P. 1
-Educatie-copii

-Educatie-copii

|Views: 64|Likes:
Published by Florea Rodica

More info:

Published by: Florea Rodica on Aug 28, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/12/2014

pdf

text

original

Page 1 of 2

50 de lucruri de facut impreuna cu micutul tau
Scris de Otilia Ignat

Sunt o sumedenie de lucruri marunte pe care le poti face pentru sau impreuna cu prichindelul tau, asa ca, jumatate in gluma, jumatate in serios, regaseste mai jos 50 de idei numai bune de folosit, mai ales daca micutul tau are cel mult 10 ani: 1. Alapteaza-l, cel putin pana la sase luni. 2. Vorbeste-i si povesteste-i despre cate in luna si in stele. 3. Explica-i, pe intelesul lui, despre orice il intereseaza. 4. Raspunde-i la orice intrebare (uita afirmatia: "Esti prea mic/a sa intelegi"), exista pentru fiecare intrebare un raspuns pe masura varstei. 5. Spune-i poezii, citeste-i, deseneaza-i, inventeaza povesti, cantece si istorioare cu talc pentru fiecare situatie. 6. Sarbatoreste-i ziua de nastere, macar o data, in parc, cu baloane si arlechini. 7. Invata-l sa inoate, sa mearga pe bicicleta, sa se urce in copaci, sa mearga pe role - de fapt, il vei invata sa aiba incredere in el. 8. Lauda-l, incurajeaza-l, spune-i si dovedeste-i ca ai incredere in el. 9. Supravegheaza-l, mereu cu maxima atentie, dar fara sa-si dea seama. 10. Ajuta-l! Mereu, constant, dar mai ales neconditionat. 11. Fa-l sa inteleaga faptul ca esti mereu alaturi de el, prin dovezi, nu doar spunandu-i acest lucru. 12. Bateti-va cu zapada. 13. Bateti-va cu frisca (macar o data). 14. Lasa-l sa mearga cu prietenii sau colegii in tabara. 15. Permite-i sa isi petreaca noaptea la prieteni (sub supravegherea parintilor prietenului). 16. Nu-l bate - pedepseste-l cu sanctiuni sau priveaza-l de lucrurile care ii plac. 17. Mergeti impreuna la teatru (cat poti de des). 18. Mergeti la muzee (si fa-l sa inteleaga faptul ca a merge la muzeu este o activitate frumoasa si placuta, din care are de invatat). 19. Lasa-l sa se joace cu animale si sa aduca acasa pui abandonati. 20. Gaseste, in fiecare zi, cel putin o ora pe care sa o petreceti impreuna, dedicata exclusiv copilului tau. 21. Invata-l sa ofere cadouri - cumparati-le, pregatiti-le si oferiti-le impreuna. 22. Invata-l sa puna suflet in ceea ce face. 23. Indeamna-l, ajuta-l, constrange-l, daca este nevoie, pentru a descoperi placerea cititului, pasiunea pentru carte. Este greu, dar merita din plin efortul tau. 24. Invata-l sa caute in dictionar cuvintele pe care nu le cunoaste si sa foloseasca enciclopediile. 25. Gaseste calea de mijloc intre a-l invata sa-si apere bunurile si generozitate. 26. Mergeti impreuna la cumparaturi. 27. Ajuta-l sa isi gaseasca un hobby si incurajeaza-l sa isi cultive pasiunea. 28. Sadeste samanta pasiunii in sufletul lui. 29. Invata-l sa iubeasca.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8164

3/14/2010

Page 2 of 2

30. Incurajeaza-l sa isi faca prieteni si arata-i care este diferenta dintre un prieten bun si cei zece amici pe care ii are la scoala. 31. Da-i bani de buzunar, dar intreaba-l ce face cu ei si indeamna-l sa faca economie. 32. Permite-i sa faca munci usoare, potrivite varstei lui, pentru recompense financiare. 33. Invata-l sa iubeasca si sa respecte natura (orice vietate, de la gandacelul de gradina, pana la melc, de la vrabie, la fluturas, are o poveste in spate - pe care tu o poti inventa pentru el). 34. Chiar daca citeste: "Capra cu trei iezi", "Scufita Rosie", "Cei trei purcelusi", unde lupul este personajul negativ, explicai faptul ca lupul este stramosul cainelui si ca nu este nici pe departe atat de rau ca cel din povesti. Evident, este un sfat de principiu. 35. Apara-l, cearta-te pentru el, daca este cazul, fa-l sa se simta protejat. 36. Indeplineste-i dorintele cu adevarat importante pentru el. Nu orice moft, ci acele dorinte care conteaza cu adevarat. 37. Dormiti o noapte afara, ca sa vedeti o eclipsa de luna sau o ploaie de meteoriti. 38. Alergati prin ploaie (vara, din parc pana acasa). 39. Pune-l in situatii neprevazute si lasa-l sa se descurce singur, dar ramai pe aproape. 40. Luati-l cu voi (adultii), in vizite, in excursii, si nu-i arata, nici macar in gluma, ca incurca sau ca va deranjeaza. 41. Pune-te in pielea lui inainte de a-l certa pentru vreo prostioara. Uneori, ei sunt cei care au dreptate. 42. Respecta-ti promisiunile pe care i le faci. Pentru prichindel, cuvantul tau este foarte important. 43. Explica-i, in mod detaliat, ce se poate si ce nu se poate, nu-i interzice, pur si simplu, un lucru sau altul, pentru ca asa spui tu. 44. Invata-l sa fie increzator in viitor, sa depaseasca momentele dificile, sa se simta puternic. Cum? Prin puterea exemplului tau. 45. Vorbeste cu el despre sex, cu naturalete, pe intelesul lui. Sexul face parte din viata, nu este o chestiune nici rusinoasa, nici murdara. Daca vei vorbi in astfel de termeni, vei face din el un inhibat, care va avea de suferit si va ajunge un adult neimplinit. 46. Repeta-i de sute si mii de ori marile pericole ale vremurilor in care traim - SIDA, droguri, violenta. Poti incepe linistita campania anti-violenta, anti-drog, de la 5-6 ani... Din pacate, aceasta este lumea in care traim. 47. Insufla-i principiile credintei. Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc! Copiii nostri sunt temelia secolului XXI. 48. Respecta-l! 49. Respecta-i intimitatea. Nu se va ascunde si, implicit, vei avea control asupra a ceea ce face. 50. Iubeste-l!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8164

3/14/2010

Page 1 of 1

Accepta-ti copilul asa cum este
Scris de Greta Harja

Orice parinte este tentat, mai mult sau mai putin constient, sa-l perceapa pe cel mic prin "oglinda" propriei personalitati, dorindu-si ca acesta sa-i calce pe urme. Spre exemplu, daca tu esti o persoana extrovertita si careia ii place sa fie in centrul atentiei, iar fiica ta este mai timida, ai tendinta, poate, sa incerci sa ii impui sa se comporte altfel decat simte ea. Un alt aspect este ca majoritatea parintilor doresc sa-si realizeze visele care au ramas la stadiul de... vise, prin intermediul copiilor. Este ca si cum ar trai ei insisi acele satisfactii si impliniri. Daca sotul tau si-a dorit sa devina medic, insa, din anumite considerente, nu a putut urma facultatea de medicina, nu este deloc exclus sa-l oblige pe copil sa se orienteze spre aceasta facultate, fara sa tina cont de preferintele si inclinatiile acestuia. Nu spune nimeni ca este usor sa-l accepti pe cel mic asa cum este. Iti doresti ce este cel mai bine pentru el, numai ca notiunea de "bine" poate sa nu coincida cu ceea ce intelege micutul prin aceasta. Incercam sa ii impunem ceea ce dorim noi, in loc sa ne mentinem atitudinea deschisa si sa fim dispusi sa ne adaptam personalitatii lui. In contextul stilului de viata cotidian si al numeroaselor proiecte de care trebuie sa ne ocupam la serviciu, nu este de mirare ca tindem sa-l tratam si pe copil ca pe un proiect, ceva asupra caruia putem detine controlul. Dar cel mai bun mod de a-i fi, cu adevarat, de folos, este de a-l ajuta sa se descopere si sa se cunoasca el insusi, iar rolul nostru, ca parinti, este de a-i arata directia potrivita - si in nici un caz, de a i-o impune. Orice parinte trebuie sa fie constient de faptul ca micutul are calitati care trebuie stimulate si cultivate, dar si defecte sau slabiciuni pe care se intampla sa nu le putem schimba si trebuie sa le acceptam ca atare. Invata sa asculti Prioritatea ta, ca mama, este sa inveti sa-l asculti pe cel mic si sa asculti ce are de spus. La varsta de trei-patru ani, este momentul optim sa afli ce il intereseaza, ce isi doreste si sa-i stimulezi creativitatea. De asemenea, daca stii ce se intampla in mintea lui si ce gandeste, vei fi scutita de surprizele neplacute. O data stabilite, legatura emotionala si comunicarea dintre mama si copil nu pot fi distruse decat in situatii extreme. Evita etichetarile Acest aspect este important mai ales in primii ani ai micutului, cand esti tentata sa-l sufoci cu exemple: "Prietenul tau e mai cuminte", "Fratele tau este mai descurcaret". Oricum, la aceasta varsta copilul este in proces continuu de schimbare, si nu este deloc imposibil sa-si schimbe atitudinea - fiind, in acelasi timp, scutit de a se simti inferior in raport cu alti copii. Gandeste in perspectiva Visele si dorintele copiilor trebuie incurajate chiar daca - sau mai ales - nu coincid cu ale noastre. Daca micutul vrea sa devina pilot de curse, iar tu il "vezi" economist, nu incerca sa-l demobilizezi (eventual, spunandu-i ca si-a ales o profesiune periculoasa). Tine cont de faptul ca isi va schimba de nenumarate ori punctul de vedere pana ajunge la varsta la care trebuie, cu adevarat, sa decida ce vrea sa faca in viata. Este important sa stie ca poate conta pe tine in orice situatie.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5241

3/14/2010

Page 1 of 1

Delicata problema a comunicarii cu adolescentii
Scris de Greta Nita

Probabil ca mai degraba ar trebui spus "spinoasa problema", intrucat, cu siguranta nu este deloc un lucru simplu. Modul in care decurge relatia dintre adolescent si parinti le poate da dureri de cap celor din urma, iar pentru tanarul respectiv ar putea constitui o veritabila sursa de stres. Bineinteles ca intentiile bune ale parintilor se pierd undeva pe drum, iar adolescentul ramane cu impresia ca, in cel mai fericit caz, "ai lui" sunt niste demodati si conceptiile lor sunt depasite demult. Iata numai doua exemple edificatoare. Sa presupunem ca descoperi in camera lui, in mod evident nu prea bine ascuns, un pachet de tigari. Tras la raspundere, iti va spune ca... i le-a dat un prieten spre pastrare, de exemplu. Nu ia in calcul ca prezumtivul "prieten" i-a dat sa pastreze si bricheta. Evident ca o minciuna atat de stravezie ar scoate din sarite pe oricine si de aici pana la cearta nu mai e decat un pas. Analog, daca parintii sunt ingrijorati ca adolescentul in varsta de 13-14 ani a inceput deja sa iasa la o bere "cu baietii", el va ajunge la concluzia despre care vorbeam ceva mai devreme: parintii au o mentalitate descinsa din secolul trecut, in definitiv ce greseste daca bea si el o bere, e baiat mare de acum etc. Cu fetele, lucrurile stau aproximativ la fel, cu exceptia faptului ca, la varsta aceasta, nu le place prea mult berea. Dar si ele au "puseuri de emancipare", in special atunci cand vor sa se machieze provocator sau sa plece la discoteca in timpul saptamanii, fara a-si fi terminat lectiile. Daca esti mama unui adolescent, sunt toate sansele sa te fi confruntat deja cu acest gen de probleme, a caror rezolvare nu o gasesti intotdeauna cu usurinta. Dincolo de a fi rabdatoare si a astepta sa treaca varsta aceasta dificila, sunt si alte lucruri pe care le poti face in asa fel incat sa imbunatatesti calitatea comunicarii cu fiul sau fiica ta.

Arta de a asculta
La baza unei bune comunicari cu adolescentii, in special, se afla capacitatea ta de a-i asculta. Iar acest lucru se simte imediat (mai ales ca tinerii sunt atat de sensibili), iar acest lucru ii va face sa se deschida mai usor si sa fie mai receptivi la ceea ce vrei sa le transmiti. Sa luam tot unul dintre exemplele mentionate: cel in care il surprinzi ca are un pachet de tigari. Primul tau impuls este acela de a-l lua la rost, eventual pe un ton ridicat. Rezultatul? Previzibil: va intra in defensiva, va nega pe un ton vehement si te va acuza ca i-ai scotocit prin camera. Gandeste-te ca, in definitiv, nu este nimic iesit din comun ce face, chiar daca e nociv si ti-ai dori din tot sufletul sa nu inceapa sa fumeze. Tocmai de aceea ar trebui sa nu tratezi faptul ca fiind ceva deosebit si sa nu dramatizezi; pe un ton calm si (aparent) relaxat, intreaba-l despre ce e vorba. Nu ca n-ar fi evident, insa a-l acuza din primul moment ar insemna ca tot demersul tau pacifist este sortit esecului. Ar putea fi mai multe motive pentru care fumeaza: din teribilism, pentru a fi acceptat de grupul sau de amici, din spirit de fronda - sunt argumente importante din punctul lui de vedere. Abia dupa aceea poti decide care este cea mai buna conduita pe care ar trebui sa o adopti.

Masoara-ti cuvintele
Pe fondul furiei si al frustrarii, parintii pot ajunge sa rosteasca vorbe grele. Chiar daca ei de fapt nu cred ceea ce spun, efectul asupra copiilor ar putea fi extrem de puternic. Nu uita nici un moment ca sunt la varsta cand orice fleac dobandeste valente de tragedie greaca si ca ei pun totul la suflet. Numara pana la zece in gand (stiu ca pare ceva banal, dar chiar functioneaza) si spune-i ce ai de spus, fara a folosi insa invective. Nu-ti poti imagina cat de mult l-ar afecta. Iar pe tine asta nu te va ajuta decat sa te descarci pe moment, insa dupa aceea vei regreta. Cu atat mai mult cu cat una dintre consecinte ar putea fi ca se va inchide in sine si nu va mai avea curaj sa-ti destainuie problemele si framantarile sale.

