care vizeaz amplificarea n proporii a unitilor existente; proiecte de dezinvestiii, destinate suprimrii activitilor devenite nerentabile. Indiferent de natura lor, n procesul preseleciei lor proiectele se grupeaz n: proiecte care pot genera ncasri, care se analizeaz pe baza criteriului profit; proiecte care nu genereaz ncasri, care se analizeaz pe baza criteriului cost. n practica investiional, au aprut ns forme evoluate de relaii ntre parteneri la implementarea unui proiect, pornind de la interesele i limitele de competen ale investitorului. n acest sens ntlnim: proiecte la cheie n manier clasic, care presupun stabilirea unei relaii simple ntre parteneri (de ex. achiziionarea unui echipament); proiecte la cheie n manier ncrcat , au la baz o relaie mai complex ntre parteneri, cu implicarea mai profund a furnizorului n viaa proiectului. 4

Capitolul I

1.4 Riscul investitiilor Ce este riscul? Riscul,in termeni traditionali,este perceput ca ceva negativ.Dictionarul lui Webster,de exemplu,defineste riscul ca oexpunere la pericol si noroc. Simbolurile chinezesti pentru risc reproduse mai jos redau o mai buna descriere a riscului.

Primul simbol reprezinta simbolul pentru pericol in timp ce al doilea reprezinta simbolul pentru oportunitate, ceea ce face din risc un amestec intre pericol si oportunitate. Riscul mai poate fi definit ca probabilitatea producerii unui set de consecine specifice unei decizii sau a unui eveniment nedorit, care poate fi previzibil, o situaie creia i se pot asocia anumite probabiliti Tipurile de riscuri: Riscul oricarei investitii individuale poate fi inpartit in doua surse.Unele riscuri sunt specifice firmei, pe cand restul riscurilor se intind pe toata piata si afecteaza toate investitiile. Riscurile la care sunt expuse firmele pot fi impartite in urmatoarele categorii: -Specific proiectelor:un proiect individual poate avea fluxuri monetare mai mari sau mai mici decat era prevazut -Risc competitiv:se refera la aceea ca fluxurile monetare si castigurile unui proiect pot fi afectate de actiunile competitorilor. -Riscul specific industriei cuprinde factorii care in primul rand influenteaza castigurile si fluxurile monetare ale unei industrii specifice.

Capitolul I

-Riscul international provine din detinerea unor fluxuri monetare intr-o moneda alta decat cea in care sunt masurate castigurile. -Riscul pietei care reflecta efectul asupra castigurilor si fluxurilor monetare a factorilor macroeconomici, care in mod esential afecteaza toate companiile.

1.5 Evaluarea riscurilor in proiectele de investitii In mediul economic si de afaceri actual, oriec decizie de investitii este puternic marcata de modificarile imprevizibile-uneori in sens pozitiv, dar de cele mai multe ori in sens negativ-ale factorilor de mediu.Aceste evolutii imprevizibile au stat in atentia specialistilor in domeniu mai mult sub aspectul impactului lor negativ asupra rentabilitatii proiectului si au primit denumirea de risc al proiectului. Intr-o conceptie generala, riscul inseamna hazard, primejdia unor eventuale pierderi sau posibilitatea de expunere la pierderi a firmei sau a proiectului, de aceea raspunsurile la risc vizeaza in special eliminarea sau diminuarea acestuia, iar intr-o viziune mai sintetica riscul reprezinta probabilitatea ca un anumit eveniment advers sa se produca.Este o definitie inca utilizata, deoarece ea a deschis si calea construirii unei tipologii a riscului. Aceste definitii nu sesizeaza insa un element deosebit de important: riscul include nu doar potentialitatea unui efect advers, ci si pe cea a unei oportunitati. Totodata, ele nu atrag inca atentia asupra faptului ca modul de raspuns la provocarile riscului poate schimba efectul dintr-unul negativ intr-unul pozitiv. Oricat ar fi de precauti si oricate informatii ar avea, managerii nu vor putea niciodata sa elimine in intregime incertitudinea din activitatea lor sau sa evite aparitia riscului..Tot ceea ce se poate face este sa se studieze si sa se calculeze riscul, pentru a-l cunoaste si a alege varianta de decizie cel mai putin riscanta.Calculul riscurilor, insa, nu scuteste managerul de asumarea sau acceptarea lor, ci ii da posibilitatea sa le infrunte in cunostinta de cauza. Riscul se constituie ca un risc necesar in procesul de dezvoltare, iar ocolirea lui este contraproductiva, generand piedici acestui proces.Astfel, in cadrul introducerii pe piata de noi produse, exista incertitudini in legatura cu reactia concurentilor, preturile la care se vor vinde produsele, veniturile scontate, de unde si eventualele riscuri.Pentru a face fata riscului, accentul economic va cauta sa introduca procedee tehnologice dintre cele mai moderne, care sa-i permita scaderea costurilor si fabricarea unor produse de calitate superioara. 6

Capitolul I

Fabricile sunt preocupate mereu de modalitatea de vanzare a produselor. In vederea atingerii acestui scop, ele inventeaza, isi innoiesc periodic metodele, perfectioneaza sistemele de productie, numai si numai pentru a-si pastra clientela si a atrage cumparatorii.Aceasta preocupare a firmelor este accentuata odata cu deschiderea economiei spre exterior, cu intensificarea relatiilor comerciale intre tari, deoarece produse straine ce dispun de avantaj competitiv inunda piata, iar produsele autohtone intra intr-o competitie din ce in ce mai puternica. In aceste conditii, se cauta metode de a produce la costuri mai mici si o calitate mai buna sau de a oferi o imagine specifica, care ofera distinctie produselor proprii comparativ cu cele ale concurentilor interni si externi. Toate eforturile de cautare a avantajului competitiv sunt sustinute printr-un proces investitional continuu, adica prin imobilizarea unui volum mare de resurse financiare pe o perioada indelungata de timp, pana cand efectele sperate, dar nesigure, incep sa apara.In ceea ce priveste riscul in proiecte, cea mai consistenta definitie este oferita de Project Management Institute din USA in ghidul managementului de proiect publicat in anul 2000, riscul de proiect este definit ca un eveniment sau o conditie incerta care, daca apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivului proiectului Riscul proiectului include atat amenintarile asupra obiectivului proiectului cat si oportunitatile de a inbunatati aceste obiecive. Toate trasaturile proiectelor de investitii conduc la ideea de risc, astfel: -proiectul se realizeaza pentru a oferi firmei avantaj competitiv sau pentru a-i reintari pozitia pe piata, dar nu exista siguranta ca raspunsurile concurentei nu vor fi mai puternice, iar astefel efortul se poate dovedi inutil. -pentru realizarea proiectului sunt necesare sume mari de bani care incep sa aduca rezultate abea dupa ce proiectul s-a incheiat, iar produsele realizate pe baza acestuia au ajuns pe piata. -in general, realizarea obiectivului investitional presupune o combinatie de eforturi materiale, umane si financiare, care pot fi afectate de erori sau variatii fata de estimarile initiale, ceea ce se reflecat in nefinalizarea la timp si la caracteristicile dorite a proiectului. Pe parcursul realizarii proiectului apar unele cauze care pot influenta rezultatele economice, cum ar fi: prelungirea duratei de realizare a obiectivului sau de atingere a parametrilor proiectati; depasirea volumui de investitii prevazut initial; cresterea preturilor la materii prime si materiale, energie, modificarea preturilor echipamentelor care se desfac pe piata externa sau pe cea interna. Expunerea la risc nu inceteaza odata cu punerea in functiune a obiectivului de investitii, aceasta continua si pe perioada de functionare a acestuia uneori cu intensitate mai mare. Printre elementele care in mod cert isi schimba nivelul pe durata de functionare a obiectivului de investitii si care pot crea probleme mentionam: epuizarea resurselor de materii prime si schimbarea pietelor de aprovizionare, modificarea preturilor pe piata materiilor prime, cresterea in salturi a 7

Capitolul I

salariilor si ritmul de dezvoltare tehnologica ce poate conduce la uzura morala rapida si implicit la scaderea preturilor la produsele finite invechite. Toate aceste schimbari antreneaza modificarea veniturilor si cheltuielilor aferente proiectului, fapt ce impune o analiza a stabilitatii indicatorilor de eficienta si rentabilitate a proiectelor de investitii fata de diferitele modificari ce pot sa apara. Cunoscand limitele intre care pot lua valori indicatorii de eficienta, precum si riscurile potentiale ce planeaza asupra proiectului se pot prevedea din timp modalitati alternative de raspuns pentru a mentine totusi un nivel acceptabil de rentabilitate a proiectului.Pentru practicieni foarte importante sunt posibilitatile de protejare in fata riscului, printre acestea mentionam: transferul riscurilor catre societatile de asigurari sau catre firme ce pot prelua o parte din executia sau implementarea proiectului, construirea unui plan de contingenta si a unui buget de risc, implementarea unor proceduri de identificare a riscului. Important este deci sa se evidentieze in ce masura viitorul obiectiv functioneaza in mod stabil chiar si atunci cand apar modificari de conditiile initiale luate in considerare la evaluarea economicofinanciara si la intocmirea studiului de fezabilitate. In functie de consecintele esuarii proiectului asupra situatiei firmei , riscul cunoaste urmatoarele forme: 1. Riscul de faliment, apare atunci cand esuarea investitie conduce firma intr-o situatie deosebit de grea, practic fiind condamnata la disparitie, urmand sa dea faliment.Desigur, decizia de investitii se ia pentru o perspectiva sanatoasa a dezvoltarii economice, insa uneori, dupa punerea in functiune a proiectului, conjunctura se dovedeste mai putin favorabila decat cea prevazuta, incasarile scontate nu se realizeaza, in timp ce obligatiile de rambursare a creditelor si de plata a dobanzilor aferente continua sa existe. 2. Riscul de insolvabilitate apare atunci cand s-au utilizat credite pentru finantarea investitiei, iar firma nu mai poate face fata platilor.Incapacitatea de a-si achita angajamentele (criza de inslvabilitate) poate conduce fie la lichidare, cand nu mai este nicio sansa de salvare, fie sa se solutioneze printr-o interventie de conjunctura, pe baza unui credit suplimentar de la banca, sau firma respectiva se asociaza cu alta mai puternica sau cu o situatie financiara stabila. 3. Riscul pierderii autonomiei se manifesta inainte de declansarea crizei de insolvabilitate; el se manifesta atunci cand intreprinderea constata ca, prin mijloacele proprii, nu mai are capacitate a de a-si pastra in viitor pozitia sa in productie sau sub aspect comercial.Astfel spus, resursele de autofinantare se doedesc insuficiente in raport cu nevoile de extindere.Managerul trebuie sa decida daca vor ramane o firma mica sau mijlocie, mentionandu-si independenta sau daca isi vor mari dimensiunile capitalului prin afilierea la o firma mai puternica. 4. Riscul scaderii rentabilitatii este un risc de natura mai mult financiara care exprima faptul ca la o crestere de capital, beneficiul net nu creste in aceeasi proportie. 8

