Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medic psihiatru de renume international, autor de carti cu succes urias, David Servan Schreiber s-a confruntat el insusi cu cancerul. O lupta in care a invins si a carei experienta o comunica in speranta de a fi de folos. Povestea celui pe care presa internationala il numeste familiar DSS este una de roman. Psihiatru si neurolog de anvergura mondiala, David Servan Schreiber avea de la bun inceput toate atuurile pentru a deveni o vedeta. Foarte carismatic, binecunoscut pentru ca este fiul cel mare al faimosului JJSS (Jean Jacques Servan Schreiber fondatorul revistei L. Express si autor al cartii Sfidarea Mondiala), David se afirma ca cercetator in domeniul neuropsihiatriei, la una dintre cele mai celebre universitati medicale americane, cea din Pittsburg. In 2003 lanseaza o carte care avea sa devina un bestseller mondial, Vindeca stresul, anxietatea si depresia, fara medicamente si fara psihanaliza, bulversand lumea psihiatriei prin concluzia sa scandaloasa: boala secolului 21, stresul (anxietatea, alienarea), poate fi contracarata fara medicamente, prin mijloace naturale aflate la indemana oricui. Patru ani mai tarziu vine cu o noua bomba: Anticancer. Lumea afla stupefiata ca faimosul si carismaticul DSS a suferit el insusi de un cancer la creier. Dupa o operatie, chimioterapie si toate demersurile pe care le cunoaste medicina conventionala, atunci
cand parea ca totul a intrat in normal, cancerul sau a recidivat. A urmat o noua operatie, numai ca de data aceasta, tanarul cercetator si-a dat seama ca mijloacele acceptate de medicina conventionala nu sunt suficiente. Pentru a se vindeca complet, avea nevoie sa stie mai mult. Astfel, fondeaza pe langa Universitatea de Medicina din Pittsburg un centru de cercetari integrative, care pleaca de la premisa ca pentru a combate boala trebuie sa apelam, inainte de toate, la psihic si la fortele sufletesti. Ani de zile face cercetari aprofundate in domeniul cancerului, se consulta cu cei mai mari experti mondiali, participa la conferinte de pe intreaga planeta si digera toata literatura stiintifica pe tema cancerului. Concluzia sa: Cancerul este mai mult o chestiune de stil de viata. Fiecare dintre noi avem in corp celule canceroase, dar boala nu se declanseaza la toti. Am vrut sa aflu care este motivul pentru care unii dintre noi fac cancer si altii nu. Ceea ce am descoperit este faptul ca, asa cum toti avem celule canceroase in corp, tot asa avem si mijloacele naturale de a ne apara impotriva cancerului. Nu trebui decat sa invatam sa ne servim de aceste mijloace naturale. Fara sa nege nici un moment medicina conventionala, si dupa ce a testat pe el insusi toate recomandarile pe care le face, David Servan Schreiber explica felul in care putem sa ne folosim de mijloacele noastre naturale de aparare impotriva acestei boli, care a devenit principala cauza a mortalitatii in lumea contemporana. In interviul pe care l-a acordat revistei Formula AS, l-am rugat pe celebrul om de stiinta franco-american sa explice cat se poate mai clar programul anticancer, elaborat prin propria sa experienta de lupta cu boala, pe care a izbutit s-o invinga de doua ori.