Nu "predica"
Ceea ce adolescentii numesc "un discurs moralizator" nu reprezinta nici pe departe cea mai buna metoda pentru a-l face sa te asculte. Daca speri ca vorbele tale sa ajunga in sufletul si constiinta lui, foloseste fraze scurte si pune-i intrebari care sa-l conduca exact la concluzia vizata de tine. Acest lucru il va face sa aiba mai multa incredere in el. Astfel, sunt mai multe sanse sa tina cont de aceste lucruri. Daca observi ca devine monosilabic si nu mai are chef de vorba, nu-l presa. Poate ca are nevoie sa reflecteze. Datoria ta, ca parinte, este sa-l asiguri ca vei fi intotdeauna disponibila sa stai de vorba cu el.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9446

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum procedezi daca micutul tau are manifestari de agresivitate?
Scris de Greta Harja

Atunci cand se intampla acest lucru pentru prima oara, esti socata, aproape ca nu-ti vine sa crezi: copilasul tau, pana mai ieri un ingeras, adevarat model de cumintenie, se manifesta agresiv, lovind pe majoritatea celor din jur. Ce sa faci, cum sa reactionezi? Si, mai important, de ce se intampla astfel si cum sa "inabusi din fasa" aceste porniri agresive? Pentru inceput, este important sa nu te simti vinovata, asa cum, poate, ai fi tentata. "De unde a preluat acest model? In familia noastra nu s-a intamplat niciodata asa-ceva!", iti vei spune tu, stupefiata. Vestea buna este ca nu avem de a face cu un comportament de imitatie, ci mai degraba izvorat din... curiozitate. Intr-adevar, aceasta este explicatia cea mai plauzibila. Micutul este extrem de dornic sa afle cat mai multe despre ceea ce se intampla in jurul sau, iar relatia cauza-efect este una dintre preferatele sale. Lovind pe cineva, el nu isi manifesta furia sau frustarea, ci pur si simplu, incearca sa obtina niste reactii: atat de la persoana lovita, cat si de la tine insati. Asa stand lucrurile, nu este de mirare ca micutul nu intelege eventualele reactii de stupefactie, durere sau chiar furie pe care le-ar putea avea adultii. El percepe lumea exterioara exclusiv din punctul sau de vedere si nu poate inca sa inteleaga faptul ca nu toata lumea simte la fel. "Daca pentru mine este distractiv sa lovesc, pentru ei de ce nu e amuzant sa fie loviti?". Asa am putea "transcrie" ceea ce se petrece in acele momente in mintea copilasului tau. cateodata, micutul poate continua sa loveasca, pentru a se lamuri daca va obtine aceeasi reactie. In consecinta, daca nu actionezi, copilasul va continua sa se comporte astfel - nu intotdeauna, ci in functie de propria dispozitie, dar in tot cazul, nu asa se pune problema. Micutul trebuie sa inceteze sa aiba astfel de reactii, si nu pentru ca i se interzice acest lucru, ci pentru ca intelege ca nu procedeaza corect. In caz contrar, ceva mai tarziu va avea grave probleme de adaptare in societate, cand va merge la gradinita si mai tarziu, la scoala. Ce poti sa faci? In primul rand, nu reactiona violent atunci cand copilul se manifesta astfel. Este de inteles ca esti neplacut surprinsa, apoi jenata, dar este important sa-ti pastrezi calmul, pentru ca n-ai reusi decat sa-l derutezi.Nu uita nici un moment ca micutul tau nu stie ca greseste si deci, nu va intelege de ce esti suparata pe el. De altfel, copiii vor fi mult mai receptivi daca mama este calma, ferma si blanda, si le explica despre ce este vorba. Ajuta-l sa inteleaga urmarile gestului sau, spunandu-i ceva de genul "Atunci cand lovesti pe cineva, este dureros". In context, poti solicita si contributia "victimei", care ar urma sa confirme acest lucru. In continuare, explica-i micului agresor ca a gresit si invata-l sa-si ceara scuze. In alta ordine de idei, incearca sa-ti dai seama ce-a fost in mintea copilasului tau atunci cand a lovit. Poate ca acesta este modul prin care incearca sa spuna "Salut!", "Hai sa ne jucam!", "Da-te mai incolo!" sau "Nu-mi lua jucaria!". Daca intelegi la ce se refera, ii vei putea sugera alternativele. Supravegheaza-l cu atentie si, daca vezi ca se apropie de cineva cu mana ridicata, il poti prinde (cu blandete! Nu uita prima regula despre care am vorbit), si ii explici: "Nu ai voie sa lovesti!". Invata sa-i anticipezi gesturile. Daca il opresti sa loveasca pe cineva, este de asteptat ca in curand sa incerce din nou. Asa incat stai in preajma si ofera-i alternative cand il vezi "in flagrant delict". Cu cat i se ofera mai des alternative, cu atat cresc sansele ca el sa inteleaga ce se asteapta din partea lui. Majoritatea copiilor se manifesta agresiv in situatii de stres: de exemplu, cand este foarte multa lume in jur, sau multe persoane pe care nu le cunoaste, indiferent daca este vorba despre copii sau adulti. Pana cand esti sigura ca a depasit etapa aceasta de manifestare prin agresivitate, este bine sa eviti situatiile delicate. Micutul tau sa va simti foarte bine impreuna cu acei copii pe care deja ii cunoaste bine si fata de care stii ca nu se va manifesta violent. Prin urmare, este important ca mai inainte de toate sa detectezi cauzele si numai in functie de acestea poti actiona. Nu este intotdeauna usor, cateodata este nevoie de mai mult timp si de asistenta unui specialist in psihologia copilului, dar cu siguranta problema se rezolva. Si, ceea ce este cel mai important, nu numai ca vor disparea tendintele de agresivitate, dar micutul isi va insusi mai multe dintre normele de comunicare cu persoanele din jur.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5160

3/14/2010

Page 1 of 3

Cum sa-ti protejezi copilul de tentatia alcoolului si tigarilor
Scris de Greta Harja

Traim in secolul vitezei, ceea ce, dincolo de progresele incontestabile in domeniul stiintei si tehnologiei, atrage si o serie de efecte adverse. Ne referim la faptul ca, de la varste tot mai fragede, copiii isi doresc sa experimenteze anumite lucruri, simtindu-se deja "adulti". Influentat de modele negative la care are acces din ce in ce mai usor, copilul tau, prea mic pentru asa-ceva, consideri tu, se poate simti tentat sa consume alcool, sa fumeze si chiar sa incerce efectul stupefiantelor. Te-ai ingrozit, nu-i asa? Nu e cazul sa intri in panica. Mai intai, incearca sa abordezi problema dintr-o perspectiva constructiva: comunicarea este esentiala. Ti se pare prea devreme sa vorbesti despre asta cu micutul? Nu uita ca este mai usor sa previi decat sa tratezi! Psihologii americani spun ca parintii trebuie sa discute cu copiii despre problema abuzului de alcool si nicotina inca de la varste foarte fragede, chiar daca deocamdata nu exista nici un semnal de alarma in acest sens. Creeaza o atmosfera relaxanta, in care copilul sa se simta in deplina siguranta si sa nu ezite sa puna intrebari despre tot ceeea ce-l preocupa. Prescolari O discutie despre alcool si consecintele consumului abuziv poate parea prematura, daca cel mic are in jur de 3-4 ani. Si totusi, tipurile de atitudine si modelele de comportament care se formeaza acum pot influenta decisiv optiunile adolescentului de mai tarziu. Cu siguranta, micutul nu va intelege daca-i vorbesti despre datele statistice, dar poate fi educat inca de pe acum sa-si dezvolte propria judecata de valoare si capacitate decizionala. Intre 4-7 ani La aceasta varsta, copiii incep sa acumuleze informatii si sa invete pe baza exemplelor concrete din viata reala, dar nu au capacitatea de a proiecta in viitor. Asadar, discutiile despre alcool trebuie mentinute la timpul prezent si raportate la aspecte familiare. De exemplu, cand va uitati la televizor impreuna cu micutul, puteti profita de un clip publicitar si intrebati-l "Ce crezi, faptul ca acest om bea bere il face sa fie mai popular in randul prietenilor sai si sa arate mai bine?" Majoritatea copiilor din aceasta grupa de varsta sunt foarte interesati de modul in care functioneaza organismul lor, asadar este un moment propice pentru a discuta despre ceea ce trebuie sa faca pentru a fi sanatos si pentru a evita substantele care ii pot afecta organismul. Intre 8-11 ani Ultimii ani de scoala primara sunt deosebit de importanti in contextul abordat. Acum, copilul este din ce in ce mai curios, ii place sa se informeze si manifesta un interes aparte pentru ceea ce pare ciudat si periculos. Este momentul sa abordezi problema in mod deschis: efectele alcoolului asupra sanatatii si a aspectelor socioprofesionale, consecintele abuzului si, mai ales, de ce consumul de alcool este deosebit de daunator asupra organismului in crestere. In aceasta perioada, anturajul are o importanta decisiva. Un copil poate ajunge sa consume alcool doar pentru ca si prietenii sai o fac si nu doreste sa fie marginalizat. Sentimentul de apartenenta este deosebit de pronuntat si, de aceea, copilul trebuie educat sa spuna "Nu". De asemenea, aduceti vorba "din intamplare", in timpul conversatiei, spunand ceva de genul: "Am auzit ca unii copii de varsta ta au inceput sa consume alcool. Ai auzit ca s-a intamplat si la tine la scoala asa ceva?" Ajutandu-l sa-si cultive respectul de sine, copilul va putea sa "reziste" actiunii persuasive a mesajelor, provenite atat de la prietenii sai, cat si din mass-media. Intre 12-17 ani Ajuns la varsta adolescentei, copilul tau ar trebui sa fie deja informat despre efectele consumului abuziv de alcool si despre pozitia ta referitor la acest aspect. Acum, misiunea ta este de a consolida ceea ce stie si sa mentii un flux comunicational optim. Dupa cum stii, adolescenta este o perioada extrem de delicata, cand este cel mai probabil ca tanarul sa fie tentat sa experimenteze diferite lucruri riscante, fie si numai pentru a-si afirma independenta. Pentru a evita aceasta si a-l determina sa aiba incredere in tine, trebuie sa-l faci sa simta ca il respecti si il iei in serios. Evita masurile punitive si amenintarile. "Adolescentii se comporta de parca n-ar avea nevoie de afectiune, dar este numai o masca pentru a-si ascunde

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285

3/14/2010

Page 2 of 3

vulnerabilitatea", spune un psiholog american. "Spune-i 'te iubesc, sunt ingrijorata pentru tine si de aceea te intreb si vreau sa discut cu tine despre aceste aspecte'". Fumatul, una dintre primele cauze de deces care pot fi prevenite Referitor la fumat, una dintre probleme (si nu cea mai insignifianta, dimpotriva!) o constituie faptul ca producatorii de tigari cheltuiesc sume imense pentru publicitate. Mesajele lor publicitare ne indeamna sa savuram "aroma" tutunului, prezentand - ceea ce e si mai grav - tigara drept o metoda de socializare. Fumatul este o problema a societatii moderne si anual produce mai multe victime decat SIDA, alcoolul, abuzul de droguri, accidentele de circulatie, crimele, tentativele de sinucidere, fiind astfel una dintre primele cauze de deces care pot fi prevenite. Aceasta este o realitate pe care multi se incapataneaza sa o ignore, zicandu-si "mie nu mi se va intampla asaceva" sau "ce rau poate face o tigara?". Problema e ca numai inceputul e mai dificil... de la o tigara vine alta, apoi copilul isi va folosi banii pentru a-si cumpara primul pachet... si iata-l intrat "cu suces" in categoria fumatorilor! Un factor important si alarmant este acela ca fumatorii tineri sunt mult mai inclinati sa incerce marijuana, cocaina, heroina si alte substante interzise. Ce ar trebui sa-i spun copilului meu ca sa nu aprinda prima tigara? Psihologii americani spun ca, atunci cand discuti cu copilul tau despre fumat, cea mai buna strategie este sa te rezumi strict la fapte, prezentandu-i consecintele fumatului, dar - atentie! abtine-te de la "a tine predici". Discutia trebuie sa fie interactiva, incurajeaza-l sa puna intrebari si ajuta-l sa-si cultive increderea in sine si respectul fata de propria persoana. Invata-l sa abordeze mesajele din mass-media dintr-o perspectiva critica si sa nu-si asume ceea ce se spune ca fiind real. Deprinde-ti copilul sa spuna NU cand i se ofera alcool sau o tigara • Obisnuieste-l sa puna intrebari si sa solicite lamuriri. Daca i se ofera spre consum ceva necunoscut, poate intreba "Ce este asta? De unde ai facut rost de asa-ceva?" • Invata-l sa le explice si celorlalti de ce nu este interesat sa consume alcool sau sa fumeze: "Nu vreau sa ma trezesc maine cu o mahmureala sau sa am o respiratie urat mirositoare". • Invata-l sa ofere alternative. Daca un prieten il invita sa bea o bere impreuna, ii poate sugera sa vada un film sau sa iasa la o partida de biliard. • Aminteste-i ca nu este nici o problema daca alege sa paraseasca un loc unde nu se simte in largul sau. Asigurati-va ca are bani pentru taxi si ca va poate gasi in orice moment. • Cultiva-i capacitatea de discernamant, pentru a nu accepta compania unei persoane aflate in stare de ebrietate. Factori de risc Exista anumiti factori si anumite perioade din viata tanarului, cand acesta se simte inclinat mai mult ca oricand spre a consuma alcool si a fuma - la pubertate, sau cand familia se confrunta cu o criza care degenereaza in divort, sau cand prima iubire esueaza... sunt atatea "scuze"! Parintii, insa, trebuie sa-i faca pe copii sa inteleaga faptul ca viata poate fi uneori nedreapta, dar consumul de alcool nu va remedia in nici un caz problema - foarte probabil, situatia va parea si mai sumbra, dupa trecerea euforiei de moment. Copiii se pot simti tentati sa fumeze din varii motive - pentru a parea mai maturi, a pierde in greutate, a castiga diferite premii puse in joc de unii sponsori de publicitate sau pentru a-si afirma independenta. Pentru a contracara aceste false conceptii, explica-i ca majoritatea adultilor fumatori au inceput din adolescenta sau din prima tinerete, dupa care nu au mai putut renunta. Si mai spune-i ca noua din zece adolescenti fumatori isi propun sa renunte la tigara in interval de un an - dar foarte putini reusesc. Profita de faptul ca, la varsta aceasta, adolescentul vrea sa fie independent si explica-i ca prin tigara va obtine exact efectul advers: va dezvolta dependenta fata de nicotina si nu se va simti deloc liber. Incurajeaza-l sa-si asume responsabilitati care-i vor conferi satisfactii de ordin profesional si financiar - ca de exemplu, sasi ia o slujba cu jumatate de norma sau chiar sa se implice in programe de voluntariat. De asemenea, ajuta-l sa-si cultive hobby-uri - calatorii, inot, drumetii montane - orice crezi ca il poate pasiona. Daca alege sa fumeze din dorinta de a fi modern sau din spirit de fronda, ai la dispozitie cateva optiuni. Reaminteste-i diferenta dintre aparenta si esenta; ravagiile nicotinei asupra sanatatii si aspectului fetei, in opozitie cu imaginea pe care doreste sa o aiba. Si, nu in ultimul rand, ii poti argumenta ca, daca prin spirit rebel intelege sa-si distruga sanatatea, nu se cheama ca face un lucru inteligent. Sfaturi pentru a-ti proteja copilul de tentatia abuzului de alcool si tutun • Fii intotdeauna un model pentru copilul tau. Cu alte cuvinte, gandeste-te ce influenta va avea asupra copilului tau faptul