Capitolul I

1.6. Indicatori de evaluare si analiza a eficientei econmice a investitiilor 1.6.1 Fundamentele eficientei economice a investitiilor Notiuni generale privind eficienta economica a investitiilor Eficienta economica este o conceptie moderna de evaluare a activitatii si serveste la fundamentarea deciziilor, astfel nct resursele disponibile sa fie consumate n modul cel mai favorabil pentru societate. Eficienta economica a investitiilor productive este o categorie economica complexa, care exprima sintetic rezultatele ce se obtin n economie cu anumite cheltuieli de investitii, tinnd seama si de factorul timp. ntr-un sens mai larg, eficienta economica a investitiilor reprezinta corelarea rezultatelor obtinute pe multiple planuri, ca urmare a efectuarii unei investitii, cu cantitatea totala a resurselor consumate pentru punerea n functiune a acesteia. Compararea efectelor cu eforturile pentru determinarea eficientei economice, reprezinta nsa numai o formula de principiu. Conceptul de eficienta economica asociazasi alte elemente de judecata, fara de care eficienta ar fi definita incomplet. Dintre acestea amintim: -structura resurselor consumate si structura rezultatelor obtinute pot da indicatii de o importanta esentiala n adoptarea deciziilor cu caracter economic. O actiune considerata ca fiind excelenta prin prisma raportului dintre efecte si eforturi devine inoportuna daca reclama consumul unor materiale deficitare sau daca conduce la rezultatele nedorite de societate, cum sunt produsele de care piata este suprasaturata; - timpul actioneaza asupra eficientei ca un factor, putnd pune n valoare sau respinge o varianta cercetata; - calitatea efectelor reprezinta cea mai semnificativa latura a eficientei economice. Trasaturi si criterii de evaluare si apreciere a eficientei economice : Eficienta economica are anumite trasaturi generate, pe de o parte, de specificul relatiilor care o definesc, iar pe de alta parte, de modalitatile de exprimare a sa. Dintre aceste trasaturi mentionam: - Categoria economica de eficienta are un caracter sistemic, determinat de complexitatea relatiilor dintre legea economiei de timp si celelalte legi economice obiective ale societatii. Avnd n

Capitolul I

vedere caracterul sistemic al eficientei, se impune evaluarea sa printr-un ansamblu corelat de indicatori. Eficienta economica se caracterizeaza printr-o dubla relativitate, pentru ca, pe de o parte, se exprima ca un raport ntre efecte si eforturi, iar pe de alta parte, aprecierea acestor elemente nu se poate face dect n mod relativ. O alta trasatura a eficientei este caracterul sau de perspectiva, ceea ce presupune ca evaluarea si aprecierea eficientei economice sa se efectueze n functie de evolutia n timp a resurselor si efectelor. Pe baza acestor trasaturi, n evaluarea si aprecierea eficientei economice trebuie avute n vedere urmatoarele criterii: obtinerea eficientei economice maxime; mbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel la nivel macroeconomic; mbinarea cerintelor economice cu cele social-politice; mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva; alegerea judicioasa a bazei de comparatie. Evaluarea nivelului eficientei necesita parcurgerea urmatoarelor etape: identificarea si evaluarea efectelor economice ale activitatii; echivalarea ca naturasi timp a resurselor si efectelor si nsumarea lor; construirea sistemului de indicatori de eficienta a activitatii; analiza economica a indicatorilor calculati; decizia de alegere a unei variante a activitatii. Determinarea eficientei economice a investitiilor se realizeaza n functie de trei criterii principale: maximizarea efectelor economico-sociale; minimizarea cheltuielilor pentru investitii pna la un anumit prag limita ; diminuarea influentei factorului timp, respectiv a decalajului n timp ntre efortul si efectele investitiilor. 1.6.2 Sistemul indicatorilor de eficienta economica a investitiilor 1.6.2.1. Definitie si clasificari. 1.6.2.2. Indicatorii eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic. 1.6.2.3. Indicatorii eficientei economice a investitiilor la nivel microeconomic. 1.6.2.4. Compararea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor.

1.6.2.1 Definitie si clasificari Indicatorii eficientei economice a investitiilor sunt marimi care exprima o anumita caracteristica a procesului de realizare a investitiilor si de recuperare a fondurilor avansate, avnd nsusirea de a determina rezultate n comparatie cu resursele consumate. Criterii de clasificare a indicatorilor de apreciere a eficientei economice a 10

Capitolul I

Investitiilor: A. Dupa natura lor, indicatorii de eficienta economica a investitiilor sunt: indicatori naturali si indicatori valorici. Indicatorii naturali reprezinta marimi care masoara caracteristicile cantitative ale procesului de investitii. Numarul lor difera de la ramura la ramura, cel mai frecvent utilizati sunt: capacitatea de productie, durata de realizare a investitiei, numarul salariatilor, consumul specific de materii prime, materiale etc. Indicatorii naturali, la rndul lor, se clasifica dupa criteriul fazelor parcurse n procesul investitional n: indicatori ai constructiei, indicatori de exploatare. Datorita caracterului eterogen al indicatorilor naturali si a subordonarii lor indicatorilor valorici, compararea indicatorilor naturali n efectuarea analizei eficientei economice a investitiilor este limitata. Indicatorii valorici reflecta raportul valoric dintre efortul de investitii si efectele ce vor rezulta dupa punerea n functiune a obiectivelor. Indicatorii valorici, la rndul lor, dupa importanta, se grupeaza n: indicatori de baza, care au un continut sintetic si caracterizeaza principalele aspecte ale eficientei investitiilor. Aici se includ: valoarea productiei, investitia specifica, rentabilitatea, durata de recuperare a investitiei totale; indicatori suplimentari, care aduc precizari detaliate asupra unor aspecte particulare ale eficientei economice a investitiilor. Ex.: valoarea investitiei, volumul acumularilor banesti, cheltuieli de exploatare. B. Dupa modul de calcul indicatorii de eficienta economica a investitiilor se grupeaza astfel: indicatori de antecalculatie (cu ajutorul acestora se determina efectele economice preliminate ale viitoarei capacitati); indicatori statistici (indicatori realizati n unitati similare n functiune si care servesc ca baza de comparatie pentru noua investitie); indicatori normati (reprezinta limite maxime sau minime acceptabile pentru realizarea unei investitii similare). C. n functie de importanta lor n adoptarea deciziilor de investitii, prof. I. Romnu grupeaza indicatorii de eficienta economica a investitiilor astfel: indicatori cu caracter general, care cuprind: capacitatea de productie, costurile de productie, numarul salariatilor, beneficiul; indicatori de baza: volumul investitiilor, investitia specifica, durata de recuperare a investitiei totale; indicatorii specifici diferitelor ramuri; indicatori suplimentari: consumurile specifice, gradul de mecanizare, puterea instalata; indicatori privind comertul exterior: cursul de revenire brut, net, aportul net valutar. D. n functie de efortul pentru investitii si efectul investitiei, indicatorii se grupeaza n: indicatori care exprima efortul de investitii ca: valoarea investitiei totale, numarul salariatilor, suprafata amplasamentului; indicatori care masoara efectul scontat: productia neta, beneficiul, rentabilitatea. E. Dupa sfera de aplicare, indicatorii de eficienta sunt grupati n: indicatori generali a caror folosire este posibila n orice ramura; indicatori partiali care pot fi utilizati n analiza doar n anumite sectoare, reflectnd doar n parte aspecte privind efortul si efectele ntr-un proiect de investitii. 11

Capitolul I

F. n functie de natura proceselor si fenomenelor reflectate, indicatorii de apreciere a proiectelor de investitii se pot grupa astfel: indicatori economico-financiari care reflecta parametrii cantitativi, calitativi sau valorici ai factorilor procesului investitional; indicatori de eficienta economica, care se caracterizeaza prin faptul ca pun n comparatie efectul cu efortul sau invers. G. n functie de gradul lor de sinteza, sistemul indicatorilor de eficienta este structurat pe trei trepte: treapta I-a, are ca functii cunoasterea elementelor de detaliu ale activitatii de investitii si includ indicatorii analitici; treapta a II-a cuprinde indicatorii sintetici ai eficientei; treapta a III-a, care are ca obiectiv reflectarea laturilor fundamentale ale eficientei activitatii de investitii printr-un numar restrns de indicatori indicatorii complecsi. n prezent se pune problema prioritatii indicatorilor si ierarhizarii lor n luarea deciziilor de investitii. 1.6.2.2. Indicatorii eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economice si tocmai din aceasta cauza se impune analiza fondurilor alocate acestei activitati. Aceasta intereseaza cu att mai mult, cu ct investitiile reprezinta economii la consum. Pentru analiza eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic, se impune folosirea unui sistem de indicatori de volum si de eficienta economica. Evaluarea eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic se impune si n conditiile economiei de piata, pentru orientarea agentilor economici n directia realizarii acelor investitii care sunt absolut necesare. Se impune cunoasterea rezultatelor economice si a directiilor de dezvoltare si pentru alte tari, n special acelea care reprezinta partenerii efectivi sau potentiali pentru ntreprinzatorii din tara noastra. Si la nivel macroeconomic exprimarea eficientei economice se face cu ajutorul raportului efecte si eforturi sau invers. Efectele investitiilor la nivel macroeconomic se redau printr-o serie de indicatori de sinteza, cum sunt: produsul global brut, produsul intern brut si cel net, produsul national brut si cel net, etc. Efortul investitional este dat de volumul investitiilor. Reamintim ca dupa sfera de cuprindere, investitiile se pot mparti n: investitii nete si investitii brute. Investitiile nete sunt cele care se constituie ca parte din produsul national net si sunt formate din cheltuielile alocate pentru echipamente de productie, pentru formarea capitalului, respectiv cresterea volumului capitalului fix si a volumului stocurilor. Investitiile brute se obtin daca la investitiile nete se adauga fondul de amortizare, ca resursa de finantare a investitiilor. Cnd este cazul, la investitia bruta se adaugasi capitalurile straine atrase pentru realizarea unor investitii, constituindu-se astfel investitia totala. 12

Capitolul I

La nivel macroeconomic, investitia totala este data de relatia:

unde: In investitia neta; A fondul de amortizare constituit si alocat pentru investitii; C s capitalul extern atras pentru realizarea unei investitii; Ib investitii brute. Pe baza efortului investitional si a efectelor astfel identificate si evaluate se determina principalii indicatori ai eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic, care cuprind: a). Rata investitiilor nete (r). Se stabileste ca un raport procentual ntre volumul investitiilor nete si produsul national net:

Prin acest indicator se exprima maniera n care sunt directionate eforturile societatii spre realizarea investitiilor sau spre alte scopuri, ca de exemplu, consumul populatiei. b). Ponderea investitiilor productive n totalul investitiilor (Pip). Stim ca investitiile sunt: investitii productive si investitii social-culturale. De modul cum se asigura repartizarea ntre cele doua sfere de activitate depinde respectarea proportiei optime n dezvoltarea economico-sociala a tarii. Indicatorul se determina ca un raport procentual ntre investitiile productive si investitia totala, astfel:

c). Ponderea lucrarilor de constructii n totalul investitiilor (PLC). Acest indicator reflecta structura capitalului fix, pe grupele capital fix activ si capital fix pasiv. Se poate stabili att ponderea lucrarilor de constructii, ct si a lucrarilor de constructii-montaj n volumul total al investitiilor, astfel:

d). Balanta investitiilor. Exprima egalitatea ce trebuie sa existe ntre investitiile neterminate la nceputul unei perioade, investitiile realizate n acea perioada, pe de o parte, si punerile n functiune de capital fix, cheltuielile care nu asigura cresterea valorii capitalului fix si investitiile neterminate existente la sfrsitul perioadei, pe de alta parte. 13

Capitolul I

Relatia de calcul este:

unde: N1 si N2 reprezinta investitiile neterminate la nceputul si sfrsitul perioadei; It investitia totala realizata n perioada analizata; PF punerile n functiune de capital fix; M cheltuieli investitionale care nu asigura cresterea valorii capitalului fix. Pe baza acestei relatii se poate stabili stocul investitiilor neterminate existente la sfrsitul perioadei, astfel:

Marimea investitiilor neterminate de la sfrsitul perioadei, care constituie de fapt stocul de investitii neterminate de la nceputul perioadei urmatoare, depinde, n principal, de volumul de investitii realizat, volumul capitalului fix pus n functiune si caracterul lucrarilor. Uneori se diminueaza investitiile neterminate pentru a reduce imobilizarile de fonduri de investitii. Acesta este un fapt pozitiv numai n masura n care reducerea nu afecteaza buna desfasurare a procesului investitional pentru anul urmator, deoarece investitiile neterminate la sfrsitul perioadei constituie front de lucru pentru perioada urmatoare. e). Coeficientul eficientei economice a investitiilor . Exprima sporul de efecte anuale ce se obtin la o unitate monetara investitasi se determina ca un raport ntre sporul de produs national net si investitia totala din anul anterior. Acest indicator are si unele limite: cresterea volumului de efecte pentru anul respectiv nu se datoreaza numai investitiilor realizate n anul anterior; nivelul eficientei economice mai este influentat si de modificarea preturilor. f). Gradul de nzestrare tehnica a muncii. Apreciaza gradul n care progresul tehnico-economic este implementat n unitatile economice si se determina ca un raport ntre volumul capitalului fix si numarul de salariati. Exprima ce volum de capital fix este folosit de un salariat. Cu ct el este mai mare, cu att asigura un grad mai ridicat de mecanizare si automatizare a proceselor de productie. g). Coeficientul marginal al investitiei . Exprima aportul investitiilor la crearea produsului national net. Arata cte procente de crestere a investitiilor sunt necesare pentru a obtine un procent de crestere a produsului national net. Se calculeaza ca un raport ntre indicii investitiilor si indicii de crestere a produsului national net, respectiv ntre capitalul fix n functiune si venitul unei perioade:

14

Capitolul I

Cu ct acest indicator este mai apropiat de 1, eficienta economica a investitiilor este mai mare. n aprecierea eficientei economice a investitiilor la nivel macroeconomic se pot utiliza si alti indicatori, ndeosebi prin adaptarea celor de la nivel microeconomic.

1.6.2.3. Indicatorii eficientei economice a investitiilor la nivel microeconomic Promovarea si preselectia proiectelor de investitii reprezinta formularea si tratarea selectiva a optiunilor de investitii si are, n primul rnd, valente financiare, apoi comerciale, economice si tehnicofunctionale. Preselectia proiectelor de investitii se face pornind de la analiza prin comparatie a principalilor indicatori ai eficientei economice a obiectivelor de investitii. Cei mai importanti indicatori ai eficientei economice a investitiilor la nivel microeconomic sunt: 1.Investitia specifica. Exprima totalul investitiilor ce revin pe unitatea de capacitate de productie sau la 1000 lei productie marfa sau neta pe un anumit interval de timp, de obicei un an. Calculul investitiei specifice se poate realiza astfel: pentru obiectivele noi, la care capacitatea de productie este omogena, dupa relatia:

unde I este investitia totala formata din investitia directasi investitiile colaterale, iar Cp este capacitatea de productie, exprimata n unitati fizice. pentru obiectivele noi la care capacitatea de productie este eterogena, dupa relatia:

unde Q este productia marfa sau neta. pentru obiectivele de natura modernizarilor si dezvoltarilor, dupa relatia:

unde Cp este sporul de capacitate de productie obtinut prin modernizare.

15

Capitolul I

Aceste relatii determina ntr-o forma generala modul de exprimare a investitiei specifice, dar acestea se pot diferentia n functie de aspectele concrete ale investitiei n diferite domenii. Astfel, n agricultura, investitia specifica se poate calcula n raport cu suprafetele de teren sau numarul de animale; n ramura circulatiei marfurilor, ca un raport ntre valoarea investitiei si suprafata de desfacere sau valoarea anuala a desfacerilor de marfuri. n analiza eficientei economice a investitiilor se urmareste alegerea acelei variante care prevede cea mai mica valoare a investitiei specifice. La reducerea nivelului investitiei specifice contribuie fie micsorarea numaratorului, fie marirea numitorului. Posibilitati de crestere a numitorului sunt mai numeroase si vizeaza cresterea productiei, cresterea productivitatii muncii. Posibilitatile de micsorare a numaratorului sunt mai putine si vizeaza reducerea anumitor categorii de cheltuieli cuprinse n devizul general, cum ar fi: cheltuieli cu proiectarea, cheltuieli cu conducerea ntreprinderii etc. Marimea indicatorului investitia specifica este influentata, n principal de doua grupe de factori: factori legati de amplasamentul obiectivului, factori care tin de profilul productiei si de modul de exploatare a obiectivului. 2.Valoarea investitiei. Reprezinta valoarea echipamentelor, utilajelor, constructiilor, terenului, executiei, costul formarii fortei de munca si a stocurilor de resurse materiale pentru primul exercitiu economic, valoare estimata cu ajutorul preturilor curente.Determinarile sunt specifice naturii proiectului si detaliate pentru a surprinde n totalitate costul proiectului. 3. Bugetul investitiei. Se estimeazatinnd seama de parametrii bilantului initial si evolutia previzionata pentru a corespunde parametrilor activitatii de exploatare n exercitiile economice viitoare. Bugetul investitiei reprezinta suma totala a capitalurilor permanente susceptibile a fi utilizate pentru realizarea investitiei. Se estimeaza lund n considerare cresterea preconizata a capitalului social, resursele constituite din partea de profit afectata cresterii economice, alte rezerve consolidate, mprumuturi pe termen lung. 4.Cheltuieli de exploatare. Reprezinta costul productiei si se estimeaza analitic pe elementele: cheltuieli curente; rezerve de risc si pierderi; amortizare; pentru primul exercitiu economic si apoi, n functie de evolutia previzibila, pentru exercitiile viitoare, n cadrul perioadei de viata a proiectului. 5.Veniturile proiectului. Reprezinta valoarea productiei si se evalueaza n functie de volumul productiei si a preturilor curente pentru primul an de functionare. Pentru anii de exploatare viitori se tine seama de prognozele cererii si preturilor, ca si de evolutia costului factorilor productiei. Este un indicator care reflecta efectul obtinut n urma realizarii investitiilor. 6.Productivitatea anuala. Exprima valoarea anuala a productiei pe salariat n cadrul obiectivului de investitii. Productivitatea muncii ca efect al investitiei exprima eficienta cu care sunt avansati, combinati, substituiti si consumati factorii de productie.

16

Capitolul I

7.Rentabilitatea. Este o forma de exprimare a eficientei economice care evidentiaza capacitatea noilor obiective de a realiza profit. Profitul reprezinta venitul ce revine posesorului de capital drept recompensa a utilizarii acestuia n calitatea de factor de productie si este ratiunea oricarei actiuni economice, mobilul investirii capitalului. Profitul reprezinta excedentul pretului de vnzare peste cheltuielile de productie si este expresia absoluta a rentabilitatii. Indicatorii care exprima rentabilitatea n expresie relativa, denumitasi rata rentabilitatii, sunt urmatorii: raportul procentual ntre suma totala a profitului si marimea capitalului; raportul procentual ntre suma totala a profitului si costul de productie. 8.Durata de recuperare a investitiei totale. Este cel mai cuprinzator indicator pentru aprecierea de ansamblu a eficientei economice a investitiilor si exprima perioada de timp n care cheltuielile de investitii sunt recuperate din rezultatele financiare ce se vor obtine dupa intrarea n productie a noului obiectiv. Durata de recuperare a investitiei totale se determina ca un raport ntre efort si efect. Efortul investitional este dat de investitia totala. Investitia totala, ca numarator a relatiei de calcul a duratei de recuperare, reprezinta totalitatea cheltuielilor destinate sa asigure punerea n functiune a obiectivului si cuprinde:

n care: Id investitiile directe, respectiv totalitatea cheltuielilor de investitii prevazute n partea I-a a devizului general; Ic investitiile colaterale, respectiv cheltuielile destinate asigurarii noului obiectiv cu utilitati; Icn investitii conexe. Aici se includ numai acele investitii conexe care prin natura lor economica nu asigura obtinerea de venit net si deci nu pot fi recuperate separat, ca: regularizari de ruri, consolidari de maluri etc.; N exprima activele circulante necesare desfasurarii procesului de productie a viitoarei capacitati, n primul exercitiu economic. n cazul obiectivelor de natura dezvoltarilor si modernizarilor se ia n calcul cresterea sau prisosul de active circulante, n raport cu perioada anterioara modernizarii. It indicatorul influenta factorului timp care masoara efectul imobilizarii fondurilor de investitii. n cazul obiectivelor de natura modernizarilor, n valoarea investitiei totale se mai includ: valoarea neamortizata a activelor fixe ce urmeaza a fi lichidate, mai putin sumele ramase prin valorificarea materialelor rezultate n urma lichidarii; pierderi de venit net cauzate de ntreruperea productiei n timpul executarii lucrarilor de investitii. Efectul investitiei, care formeaza numitorul

17

Capitolul I

relatiei de calcul a indicatorului durata de recuperare a investitiei totale, se constituie att din plusprodus sau acumulari banesti, ct si din profit sau beneficiu. Dupa stabilirea valorii investitiei totale (I) si a efectului sau economic (acumulari banesti - A, respectiv, beneficiul - B), indicatorul durata de recuperare a investitiei totale se calculeaza conform normelor metodologice ale Ministerului Finantelor, folosind urmatoarele relatii: a). n cazul obiectivelor noi de investitii se determina: - durata de recuperare din acumulari DA,

durata de recuperare din beneficiu, DB,

unde: A, B sunt acumularile banesti, respectiv beneficiul ce se preconizeaza a se realiza n primul an de functionare. b). n cazul obiectivelor de natura modernizarilor: - durata de recuperare din acumulari,

- durata de recuperare din beneficiu,

unde A 0si B0 sunt acumularile banesti, respectiv, beneficiul obtinut nainte de modernizare. c). n cazul obiectivelor de investitii noi la care parametrii tehnico-economici nu ating nivelul prevazut in proiect dect ntr-o perioada de pna la 1 an: - durata de recuperare din acumulari,

- durata de recuperare din beneficiu,

unde A1 si B1 sunt acumularile banesti, respectiv, beneficiul n primul an de asimilare a parametrilor proiectati. d). n cazul obiectivelor de investitii de natura modernizarilor la care parametrii tehnico-economici nu ating nivelul prevazut n proiect dect cu o ntrziere de pna la 1 an: 18

Capitolul I

- durata de recuperare din acumulari

- durata de recuperare din beneficiu

e). n cazul obiectivelor noi de investitii la care perioada de asimilare a parametrilor este cuprinsa ntre 1 si 2 ani: - durata de recuperare din acumulari

- durata de recuperare din beneficiu

unde A2 si B2 sunt acumularile banesti, respectiv beneficiul n al doilea an al perioadei de asimilare a parametrilor proiectati. f). n cazul investitiilor destinate modernizarilor la care perioada de asimilare a parametrilor tehnicoeconomici proiectati este cuprinsa ntre 1 si 2 ani: - durata de recuperare din acumulari

- durata de recuperare din beneficiu

n cazul obiectivelor de investitii la care nu este posibil sa se calculeze acest indicator pe seama plusprodusului, respectiv a beneneficiului (ca de exemplu, n transporturi), calculul acestui indicator se va face pe baza economiilor realizate fie la cheltuielile de exploatare, fie la cheltuielile de productie, folosind relatia:

unde Ce sunt economii ce se vor realiza la cheltuielile de exploatare.

