Sunteți pe pagina 1din 3

Adrian-teodor oancea XII-A

Ceramica traditionala romaneasca o arta veche de mii de ani

Ceramica , de la inceputurile ei, in spatiul romanesc, s-a manifestat nu numai ca un mestesug menit sa raspunda unor necesitati (obtinerea vaselor de lut, utilizate in traiul de zi cu zi), ci si ca o arta, parte a unei civilizatii foarte vechi, prin care, dimensiunii utilitare, i s-a asociat un simt estetic deosebit. Din perioada neolitica (cu 5000-6000 de ani in urma) si pana astazi, olaritul a fost o ocupatie constanta, dezvoltandu-se, de-a lungul timpului, o cultura a ceramicii, cu elemente specifice, legate de forma, culori, motive decorative, in functie de zone si de destinatia obiectelor: vase ritualice (consacrate sarbatorilor religioase sau evenimentelor importante din viata nunta, nastere, inmormantare), vase de decor pentru gospodaria taraneasca, vase folosite in scopuri practice urcioare, strachini, cani, oale, sfesnice, jucarii etc., instrumente muzicale (ocarine, fluiere), componente arhitectonice s.a.m.d. In secolele al IV-lea al III-lea i.Hr., ceramica dacica impune alte elemente de originalitate in decor, cum ar fi crucea celtica, inscrisa in cerc, fapt explicabil, daca avem in vedere ca, in acea perioada, celtii sunt cei care aduc, in Dacia, roata folosita in olarit. Aceasta roata, cum se poate vedea si astazi, este formata din doua discuri plasate pe un ax, cel de sus avand un diametru mai mic decat cel de jos. Pe cel de sus se asaza lutul framantat, iar miscarea de rotatie este data de discul cel mare, impins cu piciorul. Ceramica de Cucuteni

Page 1 of 3

Adrian-teodor oancea XII-A


Ceramica de Cucuteni (localitate din apropierea Iasului) este una dintre cele mai vechi de pe teritoriul romanesc (anterioara, de exemplu, celei a Egiptului antic), apreciata de specialisti ca fiind unicat in cultura europeana. Prezinta unele similitudini cu ceramica neolitica din China, cea din urma aparand insa cu aproximativ o mie de ani mai tarziu. Ceramica de Cucuteni se individualizeaza prin motivele colorate in albastru si rosu, pe fond alb, reprezentand, mai ales, spirale, triunghiuri si alte forme geometrice. Statuetele antropomorfe (feminine) din ceramica ar putea fi un argument in favoarea existentei unui cult al Zeitei- Mama, careia i se inchina aceasta populatie apartinand culturii Cucuteni. Ceramica de Marginea In localitatea Marginea, judetul Suceava, olarii pastreaza si astazi tehnici mostenite din vremea dacilor, in realizarea ceramicii negre (strachini, oale cu sau fara toarte), negrul fiind obtinut printrun procedeu de ardere in cuptoare inchise. Ornamentele sunt simple, geometrice, sau vegetale, sub forma de crengute de brad, trifoi, vrejuri. Ceramica de Horezu Ceramica de Horezu (judetul Valcea), rezultat, de asemenea, al unei vechi traditii, poate fi recunoscuta prin culorile preferate verde, albastru si caramiziu, pe fond alb sau galbui si prin motivele decorative cocosul, sarpele, spirala, pestele, porumbelul, steaua, soarele, arborele vietii. Ceramica de Corund In inima Transilvaniei, in judetul Harghita, la Corund, olarii au ramas fideli culorilor alb, albastru si maron, precum si decoratiunilor zoomorfe si florale, care dau nota de originalitate a ceramicii de Corund. Ceramica de Sacel

Page 2 of 3

Adrian-teodor oancea XII-A


In Maramures, ceramica nesmaltuita de Sacel, lustruita cu piatra, este remarcabila prin calitatea lutului rosu, scos de la adancimi de 10-15 metri, prin puturi speciale. Mesterii olari sunt mostenitorii traditiilor dacice si romane. De fapt, se pare ca, astazi, a ramas o singura familie, in Sacel, care se ocupa cu acest mestesug. In zona, mai sunt si alte localitati Vama, Valea Izei, Baia Sprie unde se fac vase smaltuite, foarte frumoase, decorate cu pensula sau folosindu-se cornul cu pana. Arta populara romaneasca, in timp, a asimilat diverse influente, cea bizantina fiind semnificativa, atat in stilul arhitectonic al lacasurilor de cult, cat si in decoratiunile ceramice, in acest al doilea caz manifestandu-se prin preferinta fata de anumite culori, mai ales albul, obtinut din var si piatra pisata, galbenul, in nuantele inconfundabile ale humei de Medgidia, si verdele intens, rezultat din cupru ars in cuptoare speciale. Rosul, prezent in toate zonele, din Maramures, pana in Oltenia, provine din oxidul de fier continut de lutul extras de la mari adancimi. Valoarea ceramicii traditionale romanesti este data, asadar, si de folosirea acestor culori naturale, care nu au nimic strident, ci doar caldura pamantului, a pietrelor si a cerului din tara in care au fost faurite. Decoratia vaselor de ceramica nu este intamplatoare, chiar recurenta unor motive demonstreaza un fel de a gandi, un mod de raportare la realitate, toate transpuse in act artistic. Astfel, spirala, prezenta in toate zonele , exprima ideea de timp, inceputul si sfarsitul, viata si moartea, continuitatea, dezvoltarea, renasterea, ritmurile repetate ale vietii. Sarpele, inrudit cu spirala, prin forma, este simbol protector, spirit al pamantului, semn al intelepciunii. Arborele vietii si creanga de brad sunt asociate nemuririi si comunicarii cu universul. Cocosul (nelipsit din ceramica de Horezu) este un simbol solar, prin cantecul sau anuntand rasaritul soarelui, semn de noroc si de protectie, pentru ca alunga duhurile rele. Pestele este o imagine care poarta cu sine incarcatura simbolica data de crestinism. Soarele (cercuri simple, concentrice, rozete, vartejuri) este triumful luminii si al bucuriei, mesager al divinitatii. Sunt concentrate, pe vasele de lut, sub o aparenta simplitate, nenumarate ipostaze ale vietii, pe care olarul, cel de acum sau cel care a trudit deasupra rotilor, unde lutul a prins forma si viata, cu mii de ani in urma, le-a sublimat in forme stilizate la maximum, expresie a unui rafinament desavarsit.

Page 3 of 3