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285

3/14/2010

Page 3 of 3

ca tu consumi alcool si/sau fumezi. Pentru orice copil, parintii sunt un model, asa ca, daca esti fumatoare, renunta la acest obicei. • Informeaza-te in permanenta in domeniu, astfel incat sa poti fi un bun indrumator pentru copil. • Invata-l sa se descurce in situatiile dificile cu care se confrunta, fara a aprinde tigara sau a deschide o sticla de votca.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5285

3/14/2010

Page 1 of 1

Cat de apropiata esti de micutul tau?
Scris de Greta Harja

Fiecare mama isi doreste ca micutul sa aiba deplina incredere in ea, sa fie deschis si sa-i impartaseasca toate dorintele, aspiratiile si sentimentele sale. Teoretic, n-ar trebui sa fie prea dificil, dar cand este vorba sa pui in practica acest lucru, te-ai putea lovi de unele piedici. Insa faptul ca prichindelul se arata mai retinut, cel putin intr-o prima faza, n-ar trebui sa te descurajeze. "Bazele comunicarii", daca putem spune astfel, se pun din primii ani de viata, si vei culege roadele nu peste multa vreme. Alegerea momentului oportun Dupa cum ti-ai dat seama, nu este vorba numai despre ceea ce spui si despre modul in care alegi sa-ti formulezi ideile, cat si de momentul ales. Spre exemplu, daca vine posomorat de la scoala sau de la gradinita, nu te grabi sa-l intrebi ce i s-a intamplat (si, cu atat mai putin, nu spune "ai luat vreo nota proasta?"). Intreaba-l cum i-a mers in ziua respectiva si, daca este pregatit sa vorbeasca, o va face singur. Orice insistenta din partea ta n-ar face decat sa-l determine sa se retraga in carapace. De altminteri, majoritatea psihologilor americani considera ca micutii sunt cel mai pregatiti sa vorbeasca inainte de a adormi, atunci cand s-au mai relaxat si eventualele tensiuni ale zilei s-au mai estompat. Oricat de dificil sau chiar frustrant ar fi sa te stapanesti, fa acest lucru si nu deschide discutia. Cel mult, il poti intreba "S-a intamplat ceva?" sau "Totul este in regula?". Daca nu-ti spune, nu insista - vei afla oricum, in cel mai scurt timp. Aceasta pentru ca, daca nu se simt in stare sa vorbeasca seara despre ceea ce li s-a intamplat, dimineata deja se vor simti mai bine si isi vor deschide sufletul cu mai multa usurinta. Arta conversatiei... Acum, sa presupunem ca micutul s-a hotarat sa-si deschida inima si sa-ti spuna ce il framanta. Cum ar trebui sa reactionezi? Pentru inceput, nu-l asalta cu intrebari si lasa-l sa "se descarce". Vei avea suficient timp dupa aceea. Intreaba-l daca nu ar vrea sa bea un pahar cu lapte sau sa manance o prajitura in timp ce stati de vorba si asculta-l cu atentie. Intrebarile clarificatoare i le poti adresa dupa aceea. Reactiile nu sunt, bineinteles, universal valabile. Unii copii au tendinta sa se inchida in sine daca li se pun prea multe intrebari; pentru altii, intrebarile constituie un indiciu al faptului ca sunt ascultati cu atentie si ca te preocupa cu adevarat ceea ce li se intampla. "Vazand si facand", cum se spune; iti vei da seama foarte repede din ce categorie face parte micutul tau. Dupa ce iti expune situatia, stapaneste-te in a-i da sfaturi care incep cu "Daca as fi fost in locul tau...", sau "Cand aveam varsta ta...". In definitiv, nu despre tine este vorba aici, ci despre micut, a carui personalitate este in mod evident distincta. Eventual, poti face o serie de analogii, pentru a-l ajuta sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, folosindu-te de basmele pe care stii ca le cunoaste si de personajele pe care le indrageste.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5187

3/14/2010

Page 1 of 1

Pentru a te asculta, copilul are nevoie de argumente
Scris de Greta Harja

Bineinteles, este vorba despre situatiile cand trebuie sa-i spui "Nu". De multe ori, copiii actioneaza fara sa-si dea seama, nu si-au dezvoltat inca abilitatea de a sti care sunt posibilele urmari ale vreunei actiuni anume si, deocamdata, nici nu pot sa invete din propriile greseli. Aici intervii tu, insa pentru a te asigura ca micutul intelege ce i se spune si ca iti respecta solicitarile in mod rational si nu mecanic, este nevoie de argumente. Motivarea propriilor decizii este esentiala, pentru ca micutilor nu le este nici pe departe suficient sa li se comunice "pentru ca asa spun eu!". Trebuie sa inteleaga in ce mod comportamentul lor ii influentea sau afecteaza pe cei din jurul lor. Acest lucru se poate obtine numai daca li se aduc argumente. Foloseste exemple pe intelesul lor, eventual folosindu-te de personaje din basmele pe care obisnuiesti sa le citesti. O varianta ar fi sa imaginezi un "scenariu" in care sa evolueze mai multe personaje, si al carui deznodamant sa reflecte invatamintele pe care vrei sa le deprinda. Evita sa te lansezi in "discursuri". Copiii nu se pot concentra prea mult. Faptul ca nu au rabdare te obliga sa-ti formulezi frazele cat mai clar si rapid. Poti sa-l intrebi daca are nelamuriri si sa le elucidati impreuna. Nu-i oferi argumente fanteziste (de genul "Daca te mai joci la priza, vine lupul si te mananca"). Poate ca sunt ei naivi, ca orice copil, insa si ingenuitatea aceasta are o limita. In cazul in care iti pierzi credibilitatea in fata lui, nu va mai vedea nici un motiv pentru care sa-ti dea ascultare. Asiguar-te, asadar, ca-i prezinti consecintele reale ale faptelor sale. In acelasi timp insa, scoate cat mai mult in evidenta aspectele pozitive si nu prelungi critica mai mult decat este necesar. Nu vrei ca micutul sa te asculte numai de frica. Straduieste-te sa reliefezi lucrurile bune care se vor intampla daca te asculta. Acest lucru este recomandabil indiferent de varsta copilului si de context. De asemenea, psihologii americani au stabilit ca micutii cu varsta de pana la 4 ani sunt deosebit de receptivi cand li se explica logic si argumentat; faza incapatanarii apare de-abia ulterior, asa incat profita de moment.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5136

3/14/2010

Page 1 of 1

Pastreaza armonia in familie
Scris de Violeta Gherghe

Intotdeauna, pentru ca lucrurile sa functioneze cum trebuie in familia ta, este nevoie sa tratezi totul cu mult tact. Fericirea unei familii nu se masoara prin bunuri materiale sau putere financiara, ci prin armonia pe care o are si pe care dovedeste ca o poate pastra. Iata cum poti proceda pentru a cultiva obiceiul celor dragi de a rezerva periodic cateva momente strict pentru familie si in felul acesta te vei bucura permanent de o atmosfera destinsa alaturi de ei. Masa in familie Chiar daca sunteti cu totii ocupati, fa-ti un obicei din a pastra traditia mesei impreuna, pranzul sau cina. Cum pranzul il puteti rata din cauza programului incarcat, cina va trebui sa fie cea mai importanta si nu in ceea ce priveste consistenta preparatelor ci in privinta unei mici reuniuni de familie. Aceasta va va oferi ocazia de a povesti ce ati facut in timpul zilei, de a anunta diverse evenimente si, in felul acesta, toti ceilalti vor afla in acelasi timp. Iesirile in oras sau la iarba verde Incearca sa faci in asa fel incat sa aveti cu totii timp, saptamanal sau macar de doua ori pe luna, pentru a petrece cateva momente impreuna. O iesire la film, la teatru sau la restaurant, un picnic la iarba verde vor constitui prilejul de a trai clipe minunate in compania celor dragi. Fotografiile din casa Incearca sa faci cat mai multe fotografii cu orice prilej: premiul I cu coronita la copilului, iesirile in parc, chiar si activitatile voastre zilnice, si expune-le in casa. Veti avea o mare placere sa le priviti din cand in cand si sa va amintiti impreuna de atmosfera momentului in care le-ati facut. Fii alaturi de copii In masura in care poti, petrece cat mai mult timp cu ei. Incearca sa intri in jocurile lor, ia parte la toate activitatile in care se implica si, cel mai important, comunicati intre voi. Vei intelege ulterior cat de valoroase sunt experientele pe care le traiti impreuna si cat de mult pot contribui la unitatea unei familii.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5085

3/14/2010

Page 1 of 1

Patru pasi pentru a avea un copil ascultator
Scris de Greta Harja

O vorba veche spune ca "baba frumoasa si copil cuminte nu exista". Dincolo de amuzamentul implicit, ar trebui sa chibzuim la semnificatia acestei afirmatii, care nu trebuie asumata si luata ad literram. Bineinteles ca nu intotdeauna este usor sa comunici cu micutul tau - aceasta ca nu mai vorbim despre situatiile cand este imperios necesar sa-ti impui autoritatea si ai sentimentul ca vorbesti cu peretii... Din fericire insa, exista niste metode la care poti apela pentru a instaura disciplina, Poate ca ai incercat deja sa le aplici, insa de multe ori acestea nu dau rezultatele scontate. Si nu pentru ca ar fi gresit puse in practica, dar adesea premisele de la care pornesc parintii sunt gresite. 1. Comunica-ti limpede asteptarile Unii parinti isi exprima punctul de vedere cat se poate de clar, in schimb fac greseala de a include si sentimentele copilului in "ecuatie", ridicandu-i astfel mingea la fileu. De exemplu, cand spui "Hai sa urcam in masina. Stiu ca esti nerabdator sa ajungi la bunica, nu-i asa?", tocmai ai creat terenul propice pentru un eventual raspuns negativ, urmat de proteste si, probabil, lacrimi. Chiar asa: poate ca micutul nu are chef sa mearga la bunica in acel moment! Vei evita situatiile de acest gen formuland altfel: "Hai sa urcam in masina. Mergem la bunica". 2. Respecta sentimentele copilului, dar subliniaza ce astepti de la el Greseala pe care o fac multi parinti (pentru ca tot vorbeam despre false premise) este de a se astepta ca micutul sa se arate entuziasmat de ceea ce se asteapta de la el. Sa fim seriosi, este putin probabil ca micutul iti va da ascultare si va abandona fericit joaca pentru a se duce la culcare, de pilda. Ai putea incerca sa-i dai de inteles ca stii ce simte, dar ca regulile trebuie respectate. (este mult prea devreme pentru povestea aceea despre regulile acre sunt facute pentru a fi incalcate). 3. Adu-i la cunostinta in ce va consta pedeapsa ... Si daca este cazul, aplic-o. Multi parinti ameninta, dar nu-si duc amenintarea la capat. In mod firesc, micutul va "conchide" ca a scapat ieftin si va repeta greseala. Daca a doua oara va fi pedepsit, il vei confuza, pentru ca nu va intelege de ce nu s-a intamplat ca prima data, cand nu a patit nimic. De asemenea, nu tipa la el. Comunica-i, pe un ton moderat, ca in eventualitatea in care nu te va asculta, va fi pedepsit. 4. Fa diferenta intre comportamentul copilului si copil in sine Cu alte cuvinte, pedepseste comportamentul, nu copilul. Multi parinti nu fac diferenta, spunand ceva de genul "Numai copiii rai nu merg la culcare cand li se spune!". Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ce "furtuna" poti declansa in sufletul unui copil sensibil, pornind de la aceasta simpla fraza. Pentru a se dezvolta armonios din punct de vedere emotional, copilul trebuie sa stie, sa simta in fiecare clipa ca este iubit si, da, respectat, iar pedepsele nu au legatura cu dragostea parintilor sai.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5159

3/14/2010

Page 1 of 1

Poti sa ai un copil ascultator!
Scris de Greta Harja

Poc! Trosc! Ce se aude? Se darama casa? Nu chiar asta, dar nici prea departe... Baietelul tau, in varsta de cinci ani, joaca fotbal in hol. "Hei, gata, mai incet!", strigi tu, in timp ce prepari ceva gustos la bucatarie. Nu ai parte de liniste decat un minut si zgomotul reincepe. Lasi balta ceea ce faceai si te duci la el, furioasa. "Parca ti-am spus sa incetezi cu joaca in casa!". Prichindelul te priveste insa confuz: "Nu, mama, ai spus doar sa ma joc mai incet, asa ca mi-am imaginat ca e in regula daca arunc mingea mai usor". Are dreptate. Practic, nu i-ai cerut sa nu se mai joace. Ai avut doar impresia ca i-ai spus acest lucru, dar instructiunile nu au fost clare - in tot cazul, nu pentru un copil. Daca micutul nu intelege ce vrei de la el, cum te-ai putea astepta sa iti dea ascultare? Adesea, parintii nu inteleg faptul ca ceea ce ei iau drept rasfat sau obraznicie nu este decat urmarea unei exprimari inexacte. Problema nu trebuie ignorata, pentru ca de buna comunicare cu micutul depind comportamentul sau si deprinderea bunelor maniere. Trebuie sa-i vorbesti astfel incat sa te asiguri ca a inteles precis ce vrei de la el - altfel spus, sa vorbesti pe limba lui. Poate ca ai auzit vorba aceea din batrani: "Spune ce vrei si doreste ceea ce spui". Usor de zis, dar mai greu de facut, mai ales cand simti ca-ti pierzi rabdarea (ceea ce, fiind mama unui mic strengar neastamparat, probabil ca se intampla destul de des). Iata cateva metode prin care poti sa comunici cu cel mic - si sa te asiguri ca a inteles ce vrei de la el. Exprima-te in propozitii afirmative, si nu negative Cu alte cuvinte, spune-i ce sa faca, in loc de ce sa nu faca. De exemplu, spune-i "Incearca sa te linistesti si sa-ti stergi lacrimile", in loc de "Nu mai plange". In loc de "Nu te mai rasti", formuleaza: "Fii politicos". Cand iti da ascultare, lauda-l si incurajeaza-l sa continue astfel. Un mic instructaj in prealabil... Copiii trebuie sa stie ce astepti de la ei cu ceva timp inainte de "momentul actiunii". Daca mergeti in vizita, spune-i care sunt regulile si cum doresti sa se comporte. In felul acesta, este mult mai probabil ca va tine cont de solicitarile tale. Optional, poti lua cu tine cateva jucarii sau o carte de colorat, pentru a te asigura ca prichindelul va avea ocupatie si nu va incepe sa se smiorcaie dupa nici jumatate de ora ca se plictiseste si vrea acasa. Asigura-te ca transmiti mesaje pozitive Micutul tau are incredere in tine si de multe ori afirmatiile tale constituie litera de lege pentru el. Prin urmare, daca ii spui ca nu va invata niciodata sa te asculte si sa se comporte frumos, se va demobiliza si nu va mai incerca sa se autodepaseasca in acest sens. In contrapartida, daca ii spui ca esti convinsa ca-si poate insusi normele de comportament, va fi dornic sa-ti arate ca poti avea incredere in el si va face tot posibilul sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale. Importanta modelului... Orice parinte isi doreste sa fie ascultat imediat de copilul sau, fara a mai fi necesar sa repete cerinta. Dar de cate ori nu ti se intampla sa-i spui copilului "Vin intr-un minut!", iar minutul se transforma in vreun sfert de ora? Educatia copilului incepe cu tine si trebuie ca tu insati sa te ridici la nivelul asteptarilor lui. Numai asa poti pretinde, in mod rezonabil, acelasi lucru si din partea lui. Repetitia este mama invataturii Ar putea fi de ajutor sa-i ceri micutului sa repete ceea ce are de facut, tocmai pentru a te asigura ca nu a interpretat altfel solicitarea ta. Poti formula astfel: "Vom iesi impreuna in parc, dar nu putem sta decat o jumatate de ora. Cand iti voi spune ca trebuie sa plecam, trebuie sa ma urmezi imediat. Acum spune-mi ce astept de la tine cand iesim in parc". In acest mod, te vei asigura ca mesajul tau a fost inteles. Mentine-ti asteptarile realiste Nu uita ca micutul tau este, totusi, numai un copil si are nevoie de timp si de atentie pentru a-si insusi normele de comportament. La urma urmei, nici Roma nu a fost construita intr-o singura zi... Pastreaza-ti atitudinea pozitiva, persevereaza si rezultatele nu se vor lasa asteptate prea multa vreme.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5246