19

Capitolul I

9.Eficienta capitalului fix . Eficienta capitalului fix se exprima prin doua moduri: eficienta globala a capitalului fix, care exprima productia marfa sau neta, care se obtine la 1000 lei capital fix; eficienta neta sau financiara a capitalului fix, indicator pe baza caruia se analizeaza contributia capitalului fix la sporirea plusprodusului sau profitului. Se determina ca un raport ntre valoarea acumularilor banesti sau a beneficiilor si valoarea capitalului fix aferent. 10. Cheltuieli echivalente sau recalculate . La evaluarea proiectelor de investitii, prin indicatorii prezentati pna aici, calculele de eficienta economica se fac comparnd valoarea totala a resurselor consumate, investitiile, cu efectele dintr-un an. Dar efectele obtinute n urma realizarii obiectivelor de investitii nu se rezuma numai la cele dintrun an, ci la o perioada cu orizont de timp ndelungat. n activitatea practica se constata ca la acelasi volum de efecte economice obtinute se pot face eforturi mai mari de investitii sau eforturi suplimentare cu cheltuielile de productie. Deci, un anumit efect economic se poate obtine fie cu un volum mai mare de cheltuieli de productie si o investitie mai mica, fie cu un consum mai mare de resurse investitionale, dar cu cheltuieli mai mici. Indicatorul care asigura nsumarea efortului investitional cu cheltuielile de productie l constituie cheltuielile echivalente, care sa calculeaza dupa formula

n care: It valoarea investitiei totale; Ch cheltuieli anuale de productie; Dnn durata normata de recuperare a investitiei. Indicatorul are un grad mai mare de aplicabilitate atunci cnd volumul resurselor este scazut si agentii economici urmaresc ca folosind aceste resurse sa obtina ct mai multe produse. 1.6.2.4. Compararea indicatorilor de eficienta economica a investitiilor Scopul principal al analizei indicatorilor tehnico-economici l constituie alegerea din variantele posibile a celei optime. Criteriul de efectuare a acestei selectii este eficienta economica, iar instrumentul de determinare si reflectare a eficientei economice aferent unui obiectiv de investitii l formeaza sistemul indicatorilor cuprinsi n documentatie. n vederea aplicarii metodei comparatiei indicatorii noului obiectiv se compara cu urmatorii indicatori care constituie baza de comparatie: indicatorii realizati la investitii similare, n functiune n tara sau strainatate; indicatorii medii pe feluri de lucrari; indicatorii diferitelor variante n care se prezinta documentatia; indicatorii realizati de ntreprindere nainte de executia investitiei, n cazul modernizarilor; indicatorii normati de ministere sau la nivel departamental, pe ramuri si domenii. 20

Capitolul I

n urma compararii indicatorilor tehnico-economici se pot face urmatoarele constatari: toti indicatorii investitiei se ncadreaza sau sunt superiori celor care constituie baza de comparatie; n aceasta situatie investitia se apreciaza ca eficienta; indicatorii investitiei propuse sunt defavorabili fata de cei luati ca baza de comparatie si se respinge de la expertizare; majoritatea indicatorilor investitiei propuse sunt favorabili, iar unii nefavorabili fata de indicatorii cu care s-au comparat. n acest caz se va adnci analiza asupra factorilor tehnici, economici si financiari care au determinat ca o parte din indicatorii respectivi sa fie nefavorabili.

1.7. Indicatori de eficienta a investitiilor bazati pe calculele de actualizare Pe baza tehnicii actualizarii s-a elaborat un sistem de indicatori dinamici. Acesti indicatori au fost asimilati n metodologia analizei studiilor de fezabilitate a proiectelor de investitii. Acest sistem cuprinde urmatorii indicatori: a) cheltuieli totale actualizate; b) fluxul de numerar actualizat; c) rata de rentabilitate financiara; d) durata de recuperare actualizata a investitiilor. a) Cheltuieli totale actualizate (CTA) Reprezinta volumul total al cheltuielilor de investitii si de exploatare, actualizate la un anumit moment de referinta, n raport cu o anumita rata de actualizare. Se utilizeaza pentru compararea variantelor de investitii care au aceeasi capacitate de productie, dar difera din punct de vedere al amplasamentului, tehnologiilor, surselor de aprovizionare si pietelor de desfacere. Considernd valori inegale si momentul de referinta nceperea executiei lucrarilor ( m1 ), indicatorul cheltuieli totale actualizate se determina astfel:

unde: Ct cheltuieli de exploatare n anii t. Denumit si criteriul minimizarii efortului total, indicatorul CTA se utilizeaza pentru determinarea cheltuielilor unitare actualizate (CUA):

21

Capitolul I

unde Qt productia anilor t. n alegerea variantei optime de proiect se va prefera cea cu CTA si CUA minime. b) Fluxul de numerar actualizat Fluxul de numerar reprezinta diferenta dintre ncasari si cheltuieli si se utilizeaza pentru recuperarea fondurilor cheltuite si realizarea unui cstig pentru a compensa utilizarea fondurilor pentru realizarea investitiei. Fluxul de numerar se poate stabili ca diferenta ntre venituri totale si cheltuieli totale; ntre beneficii nete si cheltuieli de investii; ntre venituri totale si costurile de productie sau orice alte calcule ce raspund necesitatii de analiza. n analiza economica a proiectelor de investitii, fluxul de numerar este venitul net realizat. n analiza financiara a proiectelor, fluxul de numerar este venitul ce revine investitorului, respectiv suma beneficiilor si a amortizarii dupa achitarea impozitelor. La determinarea fluxului de numerar se nregistreaza o serie de particularitati. Astfel, n analiza economica a proiectelor, impozitele si taxele reprezinta un transfer de plati n cadrul economiei si nu plati pentru investitii. Din aceasta cauza nu se scad din beneficii, nu se iau n calculul indicatorilor de eficienta determinati pe baza actualizarii. n analiza financiara a proiectelor, impozitele si taxele reprezinta o cheltuiala pe care o achita investitorii nainte de a dispune de beneficiile obtinute. Aici, n cazul investitiilor realizate prin mprumuturi, mprumutul este evidentiat la venituri, ca un fel de beneficiu, iar sumele platite drept rate si dobnzi se scad din beneficii ca o cheltuiala. Daca fluxul de numerar astfel determinat se actualizeaza la un anumit moment de referinta, pe baza unei anumite rate de actualizare se obtine fluxul de numerar actualizat. c) Rata de rentabilitate financiara (RRF) Masoara capacitatea unei investitii de a asigura un profit net. Consta n determinarea acelei rate de actualizare a care satisface relatia:

unde: profitul obtinut n anii t.

22

Capitolul I

Dupa determinarea RRF, aceasta se compara cu nivelul minim admisibil al acesteia pe economie. Acest nivel este diferentiat dupa modul de finantare a investitiilor. Astfel, pentru obiectivele finantate din credite, nivelul minim admisibil al RRF este rata dobnzii la capitalul de mprumut. Pentru obiectivele finantate din fonduri proprii, nivelul minim admisibil al RRF este rata medie a rentabilitatii din subramura n care se realizeaza investitia. Comparatia RRF cu nivelul minim admisibil arata n ce masura obiectivul de investitii este acceptabil ca entitate financiara. d) Durata de recuperare actualizata a investitiilor Reflecta capacitatea unui obiectiv de investitii de a restitui din venitul net capitalul investit. Aceasta se exprima n numarul de ani n care venitul net devine egal cu capitalul investit, ambii termeni determinndu-se prin tehnica actualizarii, astfel:

unde: VNt - venitul net n anii t; T - numarul de ani n care VN = capitalul investit. Alocarea resurselor de capital (capital budgeting) Decizia de acceptare a unui proiect depinde de analiza cash flows (cash flow - flux de numerar/bani) ce rezulta din proiect. Procesul de alocare a resurselor de capital trebuie sa satisfaca urmatoarele criterii : trebuie sa se ia n consideratie toate cash flow-urile proiectului (inclusiv capitalul de lucru); trebuie luata n considerare valoarea n timp a monedei; trebuie totdeauna sa conduca la o decizie corecta cnd se selecteaza dintre proiecte care se exclud reciproc, pe diferite orizonturi de investitie. ntregul proces de alocare se bazeaza pe estimarea cash flow-ului si aceasta este foarte importanta pentru factorul de decizie pentru a obtine o prognoza pe care se poate baza. n acest sens, trebuie realizate doua lucruri: - sa se identifice toate variabilele care pot afecta cash flow-urile si sa se determine care dintre aceste variabile este critica pentru succesul proiectului ; - sa se defineasca nivelul conditiilor de acuratete a prognozei. Costul capitalului (cost of capital)

23

Capitolul I

Metodele de cash flow actualizat (discounted cash flow methods), apreciaza cash flow-ul unui proiect n raport cu rata necesara de recuperare (required rate of return - hurdle rate) pentru a determina acceptabilitatea acestuia. Aceasta rata de recuperare poate fi considerata drept cost al capitalului pentru compania respectiva. Cum poate fi definit costul de capital? Costul capitalului pentru o companie este rata de recuperare care trebuie utilizata la alocarea resurselor de capital. Valoarea ponderata a costului capitalului (weighted average cost of capital -WACC) reflecta costurile companiei pentru obtinerea de capital pentru investitii pe termen lung si este o medie ponderata a costurilor companiei pentru credite (de lunga durata sau scurta durata) si a costurilor pentru actiuni (actiuni preferentiale, actiuni ordinare). Cu alte cuvinte, costul capitalului reprezinta costurile mijloacelor financiare utilizate pentru obtinerea tuturor bunurilor firmei. n general aceasta se refera la rata de recuperare pe care o anticipeaza partile care contribuie la structura financiara: actionari preferentiali si actionari ordinari, ca si creditori. n acest fel, aceasta este n general calculata ca o medie ponderata a costurilor asociate cu fiecare tip de pasive incluse n structura financiara a ntreprinderii. n ceea ce priveste alocarea resurselor de capital, conceptul care sustine definirea costului capitalului este acela prin care o companie trebuie sa-si organizeze resursele si sa selecteze proiectele cu scopul de a obtine venituri care sa acopere cel putin costul capitalului. Managementul financiar separa decizia de investitie de decizia privind finantarea. Structura financiara a companiei este considerata ca fiind fixate si se obtine valoarea WACC. 1.8. Analiza cost beneficiu a proiectelor de investitii Metoda cost-beneficiu a patruns n practica economica a multor tari prin intermediul Bancii Mondiale, ncepnd cu anii 60,70. n tara noastra, odata cu aderarea la Banca Mondiala n 1972, aceasta metoda a nceput sa fie folosita de unele institute de proiectare la fundamentarea investitiilor finantate de aceasta banca. Modul de elaborare a documentatiei tehnico-economice si datele din bilant si din studiile de fezabilitate ntocmite de agentii economici asigura fondul de date pentru adaptarea acestora la schemele de calcul utilizate n metodologia actualizarii, n vederea determinarii rentabilitatii obiectivului pe baza indicatorilor specifici analizei cost-beneficiu. Analiza cost-beneficiu a proiectelor de investitii utilizeaza urmatorii indicatori: 1) venitul net actualizat; 2) fluxul de numerar 3) raportul venituri-costuri actualizate; 24