naturale, curata terenul si blocheaza dezvoltarea acestor celule maligne. Corpul meu nu-si facuse treaba bine, din moment ce cancerul meu se reactivase. De ce? Voiam un raspuns la aceasta intrebare si acesta a fost punctul din care au pornit cercetarile mele ulterioare. Stiinta medicala conventionala se intereseaza in primul rand de tumora: trebuie detectata si apoi distrusa prin orice mijloace chirurgicale, radioterapie, chimioterapie Nu exista alta cale, trebuie sa faci asta. Dar pe mine ma interesa si restul. Abordarea mea a fost sa pornesc de la ceea ce inconjoara tumora, terenul pe care aceasta se dezvolta si care ii influenteaza evolutia. Stim ca pentru a se dezvolta, o tumora are nevoie de un mediu inflamatoriu, fara de care aceasta nu ar putea rezista sistemului nostru imunitar. Deci e nevoie, pe de-o parte, sa determinam ce creeaza acest mediu inflamatoriu, si pe de-alta, sa aflam elementele care stimuleaza mecanismele noastre de aparare. Apoi, tumora, pentru a se dezvolta, are nevoie sa creeze noi vase sanguine, pentru a primi oxigenul de care are nevoie. Trebuia deci sa aflu care sunt factorii ce influenteaza toate acestea, conform unei logici simple. Trebuia sa inteleg cum functioneaza aceste mijloace naturale de aparare, inainte de a le utiliza, de a le stimula, si chiar de a le amplifica, daca este posibil. Si, ca sa va raspund in sfarsit la intrebare, ceea ce diferentiaza abordarea mea de cea clasica este ideea de a actiona asupra acestor elemente care favorizeaza dezvoltarea tumorii, in loc sa astept ca ea sa creasca, pentru a putea fi operata. In plus, de a actiona asupra mediului in care se instaleaza tumora in asa fel incat ea sa se sufoce.
Am pus totul cap la cap, pentru ca erau informatii foarte dispersate, si astfel am reusit, dupa o munca uriasa care a durat ani de zile, sa formulez un fel de doctrina anticancer. Am testat totul pe mine insumi, si daca acum sunt in viata si sanatos, acest lucru ma face sa sper ca ideile principale ale acestei doctrine sunt valabile, cel putin ca principii. In ziua in care am fost convins ca ceva fundamental s-a schimbat in evolutia bolii mele, am decis ca lucrurile aflate de mine pot fi utile multor bolnavi aflati in aceeasi situatie. A fost momentul in care am scris Anticancer (click pe imagine pentru detalii), care este o carte foarte personala, caci cuprinde povestea mea, dar si una stiintifica, pentru ca acolo sunt rezultatele cercetarilor mele din tot acest timp.
aceasta pauza, din ce in ce mai profund. Acolo, in aceasta pauza, vom descoperi ca suntem cel mai aproape de fiinta noastra intima. Apoi, la capatul acestei pauze, fara nici cel mai mic efort in afara de acela de a ne focaliza atentia o mica scanteie se reaprinde singura si declanseaza o noua inspiratie. Aceasta este insasi scanteia vietii, care este intotdeauna in noi, chiar daca nu suntem constienti de ea. A deveni constienti de aceasta scanteie inseamna sa suflam peste ea, sa o reaprindem. Atunci cand o descoperim pentru prima data, avem o adevarata revelatie. Invatam ca putem avea acces la ea in orice moment al vietii noastre, atunci cand avem nevoie sa ne racordam la sursa noastra de energie. Odata descoperit calmul si blandetea aflate la capatul expiratiei, vom reveni mereu la acesta sursa. Dupa putina practica, cum vom avea un moment, fie la coada la supermarket, fie intr-un blocaj de circulatie, vom profita pentru a ne intoarce acolo, in interior. Centrul respiratiei, situat la baza creierului, este sensibil la toate moleculele ce sunt schimbate in permanenta intre creierul emotional si organele corpului, inclusiv sistemul imunitar. Racordandu-ne la respiratie, ne apropiem de pulsatia functiilor corporale vitale si le conectam la gandire. Experimentele cu bolnavii care practica respiratia si meditatia au dovedit ca la capatul a numai opt saptamani dormeau mai bine, se simteau in mod clar mai putin stresati si aveau sentimentul ca viata lor devenise mai plina. Mai mult decat atat, la nivelul sistemului imunitar, celulele imunitare isi regasisera forma initiala, foarte eficienta in a lupta contra cancerului. Meditatia de origine asiatica si corespondentul ei european, rugaciunea, care in formele ei cele mai evoluate este tot un tip de meditatie, sunt cele mai la indemana mijloace psihologice de crestere a capacitatii corpului de a se apara. Ele conduc la armonizarea diferitelor niveluri ale fiintei, pe care eu o numesc coerenta cardiaca, adica racordarea creierului la inima.