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum ii invatam pe copii autodisciplina?
Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 18 iunie 2009

Multi parinti se gandesc, privindu-si copiii, cat de greu este sa fii parinte. Si cat de greu este sa cresti un copil "ca la carte", care sa fie si puternic, dar si sensibil, si politicos, dar si asertiv cand e cazul. Cu alte cuvinte, sa aiba tot ce are nevoie pentru a se descurca in viata, pentru a se integra si pentru a fi respectat de ceilalti. Ei, poate copiii nu se gandesc atat de departe in primii lor ani de viata, dar cu siguranta isi doresc si ei sa afle ce ar trebui sa faca ca sa le fie mai usor pe aceasta lume, sa primeasca cat mai putine obervatii sau priviri de repros si cat mai multa iubire, afectiune si apreciere din partea celorlalti. Asa cum fiecare din noi isi doreste. Insa, spre deosebire de adulti, copiii nu prea sunt obisnuiti sa asculte de vorbele spuse de un parinte si sa le ia ca atare. Ei au curiozitatea de a vedea daca nu cumva, dincolo de cuvinte, nu exista o alta regula care are si mai multa valoare. Asa ca, daca ii spui unui copil ca nu are voie, e foarte probabil ca primul lucru pe care il face sa fie exact cel care i-a fost interzis cu un minut inainte. Si atunci cum facem ca sa ne invatam copilul si sa creada in reguli, si sa devina responsabil si disciplinat, in masura in care este posibil la varsta sa?

Puterea exemplului
Ceea ce el trebuie sa respecte, si parintele trebuie sa respecte. Daca iti rogi copilul sa isi puna sosetele murdare in cosul de rufe inainte de a intra sa faca baie, ai grija ca si sotul tau sa respecte aceasta regula. Pentru ca altfel, copilul poate intelege ca regula e doar a mamei si ca "baietii" sau "barbatii" sunt grozavi tocmai pentru ca nu o respecta. Din pacate, in multe familii, parintii chiar intra in competitie incurajand copilul sau macar fiind toleranti cu el atunci cand e vorba de reguli simple, considerand ca astfel ii castiga afectiunea. Si ceea ce obtin de fapt e un copil rebel, care ii manipuleaza pe fiecare in parte si obtine ce isi doreste fara a-si asuma prea multe responsabilitati. Daca cel mic nu respecta regula, e bine sa stabilim cu el inainte o consecinta a nerespectarii regulii stabilite de comun acord. In acest fel el nu este pedepsit, ci isi asuma, ca noi toti, urmarea faptului ca nu avem chef sa facem anumite lucruri. De exemplu, putem alege sa nu ne spalam sosetele, dar asta inseamna ca va trebui sa mergem cu sosete nespalate la un moment dat. Asa si copilul dvs, daca nu isi va pune sosetele in cos, acestea nu vor fi spalate, si mai devreme sau mai tarziu el va putea descoperi ca erau exact sosetele lui norocoase. In acest moment, va incerca probabil sa isi santajeze mama pentru a obtine prin afectiune ceea ce nu a obtinut prin faptul ca a fost responsabil.

Nu reactiona la santaj
Daca mama cedeaza, copilul deja a invatat ca regulile pot fi evitate. Si mama va spune ca a fost doar o intamplare nevinovata, dar aceste intamplari nevinovate sunt cele care cristalizeaza caracterul copilului, din pacate (sau din fericire). Asa ca ideal este sa nu confundam iubirea cu slabiciunea si copilul la fel, sa inteleaga ca faptul ca il iubim mult si neconditionat dar si ca avem incredere in el ca poate sa isi asume anumite responsabilitati.

Nu putem cere de la copil ceea ce noi nu respectam
Daca vorbim cu dispret acasa despre anumite lucruri, atunci nu ne putem astepta ca copilul nostru sa le respecte. El nu va face diferenta intre aparenta si esenta si ne putem astepta sa aiba, de exemplu, un comportament rebel la scoala. Asa ca e important cum discutam cu el acasa si cum ii prezentam lumea din care facem parte si principiile de viata pe care le avem.

Ai incredere in capacitatile copilului tau
Nu te repezi sa faci lucruri in locul sau, ci mai degraba incurajeaza-l sa le faca singur, ba chiar cere-i ajutorul cand nu ai nevoie de el, ca sa simta ca este important si apreciat in familie. Aceste mici experiente fac mai mult decat cadourile cu care alti parinti incearca sa isi cumpere copiii. Arata-i respect si trateaza-l ca pe egalul tau. Chiar daca e mic, intelege multe si e mai curajos decat crezi. Adu-l alaturi de tine si il vei avea alaturi pentru restul vietii tale, ca si prieten, ca si fiu, ca o persoana responsabila.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=13945

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul tau si banii de buzunar
Scris de Greta Harja

Bineinteles ca ii oferi copilului tau tot ceea ce are nevoie si, cu anumite limite, ceea ce isi doreste. Dar n-ar fi rau ca, incepand din jurul varstei de trei-patru ani, sa-l obisnuiesti sa gestioneze singur o mica suma de bani. Pe langa faptul ca, in felul acesta, il vei ajuta sa inteleaga valoarea banului, sentimentul de independenta ii va conferi mai multa incredere in sine. Secretul consta in modalitatea pe care o alegi pentru a-i oferi acesti bani... Cu alte cuvinte, copilasul trebuie sa inteleaga faptul ca banii acestia reprezinta o recompensa, si nu un cadou venit din senin si neconditionat. Astfel, prestarea unor mici treburi casnice ar putea constitui un argument valabil. Suma in sine nu trebuie sa fie prea mare si, cel putin la inceput, este bine sa detii controlul asupra ei - in sensul ca banii vor fi pastrati, de comun acord, intr-o pusculita. Atunci cand copilul isi doreste ceva, stie ca are propriile sale resurse. Mai tarziu, dupa ce va incepe sa mearga la scoala, ii poti oferi cheita pusculitei, ceea ce ii va demonstra ca ai incredere in el si in modul in care va alege sa cheltuiasca acei bani. Mai mult decat atat, acest tip de recompensa il va face pe copil sa inteleaga raportul care se stabileste intre munca si retributie. Cat de frecvent ar trebui sa alimentezi pusculita? De doua ori pe luna este suficient. In cazul in care se dovedeste mai harnic si mai ambitios in a-si indeplini atributiile, poti sa-i acorzi un premiu. Suma va creste treptat, in mod direct proportional cu varsta copilului. Daca este indecis in privinta modului in care va investi banii economisiti, ofera-te sa-l sfatuiesti. Tine insa cont nu de ceea ce are nevoie in acel moment, ci de ceea ce isi doreste. Poate ca ii trebuie o geaca noua, insa prioritatea lui - de inteles, la aceasta varsta - o reprezinta masinuta aceea rosie, cu telecomanda si alte accesorii pe care tu nu le intelegi, dar despre care prichindelul ti-ar putea vorbi multa vreme, cu incantare. Dat fiind faptul ca este vorba de banii castigati de el, acorda-i sansa de a-i folosi cum vrea. In eventualitatea in care copilul isi doreste un obiect mai costisitor, cum ar fi o bicicleta sau un walkman, nu te oferi sa i-l achizitionezi tu. Propune-i sa economiseasca o perioada (doua-trei luni) si tu doar completeaza suma. In felul acesta, va avea multumirea ca si-a adus contributia proprie si iti va fi, in acelasi timp, recunoscator pentru sprijinul acordat. Este important sa te asiguri ca micutul a inteles ca banii acestia ii vor reveni numai daca se achita de responsabilitatile asupra carora ati cazut de acord. Eventual, lasa-i posibilitatea de a-si alege aceste sarcini, tu preocupandu-te ca acestea sa nu depaseasca abilitatile sale. Tine-te intotdeauna de cuvant. Pune in pusculita suma convenita si - reversul medaliei - penalizeaza-l, daca nu si-a indeplinit atributiile in mod corespunzator. Copilul trebuie sa fie constient de faptul ca munca sa este rasplatita si ca abaterile sunt sanctionate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5184

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa-l inveti pe cel mic valoarea banului
Scris de Greta Harja

La prima vedere, ai fi tentata sa crezi ca acest demers nu este nici pe departe dificil. Ii daruiesti o pusculita simpatica, il deprinzi sa economiseasca pentru papusa sau pentru mingea de fotbal pe care si-o doreste. Micutul va intelege si va invata sa-si administreze singur banii. Ah, daca ar fi atat de simplu! Dar lucrurile nu decurg intotdeauna astfel. Pentru orice copil, parintii sunt adevarati eroi. Pot face orice, oricum si oricum. Cu o asemenea idee, nu este de mirare ca prichindelul nu intelege de ce trebuie sa stranga el bani in pusculita. Valoarea banului? Ce inseamna asta? Ei bine, trebuie sa deprinda aceasta notiune si, mai important, sa inteleaga faptul ca nu economiseste pentru ca "asa a spus mama", ci fiindca asa procedeaza orice persoana care vrea sa devina, la un moment dat, indepedenta. Modul in care il vei deprinde cu acest lucru depinde de varsta copilului. Copiii de varsta prescolara Cu micutii e cel mai simplu. Poti incepe prin a practica un fel de jocuri. Cand mergeti impreuna la magazin, ofera-i o mica suma de bani si spune-i sa-si cumpere dulciuri sau o jucarie, in functie de preferinte. Daca va duceti la cinematograf, intreaba-l daca prefera sa manance popcorn sau sa puna deoparte suma respectiva. Nu ceda rugamintilor lui, care si-ar dori ambele variante. Trebuie sa invete sa aleaga si, implicit, sa renunte. In viata nu le poti avea pe toate si, cu atat mai putin, nu te poti astepta ca parintii sa-ti faca pe plac indiferent de context. Cu cat va invata acest lucru mai devreme, cu atat mai bine pentru el. Pe de alta parte, si tu insat ar trebui sa inveti sa dai dovadade toleranta si comunicativitate. Cu alte cuvinte, nu-l obliga sa economiseasca la nesfarsi, daca vrea sa-si cumpere ceva. Poate ca va face o alegere neinspirata, dar asa va invata sa descopere si sa invete din experientele proprii. Nu poti fi langa el in permanenta, sa-i spui ce este bine si ce nu este. Adolescentii Este momentul sa-i lasi tot mai mult posibilitatea de alegere. La varsta aceasta se impune sa-si asume responsabilitatea, sa stie sa faca diferenta intre ce-si doreste si ce are nevoie: o haina noua, o consola de jocuri, o excursie cu prietenii, si asa mai departe. In context, unii parinti fac teribila greseala de a institui sistemul recompensei. "Daca iei nota mare la matematica, vei primi...". "Daca vii devreme de la discoteca, mergem la magazin si iti cumpar...". Nu, nu si iar nu. Renunta la idee, ori te vei transforma intr-un fel de sclav. Ce folos ca ai un copil cuminte si silitor, daca trebuie sa-l platesti pentru acest lucru? Valorile se insusesc, nu se cumpara. Dar a-i sista "alocatia" ca mijloc de pedeapsa? Da, aceasta este o idee buna. A nu se confunda cu refuzul de a-i acoperi cheltuielile necesare. Intentia este sa-l pedepsesti, nu sa-l infometezi sau sa-l privezi de rechizite. Daca pierde banii de buzunar, returneaza-i suma - insa numai o singura data! In cazul in care se intampla a doua oara, refuza (este bine ca in prealabil sa-l previi asupra acestui aspect).

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5219

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il ajuti pe micut sa deprinda bunele maniere?
Scris de Greta Harja

O vorba de demult spune ca bunele maniere sunt la fel de apreciate pe cat de contestata este absenta acestora. Stii foarte bine acest lucru si esti constienta de importanta deprinderii normelor de comportament de catre micutul tau. Cu toate acestea insa, uneori pare dificil... Ceea ce pentru tine este elementar, pentru el pare de-a dreptul imposibil sau, in cel mai bun caz, de neinteles. Cum ar trebui sa procedezi, totusi? Este adevarat ca, in societatea actuala, oamenii comunica din ce in ce mai liberi, iar asa numitul "protocol" al relatiilor interpersonale este aproape inexistent. Dar nu inseamna ca este bine... iar datoria parintilor este sa-i ajute pe cei mici sa deprinda codul bunelor maniere si sa nu le perceapa ca fiind o obligatie sau - si mai rau - ca o corvoada... Nu este usor, cu siguranta... de la a-l invata sa spuna "te rog", "multumesc" sau "imi cer scuze", pana la a-l obisnui sa foloseasca tacamurile la masa, drumul este destul de lung. Si nu ar fi prea indicat sa te bazezi pe contributia educatoarei sau a invatatoarei; nu se pune problema ca acestea nu ar avea bunavointa, dar, in cazul de fata, rolul principal le revine parintilor. Acestia sunt, bineinteles, adevarati mentori si formatori de caractere. Suna inspaimantator? N-ar trebui, desi responsabilitatea care va revine, tie si partenerului tau, este intr-adevar mare. Pentru inceput, nu uita sa oferi tu insati ceea ce astepti de la el: respect si comunicare. Cu alte cuvinte, comporta-te cu micutul exact asa cum iti doresti sa se comporte si el cu tine. Asemeni oricaror altor obiceiuri, bunele maniere se deprind treptat, de la cele mai simple elemente. Evident ca un copilas in varsta de doi-trei ani nu va putea sta linistit pe parcursul unei cine in familie, de exemplu; tocmai de aceea, este bine sa ai la indemana cateva jucarii, pe care sa i le oferi cand il vezi ca se plictiseste sau devine agitat. In aceeasi nota insa, copilul poate fi educat sa nu faca zgomot, sa nu arunce mancarea sau tacamurile pe jos, sa nu faca firimituri de paine si asa mai departe. In timp ce se joaca linistit, asteptand ca lumea sa-si termine cina, el va invata ca trebuie sa aiba rabdare pana cand toata lumea se ridica de la masa. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l retii este sa profiti de orice ocazie pentru a-i da copilului exemple despre ceea ce inseamna bunele maniere: fie ca se uita la desene animate, ca va plimbati in parc, se joaca sau ii citesti o poveste... Exemplele sunt nenumarate si pretutindeni, nu trebuie decat sa-i atragi atentia asupra lor. Daca se intampla ca prichindelul sa faca o boacana in public, nu-i atrage atentia pe loc. Nimic n-ar fi mai umilitor pentru el. Priveste-l semnificativ, astfel incat sa se poata corija, daca este posibil si deschide discutia dupa ce ramaneti singuri, in familie. A-i atrage atentia in public nu va solutiona problema, decat daca ceea ce face el este distructiv (sparge o vaza jucandu-se cu mingea, de exemplu). Incurajeaza-l in permanenta si stimuleaza-l (nu material, insa), aratandu-i ca esti mandra de el. Orice copil isi doreste sa-si multumeasca parintii si sa fie laudat. Nu este exclus sistemul recompenselor, insa nu trebuie abuzat de aceasta metoda. Spre exemplu, daca stii ca ii este dificil sa se controleze sa nu tina coatele pe masa in timpul pranzului, ofera-i un fruct in plus la desert in cazul in care reuseste sa faca acest lucru. Si, nu in ultimul rand, tine-ti intotdeauna promisiunile...