Capitolul I

4) rata interna de rentabilitate; 5) rata integrata; 6) cursul de revenire net actualizat. 1) Venitul net actualizat (VNA) Valoarea neta actualizata (VNA) a proiectului indica impactul asteptat al proiectului asupra valorii companiei. Proiectele cu VNA pozitiv se considera ca vor conduce la cresterea valorii companiei. n acest fel, regulile privind adoptarea deciziilor pe baza VNA specifica faptul ca toate proiectele independente cu VNA pozitiv trebuie sa fie acceptate. Daca VNA este mai mare dect zero proiectul este acceptabil, deoarece veniturile sunt suficiente pentru a obtine beneficiu si sa fie returnat capitalul investit initial, nainte de sfrsitul duratei de viata a investitiei. Daca VNA este egal cu zero, echilibrul este realizat la sfrsitul duratei de viata si investitia este prea putin atractiva. Daca se selecteaza dintre proiectele care se exclud reciproc, trebuie sa fie acceptat proiectul cu cea mai mare valoare (pozitiva) a VNA. VNA este calculat ca valoarea actualizata a cash flow-urilor intrate n proiect din care se scade valoarea actualizata a cash flow-urilor iesite din proiect. Aceasta relatie este indicata de formula:

VNA =
i

[ (VTi CTi )(1 t )] + Ami

(1 + r ) i

Ip

unde:

i perioada de timp VTA venituri totale actualizate; CTA costuri totale actualizate. t rata impozitului pe profit Ami amortizarea anuala Ip valoarea investiiei Criteriul VNA se aplica n alegerea variantei optime de proiect cu urmatoarea interpretare:

- daca variantele de proiect propuse sunt incompatibile din punct de vedere tehnic, adica o varianta presupune excluderea celorlalte, dar nu ridica probleme din punct de vedere financiar, atunci varianta optima va fi cea cu VNA maxim; - daca variantele de proiect propuse sunt compatibile din punct de vedere tehnic si nu ridica probleme privind finantarea, atunci varianta optima este cea cu VNA > 0; -daca variantele propuse ridica probleme privind asigurarea resurselor de finantare, atunci analiza se continua prin determinarea raportului dintre VNA si cheltuielile de investitii. 25

Capitolul I

2) Fluxul de numerar Este indicatorul esenial pentru finanarea investiiilor i pentru aprecierea rezultatelor economice ale acestei aciuni. Permite determinarea principalilor indicatori dinamici: VNA; Raportul VNA/RIR; RIR (RRF,RRE).

Fluxul de numerar se actualizeaz fa de momentul declanrii primelor cheltuieli cu coeficienii ratei stabilite r. n perioada de execuie fluxul de numerar este negativ, iar dup intrarea n funciune a obiectivului crete pe msura atingerii capacitii de producie devenind pozitiv. Se exprima prin relaia : Vy - Cy Vy venituri anuale (pe anul y); Cy costuri de exploatare (pe an y). 3) Raportul venituri-costuri actualizate (Rv / cact) Masoara capacitatea unui proiect de a-si acoperi cheltuielile din veniturile obtinute. Pentru valori inegale si momentul de referinta m1 , se determina astfel:

Varianta optima de proiect este cea n care R v / cact = 1, cnd se presupune ca la proiectul analizat se sconteaza o eficienta de marimea coeficientului de actualizare. Indicatorul ( Rv / cact ) este utilizat aproape exclusiv n analiza economica a proiectelor de investitii. 4) Rata interna de rentabilitate (RIR)

RIR se obine ca soluie a ecuaiei: 26

Capitolul I

, Unde: CF - fluxurile de numerar anuale, VR - valoarea rezidual, I - investiia iniial, n - durata de via a proiectului. RIR - rata de actualizare pentru care VAN este 0. Complexitatea acestei ecuaii face dificil calcularea direct a RIR. Daca RIR se utilizeaza n analiza economica a proiectelor poarta denumirea de rata interna de rentabilitate economica, iar daca se utilizeaza n analiza financiara, se numeste rata interna de rentabilitate financiara.

5) Rata integrata Este o forma a RIR, dar calculata nu la ntregul flux de numerar, ci numai la o parte sa si anume la fluxul de disponibilitati replasate temporar, cu o dobnda curenta pentru a genera efecte partiale, nainte de a fi plasate n proiectul de investitii, caruia i sunt afectate. Rata de replasare a unor disponibilitati pe un segment de timp se stabileste dupa relatia:

Cu ajutorul ratei de actualizare, a, obtinuta din aceasta relatie se opereaza asupra fluxului net, se determina fluxul net integrat care actualizat la o rata minima si una maxima, permite prin interpolare stabilirea unei RIR pe segmente ale fluxului net, care reprezinta tocmai rata integrata. n timp rata integrata tinde spre niveluri ct mai apropiate de RIR.

6) Cursul de revenire net actualizat (CRNA) Se utilizeaza pentru determinarea eficientei nlocuirii importurilor ce se realizau pna la efectuarea proiectului analizat. Prin acest indicator se evalueaza efectele interne n raport cu valuta realizata din export sau din nlocuirea importului.

27

Capitolul I

CRNA denumit si testul BRUNO, estimeaza ct va costa n moneda nationala cantitatea de valuta solicitata n cadrul proiectului propus. Pentru calculul CRNA se estimeaza indicatorii: valoarea n valuta a produsului finit; cheltuielile n valuta pentru executarea lucrarilor de investitii si pentru exploatarea obiectivului; cheltuieli n moneda nationala pentru realizarea obiectivului; Relatia de calcul a CRNA este:

Dupa determinare se compara cu nivelul cursului oficial sau conventional de schimb. Metoda cost-beneficiu se completeaza cu luarea n considerare a factorilor de risc si incertitudine. Prin natura lor orice investitie se realizeaza n conditii de risc. Aceste conditii sunt determinate de cauze ca: -schimbarea conditiilor economice cu rezultanta sa: invalidarea experientelor anterioare; -schimbari tehnologice rapide; -erori de analiza tehnica, economica si financiara. Pentru analiza acestor factori se utilizeaza analiza de sensibilitate sau de senzitivitate, care urmareste stabilirea viabilitatii eficientei proiectului n conditiile unor foarte probabile costuri si venituri diferite ale proiectului. n ansamblul sau, metoda cost-beneficiu de analiza a proiectelor de investitii are o serie de avantaje si anume: ofera o imagine globala a eficientei unui obiectiv de investitii; poate fi utilizata n orice moment al vietii economice a unui obiectiv; ia n considerare factorii de risc; se utilizeaza pentru o multitudine de forme de activitate economica; Folosirea testului BRUNO ofera posibilitatea de a se evita absolutizarea importantei ncasarilor valutare si a efectului acestora asupra balantei de plati externe. 1.9 Relevana ratei interne de rentabilitate n evaluarea proiectelor de investiii

Evaluarea eficienei alocrii resurselor ntr-un proiect de investiii se face cu ajutorul unor analize bazate pe calcule actuariale complexe. Calculul actuarial presupune translatarea unor valori la diferite momente de timp, n funcie de raiunea analizei. Factorul de discontare are diferite forme, n 28

Capitolul I

funcie de momentul de timp la care se face actualizarea. 1 Un rol important n cadrul acestei analize l au doi indicatori: valoarea actualizat net (VAN) i rata intern de rentabilitate (RIR). Conform criteriului VAN un proiect de investiii este eficient n condiiile n care acesta este pozitiv i are o valoare ct mai mare. Un proiect de investiii este cu att mai rentabil cu ct RIR este mai mare. 2 Cei doi indicatori de eficien sunt complementari, utilizarea simultan a acestora conducnd la o mai bun fundamentare a deciziei investiionale dect utilizarea lor separat. Att rata intern de rentabilitate ct i valoarea actualizat net pot fi utilizai att ca i criterii de selectare a unor proiecte de investiii dar i ca criterii de selectare a alternativelor de finanare aflate la dispoziia actorilor economici. Tot mai muli specialiti pun ns n balan cei doi indicatori, minimiznd rolul RIR n aceste analize de eficien sau n construcia bugetului de capital. n cazul valorii actualizate nete, problema principal rmne determinarea costului de oportunitate al capitalului reprezentat de rata de discontare. Rata de discontare utilizat n ecuaia VAN este de regul constant dar nu ia n calcul dimensiunea financiar a investiiei sau sursele de finanare ale acesteia. Cel mai frecvent rata de discontare este asimilat ratei nominale a dobnzii de pe o pia financiar, aceast dobnd nominal reprezentnd de fapt dobnda real ajustat cu rata inflaiei. Este foarte dificil de stabilit o rat de discontare "real", orice modificare a acesteia conducnd la o modificare a valorii VAN. Problemele se complic i mai mult atunci cnd este vorba de alocarea unor resurse n proiecte de investiii sau portofolii plasate pe piee strine. O alt dificultate ce apare n selectarea unui proiect de investiii pe baza criteriului VAN este momentul la care se face translatarea, fapt ce influeneaz direct factorul de discontare utilizat i implicit valoarea final a acestui indicator. Din aceast cauz, VAN este mai dificil de utilizat pentru selectarea unor proiecte de investiii cu ciclu de via diferite sau momente iniiale / finale de derulare diferite. O alt critic fundamental adus criteriului VAN este aceea c n utilizarea acestuia se pornete de la premisa c, pentru dou proiecte diferite, riscul asumat de investitor este acelai. Din pcate, n practica economic riscul asumat de investitori difer de la un proiect la altul. Cu ct gradul de complexitate al proiectelor de investii este mai mare, cu att este mai diferit gradul de risc asumat de investitori. n plus, riscurile asumate sunt mult mai complexe i mult mai mari dac este vorba de o investiie n strintate, dat fiind complexitatea mediului n care se desfoar acest proces. Practica a dovedit c utilizarea criteriului VAN favorizeaz proiectele mai mari de investiii, n detrimentul proiectelor de dimensiuni mai mici care implicit presupun asumarea unui risc mai redus in partea
1

Formulele de calcul ale factorului de discontare in funcie de momentul de timp la care se realizeaz translatarea se gasesc in ANEXE

Aceste dou criterii pot fi aplicate nu numai proiectelor de investiii ci i alternativelor de finanare aflate la dispoziia actorilor economici. Pentru un mprumut obligatar de exemplu, valoarea actualizat net va fi negativ i cu ct ea este mai aproape de 0 cu att finanarea este mai avantajoas pentru emitent. n acest caz RIR ar trebui s fie ct mai mic.

