CUTREMURELE DE PAMANT 1

EXOGENE circa 1 - 3%, - prabusirile cavitatilor si cavernelor formate deapele subterane sau caderi de meteoriti si prabusiri de stinci
ENDOGENE - eruptiile vulcanice care produc sfarimarea rocilor in vatra vulcanica la adincimi cuprinse intre 5 - 50 Km sau cedarilor rocilor la nivelul placilor tectonice datorita miscarilor materiei din invelisurile superficiale ale globului terestru

Fenomenele exogene se resimte pe suprafee restrnse cu o raz de civa kilometri n jurul focarului.

Exemple: alunecarea de teren de pe fluviul Mantaro din Peru, din 1974, care a generat unde seismice ce au fost percepute la sute de kilometri distan (magnitudinea Richter a fost considerat de 4.5); explozia nuclear efectuat n 1968, n Nevada, a fost simit la Las Vegas, localitate aflat la 50 Km distan i a avut o durat de peste 10 secunde; seismicitate indus, generat prin cedarea rocilor sau dislocarea unor zone slabe de-a lungul fracturilor din zona rezervorului unor baraje (magnitudini cuprinse ntre 5 i 7): barajul Hsinfengkiang din China (1961), Kariba din Zimbabwe (1963), Kremasta din Grecia (1966), Koyna din India (1967) etc.

Principalele caracteristici geometrice i fizice ale Pmntului sunt:

semiaxa ecuatorial: raza ecuatorial (re): semiaxa de rotaie: raza polar (rp): turtirea (elipticitatea): circumferina ecuatorial: circumferina polar: aria: volumul: masa: densitatea medie: 6377,397 km; 6378,160 0,015 km; 6356,079 km; 6356,631 0,015 km; (re - rp)/ re = 1/300; 40076,592 km; 40009,152 km; 5,101 108 km2; 1,083 1012 km3; 5,976 1021 t; 5,518 t/m3.

Modele ale structurii Pmntului: Primul model - Wichert in 1897 - modelul clasic considera pmntul format din dou geosfere separate de o discontinuitate la adncimea de 2900 m. Modelul clasic este completat de Oldhman (1906), Mohorovicic (1909) si Gutenberg (1909) - trei geosfere - invelisurile de ordinul I.

Modelul clasic cu invelisurile de ordinul II - Lehmann (1936), Bulben (1936) si Jejjveys (1939).

Modelul clasic cu invelisurile de ordinul II

scoarta continentala (sedimentar, granitic si bazaltic);

scoarta oceanica (sedimentar, vulcanite oceanice si oceanite bazaltice);

mantaua superioara (400 Km, V= 0.1667);

mantaua de tranzitie (600 Km, V=0.2131);

mantaua inferioara (1900 Km,V=0.4280); nucleul extern (2080 Km, V=0.1516); nucleul de tranzitie (140 KM, V=0.0028); nucleul intern (1217 KM, V=0.0076).

Similitudinea conturului unor continente - Antonio Snider - Pelligrini in 1858.

 Teoria a derivei continentelor - se datoreaza geologilor americani Frank B.Taylor (1908) si Howard B.Baker (1911). Geofizicianul german A.Wegener (1912) a completat teoria cu numeroase argumente stiintifice, fiind considerat pionierul derivei continentelor si oceanelor. R.Dietz si J.Holden (1970) prezinta evolutia: acum 200 milioane un supercontinent Panagaea si un ocean universal Panthalassa; acum circa 135 milioane de ani doua blocuri continentale: blocul nordic Laurasia (America de Nord, Groenlanda, Europa si Asia) si Gondvana (America de Sud, Africa, Australia si Antarctica); din Gondvana se desprinde India care migreaza spre Nord; acum circa 65 milioane de ani s-au desprins Americile formindu-se Oceanul Atlantic - forma actuala.