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5195

3/14/2010

Page 1 of 2

Cat timp isi petrece copilul tau in fata calculatorului?
Scris de Nicoleta Tarantus, in 07 septembrie 2009

Cel mai recent studiu realizat de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), la nivel national, a stabilit nivelul de dependenta de calculator al copiilor si activitatile pe care acestia le desfasoara in fata computerului. Conform studiului CNA, desfasurat in colaborare cu Metro Media Transilvania, in perioada septembrie-octombrie 2007, in timpul liber, 45% dintre copii se joaca pe video sau pe calculator. Desi copiii sustin ca folosesc computerul si, in special, Internetul, pentru a se documenta si pentru a le fi mai usor procesul de invatare, studiul CNA a demonstrat ca 50% dintre ei se joaca, iar 47% discuta pe chat-uri. In acelasi sens, una dintre concluziile foarte importante ale studiului "Copiii si calculatorul", realizat de ECDL Romania in 2005, a fost aceea ca elevii din invatamantul primar bucurestean (clasele a II-a, a IV-a si a VII-a) vad computerul ca pe ceva recreativ, bun pentru jocuri, filme si muzica. In 2006, ECDL Romania atragea atentia asupra riscurilor la care sunt supusi elevii de liceu ai "generatiei online". Studiul realizat la nivelul a 10 licee bucurestene (clasele IX-XII) a relevat faptul ca elevii de liceu inteleg prin buna utilizare a calculatorului mai degraba utilizarea jocurilor pe calculator, Internet si chat, filme si muzica. In plus, isi petrec foarte mult din timpul dedicat calculatorului "scufundati" in lumea virtuala a jocurilor. Pornind de la informatiile adunate de studiile amintite, este clara necesitatea restructurarii modului in care pregatirea in utilizarea computerului este efectuata in prezent. Procesul lent de pregatire a profesorilor la standarde internationale, intro masura semnificativa, si rigiditatea in a le oferi copiilor accesul la tehnologie, acolo unde dotarile tehnice exista, continua sa impiedice raspandirea unui nivel de baza a cunoasterii calculatorului, nu doar din punct de vedere al jocurilor. Interesanta a fost si perceptia diferita asupra calculatorului a copiilor cu varste cuprinse intre 8-14 ani. Printr-un exercitiu distractiv, copiii au fost rugati sa se gandeasca la un utilizator tipic de computer si sa-l deseneze pe o foaie de hartie, prezentand toate detaliile care li se par relevante. Pentru a verifica rezultatele acestui joc, copiii au completat si un chestionar alcatuit din cateva intrebari legate de utilizator si de rolul calculatorului in viata lor. Astfel, in Bucuresti, spre deosebire de situatia relevata prin studiile internationale, rezultatele arata ca fetele si-au depasit "frica de calculator", dar diferentele dintre baieti si fete sunt nesemnificative: doar 22% dintre fete nu au desenat un computer, iar 64% au desenat utilizatorul cu fata spre privitor. Baietii, in proportie de 18%, nu au desenat calculatorul, iar 59% au desenat utilizatorul din fata.Elevii bucuresteni considera ca utilizatorul tipic de calculator este amuzant (68%), are prieteni (84%), este creativ (94%), interesant (88%), destept (91%), intelegator (82%) si invata bine (91%). Studiul a relevat ca 89% dintre elevii intervievati au cel putin un calculator acasa si in 55% din cazuri el este folosit de toata familia. 61% dintre fete utilizeza calculatorul zilnic, fata de 84% dintre baieti. De asemenea, elevii considera in proportie de 41% ca ar trebui utilizate calculatoarele la toate orele. Din studiul realizat de ECDL Romania reiese faptul ca atat fetele, cat si baietii se joaca mult pe calculator. Raspunsul la intrebarea "Va plac jocurile pe calculator?" este "Da" in proportie de 91%, la fete, si 97%, la baieti. Acest lucru este normal, pana la un punct: intre 8 si 11 ani se dezvolta exercitiile imaginative. Cine ii poate crea copilului tau un univers asa cum si l-a dori, mai bine decat companiile care dezvolta jocurile PC? Insa, dupa cum majoritatea psihologilor sustin, accesul la jocuri violente poate duce la tulburari de comportament (un semnal de alarma fiind identificarea utilizatorului cu un personaj sangeros, furios sau agresiv), iar utilizarea calculatorului exclusiv pentru jocuri duce la falsa idee ca micutii stiu sa utilizeze un computer (bine si foarte bine peste 90% la toate categoriile de varsta). Intr-adevar, "frica de calculator" este indusa de lipsa de experienta, de abilitati practice de lucru si poate fi combatuta prin cursuri si extinderea accesului liber la calculator in scoli. Insa tot atat de reala este si tendinta opusa la dependenta emotionala de jocuri. Ea exista si rezultatele acestui studiu o confirma: scolarii intre 8 si 11 ani, care se afla sub "magia" computerului si se joaca mai mult (uneori "in lipsa" de alte relatii de comunicare autentica), ajung, inconstient, sa se identifice cu un personaj dur si agresiv. La fete, aceste personaje pastreaza intr-o masura mai mare si propriile caracteristici (corporale, psihice), adica pastrarea identitatii personale. De cele mai multe ori, din ignoranta sau din lipsa de timp, parintii nu acorda foarte multa atentie modului in care copilul lor isi petrece timpul liber. Ba in fata televizorului, ba in fata calculatorului... Unii parinti ajung sa se bucure ca al lor copil este "in siguranta" in casa, si nu afara cu prietenii de la care poate invata multe rele. Uita insa ca folosirea excesiva a calculatorului sau a televizorului poate afecta in mod negativ dezvoltatea psihica si fizica a copilului lor.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=11433

3/14/2010

Page 2 of 2

Aceste aspecte neplacute pot fi inlaturate daca atentia copiilor este indreptata spre lucrurile pozitive ale folosirii calculatorului sau televizorului. Programele interesante si educative le ofera elevilor posibilitatea sa exploreze lumea si sa creeze opere originale cu ajutorul aplicatiilor de procesare de text sau al aplicatiilor de prezentari. Se poate promova accesul mai larg al elevilor la informatii online si acestia pot fi invatati cum sa foloseasca Internetul pentru studiul individual, cum isi pot crea propiile site-uri web sau cum pot comunica cu ajutorul postei electronice. Exista o serie de jocuri educative, care pot duce la asimilarea de cunostinte intr-un mod placut.Din pacate, in Romania procesul de dotare cu calculatoare in scoli si institutii se desfasoara intr-un ritm mult mai rapid decat cel al luarii de masuri pentru o folosire mai eficienta a computerului. De cele mai multe ori, investitia in pregatirea utilizatorilor a fost considerata de o importanta secundara, sau complet ignorata. In concluzie, nu trebuie sa inoculam copiilor nici frica, dar nici sa-i lasam sa devina prea mari consumatori de jocuri violente, pentru ca vor capata dependenta. Mai mult, in loc sa-si dezvolte capacitatile intelectuale, de logica asociativa si de acumulare de informatii general utile in viata, vor avea tendinta unei stagnari in dezvoltarea lor psiho-sociala. In plus, pediatrul Anca Cochino completeaza: "Dupa cum reiese din acest studiu si dupa cum toti parintii stiu, calculatorul este privit de catre copii si adolescenti ca un mod placut de a-ti petrece timpul liber. Dar pe cat este de placut, de educativ si de interactiv, pe atat este de daunator folosit nejudicios, mai ales de copii prescolari si scolari mici. Folosit excesiv, traind foarte mult intr-o realitate virtuala pe care o pot modifica dupa bunul plac, acestia uita sa interactioneze cu ceilalti copii, iar unii chiar se izoleaza. Copiii ar trebui sa foloseasca computerul doar 1-2 ore/zi, acest timp sa fie monitorizat atent de catre un adult. Ideal ar fi ca programele utilizate de catre copii sa fie si recreative (jocuri - cat mai pasnice cu putinta!), dar si educative, care sa ii obisnuiasca cu ideea de calculator ca mijloc de a invata lucruri noi, utile, interesante.". Poti afla mai multe si din articolul Copilul meu petrece prea mult timp la calculator, dar si accesand site-urile ecdl.org.ro, ecdl.com, equalskills.ro. Informatiile ne-au fost puse de dispozitie de catre Gabriela Irinuca Vaduva de la ECDL ROMANIA. Multumim pentru sprijin.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=11433

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilul tau si catelul - ajuta-i sa devina cei mai buni prieteni
Scris de Greta Harja

Probabil ca, asemenea multor femei, tu si partenerul tau ati hotarat cu ceva timp in urma sa va luati un catelus. Majoritatea simtim nevoia de a ne darui afectiunea cuiva care are nevoie de atentia si ocrotirea noastra. Iata insa ca, dupa o perioada in care catelul a devenit deja un membru al familiei, afli ca vei fi mamica. Dupa ce euforia primelor zile a trecut, incepi sa te ingrijorezi: ce vei face cand va aparea bebelusul - va trebui sa renunti la catel? Nu este obligatoriu! Respectand o serie de reguli veti putea ramane impreuna, iar cel mic isi va castiga primul prieten adevarat! Dupa ce te-ai intors de la maternitate, te simti coplesita de noile responsabilitati si, cu toate ca nu ai dori acest lucru, ai tendinta de a neglija catelul in favoarea celui mai nou membru al familiei. Este firesc, micutul are nevoie de toata atentia ta si te solicita la maximum, iar tu te gandesti ca ar fi fost mai bine daca ai mai fi asteptat cativa ani pana sa adopti un catel. Dar nu regreta si nu renunta la el - cu rabdare si atentie vei reusi sa institui o serie de reguli prin care vei asigura securitatea si igiena copilului - doar acestea sunt problemele pe care le ai in vedere, nu-i asa? Pregateste catelul in vederea aparitiei bebelusului In functie de rasa, unii caini sunt foarte jucausi, ei insisi niste copii, indiferent de varsta. Sa-i privesti si chiar sa te implici uneori in jocul lor poate fi extraordinar de placut si reconfortant. Catelul fuge prin casa (chiar - sau mai ales - daca ii respecti orarul zilnic de plimbare), aduna diferite obiecte si haine pe care le "depoziteaza" mandru in mijlocul casei, rontaie in permanenta cate ceva (si nu intotdeauna acel "ceva" este comestibil, dar ce-i pasa lui?), subtilizeaza mancare de pe masa, chiar daca in castronelul lui hrana este neatinsa si asa mai departe. Toate acestea te amuza dar, in contextul aparitiei bebelusului, se transforma in serioase motive de ingrijorare. Daca va descoperi paturica sau alte accesorii ale acestuia si le va transforma in obiecte de joaca? Pentru a nu aparea probleme, va trebui sa faci o serie de schimbari in rutina zilnica a catelului - de preferat, inainte de sosirea bebelusului. De exemplu, ai putea schimba locul unor piese de mobilier, ceea ce nu va mai permite accesul patrupedului la anumite obiecte si il poti invata, treptat, ca joaca este permisa numai in afara casei. Daca pana acum catelul avea "domiciliul" in dormitorul vostru si intentionezi sa instalezi aici patutul copilului, este bine sa cumperi un cos si sa obisnuiesti cainele sa doarma in alta parte a casei - de preferat, pe hol, pentru a te asigura astfel ca nu va "invada" camera copilului nici in perioada urmatoare. Un alt aspect pe care iti recomandam sa il ai in vedere se refera la apelativele cu care iti vei alinta copilul. Te surprinde? Gandeste-te numai cat de derutat va fi catelul cand va auzi in preajma expresii de genul "ce baietel cuminte" sau "ce fetita draguta", care ii fusesera adresate pana acum si pe care tu, inconstient, le folosesti pentru micut. Ti se pare poate inutil, dar gandeste-te ca patrupedul va crede ca el este cel vizat si nu ar fi exclus sa intre in camera si sa faca un salt pe masa de infasat, de exemplu. Asadar, nu ignora acest aspect si inventeaza alte apelative de alint pentru catel. Bob Ward, un antrenor de caini profesionist din Statele Unite ale Americii, sugereaza ca, treptat, ar trebui sa obisnuiesti catelul cu ideea ca nu va mai fi el in centrul atentiei si unicul rasfatat. Vei preintampina, astfel, eventuala lui reactie de gelozie fata de noul nascut. Cum ai putea face asta? De exemplu, in timpul sarcinii, joaca-te cu o papusa pe care o tii in brate si careia ii vorbesti, permitandu-i cainelui sa te urmareasca. Important este sa fie in lesa in acest timp - in cazul in care nu l-ai invatat comanda "Stai" sau "Nu e voie". Important este sa inteleaga faptul ca nu are voie sa se apropie de tine atunci, fara ca acest lucru sa insemne ca este pedepsit. Daca respecta distanta impusa - si, cu timpul, va invata - recompenseaza-l. Daca ai deja copii, pregateste-i pentru aparitia catelusului In aceeasi nota, daca ai deja copii si acestia isi doresc un catel, implineste-le dorinta. Dar nu uita ca, daca nu sunt pregatiti corespunzator, ar putea fi expusi unor pericole - mai ales daca sunt de varsta mica. Stii foarte bine ca tuturor copiilor le place sa se joace cu un catelus si, fara intentie, pot face

