Si se uita intrebator spre mine. Ce iubesti cel mai mult?

Pentru o clipa m-am cufundat in liniste si mi-am privit mainileasa fac de obicei cand nu stiu cum sa reactionez. Am privit pendulele ceasului pe care-l port mereu cu mine. M-am uitat in ochii lui obositi si tristi. Da, asta e. El. Il iubesc pe el. Oare de ce mi-a luat asa de mult sa inteleg asta? El mi-a aratat cine mi-a fost prieten si cine a pretins doar asta. M-a ajutat sa trec peste cele mai groaznice momente din viata, peste care am crezut ca nu voi putea vreodata. El mi-a dat putere sa merg mai departe si m-a facut sa inteleg ca odata ce l-am pierdut nu il mai pot recupera. M-a invatat sa-l pretuiesc. Daca dragostea te invata sa suferi, el mi-a aratat ca e mai puternica decat ea. Ca pot sa spun adio si fara sa privesc inapoi. Ca poate sa imi fie dor de cineva fara sa si am nevoie de ea. Nu m-a lasat sa ma intorc in trecut sa imi repar greselile pentru ca el nu exista in trecut. Da, iubesc Timpul. El a fost cel care m-a ajutat sa renunt la lucrurile pe care nu le pot avea, ca pentru a castiga trebuie mai intai sa pierd. Cu riscul de a pierdeam castigat.