Cum sa invingi moartea (I)

08/01/2009 Marius Stan Spiritualitate Vom incepe anul discutand despre un subiect poate neplacut pentru multi. Insa moartea este unul din cele doua lucruri cu adevarat sigure care ne definesc, in calitatea noastra de fiinte umane (celalalt fiind, evident, nasterea). Si consider ca dezvoltarea si evolutia personala in viata necesita o buna intelegere a acestui aspect. Si nu doar intelegerea, ci si experimentarea directa a unor lucruri ce tin de el. Dar despre asta, un pic mai tarziu.

Moartea este un lucru care ne inspaimanta, constient sau nu. Toate fricile sunt, in esenta, frica de moarte (de disparitie) deghizata. Insa ea poate fi atenuata sau poate chiar sa dispara in anumite conditii. Si o se le discutam, in seria de articole despre acest subiect.

A gandi vs a muri
Unii oameni ar prefera mai degraba sa moara decat sa gandeasca. Si asta si fac, viata o demonstreaza zilnic. Bertrand Russel

Poate credeti ca Bertrand Russel exagereaza sau, prin cuvintele sale, se opune unei realitati evidente moartea. Nu este asa insa. Atunci cand gandesti, nu mori.

Dar ce este ganditul? Iata o intrebare la care ne raspunde Henry Ford: Ganditul este cea mai grea munca din cate exista. De aceea atat de putini oameni se implica in asta.

Cred ca nici Russel nici Ford nu si-au imaginat ca spusele lor se pot aplica la propriu in ceea ce priveste moartea. Cu toate acestea, daca va amintiti, in articolele despre transformarea resurselor am spus ca 99% din oameni sunt consumatori si doar 1% cultivatori. Si acum vedem asemanarea consumatorii sunt cei ce prefera sa moara, zilnic, in loc sa gandeasca; iar cultivatorii cei putini care se implica in munca grea a ganditului.

Nu e vorba de gandit in acceptiunea uzuala a termenului (ca si proces al creierului). Ci de ceea ce ar putea fi numit inteligenta spirituala. Atunci cand iti dezvolti de-a lungul vietii o inteligenta spirituala practica, literalmente nu mori.

Amintirea de sine
Nu, nu e vorba ca nu iti moare corpul fizic ci ca TU nu mori. Tu nu esti corpul tau fizic (desi toata viata te identifici, in mod eronat, cu el).

Tu nu esti nici gandurile, nici emotiile tale. Esti cu adevarat Constiinta care le observa. Acest lucru poate parea abstract insa este extrem de practic (voi detalia in viitor aceste afirmatii). E nevoie doar de un moment de amintire de sine pentru a trai, a avea experienta acestui fapt.

Acest concept al amintirii de sine a fost introdus de G. I. Gurdjieff in primele decenii ale secolului trecut. Cel mai cunoscut discipol al sau, P. D. Ouspensky a relatat invataturile teoretice si practice primite de la Gurdjieff in cunoscutele sale lucrari In cautarea miraculosului, A patra cale si Psihologia evolutiei posibile a omului.

Prin numeroase exercitii de constientizare clipa de clipa ajungi sa percepi, la modul practic, faptul ca TU esti in principal observatorul imaterial. Nu esti ceea ce observi (corpul, gandurile, emotiile) desi asta crezi si din acestea iti construiesti identitatea in mod predominant.

Cunoscutul intelept indian Osho a dezvoltat, de asemenea, o serie de exercitii si meditatii statice si dinamice in acelasi scop de a trezi observatorul, constiinta de sine. De fapt, acesta este telul multor traditii spirituale a fi constient clipa de clipa de corp, ganduri, emotii, stimuli din mediul fizic si non-fizic. Iar apoi, a extinde treptat granitele acestei constientizari si a-ti percepe sinele ca fiind totul.

In urmatoarele articole vom patrunde mai in detaliu in acest mister si vom cauta si solutii de a-l descifra.

o o o

o o o o o o o o o o o o o o o o

o o

Articole similare
o o o o o
Cum sa invingi moartea (II) Moartea lui Mark Trei intelegeri O perspectiva spirituala asupra vitalitatii (I) Practica spirituala (II)