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5281

3/14/2010

Page 2 of 2

gesturi dure, cum ar fi sa-l traga de coada, de urechi sau de mustati, sa-l imbratiseze prea strans, sufocandu-l ori chiar sal incalece, daca e de talie mare. Toate acestea vor stresa animalul si multi copii ajung sa fie muscati de proprii caini. De asemenea, copiii trebuie invatati sa nu priveasca niciodata in ochii cainelui, intrucat pentru animal privirea directa reprezinta un indicator al agresivitatii si se poate manifesta ostil. Orice copil ar trebui educat astfel incat sa-l trateze pe caine cu blandete si respect. Conceptii precum "e doar un animal!" nu-si au locul. Daca cel mic manifesta retineri in a se apropia de catel, din teama reflexa, nu il forta. Ajuta-l sa se acomodeze, de regula cainii sunt foarte deschisi in relatia cu copiii (mai ales puii, dar si cainii maturi, de exemplu cocker-ul sau dalmatianul). Nu uita sa-i explici copilului ca nu este indicat sa atinga jucariile cainelui sau mancarea acestuia. Nu lasa niciodata copiii singuri cu cainele Majoritatea expertilor recomanda ca parintii sa nu lase niciodata copiii singuri cu cainele, mai ales daca animalul este de talie mare, iar copiii au mai putin de 4-5 ani. Exista riscul ca patrupedul sa nu raspunda la comenzile copilului, sau sa fie intimidat de reactiile acestuia si sa se manifeste agresiv. Atat timp cat copilul e mic, trebuie sa-i protejezi pe amandoi. Copilul si catelul au tot timpul sa se imprieteneasca, nu trebuie sa fortezi tu acest lucru. Relatia lor va veni de la sine si va decurge firesc, mai ales daca mai intai ai avut caine si ulterior ai devenit mama. Un catel ne imbogateste foarte mult viata si ne aduce mai multa dragoste si bucurie decat am crede, ajutandu-ne sa ne descoperim asa cum nu ne imaqinam ca am putea fi. Cercetarile au evidentiat ca un copil care creste impreuna cu un caine va da dovada de mai multa responsabilitate ca adult, manifestand si evidente calitati empatice. Un motiv in plus ca sa nu indepartezi catelul daca vei fi mama si sa-i indeplinesti copilului tau eventuala dorinta de a avea un mic prieten credincios.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5281

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il inveti pe micut sa citeasca ceasul?
Scris de Greta Harja

Pentru cei mai multi dintre noi, a ne uita la ceas a devenit de mult a doua natura - si cum ar putea fi altfel, tinand cont de ritmul trepidant al vietii cotidiene? Nu este de mirare ca nu-ti mai amintesti de acele timpuri cand una dintre cele mai mari provocari pentru tine era aceea de a spune cat este ora. Iata ca acum este randul tau sa-l inveti pe prichindel notiunea timpului. Cu siguranta, cel mai important "ingredient" de care ai nevoie este rabdarea. Pentru tine poate ca este dificil sa intelegi ce se petrece in mintea copilului, de ce el nu poate intelege deocamdata un lucru care pentru tine e cat se poate de firesc. Pentru inceput, sa vedem cam incepand de la ce varsta ar trebui sa deprinda copilul primele notiuni ale timpului. Potrivit specialistilor americani, la cinci - sase ani copilul ar trebui sa fie in masura sa indica ora exacta si jumatatile de ora, iar la varsta de sapte ani - inclusiv sferturle de ora. Usor de zis, dar (mult) mai greu de facut. Iti propunem un mini ghid cu ajutorul caruia vei putea sa-i explici pe intelesul lui aceste aspecte. Arata-i ceasul si vorbeste-i despre notiunile de secunda, minut si ora. Nu uita sa-i descrii ceasul si functiile celor doua ace ale acestuia. Dupa ce a inteles ca, de fiecare data cand minutarul face o rotatie completa, marcheaza trecerea unui minut, treceti la mici exercitii prezentate sub forma unor jocuri: de cate ori se invarte minutarul pana cand micutul isi face patul, pana isi strange jucariile sau pana isi scrie numele... Dupa cateva zile, cand te-ai asigurat ca a inteles functia minutarului, ii poti vorbi despre faptul ca ora are saizeci de minute - si ce rezulta de aici, faptul ca minutarul executa 60 de rotatii complete in acest interval. Pentru aceste lectii ar fi bine sa ai un ceas cat mai nostim si viu colorat. Ulterior, puncteaza faptul ca, de cate ori este ora exacta, minutarul se va afla in dreptul cifrei 12, iar acest lucru inseamna ca este ora unu, doua si asa mai departe. In acest stadiu, copilul ar trebui sa inteleaga, in linii mari, notiunea de timp si ii va fi mai usor sa se acomodeze cu jumatatie si sferturile de ora. Foloseste-te de orice imprejurare pentru a face un nou exercitiu: cand se trezeste, pleaca la scoala, iese la joaca, se uita la televizor, se pregateste de culcare... Recompenseaza-l de fiecare data cand spune corect cat este ceasul, fara a recurge la ajutorul unui adult. Nu in ultimul rand... ofera-i un ceas! Pentru majoitatea copiilor, momentul in care primesc primul lor ceas are o semnificatie aparte, ii face sa se simta mai responsabili si sa aiba mai multa incredere in ei - deci, micutul va fi cu atat mai motivat sa deprinda cat mai repede principiile masurarii timpului.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5208

3/14/2010

Page 1 of 2

Transmite-i copilului placerea de a citi
Scris de Nicoleta Tarantus, in 07 septembrie 2009

Iti amintesti de cartile copilariei, de basmele si povestile nemuritoare, pe care le citeai cu atat drag si pasiune? Iti amintesti cum asteptai cu nesat iarna, la gura sobei, sa iti citeasca bunicul povesti cu zmei, feti frumosi si arlechini? Parca aceste vremuri au apus, cel putin pentru noua generatie de copii... Cartile au fost inlocuite de jocurile pe calculator, filmele de la televizor si ce sa mai vorbim despre vizitele la biblioteca? Pentru ca tu ai un rol important in educatia micutului tau, il poti ajuta pe acesta sa indrageasca lectura. Deseori se intampla ca prichindelul tau sa fie plictisit sau chiar furios atunci cand trebuie sa citeasca o carte pentru scoala, dar tu ii poti transmite placerea de a citi. Cum? Iata cateva sfaturi:

Propune-i o lectura interesanta
Inainte sa ii oferi carti care sa il captiveze, trebuie sa tii cont de varsta si pasiunile copilului. Propune-i povesti sau carti de aventuri cu eroii preferati, cu care el s-ar putea identifica. Astfel, micutul va fi captivat si va dori sa stie mai multe despre acestia. Nu uita sa ii oferi carti pline de ilustratii si desene, pentru a-i atrage si mai mult atentia asupra lecturii si pentru a-i trezi curiozitatea si interesul. Potrivit unui studiu realizat in 2008 in SUA, o viata sanatoasa si o alimentatie cat mai naturala ii poate ajuta pe copiii obezi sa slabeasca. La studiu au participat mai multe adolescente obeze, care au fost impartite in trei grupuri: primul grup nu citea nicio carte, al doilea citea o carte oarecare, iar al treilea grup citea cartea care promova viata sanatoasa, numita "Lake Rescue". Dupa 6 luni, cercetatorii au descoperit ca fetele care au citit "Lake Rescue" prezentau un procent al scaderii in greutate de 0,71 % din indexul masei lor corporale. Grupul care a citit o carte oarecare prezenta un procent de 0,33 %, iar grupul care nu a citit nimic a prezentat un procent de doar 0,05 %.

Puterea exemplului
Parintii reprezinta modele pentru copiii lor, mai ales in primii ani de viata. De aceea, daca micutul te va vedea citind, in mod sigur te va imita. Acum este momentul in care il poti implica activ si pe el... Poti incepe prin a citi un ziar sau, atunci cand mergeti impreuna la cumparaturi, citeste etichetele de pe produsele pe care doresti sa le cumperi etc.Important este sa ii cultivi aceasta dorinta de a fi informat, de a dori sa stie lucruri, care il vor ajuta in viitor. Prin citit, copilul tau isi va dezvolta limbajul, creativitatea si imaginatia.

Calculator versus citit
Tot mai multi copii abandoneaza lectura in favoarea jocurilor pe calculator, a televizorului sau a telefonului mobil. Potrivit unui studiu realizat anul trecut, s-a ajuns la concluzia ca in perioada septembrie-octombrie 2007, in timpul liber, 45% dintre copii se joaca pe video sau pe calculator. Desi copiii sustin ca folosesc computerul si, in special, Internetul, pentru a se documenta si pentru a le fi mai usor procesul de invatare, studiul CNA a demonstrat ca 50% dintre ei se joaca, iar 47% discuta pe chaturi. Cum ii poti transmite placerea de a citi in aceste conditii? Pentru inceput, ii poti cumpara cd-uri care sa contina carti. Daca ii place sa se uite la filme, ii poti cumpara cartile dupa care au fost facute acele pelicule pe care el le indrageste. Este stiut faptul ca aceste lecturi sunt mult mai interesante decat ecranizarile, pentru ca sunt pline de detalii interesante. Medicul pediatru Anca Cochino te sfatuieste: "Copiii ar trebui sa foloseasca computerul doar 1-2 ore/zi, acest timp sa fie monitorizat atent de catre un adult. Ideal ar fi ca programele utilizate de catre copii sa fie si recreative (jocuri cat mai pasnice cu putinta!), dar si educative, care sa ii obisnuiasca cu ideea de calculator ca mijloc de a invata lucruri noi, utile, interesante".

Ofera-i o lectura distractiva
Se plictiseste atunci cand citeste? Ce ar fi sa transformati lectura intr-un joc si sa cititi pe roluri? Lasa-l sa fie vocea eroului

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14806

3/14/2010

Page 2 of 2

sau preferat si cu siguranta va fi mult mai incantat de ideea de a citi. Important este si spatiul in care micutul tau citeste. Ce ar fi sa il scoti in natura sau sa ii creezi un loc relaxant in casa, dedicat lecturii. Puteti organiza seri dedicate cititului, la care sa invitati si alti copii pasionati de citit. Micutul tau va avea posibilitatea sa faca schimb de carti si idei. Din august 2009 pana pe 12 septembrie, postul de radio pentru copii Itsy Bitsy a lansat campania pro-lectura "Citesti si cresti ca-n povesti!". Copiii sunt invitati sa citeasca si sa daruiasca. Cartile pe care micutii le-au citit deja pot fi donate in centre de colectare special amenajate in orasele in care emite Itsy Bitsy. Afla mai multe accesand Itsybitsy.ro. Si nu uita! Trebuie sa iti inveti copilul ca lectura este o placere, nu o sarcina!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14806

3/14/2010

Page 1 of 2

Invata "limba" copilului tau!
Scris de Madalin Rosu

Este bine sa stii ca, daca nu te intelegi cu fetita sau cu baietelul tau, de vina este "limba" diferita pe care o vorbiti! In primul rand trebuie sa intelegi ceea ce spune, tinand cont de stadiul de dezvoltare in care se afla si de prioritatile sale din acel moment. Abia apoi poti "negocia" cu micutul ceea ce iti cere... Copilaria este considerata a fi, in cartile de specialitate, perioada de viata care se intinde de la nastere pana la adolescenta. In perioada copilariei cresterea are loc simultan in toate domeniile si se disting trei stadii: • prima copilarie - pana la varsta de trei ani; • a doua copilarie - de la trei la sase sau sapte ani; • a treia copilarie - se termina cu pubertatea. La aproximativ opt saptamani de viata, capacitatea vizuala a copilului tau se imbunatateste, pentru prima oara el poate sa te perceapa complet, fiind capabil de contact vizual direct. Acum este timpul in care el asimileaza gesturile cu starile afective ale mamei. Atat in timpul varstei fragede, cat si mai tarziu, jocul stimuleaza sistemul nervos central al copilului si il dezvolta pe plan creativ. De cele mai multe ori, copilul isi pierde repede interesul pentru o jucarie daca nu il face sa "viseze", nu-i incita imaginatia si nu-i solicita aptitudinile. S-ar putea spune ca pentru copilul prescolar, cu cat un obiect este mai simplu, cu atat are mai multe functiuni si poate deveni un "pasaport" spre lumea imaginarului. Bucuria jocului nu depinde de cat costa o jucarie, ci de imaginatia copilului si de modul cum este el invatat sa se joace. Familia este foarte importanta pentru dezvoltarea afectiva a copilului. Functiile principale ale mediului familial ar fi oferirea de stabilitate, protectie, constanta, coerenta, modele, reguli si experienta. Faptul de a linisti si impaca un copil il ajuta sa invete cum sa domine stimulii si sa-si construiasca o toleranta emotionala si un echilibru interior. Orice modificare/tulburare in echilibrul afectiv al parintilor, respectiv atat iubirea trainica, suprasaturarea afectiva, cat si indiferenta afectiva, care sunt resimtite puternic de copil, provoaca tulburari in psihicul acestuia. In general, la copii este binecunoscut simtul comercial crescut, precum si interesul lor fata de schimburi (in general, jucarii). Orice parinte ar putea folosi acest simt in folosul sau, astfel poate modifica sistemul de perceptie al copilului din parinte autoritar in parinte prieten. Cum ne putem motiva copilul sau cum sa ni-l apropiem Imperativele de genul: "Pune mana pe carte, altfel ajungi la liceul x (un liceu slab)!" nu te vor ajuta niciodata sa iti motivezi copilul. Dimpotriva, aceasta fraza este echivalenta cu o fortare in ochii copilului, pe care acesta o va trata in mod negativ. In schimb, o discutie prieteneasca, in care ii arati ca ai incredere in judecata lui si ii respecti deciziile, poate da roade mai bune: "Daca inveti acum si vei continua asa, iti voi acorda permisiunea de a-ti alege singur liceul la care sa mergi." Fara sa realizezi, ai sugestionat copilului ideea de a se antrena in joc (rol stimulativ) si de a incerca sa castige. Aici ai reusit motivarea si ai intiparit in ochii copilului ideea de o oarecare independenta, aratandu-i ca nu este supus unui control riguros. Un alt exemplu care poate fi intalnit in viata de zi cu zi este urmatorul: "Inchide televizorul si treci la culcare!" Aici parintele a fost autoritar, dar imaginea creata in ochii copilului tau este aceea de parinte rau. Nu i-ai permis sa faca un lucru pe care era bucuros sa-l faca. In schimbul acestei fraze poti folosi: "Cand preferi sa inchizi televizorul si sa dormi, la 7,45 sau la 8?" Acum copilul va alege ora 8. Dar tu ti-ai atins scopul pe care ti l-ai propus, iar copilul este fericit pentru ca are un parinte intelegator, un parinte-prieten. Modul de a comunica cu un copil este foarte simplu - negociaza cu el din perspectiva valorilor sale. Atentie! Un parinte care-si minte copilul va pierde usor atat autoritatea, cat si stima in fata acestuia. De ce copilul devine un mic "terorist", care nu te asculta si in fata caruia nu te poti face inteles? Copiii nu devin mici "teroristi", ei doar invata din ce vad in mediul in care traiesc (familia), astfel incat totul depinde de

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5292

3/14/2010

Page 2 of 2

parinti. Aici educatia trebuie data parintilor si nu copiilor. Trebuie tinut seama de faptul ca cei mici au un puternic comportament imitativ, astfel orice comportament din cadrul familial va fi copiat imediat. Atentie la minciuni, caci la un moment dat veti fi mintiti... Feriti copilul de violente verbale sau fizice desfasurate in fata sa, se poate intampla ca la un moment dat acestea sa formeze adevarate drame psihice, care mai tarziu pot fi tratate destul de greu. Parintii pot fi comparati cu "o plasa de siguranta" aflata sub sarma de acrobat pe care evolueaza copilul. Atentie, plasa trebuie sa fie cat mai "solida" pentru a oferi siguranta maxima acrobatului!...

