Mircea Eliade Ion Moa i Vasile Marin VREMEA, 24 ianuarie 1937

Filed under: Eliade,icoana,Ionel Moa,istoria ascunsa,lupta impotriva uitarii,Miscarea Legionara,Romnia Profund,sfintii romni Mircea Pucau @ 01:52

Ion Moa i Vasile Marin

Mircea Eliade, VREMEA, 24 ianuarie 1937
(Articolul Ion Mota si Vasile Marin a fost scris de Mircea Eliade si publicat in Vremea, an X (1937), ianuarie 24, nr. 472, p.3.) Rareori se ntlneste n istoria unui neam o moarte att de semnificativ ca moartea acestor doi fruntasi legionari, czuti pe frontul spaniol. n rzboiul civil din Spania devenit repede un rzboi ntre ideologii politice si interese economice extra-nationale au murit, fr ndoial, sute de mii de oameni, de ambele prti; oameni si mai buni si mai ri, desperati sau mercenari, eroi sau asasini. E greu de crezut, totusi, c printre acele cteva sute de mii de morti de pe fronturile spaniole se mai pot numra jertfe att de voluntare ca a lui Ion Mota si Vasile Marin. Revolutia nationalist ca si rezistenta guvernului democrato-comunist a gsit desigur, nc din primele zile, aderente fanatice. S-au nscris voluntari pentru ambele tabere si din toate trile. Dar plecarea celor sapte comandanti legionari romni n Spania unde au luptat ca simpli voluntari n trupe de soc a fost simbolic. Simbolic ar fi fost de asemenea nrolarea contelui Ciano, a lui Litvinof sau a Generalului Goering ntr-una din acele trupe de soc care au 70 la sut pierderi Problematica moral a unui sef este ntotdeauna mai dur ca a unui simplu fanatic. De foarte multe ori un sef nu are dreptul s se jertfeasc direct, personal, misticei pe care o promoveaz. Att Ion Mota ct si Vasile Marin dduser nenumrate probe de spiritul lor de jertf: nchisori, suferint, prigoan moral; o tinerete trit eroic, responsabil, ascetic. Aceast ultim si fatal ncercare plecarea n Spania si-o aleseser ei singuri, ca o suprem dovad de credint si eroism crestin. Nici cea mai aspr moral omeneasc nu-i silea s se jertfeasc; pentru c tineretea lor fusese o jertf continu si fanatismul lor crestin si nationalist fusese de nenumrate ori ncercat. Semnificatia mortii lor trece, deci, deasupra valorilor si eroismului viril. Moartea voluntar a lui Ion Mota si Vasile Marin are un sens mistic: jertfa pentru crestinism. O jertf care s verifice eroismul si credinta unei ntregi generatii. O jertf menit s fructifice; s ntreasc crestinismul, s dinamizeze un tineret.

Ion Mota avea adversari, dar nu avea nici un dusman. Era un tnr palid, calm, concentrat; nici un gest frenetic, nici un fel de eroism ostentativ n cuvintele si privirile lui. Avea priviri limpezi, orizontale. Ghiceai ns o lung si nedomolit maceratie luntric; siguranta lui n lumea de dincolo, n viata sufletului dup moarte, l fcea s sufere si mai mult de putintatea acestei scurte vieti pmntene. Nu se temea de moarte, a dovedit aceasta cu mult nainte de plecarea lui n Spania. Astepta nerbdtor s se jertfeasc, s nvete pe altii drumul unei vieti eroice, impersonale. Martir nseamn martor; cel care moare pentru o credint mrturiseste pentru ea, dovedeste celorlalti c o asemenea credint te mntuieste de spaima mortii, c n ea gsesti un sprijin, dup ce ai gsit un sens al existentei. Ion Mota dovedise de mult c si gsise sensul suprem al existentei. Sngele lui ardelenesc, familia lui de aspri si ncercati nationalisti, educatia lui de lupttor totul contribuise ca Ion Mota s-si ghiceasc menirea si s-si mrturiseasc cinstit sensul pe care ntelege el s-l dea existentei sale, nc de pe bncile Universittii. n viata politic a Romniei de dup rzboi intransigenta si demnitatea lui Ion Mota l fcuser admirat chiar de adversari. Brbtia luptei lui si avea rdcinile ntr-o sincer si bogat viat religioas. Romnia puternic, cinstit si creatoare, pentru care era gata s se jertfeasc nc din cea dinti zi a luptei sale era nainte de toate o Romnie crestin. Ca si seful si prietenul su, Corneliu Codreanu, Ion Mota credea c misiunea generatiei tinere este s mpace Romnia cu Dumnezeu. S transforme litera moart n viat crestin. S lupte cu orice mijloace mpotriva puterilor ntunericului. n ceasul cnd a simtit c Lucifer se nclesteaz din nou n lupta cu Cristos Ion Mota, cruciat ortodox, a plecat drz, cu inima mpcat, s se jertfeasc pentru biruinta Mntuitorului. Alti voluntari, n Spania, au czut pentru un ideal omenesc fascismul sau comunismul. Ion Mota a fost dintre aceia care au czut pentru un ideal supra-uman pentru biruinta lui Cristos. O asemenea moarte fructific chiar si aici, pe pmnt Vasile Marin apartinea unei alte structuri spirituale: era btios, ironic, pasionat de lecturi si de controverse, ntotdeauna dispus s asculte un pamflet, o glum, o pagin frumos scris si curajos gndit. Aprecia nainte de toate inteligenta, cuta pretutindeni talentul. De cnd l-am cunoscut, acum vreo 12-13 ani, era un cetitor pasionat al reactionarilor francezi, era abonat la Action franaise si cunostea toate crtile lui Leon Daudet si Maurras. Avea temperament de lupttor si fenomenul politic l-a pasionat nc din liceu. Nu bnuiai totusi, n figura lui rztoare, sub vorbele lui totdeauna ironice hotrrea unei jertfe att de cumplite. Vasile Marin nu mi-a spus niciodat ce crede despre moarte. Plecarea lui n Spania a dovedit ns tuturor c nu se teme de ea; a cutat moartea cu nversunare, cu bucurie, ca si unul care stie c de-abia din ceasul mortii ncepe adevrata viat vesnic. Jertfa lui e tot att de semnificativ si tot att de fertil ca si a lui Ion Mota. Doi oameni de structuri sufletesti att de deosebite primesc moartea cu aceeasi bucurie. Destinul i-a ales pe ei ca s mrturiseasc; s arate celorlalti senintatea pe care ti-o d credinta, sensul crestin si eroic pe care l capt viata atunci cnd esti gata, n orice clip, s renunti la ea. (sursa: camasaverde)