Alfred Lothar Wegener (1880-1930), the originator of the theory of continental drift. (Photograph courtesy of the Alfred Wegener Institute for Polar and Marine Research, Bremerhaven, Germany.)

acum 200 mil. ani

Flora si fauna comuna dupa: Snider-Pellegrini and Wegener

acum 135 mil. ani

acum 65 mil. ani

situatia actuala

miscarea Indiei

misacrea placilor in Islanda

Fundamentarea teoriei derivei continentelor este facuta n 1962 prin explicarea expansiunii fundului oceanic de catre F.J.Vive si D.H.Mattews. Fundamentarea teoriei tectonicii placilor - trei lucrari de baza, publicata in 1968 de catre: J.Morgan; Le Pichon si B.Isacks; J.Oliver si L.R.Sykes. J.W.Morgan imparte litosfera in sase placi principale: PACIFICA, INDO-AUSTRALIANA, ANTARTICA, AMERICANA, AFRICANA si EUROASIATICA. Dupa acumularea de noi informatii se nominalizeaz nca sase placi intermediare ca marime: NAZCA, COCOS, SOMALIA, CARAIBILOR, FILIPINE si ARABA.

Falia San Andreas

Falia San Andreas

Falia San Andreas

miscarile continentelor

regenerarea scoartei

subductie

strivire

deplasari laterale

deplasari verticale

fenomene crustale

curentii de convectie din manta

vulcan fotografiat in 1994 in Etiopia,African de est (rift)

oct. 1980 erupti vulcanului of Krafla Reykjavik, Islanda

UNDELE P primare sau longitudinale, sunt unde elastice care se propaga prin succesiuni de comprimari si dilatari, se propaga prin medii solide, lichide sau gazoase, viteza de propagare 7-8 km/s. UNDELE S secundare sau transversale, sunt unde de forfecare care nu modifica volumul mediului in care se propaga, se caracterizeaza prin deformatii de forfecare, se propaga numai in medii solide, viteza de propagare 4-5 Km/s.

Undele P si S la suprafata terenului formeaza unde de suprafata : RAYLEIGH (R) : sunt unde longitudinale perpendiculare pe suprafata miscarea particolelor sub forma eliptica LOVE (L) sunt unde transversale miscarea particolelor este perpendiculara pe directia de propagare a undei

Undele Rayleigh

Undele Love

Undele P

Undele S

Undele Rayleigh

Undele Love

Seismele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, dar cea mai uzitat este n funcie de adncimea hipocentrului:
cutremure normale la care focarul este situat pna la 60 Km adncime - astfel de seisme sunt extrem de violente, dar afecteaz zone limitate de la suprafaa pamintului, iar n aceast categorie se includ seismele de pe rmurile Pacificului, bazinul mediteranean etc.; cutremure intermediare cu focarul localizat ntre 60-300 Km - durata acestor tipuri de seisme este moderat, se manifest pe arii destul de mari n jurul epicentrului, iar astfel de seisme sunt identificate n Romnia, Mexic, Columbia, Afgansitan etc. cutremurele de mare adncime cu focarul semnalat ntre 300-700 Km, care sunt mai putin studiate din lips de informaii.

CERCUL SEISMIC CIRCUMPACIFIC: America de Nord Mexic America Central America de Sud Japonia Malaezia Polinezia Noua Zeeland Fiji Solomon Noua Guinee

Insulele Azore Spania Maroc Algeria Italia Iugoslavia Romnia Turcia Irak Iran Caucaz Afganistan Pakistan India Nepal Himalaia Sumatra Borneo

Pamir - Baikal din centrul Asiei

centrul Oceanului Indian

bazinului central al Oceanului Pacific, din jurul insulelor Hawai

harta distributiei seismelor - J.P. Roth (1954)

1960 Concepcin, Chile, 1964 Good Friday, Valdez (Anchorage), Alaska

ZONELE SEISMICE DIN ROMANIA: Vrancea Cmpulung Muscel Banatului meridional (cutremure danubiene) nord-estul Crianei nord-vestul Maramureului Fagara Dobrogea meridionala (cutremure pontice)

Inregistrarea cutremurelor

Inregistrarea de la Port Hueneme, E-V, 18 martie 1957

Inregistrarea de la El Centro, N-S, 18 mai 1940

Inregistrarea Ceyhan (N-S), Turcia

0.25 0.15 0.05 -0.05 -0.15 -0.25 0 25 20 15 10 5 0 -5 -10 -15 -20 -25 0 3 2 1 0 -1 -2 -3 -4 0 5 10 15 Time (sec) 20 25 30 5 10 15 Time (sec) 20 25 30 5 10 15 Time (sec) 20 25 30

Inregistrarea de la INCERC Bucuresti, 04.03.1977, N-S

Bucuresti, 04.03.1977, seismoscop Wilmot WS-1