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5292

3/14/2010

Page 1 of 2

Ai un copil fericit?
Scris de Nicoleta Tarantus, in 02 februarie 2010

Unul din zece copii se simte nefericit, principala cauza fiind certurile din familie sau divortul parintilor, conform unui studiu realizat de The Children's Society in Marea Britanie, potrivit Dailymail.co.uk. In cercetare au fost implicati 7.000 de copii, cu varste cuprinse intre 10 si 15 ani. Perioada copilariei ar trebui sa fie cea mai fericita din intreaga viata, dar pentru multi copii, din pacate, ea nu ofera bucurii. Acelasi studiu a aratat ca cei care locuiesc cu parintii naturali sunt mai fericiti decat cei care sunt crescuti de parinti vitregi sau de un singur parinte. Un alt studiu al aceleiasi organizatii a aratat ca 21% dintre fete sufera de anxietate si se simt nesigure din cauza aspectului fizic, in timp ce doar 12% dintre baieti au astfel de probleme. In plus, cercetarea arata ca scoala ii face nefericiti pe circa 12% dintre copii, iar unul din zece percepe aceasta institutie ca pe un factor ce limiteaza libertatea de a alege si nu are asteptari pozitive legate de viitor. Imi amintesc de o intamplare reala, povestita de un profesor, care a organizat o intalnire cu niste copilasi de gradinita. La intrebare "Ce ti-ai dori sa fii, sa devii?", fiecare a rapuns in fel si chip: "Vreau sa fiu presedinte!", "Eu, pilot!", "Eu, profesoara!", iar din spatele clasei, o voce stinsa, cu o fata trista, raspunde: "Eu as dori sa fiu televizor, pentru ca imi doresc ca parintii mei sa se uite la mine, sa ma asculte...". Ei, un asemenea raspuns a "ucis" rumoarea si a pus pe ganduri asistenta... Da, din pacate, exista parinti care nici nu se uita la copiii lor, nu ii asculta si nu ii intreaba niciodata ce ii doare, daca sunt fericiti, iar aceste lipsuri nu fac decat sa le alimenteze temerile, neincrederea in fortele proprii, ajung sa fie nemultumiti de felul lor de a fi, devin usor de influentat, se simt neiubiti . Psihologul Valentina Stan explica: "In procesul de formare a imaginii de sine a copilului intervin atat familia, grupul de prieteni, scoala, cat si mass-media. De asemenea, imaginea de sine este influentata si de experientele pe care le are copilul si modul in care se raporteaza la acestea" .Fiinta fragila, atat fizic si psihic, copilul tau are nevoie, indiferent de varsta, de toata atentia si dragostea ta, pentru ca viitorul lui de construieste in prezent. Din cauza acestor lipsuri, personalitatea micutului tau se poate construi gresit, va deveni frustrat, depresiv, anxios si prost crescut. "De multe ori, copiii care sufera de anxietate nu sunt observati de parinti sau profesori, iar in timp vor evita implicarea in activitati noi, contactul cu persoane noi, nu se vor simti confortabil cand vor trebuie sa vorbeasca in public (nu vor dori sa fie in centrul atentiei, pentru ca le va teama ca ceilalti isi vor forma o imagine negativa despre ei), ajung sa aiba putini prieteni" , spune psihologul Valentina Stan. Potrivit unui studiu realizat anul trecut de Universitatea britanica York, copiii cei mai fericiti din Europa traiesc in Olanda si in tarile scandinave, in timp ce Romania ocupa locul 25 dintr-un clasament de 29 de tari. Britanicii de la Universitatea York au ajuns la concluzia ca parintii din Olanda au gasit cea mai fericita metoda prin care sa-i multumeasca pe cei mici. Se pare ca si profesorii detin cheia succesului la acest capitol, fiind mai putin exigenti decat colegii de breasla din alte parti ale Europei. Cand o prietena, care este psiholog, i-a intrebat pe cei mici ce este fericirea si ce ii face fericiti, a primit cateva raspunsuri interesante: "Fericirea este atunci cand stau cu mama, tata si fratele meu" (Marian, de 5 ani), "Cand sunt fericita rad mult si ma joc alaturi de colegii mei", (Ioana, 6 ani), "Fericirea este atunci cand mama ma ia in brate", (Alin, 4 ani), "Cand ma duc la bunica mea sunt foarte fericita" , (Ingrid, 7 ani). Interesant i s-a parut si un raspuns pe care l-a primit de la Albert, un elev in clasa a-XI-a: "Sunt fericit atunci cand iau masa cu parintii mei, pentru ca mai mereu mananc singur, ei fiind mai tot timpul plecati" . Cum pot fi ajutati acesti copii, cum ii putem face fericiti? Potrivit psihologului Valentina Stan, parintii pot contribui la dezvoltarea unei imagini de sine echilibrate la copil prin: formarea unor expectante realiste fata de acesta; incurajarea exprimarii emotiilor pozitive si negative; evitarea criticii, a blamarii;

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28809

3/14/2010

Page 2 of 2

incurajarea lui sa interactioneze cu ceilalti copii; recompendarea acestuia atunci cand reuseste sa faca mici schimbari in comportament; sa reprezinte ei insusi modele de socializare. Si profesorii pot ajuta la cresterea stimei de sine a elevilor prin: o buna planificare a activitatilor; fixarea de aspecte pozitive ale elevilor; oferirea de alternative de actiune; recompense adecvate.

Cand l-ai intrebat ultima oara pe micutul tau daca este fericit?

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28809

3/14/2010

Page 1 of 1

Cresterea emotionala a copilului
Scris de Georgiana Gane

Rolul parintilor in dezvoltarea adecvata a copilului nu se limiteaza numai la asigurarea unor conditii confortabile de crestere, de organizare a jocului si a activitatilor educative. Interactiunea si relatiile apropiate, calde cu parintii sunt esentiale prin ele insele pentru copii. Pentru a-si putea sprijini copiii, in devenirea lor parintii trebuie sa fie apti si disponibili, atat din punct de vedere fizic cat si psihologic. Daca nevoile lor nu sunt indeplinite (implinite), capacitatea parintilor de a raspunde la nevoile copiilor va fi redusa si ca urmare, acestia nu vor primi atentia si afectiunea de care au nevoie pentru a creste si a se dezvolta. Mamele sunt principalele persoane care au grija de copiii lor si, de aceea, starea lor psihica se rasfrange si asupra acestora din urma. Mamele confruntate cu situatii stresante, in absenta unui sprijin din partea altor membri din familia largita sau a altor personae abilitate in acest sens, pot deveni "psihologic indisponibile" pentru copil si nevoile acestuia. Orice om are nevoie de un sentiment de siguranta pentru a putea trai. Aceasta siguranta, insa, nu provine numai din posedarea a cat mai multor bunuri materiale ci mai ales din certitudinea ca - la nevoie - cineva iti va acorda ajutor, intelegere, simpatie. Cum ar putea un copil sa traiasca acest sentiment de siguranta, daca nu-si simte parintii aproape? Si cum ar putea fi o mama aproape de copilul ei atunci cand se simte singura, nesigura pe ea, coplesita de indatoriri si obligatii? Pe de alta parte, copiii respecta si, uneori, chiar isi protejeaza mama coplesita de probleme si nu isi comunica nevoile psihologice. Astfel, ei sufera in tacere, iar stress-ul acumulat, consumul psihic si auto-neglijarea emotionala se vor concretiza mai devreme sau mai tarziu intr-o deviere comportamentala sau simptome nevrotice. In alte cazuri, copiii pot functiona ca adevarate "paratraznete", mamele descarcand asupra lor tensiunile acumulate. Nu putine sunt cazurile in care mame depresive, obosite percep ca insuportabile si excesive solicitarile de atentie ale copiilor, reactionand prin penalizarea acestora. De multe ori, simptome diverse ale copilului (euresis nocturn, esec scolar, etc.) se dovedesc a fi - de fapt - metafore ale problemelor familiale. In aceste cazuri simptomul este un mod de comunicare interpersonala ce exprima in mod metaforic o problema, sugerand o solutie cu caracter dezadaptativ. Iata doar cateva argumente din cele ce pot fi aduse in sprijinul recomandarii facute parintilor - de a apela la sprijin si ajutor calificat (prin consiliere si psihoterapie) - nu numai pentru copil, dar si pentru propria persoana, la primele semnale de alarma! Nu uitati: cheia stimularii intelectuale si a cresterii emotionale a copilului este propriul comportament al parintelui.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5310

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum vad, aud, privesc si asculta copiii in familie?
Scris de Anca Munteanu, psiholog

Pe de o parte ne referim in acest titlu la cele doua mari modalitati de a intra in contact cu informatii din lumea inconjuratoare: vazul si auzul, iar pe de alta parte la partea intentionata sau ne-intentionata care face ca verbele sa fie diferite. Asta in privinta diferitilor membri ai familiei si mai ales in relatia parinte-copil. Adesea ne intrebam ce vad si aud copiii din ce se intampla in casa, intre parinti sau afara, in diferite contexte. Asta inseamna ca intrebarea se refera la lucrurile cu care copiii intra in contact fara sa vrea, doar pentru ca sunt prezenti acolo sau suficient de aproape. Parintii spun uneori: "Cred ca ne-a auzit pe noi vorbind despre asta", "Nu stiu ce a vazut la televizor, dar a inceput sa viseze urat". Parintii se refera la o ipostaza pasiva, in care copilul este victima informatiilor vizuale si auditive, al scenelor dintre diferiti oameni sau personaje de la televizor sau chiar din carti. Asta s-ar putea numi un efect traumatic a ceea ce fost vazut sau auzit asupra copilului care nu poate intelege, elabora, da un sens acelor lucruri si ele il afecteaza, il sperie, nu le poate uita, le viseaza, intreaba necontenit despre ele, il imbolnavesc producandui diferite simptome, il intristeaza, il fac sa devina violent etc. Copiii sunt foarte influentati de ceea ce vad Cateodata parintii ajung sa se intrebe ce anume a auzit sau a vazut copilul, ceea ce inseamna ca ei intuiesc impactul pe care il au scenele la care a asistat. Este atat problema acenelor agresive din realitate cat si a televizorului si jocurilor pe calculator. Despre ele stim ca produc schimbari ale comportamentului si starilor psihice, violenta fiind dintre cele despre care se vorbeste cel mai mult. In privinta jocurilor pe calculator, vom incepe in curand un proiect in care vom studia modul in care copiii si adolescentii sunt atrasi de aceasta activitate, dependenta de aceste jocuri, efectele lor asupra jucatorilor, dar si efectele aparute in familie in astfel de situatii. Putem acum sa facem trecerea catre partea activa si anume catre a cauta sa vezi si sa auzi anumite lucruri, pentru care avem verbele "a privi" si "a asculta", actiuni ce implica atentie, concentrare si intentie. S-a vorbit si se vorbeste mult despre procesul prin care ceva vazut sau auzit o data intamplator ajunge sa fie cautat pentru a fi in continuare privit si ascultat. In aceasta categorie intra in primul rand televizorul, dar si jocurile pe calculator. In privinta scenelor reale de anumite tipuri (agresive, erotice etc) si lor le este recunoscuta aceasta capacitate de a ramane active in minte si de a fi cautate in viitor, nu neaparat in mod constient. Este acelasi efect al traumei despre care am amintit mai sus – incercarea de a gasi un sens sau un alt destin, fantasmatic, la ceea ce nu a putut fi initial inteles sau acceptat. Putem sa ne referim la moartea cuiva, la manifestari agresive sau autoagresive, la care copiii au fost martori si pe care inconstient le repeta, ajungand ca din intamplare in situatii similare atunci cand devin adulti sau transformandu-se din copii agresati in parinti agresori. Copiii inteleg imagini si situatii intr-un mod complex O alta conotatie a acestor verbe active este legata de capacitatea pe care o avem de a ne concentra atentia inspre ceva. Adultii le spun copiilor sa priveasca ceea ce le este aratat si sa asculte ceea ce li se spune. Uneori ei se plang ca micutul nu ii asculta sau refuza sa asculte daca i se citeste o poveste, de exemplu. Alte exemple ating ingrijorarile legate de "a nu se uita pe unde merge", "a nu asculta cerinta si a executa altceva" etc. Asta ne duce cu gandul la procesul complex prin care copii reusesc sa se centreze pe anumite imagini sau cuvinte, sa le inteleaga si sa le ia in considerare pentru activitatea lor. Adultii sunt de asemenea cei care isi privesc si asculta copii cu atentie pentru a afla ce simt, ce gandesc, ce le place, ce ii doare, etc. adica pentru a stabili si mentine comunicarea cu ei. Adesea aceasta ascultare nu este deloc usoara si dovada dificultatilor intalnite sunt plangerile parintilor de adolescenti care spun: "Nu reusesc sa ascult ce imi spune, nu pot intelege", "Nu ma pot uita la el cum este imbracat sau tatuat", "Nu mai vreau sa-l aud vorbind despre asa ceva" etc. Ne vom referi la fiecare dintre aceste aspecte in articolele viitoare si pana atunci asteptam parerile, experientele si intrebarile voastre.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=27820