29

Capitolul I

investitorilor. Specialitii au ajuns la concluzia c toate aceste "slbiciuni" ale valorii actualizate nete sunt eliminate de utilizarea complementar a ratei interne de rentabilitate. n acest caz, nu se poate vorbi despre o superioritate net a nici unuia dintre indicatori, n condiiile n care acetia se completeaz reciproc. Rata intern de rentabilitate este definit n literatura de specialitate ca fiind acea rat de discontare pentru care valoarea actuarial net este egal cu zero, practic RIR este asimilat n acest caz cu un cost minim al capitalului, pe care investitorul este dispus s l accepte. Deoarece RIR reprezint o rat sau o raie determinat ce nu este sensibil la rata de discontare aa cum este VAN, este un criteriu mult mai preferat de investitori pentru compararea unor alternative de plasament n aciuni sau obligaiuni. Rata intern de rentabilitate este mult mai reprezentativ dect valoarea actualizat net n cazul comparrii unor proiecte de investiii cu durat diferit de via sau cu momente diferite de iniiere sau finalizare. De asemenea, acest indicator este mult mai util n aprecierea eficienei unor proiecte de investiii strine dect valoarea actualizat net. Cu toate aceste avantaje, specialitii aduc critici fundamentale acestui indicator precum i relevanei utilizrii sale n evaluarea eficienei unor proiecte de investiii sau n compararea i selectarea acestora. O prim critic este legat de faptul c rata intern de rentabilitate nu ine cont de semnul fluxurilor de numerar (CF) luate n calcul. 1.10 Etapele procesului investitional Procesul investitional reprezinta totalitatea activitatilor si operatiunilor ntreprinse n vederea nfaptuirii lucrarilor necesare realizarii si punerii n functiune-exploatare a unor obiective economice, sociale, etc., angrennd un mare consum de resurse materiale, financiare si de munca, prin interventia n flux a factorilor implicati. Organizarea procesului investitional are n vedere doua faze si anume: faza de conceptie sau pregatire a investitiei; faza de nfaptuire a procesului investitional. Faza de conceptie sau pregatire a investitiei se realizeaza, n principiu, prin parcurgerea urmatoarelor etape: - formularea optiunilor de investitii, care este o rezultanta a tuturor verigilor de baza a economiei, ct si a studiilor de perspective si a prognozelor elaborate att la nivel macroeconomic, ct si la nivelul ramurilor si subramurilor;

30

Capitolul I

- fundamentarea optiunilor de investitii se concretizeaza n definirea necesitatii, oportunitatii si eficientei economice a obiectivelor; -luarea deciziei de alocare a resurselor de investitii, prin care se finalizeaza faza pregatirii investitiei. Faza de nfaptuire a procesului investitional impune etapele: Etapa I. Proiectarea investitiilor; Etapa II. Achizitionarea utilajelor si instalatiilor complexe; Etapa III. Executarea lucrarilor de constructii-montaj; Etapa IV. Efectuarea probelor tehnologice si atingerea parametrilor tehnicoeconomici proiectati; Etapa V. Receptionarea lucrarilor de investitii.

Etapa I. Proiectarea investitiilor A. Continutul documentatiei tehnico economice; B. Proiectarea obiectivelor de investitii finantate de la bugetul statului. A. Continutul documentatiei tehnico-economice Prin documentatie tehnico-economica se ntelege totalitatea pieselor scrise si desenate prin care se definitiveaza viitoarea capacitate de productie si care stau la baza executarii, finantarii, creditarii si decontarii lucrarilor. Documentatia tehnico-economica este formata din doua parti mari: -Documentatia de proiect, care stabileste caracteristicile si conditiile de executare a investitiei de la problemele fundamentale pna la desenele si schitele de executie. Prin documentatia de proiect se stabileste felul utilajelor, arhitectura constructiei, tehnologia de fabricatie, asigurarea utilitatilor, transportul, amenajarile exterioare. -Documentatia de deviz, care stabileste totalul cheltuielilor necesare pentru realizarea investitiei conform proiectelor de executie. A1. Continutul documentatiei de proiect Conform normelor metodologice elaborate n ianuarie 1990, ncepnd cu acest an si n prezent, documentatia de proiect cuprinde: - studiul tehnico-economic; - proiectul de executie.

31

Capitolul I

Studiul tehnico-economic (STE) cuprinde totalitatea obiectelor si lucrarilor necesare pentru pregatirea, executia si punerea n functiune a obiectivelor de investitii. STE se ntocmeste n prima etapa a proiectarii de catre beneficiarul de investitii, n mai multe variante pentru a permite alegerea celei optime. STE are urmatorul continut cadru: capacitatea de productie; profilul de productie; localitatea de amplasare; beneficiarul; necesitatea si oportunitatea investitiei; sursele de aprovizionare cu materii prime; solutiile tehnologice; consumurile specifice de energie si combustibil; factorii de risc; masuri de protectie a mediului; investitiile conexe si colaterale; importul pentru investitii. n vederea elaborarii STE, titularul de investitii are obligatia de a obtine, n prealabil, urmatoarele acorduri si avize: - acordul pentru ocuparea terenului agricol sau forestier; - acordul pentru asigurarea cu combustibil, energie electricasi termica; - acordul Ministerului Mediului, Padurilor si Apelor pentru ndeplinirea masurilor de protectie a mediului; -acordul Comisiei Nationale pentru Urbanism pentru ncadrarea n prevederile programelor de sistematizare teritoriala; - alte acorduri si avize specifice. Odata cu STE n prima faza a proiectarii se ntocmeste si lista nominala a principalelor indicatori de eficienta pentru obiectivul respectiv. Aceasta lista cuprinde pentru obiectivele din industrie, urmatoarele: denumirea investitiei; valoarea totala a investitiei; capacitatea de productie; valoarea anuala a productiei marfa; valoarea acumularilor banesti; numar de locuri de munca create; durata: de realizare a investitiei; de recuperare a investitiei, de realizare a nivelului proiectat al indicatorilor. Proiectul de executie (PE) PE este piesa din documentatia de proiect care detaliaza tehnic, aprofundeaza si caracterizeaza elementele din STE aprobat. Scopul PE este de a rezolva n detaliu toate problemele cu privire la solutiile tehnologice, constructive si arhitecturale cuprinse n STE si sa precizeze valoarea de deviz a lucrarii. Continutul cadru al PE reglementat de norme metodologice ale Ministerului Finantelor, detaliaza elementele din STE si cuprinde distinct indicatorii tehnico-economici aferenti obiectivului respectiv. Daca de la elaborarea STE aferent unui obiectiv trec mai mult de 9 luni, beneficiarul va reactualiza pentru PE acordurile privind: ocuparea terenului; asigurarea cu combustibil, energie electrica si termica; protectia mediului; urbanismul si sistematizarea. Pentru anumite lucrari de investitii, cum ar fi utilajele independente, obiectele de inventar, nu se ntocmesc proiecte de executie. Justificarea necesitatii oportunitatii si eficientei economice a acestor investitii se face pe baza de memorii justificative. 32

Capitolul I

Ori de cte ori se dispune de toate datele si elementele necesare PE, documentatia tehnicoeconomica se va elabora ntr-o singura faza, numita proiect n faza unica, care cumuleaza continutul si functiile STE si cele ale PE. n vederea reducerii duratei si a cheltuielilor proiectarii, s-a extins tipizarea proiectelor. Pentru aceasta se folosesc urmatoarele categorii de proiecte: - proiecte tip, reprezinta proiectele ce urmeaza a fi folosite n mod repetat n construirea unor obiective cu aceeasi destinatie si cu aceleasi caracteristici; - proiect directiv, cuprinde piese scrise si desenate privind anumite directive obligatorii pentru proiectare; - proiect refolosibil, este proiectul aplicat total sau partial si altor constructii similare, nsa cu modificarile corespunzatoare aplicarii lui la conditiile locale; - proiecte de capacitati modul, sunt acele proiecte tip care prin asamblare pot fi utilizate pentru realizarea de obiective de acelasi profil, nsa de marimi diferite; - proiecte de sistematizare, formeaza o categorie speciala de proiecte prin care se studiaza si se precizeaza dezvoltarea n ansamblu a teritoriului si a localitatilor. A2. Continutul documentatie de deviz Prin documentatia de deviz se stabileste totalul cheltuielilor necesare pentru realizarea investitiilor, conform proiectelor de executie avizate si aprobate. Devizul este piesa scrisa din documentatia tehnico-economica prin care se evalueaza costul lucrarilor si serveste ca document pentru: determinarea indicatorilor tehnico-economici; contractarea executarii lucrarilor; admiterea la finantare a investitiei; decontarea lucrarilor executate; controlul executarii lucrarilor. Dupa sfera de cuprindere a cheltuielilor pentru realizarea investitiilor, devizele sunt de mai multe feluri: - devizul general; - devizul pe obiect; - devizul pe categorii de lucrari; - devizul pe categorii de cheltuieli. 1. Devizul general este piesa scrisa prin care se stabileste valoarea totala a cheltuielilor pentru realizarea si darea n functiune a investitiei conform PE, prin nsumarea devizelor pe obiecte si a devizelor pe categorii de cheltuieli. Devizul general cuprinde: a) devizul general propriu-zis; b) recapitulatia la devizul general. 33

Capitolul I

a) Devizul general propriu-zis cuprinde gruparea cheltuielilor de investitii pe patru parti. Partea nti a devizului general cuprinde cheltuielile de investitii destinate realizarii productiei de baza; auxiliare; pentru transporturi si telecomunicatii; alimentarea cu energie; utilitatile; studii de teren; costul terenului; cheltuieli diverse si neprevazute. Partea a doua a devizului general cuprinde trei categorii de cheltuieli si anume: cheltuieli pentru plata personalului de conducere pe durata executiei obiectivului; cheltuieli pentru supravegherea tehnica pe parcursul realizarii lucrarilor si cheltuieli pentru pregatirea cadrelor de exploatare. Partea a treia a devizului general cuprinde cheltuielile si lucrarile pentru organizarea de santier a constructorului. Partea a patra a devizului general cuprinde cheltuielile nerecuperabile provenind din efectuarea probelor tehnologice. b) Recapitulatia la devizul general se prezinta n finalul devizului general si cuprinde: -structura cheltuielilor din devizul general; - valoarea pieselor de schimb care constituie dotarea initiala a noilor obiective de investitii; - investitiile conexe; - valoarea activelor fixe care se desfiinteaza; - repartizarea valorii lucrarilor si cheltuielilor pe grupe de active fixe pentru stabilirea valorilor de amortizare. 2. Devizul pe obiect Procesul investitional se finalizeaza prin punerea n functiune a obiectivelor de investitii. Obiectivul de investitii reprezinta totalitatea obiectelor si a altor lucrari ce compun un ansamblu cu o finalitate de productie sau de folosinta bine determinata. Un obiect de investitii este un activ fix cu functiune independenta. Devizul pe obiect este piesa scrisa din documentatia tehnico-economica care cuprinde totalitatea cheltuielilor de constructii-montaj pentru realizarea unui obiect de investitii conform PE. El nsumeaza valoarea devizelor pe categorii de lucrari si a unor devize de cheltuieli care privesc executarea obiectivului respectiv, precum si valoarea utilajelor functionale care necesita montaj, aferente acestui obiect. Devizele pe obiect sunt de doua feluri: devize sintetice; devize analitice pe stadii fizice. Valoarea totala a devizelor pe obiect trebuie sa se nscrie n valoarea totala a investitiei, conform devizului general. 3. Devizul pe categorii de lucrari

