Mo Geril Mo Crciun Eugen-Dan Drgoi

Mo Geril a venit tot anul pe la noi. ntr-o noapte ne-a lsat pe prag Lacrimi - un irag S ne-mpodobim pentru cltoria bunicului n ara bradului i-a finicului. Alt dat' i-a lsat tatei un oftat Pentru ce-a fost s fie Sau poate pentru ce-o s vie... Uneori, la revrsat de zori, i druiete mamei cunun de sudori. Le-a druit i vecinilor i finilor, o var fierbinte, departe de cele sfinte. Ast toamn, ne-a druit setea pmntului i a cuvntului... Mai pe urm, ne-a strecurat n urn Nepsare de la cutare, Umilin cu prisosin i tciune i iertciune i tcere i durere... Dar cnd era frigul n toi A venit Mo Crciun pe la noi Chiar n noaptea Lui, De ziua Moului! Ne-a cinstit cu o icoan, mpodobit-n mahram, Cu-n Prunc, btrn de venicie i venic din pruncie. Am srutat-o-n chip smerit. Bradu-n tmie s-a sfinit, Oftatul, sudoarea i ploaia i lacrimile pentru tataia

Au nceput s strluceasc, Fclii pe bolta cereasc. i cum scncea colinde, Din cele mai curate i mai sfinte, Copilul, mpratul i Umilul, Primit-a tot ce-am pus pe ram Din moi strmoi pn-acest an. I-am dat, smerii, ce-am adunat S ia El tot, c-i mprat Cci tot ce-am suferit e-a Lui i nimeni nu-i al nimnui. Ct om avea un nume sfnt, Colindtori pe-acest pmnt, l vom primi pe Mo Crciun, C e Romn. Mo Crciun!