Se nva doar cu timpul

Orele se scurg . Soarele se rostogolete dup culmile cenuii ale munilor . E toamn. Adie un vnt singuratic , mturnd frunzele de pe alee. De departe se aude murmurul izvorului . Stau la fereastr i privesc . l zresc pe Ciprian . Era un biat nalt i subirel . Pru-i castaniu mngiat de razele soarelui , ochii-i blnzi strlucind ca stelele pe cerul feeric n nopile de mai iar chipu-i ca de nger l alinta blnd soarele . Mergea pe dealurile cu vii . Cu trud culegea negri struguri . i-mi vorbea mereu despre via , despre lucruri mrunte , dar pline de tlc . i-l ascultam curioas . M privea i ncepea s rd . tia mereu la ce m gndesc i sincer s v-o spun , nu tiu cum de ghicea mereu ce vreau s spun sau ce-mi trece prin minte . Era firesc . Nu mai era un copil . Sufletul su i-a pierdut demult glasul copilriei .