34

Capitolul I

Este piesa scrisa principala din documentatia de deviz pe baza careia se determina valoarea lucrarilor de constructii si instalatii de la care se porneste la ntocmirea devizelor pe obiect si care sta la baza executarii lucrarilor. El contine descrierea lucrarilor de executat n cadrul categoriei de lucrari privind un anumit obiect, cheltuielile necesare executiei si valorile partiale si totale ale acestor lucrari. Prin categorie de lucrari se nteleg lucrarile din cuprinsul unui obiect care au acelasi specific de executat, cum ar fi: instalatii, fundatii, izolatii etc. Elaborarea devizului pe categorii de lucrari are la baza urmatoarele piese componente: -antemasuratoarea, este piesa scrisa prin care se determina cantitatile de lucrari din fiecare articol de deviz; -lista utilajelor tehnologice si functionale; -extrasul de materiale, pentru lucrarile care se executa pe baza de proiecte tip. Devizele pe categorii de lucrari cuprind urmatoarele capitole de cheltuieli care formeaza pretul de deviz al unei categorii de lucrari: - cheltuieli directe, prevazute pe fiecare articol de deviz cu urmatoarea structura: cheltuieli pentru materiale; cheltuieli pentru manopera; cheltuieli pentru folosirea utilajului de constructii-montaj; -cheltuieli indirecte, determinate prin aplicarea unei cote medii diferentiate pe categorii de lucrari si n functie de modul de executare, asupra valorii totale a cheltuielilor directe; -cheltuieli cu caracter special, se stabilesc de guvern pentru fiecare categorie de lucrari;- cheltuieli pentru introducerea tehnicii noi, stabilite prin aplicarea unei cote asupra cheltuielilor directe si indirecte; - cota de beneficiu, aplicata asupra sumei totale a cheltuielilor. 4.Devizul pe categorii de cheltuieli Denumite si devize financiare, cuprind cheltuielile care nu intra n categoria celor pentru constructii-montaj, deci nu privesc executarea fizica a investitiei. Devizele pe categorii de cheltuieli se ntocmesc pentru: cheltuieli pentru studii si cercetari de teren; cheltuieli pentru documentare si proiectare; cheltuieli prevazute n partea a II-a a devizului general; cheltuieli pentru exproprieri, despagubiri sau stramutari. Valoarea devizelor pe categorii de cheltuieli se prevede direct n devizul general. B. Proiectarea obiectivelor de investitii finantate de la bugetul statului ncepnd cu 1 februarie 1992, documentatia tehnico-economica aferenta obiectivelor de investitii noi care se realizeaza prin alocatii bugetare, se elaboreaza n urmatoarele faze de proiectare: - studiu de prefezabilitate; - studiu de fezabilitate; - proiect tehnic; - detalii de executie. 35

Capitolul I

Studiul de prefezabilitate cuprinde un ansamblu de piese scrise si piese desenate. Piesele scrise prezinta: - date generale, privind: denumirea obiectivului, amplasamentul, participantii, ponderea resurselor de finantare si nivelul dobnzii avut n vedere la eventualele credite; -date tehnice ale investitiei, prin care se caracterizeaza solutiile constructive, caracteristicile geofizice ale terenului, utilajele de dotare ale constructorului si utilitatile; -evaluarea costului investitiei, care se face diferentiat pentru activitatea de proiectare, lucrarile de constructii-montaj, utilaje, dotari; - principalii indicatori tehnico-economici, concretizati n valoarea totala a investitiei, durata de realizare a investitiei, esalonarea pe ani a investitiei. Piesele desenate cuprind planul de amplasare n zona a obiectivului si planul sau general. Pentru obiectivele de investitii care dupa punerea n functiune aduc profit investitorului, continutul cadru al studiului de prefezabilitate se va completa cu urmatoarele date: -date privind conditiile financiare de realizare a obiectivului si anume: rata impozitului, perioada de scutire de impozit, influenta variatiei n timp a preturilor, rata dobnzii la creditele bancare si rata de schimb valutar; - date privind productia si desfacerea, concretizate n: lista produselor, capacitatea anuala pe produs, cheltuieli de productie; pretul intern de vnzare; -date privind materiile prime, materialele, combustibilul si energia consumate n procesul tehnologic; - date privind cheltuielile generale ale unitatii. Pentru obiectivele de investitii la care nu se obtine profit, studiul de prefezabilitate este nlocuit printr-un studiu de amplasament. Studiul de prefezabilitate, n componenta prezentata, reprezinta documentatia care cuprinde datele tehnice si economice prin care entitatea achizitoare fundamenteaza necesitatea si oportunitatea realizarii obiectivului de investitii. Studiul de prefezabilitate se ntocmeste de entitatea achizitoare si se aproba de catre conducerea acesteia. Pentru obiectivele de investitii publice de complexitate tehnica deosebita, entitatea achizitoare poate organiza un concurs de idei pentru fundamentarea elaborarii studiului de prefezabilitate. n cazul n care investitia publica se realizeaza integral sau partial din credite externe garantate sau contractate direct de stat, studiul de prefezabilitate se aproba de conducerea beneficiarului cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor pentru conditiile financiare privind oferta de credit extern. Studiul de fezabilitate reprezinta documentatia cuprinznd caracteristicile principale si indicatorii tehnico-economici ai investitiei publice, prin care trebuie sa se asigure utilizarea rationala si eficienta a 36

Capitolul I

cheltuielilor de capital si a cheltuielilor materiale, pentru satisfacerea cerintelor economice si sociale din domeniul respectiv. Si acesta cuprinde un ansamblu de piese scrise si piese desenate. Piesele scrise cuprind: date generale, date tehnice ale investitiei, date asupra fortei de munca, evaluarea costului investitiei, avize si acorduri, principalii indicatori tehnicoeconomici. Piesele desenate cuprind: planul de amplasamente, planul general, planuri si sectiuni de arhitectura pentru principalele obiecte de constructii. Studiul de fezabilitate pentru obiectivele de investitii, care dupa punerea n functiune aduc profit investitorului, se completeaza cu date particulare privind: conditiile financiare, productia si desfacerea, forta de munca, structura financiara. Proiectul tehnic este parte a documentatiei ce se elaboreaza pe baza studiului de fezabilitate aprobat numai dupa ce investitorul a asigurat, potrivit Legii finantelor publice, fondurile necesare realizarii obiectivului nou de investitii. Proiectul tehnic cuprinde date privind caracteristicile utilitatilor, utilajelor, naturii terenului, suprafetei constructive. Proiectul tehnic sta la baza organizarii licitatiei si adjudecarii executiei lucrarilor. Detaliile de executie cuprind elementele principale tehnice ale executarii diferitelor categorii de lucrari ce participa la realizarea de ansamblu a obiectivului. Proiectarea investitiilor publice, finantate integral sau n completare de la bugetul statului, de la bugetele locale, din fondurile special constituite prin lege n afara acestor bugete, din credite externe garantate sau contractate direct de stat, precum si din surse proprii si credite bancare acordate regiilor autonome, n structura prezentata, se adjudeca pe baza de licitatie publica. Investitiile publice se proiecteaza de catre persoane juridice romne sau straine, cu respectarea prevederilor legale si a prescriptiilor tehnice romne, n vederea realizarii, dupa caz, a urmatoarelor: - constructii de toate categoriile, inclusiv instalatiile aferente; - instalatii si echipamente edilitare; - constructii si amenajari pentru mai buna folosire a terenului; - modernizari, transformari si extinderi de constructii de toate categoriile, inclusiv instalatiile aferente acestora. Prin organizarea licitatiilor pentru adjudecarea proiectarii investitiilor publice, se asigura alegerea unor solutii optime din punct de vedere arhitectural, urbanistic, constructiv, tehnologic, al protectiei mediului, al exigentelor esentiale de calitate, al costurilor de investitii si exploatare, precum si de adjudecare a proiectarii n favoarea celui mai competitiv proiectant, n conditiile ncurajarii creatiei originale si asigurarii unei concurente loiale.

37

Capitolul I

Proiectarea investitiilor publice se face pe baza unui contract de proiectare ncheiat de investitor cu contractantul desemnat n urma licitatiei. Este interzisa mpartirea contractului de proiectare n mai multe contracte de valoare mai mica n scopul de a evita organizarea unei proceduri de licitatie. n cazul n care unele obiecte din componenta obiectivului de investitie publica pot functiona independent, investitorul poate proceda la organizarea licitatiei pentru adjudecarea proiectarii obiectelor respective, cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor, Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Departamentului Cercetarii si Tehnologiei. Formele licitatiei pentru adjudecarea proiectarii investitiilor publice sunt urmatoarele: - licitatie publica deschisa fara preselectie

38

Capitolul I

Se organizeaza ntr-o singura etapa, pentru proiectarea investitiilor publice, la care pot participa, n numar nelimitat, ofertantii interesati care ndeplinesc conditiile din documentele licitatiei, impuse de investitor. Lansarea licitatiei se face prin anunt publicitar: - licitatie publica deschisa cu preselectie, care se organizeaza n doua etape pentru proiectarea unor investitii publice complexe si de importanta economicasi sociala deosebita. - licitatie publica restrnsa care se organizeaza n cazuri de exceptie cu avizul Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si Departamentului Cercetarii si Tehnologiei, atunci cnd: a) a existat o licitatie publica deschisa anterioara si nefinalizata prin ncheierea contractului de proiectare; b). proiectarea investitiei publice, datorita specificului ei, poate fi elaborata numai de un numar restrns de ofertanti specializati. Etapa II. Achizitionarea utilajelor si instalatiilor complexe Achizitionarea utilajelor tehnologice si instalatiilor complexe reprezinta o etapa importanta a procesului investitional de care depinde realizarea la termen a investitiilor. Din punct de vedere al modalitatilor de punere n functiune, utilajele se grupeaza n doua categorii: a) utilaje care necesita montaj, denumite si utilaje tehnologice, care pot fi puse n functiune numai dupa asamblarea partilor componente sau dupa fixarea pe fundatii; b) utilaje care nu necesita montaj, denumite si utilaje independente, care se pun n functie fara o prealabila asamblare sau fixare pe fundatii. La achizitionarea utilajelor, beneficiarii de investitii au obligatia sa asigure aducerea acestora pe santiere la termenele corelate cu cele pentru punerea n functiune a obiectivelor. n vederea urgentarii montarii utilajelor, participantii la procesul investitional urmaresc: interzicerea contractarii din import a unor utilaje neverificate n exploatare; furnizorul general este obligat sa acorde asistenta tehnica la montaj si punerea n functiune; partile componente ale instalatiilor complexe se vor asambla n uzinele furnizorului; interzicerea efectuarii modificarilor la utilaje si la ingineria tehnologica de catre beneficiar sau proiectant fara acordul furnizorului general. Functia de furnizor general pentru utilaje si instalatii complexe revine Departamentului Constructiilor de Masini din Ministerul Industriilor, att pentru cele de fabricatie interna ct si pentru cele de import. n cazul importului de utilaje se utilizeaza ca document nota de comanda contract. Nota de comanda contract cuprinde urmatoarele: - profilul si capacitatea de productie a investitiei; 39

Capitolul I

-principalii indicatori tehnico-economici ai investitiei; - date referitoare la productie; - previziuni privind exportul produselor ce se vor fabrica; - experienta firmelor furnizoare de utilaje; - conditii de plata: cash, credit, dobnzi; - comparatia ofertelor: tara, firma; - aspecte de cooperare sau posibilitati de plata prin produse romnesti. n tarile dezvoltate se practica o modalitate de nchiriere a instalatiilor complexe denumita contract de leasing. Aceasta este o forma de nchiriere si, eventual, achizitionare a utilajelor si prezinta avantajele accesului la tehnologia moderna si rezolva o problema de finantare, deoarece nu angajeaza fondurile proprii ale ntreprinderii. Pentru perioada de nchiriere se plateste o chirie destul de consistenta, egala cu valoarea de achizitionat a activului fix respectiv, majorata cu o anumita suma reprezentnd comisionul societatii de locatie. Primele societati de leasing au fost nfiintate n SUA, n jurul anului 1950, iar n Europa Occidentala n anul 1965. Etapa III. Executarea lucrarilor de constructii-montaj Constructiile reprezinta o ramura importanta a economiei si cuprinde ansamblul proceselor de executie a lucrarilor de constructii si de montare a utilajelor. Ca ramura economica distincta, constructiile prezinta anumite particularitati si trasaturi caracteristice, care determina metode speciale de executare si finantare a lucrarilor, ntre care mentionam: procesul de productie n constructii este mobil, iar produsul finit este fix (spre deosebire de industrie); ciclul de productie n constructii este lung, iar valoarea lucrarilor executate este foarte mare; caracterul complex si, de multe ori, unic, al procesului de productie n constructii-montaj; n constructii se lucreaza cu greutati foarte mari, sub directa influenta a factorilor atmosferici etc. Modalitatile de executie a lucrarilor de constructii-montaj sunt: - n antrepriza; - n regie. n cazul lucrarilor executate n antrepriza, antreprenorul este unitatea de constructii care poarta ntreaga raspundere a executarii lucrarilor. Instrumentele principale, cu caracter juridic, ncheiate ntre beneficiarul de investitii si constructor privind realizarea lucrarilor de constructii-montaj sunt: - contractul cadru; - contractul ferm de executie n acord global. 40

Capitolul I

Aceste acte cuprind obligatiile partilor n realizarea lucrarilor. Pentru realizarea lucrarilor de constructii montaj n bune conditii si la termenele stabilite, unitatile de constructii executa n prealabil lucrarile de organizare de santier. Aceste lucrari reprezinta o activitate cu caracter auxiliar si de servire, care contribuie n mod hotartor la realizarea productiei de baza n ramura constructiilor. Determinarea cheltuielilor privind organizarea de santier se face pe fiecare obiectiv de investitii, pe baza de proiect de organizare de santier, prin care se stabileste volumul fizic si valoarea lucrarilor si a cheltuielilor de organizare. Volumul cheltuielilor de organizare de santier trebuie sa se ncadreze n limita sumelor prevazute n partea a III-a a devizului general. Lucrarile care se pot executa din fondul pentru organizarea de santier, prevazute n proiectul de organizare sunt de doua categorii: - cheltuieli de organizare care nu se materializeaza n lucrari (transportul muncitorilor, cazare, chirii); -cheltuieli de organizare materializate n constructii social-culturale si administrative. Etapa IV. Efectuarea probelor tehnologice si atingerea parametrilor tehnico-economici proiectati ntre momentul terminarii executarii unui obiectiv si cel al nceperii producerii efectelor scontate se interpune durata probelor tehnologice. Probele tehnologice reprezinta actiunea de verificare si reglare a functionarii utilajelor si instalatiilor complexe la nivelul tehnic proiectat. Rodajul mecanic reprezinta tot o verificare a functionarii utilajelor, dar n gol, timp de 72 ore, n timp ce probele tehnologice se desfasoara n conditii de productie. Probele tehnologice au loc dupa ce beneficiarul a preluat de la antreprenor, pe baza de receptie, obiectele si instalatiile. Efectuarea la timp a probelor tehnologice este legata de existenta pieselor de schimb, care constituie prima dotare. n timpul probelor furnizorul general de utilaje este obligat sa asigure asistenta tehnica. Capacitatea de productie se considera ca plusa n functiune numai dupa ce s-au terminat probele tehnologice si s-a ncheiat procesul verbal depunere n functiune. Atingerea parametrilor tehnico-economici proiectati este perioada de functionare a utilajelor si instalatiilor tehnologice aferente capacitatii de productie date n exploatare, de la data intrarii n functiune stabilita de comisia de receptie, pna la functionarea lor la ntreaga capacitate. Prin lege, perioada de atingere a parametrilor proiectati este normata la 1 an. n practica, deseori, n atingerea parametrilor proiectati se produc mari ntrzieri, determinate de urmatoarele cauze: functionarea necorespunzatoare a unor utilaje si instalatii tehnologice; neasigurarea materiei prime n cantitatile si de calitatea prevazuta n documentatie; efectuarea de receptii provizorii fara exigenta 41

Capitolul I

necesara; neutilizarea unor instalatii la ntreaga capacitate datorita greutatilor intervenite n desfacerea productiei. ntrzierile n atingerea parametrilor tehnico-economici proiectati, au implicatii economice negative prin ndepartarea momentului obtinerii efectelor scontate de pe urma investitiei. Etapa V. Receptia lucrarilor de investitii terminate Reprezinta un moment important n procesul investitional, fiind realizat cu scopul de a verifica daca lucrarile au fost executate n conformitate cu documentatia tehnico-economica. Receptia verifica si ndeplinirea tuturor conditiilor de calitate pentru exploatarea normala a investitiei, precum si modul de realizare a indicatorilor proiectati. Receptia constituie atestarea de catre comisia de receptie a ndeplinirii conditiilor de calitate prevazute n prescriptiile tehnice, n proiectul de executie, n caietul de sarcini. Receptia lucrarilor de investitii terminate se face n trei etape: a) receptia lucrarilor de constructii-montaj; b) receptia punerii n functiune a capacitatilor de productie; c) receptia definitiva a obiectivului de investitii. a) Receptia lucrarilor de constructii-montaj se realizeaza n doua faze: -receptia preliminara, care are loc pe tot parcursul realizarii obiectivului de investitii, pe masura terminarii obiectelor componente sau a unor parti de obiecte ce pot functiona independent si dupa efectuarea probelor mecanice si tehnologice la utilaje; -receptia finala, care are loc la expirarea perioadei de garantie a lucrarilor de constructii-montaj. b) Receptia punerii n functiune a capacitatilor de productie, se efectueaza la terminarea probelor tehnologice si are drept scop verificarea ndeplinirii conditiilor pentru exploatarea lor . c) Receptia definitiva a obiectivului de investitii se face la data stabilita pentru atingerea indicatorilor tehnico-economici si are drept scop confirmarea atingerii lor. Receptia obiectivelor de investitii se efectueaza de comisia de receptie, n componenta careia se numesc reprezentanti ai participantilor la procesul investitional, dar nu persoanele care au participat direct la executarea obiectivului. Comisia de receptie este numita de organul care a aprobat investitia. La toate etapele receptiei participasi banca finantatoare, n scopul cresterii exigentei comisiei de receptie. Rezultatele si concluziile comisiei de receptie se adopta cu majoritatea de voturi si sunt consemnate ntr-un document denumit:

42

Capitolul I

- proces verbal de receptie preliminara, pentru primele doua etape ale receptiei; - proces verbal de receptie definitiva, pentru ultima etapa a receptiei. Cu punerea n functiune a capacitatilor de productie se ncheie activitatea de investitii si ncepe activitatea de productie. 1.11 Investitiile straine n economia romneasca Prin investitii straine n Romnia se ntelege: . constituirea de societati comerciale, filiale sau sucursale, cu capital integral strain sau n asociere cu persoane fizice sau juridice romne; . participarea la majorarea capitalului social al unei societati existente; . concesionarea, nchirierea sau locatia gestiunii unor activitati economice; . dobndirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri. Aportul investitorului strain n Romnia consta att n capitalul n valuta, ct si n masini, utilaje, servicii, drepturi de proprietate industrialasi intelectuala. Investitiile straine se pot efectua n toate sectoarele din industrie, explorarea si exploatarea resurselor naturale, agricultura, infrastructura, constructii civile si industriale, comert, turism, servicii bancare, cercetare stiintifica. Investitiile straine se pot executa n Romnia, daca se respecta conditiile: sa nu se ncalce normele de protectie a mediului nconjurator; sa nu se aduca atingere intereselor de securitate si aparare nationala a Romniei; sa nu dauneze ordinii publice, sanatatii si moralei. Investitorii straini sunt asigurati prin lege cu o serie de garantii care le asigura siguranta investitiilor. Investitiile straine nu pot fi nationalizate, expropriate, rechizitionate sau supuse altor masuri cu efecte similare. Investitorii straini au dreptul sa: participe la conducerea si gestionarea investitiei; nstraineze drepturile si obligatiile lor contractuale catre alti investitori straini sau romni; transfere n strainatate profitul si alte sume. n timp, investitorii straini au beneficiat de o serie de facilitati. Astfel, sunt scutite de plata taxelor vamale utilajele, masinile, instalatiile si alte dotari care constituie aport al investitorului strain. Primii doi ani de activitate a investitiei sunt scutite de plata taxelor vamale materiile prime, materialele si subansamblurile importate. Efectuarea de investitii straine n Romnia se face pe baza cererii investitorului strain. Calitatea de investitor strain se atesta prin certificatul de investitor, pe baza analizei documentelor: contractul de societate si statutul; contractele comerciale sau alte acte juridice n functie de modalitatea de realizare a investitiei. Legea nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine n Romnia, a fost amendata, n timp, pentru a asigura atragerea investitorilor strain. Prin astfel de amendamente s-au largit drepturile 43

Capitolul I

investitorilor straini, asa cum este dreptul de proprietate asupra terenului aferent investitiei. Au fost prevazute reglementari noi si pentru regimul investitiilor de portofoliu realizate de investitorii straini. Astfel, repatrierea capitalului investit si a veniturilor realizate n urma investitiilor de portofoliu efectuate este libera. Principalele motive care au mpiedicat realizarea de catre tara noastra a unui aflux sporit de investitii straine au fost instabilitatea politica, care a facut ca mediul de afaceri din Romnia sa fie incert si s-a tradus printr-o retinere a investitorilor straini, precum si instabilitatea legislativa, cauzata de desele modificari ale actelor normative. 1.12 Locul si rolul investitiilor straine n economia mondiala Cresterea economica pe plan mondial, ncepnd cu a doua jumatate a secolului trecut si pna n prezent, evidentiaza urmatoarele aspecte: - cresterea si dezvoltarea economica sunt rezultatul actiunii mai multor factori; - n societatile bazate exclusiv pe principiile economiei de piata, sectorul particular are rolul principal n cresterea economica; - politica guvernamentala orientata spre crestere are un rol deosebit; - n determinarea procesului de crestere s-a manifestat si influenta unor factori de natura: educatie, capital uman, deschiderea spre exterior. Evolutia economiei mondiale trebuie privita si n legatura cu tendinta fluxurilor de investitii straine. Fluxurile de investitii straine se constituie n resurse financiare dirijate spre o anumita localizare investitionala internationala, care permit firmei emitente sa dezvolte operatiuni asupra carora detine puterea de decizie si control. Schimbarea de sistem economic si politic survenita n zona est-europeana, a deschis o importanta piata potentiala pentru investitiile straine. Rolul investitiilor straine se poate aprecia pornind de la avantajele oferite investitorilor si beneficiarilor. Realizarea de obiective prin investitii straine are loc pe baza unor strategii economice, financiare si sociale ale investitorului si beneficiarului. Principalele strategii economice pentru investitorul strain: cucerirea unui segment de piata n tara unde se realizeaza investitia; folosirea materiilor prime, a fortei de munca si a altor resurse existente n tara beneficiara a investitiilor; intrarea cu produse finite pe piata limitrofatarii gazda a investitiei. Pentru agentul economic local si tara sa, avantajele economice previzionate sunt: introducerea unor utilaje si solutii tehnologice cu efecte pentru ntreaga economie; amplificarea folosirii capacitatilor de productie prin largirea pietei; valorificarea unor resurse locale. Principalele strategii financiare pentru investitorul strain: avantajele financiare sub forma dividendelor pe care le poate repatria n totalitate; avantaje fiscale sub forma reducerilor si scutirilor de 44

Capitolul I

impozite si taxe vamale; avantaje monetare n privinta schimbului valutar, serviciilor bancare.Pentru tara beneficiara a investitiei strategia financiara are n vedere cresterea profitului la firmele realizate prin investitii straine, posibilitatea ncasarii de impozite imediat (TVA, impozit pe salarii, terenuri) sau n perspectiva, dupa perioada de scutire (impozit pe profit).

45