3/14/2010

Page 1 of 2

Desertul - un aliment hranitor si nu un capriciu
Scris de Greta Harja

In majoritatea familiilor, desertul constituie o problema destul de delicata, care trebuie discutata si inteleasa de catre cei mici. Probabil urmatorul dialog iti suna foarte cunoscut: "Mama, vreau prajitura!". "Nu acum, ci dupa ce termini de mancat!". "Ba acum...!", iar din acest moment, cearta este ca si pornita, micutul incepe sa planga si chiar refuza sa isi continue masa pana nu primeste ceea ce a solicitat. De fapt, nu este absolut nici o problema in ceea ce priveste desertul si, in general, consumul de produse ce contin zahar sau grasimi - cu exceptia urmatoarelor situatii: dulciurile sunt consumate in exces; sunt preferate alimentelor de baza, partial si din cauza senzatiei de satietate pe termen scurt pe care o induc; au devenit un fel de recompensa pentru prichindel, care a fost cuminte in timpul mesei si nu a facut mofturi; sunt folosite ca un mijloc de persuasiune - precum in exemplul "Daca te duci acum la culcare, iti dau o ciocolata"; consumul lor cauzeaza probleme ale danturii. Iata cateva false idei, destul de raspandite de altfel, referitoare la desert. Daca tu, partenerul sau micutul vostru considerati ca aceste conceptii sunt reale si corecte, este necesar sa va revizuiti punctul de vedere si sa actionati in consecinta. Fiecare masa trebuie sa se incheie, obligatoriu, cu un desert. Este in regula daca micutul primeste desert de mai multe ori pe zi. Produsele respective trebuie sa fie dulci si prelucrate pentru a fi considerate desert. Daca cel mic doreste sa consume ceva dulce inainte de masa, nu este nici o problema. Adevarul este ca celor mici nu ar trebui sa li se permita sa decida singuri de cate ori primesc desert - in definitiv, adultii sunt cei care se ocupa de achizitionarea alimentelor, decid meniul si stabilesc in ce va consta desertul si cand va fi servit acesta. Pe de alta parte, copiii trebuie sa inteleaga faptul ca deciziile parintilor referitoare la desert nu sunt nici intamplatoare si nu au nici rol punitiv. In consecinta, li se va explica faptul ca dulciurile, in general, reprezinta doar "cireasa de pe tort", dupa o masa consistenta si sanatoasa - si, in nici un caz, alimentul de baza. Pachetelul zilnic de la gradinita sau scoala Pentru un copil, este mult mai indicat sa manance un sandvis cu pui sau peste, care este bogat in elemente nutritive, decat un baton de ciocolata care nu-i ofera decat satisfactia gustului delicios, dar aproape nici un aport benefic pentru organism. Nu vei rezolva insa nimic impunandu-ti punctul de vedere, ci explicandu-i micutului de ce este de preferat sandvisul si ajutandu-l sa inteleaga faptul ca numai printr-o alimentatie sanatoasa poate sa dea randament la scoala. Problema sucurilor este, de asemenea, destul de delicata. Multi copii prefera sucurile acidulate, dar trebuie sa stie ca acestea fie contin conservanti si alti compusi chimici care sunt asimilati de organism, fie afecteaza aportul de calciu din sistemul osos. Nu exista insa nimic nociv - ba chiar este recomandat - in ceea ce priveste consumul fructelor, salatelor de fructe, sucurilor naturale sau cerealelor. Acum nu-ti voi spune ca dropsurile, ciocolata si bauturile acidulate ar trebui excluse din alimentatie - dar, cu certitudine, consumul lor ar trebui redus pana la de cateva ori pe saptamana si nici atunci in cantitati semnificative. Despre interzicerea desertului Nu recurge niciodata la acest procedeu, decat din ratiuni de ordin medical. In nici un caz, daca cel mic nu vrea sa-si termine pranzul sau cina, nu-l pedepsi interzicandu-i desertul. Poate ca s-a saturat sau, pur si simplu, nu-i era atat de foame. Daca il vei expedia de la masa fara a-l lasa sa savureze prajitura, foarte probabil data viitoare se va stradui sa manance tot ce are in fata, chiar daca nu mai simte nevoia, ceea ce ar putea atrage dupa sine probleme ale digestiei sau ale metabolismului. Este important sa dai dovada de comunicare si flexibilitate. Cateva sfaturi referitoare la desert

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5249

3/14/2010

Page 2 of 2

Fructele sunt mult mai sanatoase decat aproape orice alt aliment si satisfac nevoia de "ceva dulce", asa ca include-le cat mai des in deserturi, fie in stare naturala, uscate sau preparate in mod cat mai simplu, pentru ca, in urma procesului de gatire, mare parte din elementele nutritive se pierd. Sucurile naturale de fructe sunt extrem de bogate in antioxidanti, care contracareaza actiunea nociva a radicalilor liberi. Pentru a-l atrage pe cel mic, ofera-i fructe exotice sau dintre cele pe care nu le gasesti, de regula, in sezonul respectiv. Il va incanta ca poate manca cirese sau piersici in mijlocul iernii. De asemenea, cauta fructe pe care prichindelul nu le-a mai gustat niciodata - va fi nerabdator sa stie ce gust are un mango, de exemplu! Nu uita ca tu insati reprezinti un model pentru cel mic - daca te vede rontaind un baton de ciocolata inainte de a va aseza cu totii la masa, nu te mira vazandu-l ca procedeaza la fel si ca, evident, nu intelege de ce nu esti de acord cu acest lucru. Esti pregatita sa-ti schimbi stilul de alimentatie si sa mananci mai sanatos - chiar daca ti se pare mai anost - in raport cu nevoile celui mic? Nu? De ce nu? Aminteste-ti ca micutul trebuie sa inteleaga si sa invete sa manance sanatos, iar tu ai cel mai important rol in acest demers. Nu mancam ca sa traim si nici nu traim ca sa mancam. Copilul trebuie obisnuit sa decida el insusi care sunt alimentele sanatoase pentru el, ce este "bun" si ce este "rau". De aceea, nu-l lasa niciodata fara explicatii. Ii interzici sa rontaie dropsuri pentru ca acestea ii strica dantura? Motiveaza-ti decizia. In caz contrar, nu va sti de ce nu este indicat si va profita de prima ocazie pentru a-si satisface gustul.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5249

3/14/2010

Page 1 of 1

Disciplineaza-l... cu umor!
Scris de Greta Nita

Adevarul este ca, in ceea ce priveste educatia unui copilas in varsta de patru-cini ani, spre exemplu, nu exista retete general valabile (de fapt, experienta arata ca acestea din urma nu sunt valabile, decat in extrem de putine situatii si in niciun caz atunci cand este vorba despre aspecte de ordin psihologic). Iti propun sa luam un exemplu de viata concret, pe care l-ai intalnit, cu siguranta, si tu. Prichindelul refuza, pentru a nu stiu cata oara, sa isi faca ordine in camera. Cum procedezi? Iata patru posibile variante de raspuns: Ii spui sa-si ceara imediat scuze pentru incapatanarea de care da dovada. Il pedepsesti, cerandu-i sa se retraga in camera lui pana cand vei decide tu. Ii dai o palma. Ii spui: "Of! Si cand te gandesti ca tocmai astazi il invitasem pe print sa vina intr-o scurta vizita!". Daca ai bifat ultima varianta, esti ceea ce psihologii denumesc "un parinte jucaus" si, in acelasi timp, se poate spune ca te afli pe drumul cel bun. Pe de alta parte, daca de-a lungul timpului nu ai incercat decat primele trei variante, este foarte posibil sa fi ajuns la concluzia ca acestea nu reprezinta cea mai indicata linie de actiune si ca, in cel mai bun caz, rezultatele obtinute sunt valabile doar pe termen scurt.

De ce umorul da rezultate in educatia copiilor?
Subiectul despre care discutam - deprinderea copilasilor cu normele disciplinare - este, in fapt, unul deosebit de serios si foarte delicat. Tocmai de aceea ar trebui sa faci apel la umor pentru a comunica. Prichindelul tau este foarte receptiv la genul acesta de mesaj, iar dupa aceea va veti simti amandoi mult mai bine decat daca l-ai fi lovit, de exemplu. Da, stiu - nu este deloc usor sa adopti o asemenea atitudine, cand micutul tocmai a facut o noua pozna, iar tu simti ca mai ai putin si scoti fum. Dar, in definitiv, ce este usor atunci cand vine vorba despre educatia copiilor? Macar in felul acesta, ai o mica siguranta ca esti pe drumul cel bun - umorul da aproape intotdeauna rezultate, in special atunci cand este vorba despre copii mici.

Patru sugestii
Se impune sa precizam faptul ca aceasta metoda functioneaza, in general, atat cu un copilas in varsta de trei ani, cat si cu unul ceva mai mare - sase sau sapte ani. Iata cateva posibile idei, la care ai putea recurge: Moduleaza-ti vocea atunci cand comunicati. Daca ai sa-i faci vreun repros, imprumuta pe cat posibil timbrul vocal al unui personaj autoritar si dur, dintr-o poveste pe care i-ai citit-o la un moment dat. Daca incepe sa rada, nu ceda si continua jocul, cerandu-i, cu vocea schimbata, sa indeplineasca lucrul respectiv. Dar, in cazul in care se sperie si incepe sa planga, abandoneaza. Ar insemna sa-l traumatizezi. Fii atenta, insa, sa nu foloseasca plansul pe post de arma de santaj... O idee care merge in special cu bebelusii de pana in doi ani: prefa-te ca nu iti poti mentine echilibrul si cazi. Acest lucru ii va amuza in mod deosebit, tocmai pentru ca li se intampla si lor de atatea ori pe zi. Sunt toate sansele ca, dupa aceea, micul incapatanat sa accepte sa manance piureul de fructe, fara a-l mai imprastia pretutindeni: pe hainele lui, ale tale, pe jos si, in functie de vointa si pozitionarea in incapere, pe pereti. Simuleaza plansul - in special cu baieteii. Acestia se simt de mici niste cavaleri in armura, iar, deocamdata, rolul lor este sa apere mamica. Mai mult ca sigur, va executa imediat ceea ce i-ai cerut. Ai grija sa nu-si dea seama ca nu este decat un bluf. Chiar daca, uitandu-te la puiul tau dulce si cuminte, iti va veni greu sa crezi, sa stii ca orice copil are in sine si o doza de agresivitate, pe care, uneori, simte nevoia sa si-o exprime. Lucru perfect normal, de altfel. De aceea, este important sai dai ocazia sa se descarce, din punct de vedere emotional, provocandu-l cateodata la o lupta cu... pernele si lasandu-l sa castige. Bineinteles, fara ca el sa-si dea seama de acest lucru. Tine cont de faptul ca o idee care se poate dovedi perfect valabila astazi, nu este deloc obligatoriu sa se aplice si maine chiar daca vorbim despre situatii similare, precum aruncatul mancarii pe jos. Dupa cum este posibil ca, initial, nimic din ceea ce faci sa nu dea rezultate. Cu alte cuvinte, din zece idei, primele noua se dovedesc inaplicabile. Tocmai de aceea trebuie sa recurgi la cat mai multe posibilitati, pentru a gasi "punctul slab" al copilului. De acord, nu suna prea incurajator ceea ce ti-am spus. Insa, spre deosebire de metodele coercitive (respectiv, primele trei variante din exemplul de la inceput), despre umor se poate spune ca are cele mai multe sanse de izbanda, iar satisfactiile, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, vor fi, cu siguranta, considerabile.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8298

3/14/2010

Page 1 of 1

Ce metode disciplinare functioneaza cu adevarat?
Scris de Greta Harja

Stresul cotidian poate avea reverberatii considerabile asupra parintilor, care nu-si mai gasesc intotdeauna resursele si rabdarea necesare in relatiile cu micutii nazdravani. Mai ales ca uneori acestia par sa-si fi propus sa-ti testeze limitele rabdarii. Cum ar trebui sa procedeze un parinte in aceasta situatie? Unii nu se simt deloc in largul lor atunci cand trebuie sa impuna vreo masura disciplinara, indiferent care ar fi aceasta. Sau se intreaba daca intr-adevar va da roade. Sa vedem care sunt cele mai frecvente metode si ce impact au asupra copilului... Pedeapsa fizica. Probabil ca nu exista parinte care sa nu fi fost tentat macar o data sa-i aplice o "corectie fizica" micutului. Sa speram ca sunt cat mai putini care au aplicat-o. Intradevar, pe termen scurt va da rezultate, dar in perspectiva poate avea consecinte dintre cele mai grave. Nu este vorba numai de faptul ca prichindelul va fi timorat, dar el va intelege ca nu este nici o problema daca uneori recurge la violenta pentru a-si impune autoritatea. Urmarile nu sunt greu de intuit... A-l trimite pe copil in camera lui pentru a reflecta asupra greselii comise nu e o idee rea. Parintele isi calmeaza nervii si mai tarziu poate aborda problema mai rational, iar copilul intelege ca tipul sau de comportament nu este de acceptat. In privinta duratei pauzei, se apreciaza ca aceasta ar trebui sa fie direct proportionala cu varsta copilului - de exemplu, daca are trei ani, va fi trimis in camera sa vreme de trei minute. Si, pentru ca veni vorba - specialistii americani considera ca trei ani este varsta minima pentru aplicarea unei astfel de masuri. Daca este mai mic, nu e bine sa fie lasat singur. Discutiile nu sunt deloc lipsite de importanta, pentru ca nu intotdeauna copiii gresesc intentionat, ci se poate intampla sa nu fi realizat. Explicand ce a fost in mintea sa, copilul isi va putea limpezi gandurile si sentimentele, iar lamuririle tale il vor ajuta sa inteleaga. Cere-i sa vina cu solutii alternative si incearca, pe cat posibil, sa te abtii de la a mai trasa norme de conduita. Spre exemplu, atunci cand este vorba de o cearta intre frati (izbucnita cel mai frecvent din cauza jucariilor), le poti spune faptul ca nu vei mai tolera o astfel de atitudine si cere-le sa gaseasca variante pentru a nu se mai ajunge la conflicte. Comunicarea unor limite este obligatorie (daca micutul tau stie sa citeasca, poti intocmi un fel de regulament). Ideea este ca niciodata nu trebuie pedepsit - de fapt, nici macar certat - daca fapta sa nu se inscrie pe lista respectiva sau daca, dupa caz, nu i-ai vorbit despre chestiunea respectiva. Vei avea surpriza ca micutul sa se uite la tine contrariat si sa spuna ca nu a stiut. Si, privind situatia strict din punctul lui de vedere, are dreptate. Este la varsta cand totul trebuie sa i se explice, cat mai clar cu putinta. Numai dupa ce esti convinsa ca a inteles ce se asteapta de la el poti sa-i ceri sa-ti dea ascultare. "Repetitia este mama invataturii", iar problema la care ne referim se regaseste perfect in acest dicton. Abilitatile de comunicare nu se deprind cu usurinta, indiferent cata rabdare ai avea tu si de cata bunavointa ar da dovada micutul. Timpul si perseverenta vor solutiona insa aceasta problema.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5156

3/14/2010

Page 1 of 2

Care este cheia succesului in discutiile cu copilul tau
Uneori sunt incapatanati. Alteori sunt foarte atenti si receptivi. Oricum ar fi, parintii isi iubesc copiii si tot ce isi doresc este sa nu le lipseasca nimic si sa ii faca sa se simta protejati. Cateodata insa este nevoie sa ai la indemana, ca parinte, un "dictionar" care sa iti ofere solutia optima in relatia cu fiul sau fiica ta. Pentru ca discutiile aprinse nu te ajuta niciodata... Care sunt cele mai potrivite 5 lucruri pe care sa i le spui? 1. "Te rog, hotaraste-te!" Daca folosesti aceasta adresare atunci cand ii ceri copilului tau sa faca ceva - sau, dimpotriva, sa nu mai faca ceva - iti exprimi foarte clar punctul de vedere: ii arati copilului ca este responsabil pentru actiunile sale. Spre exemplu, ii poti spune lui sau prietenului sau: "Te rog, hotaraste-te daca te poti juca in liniste sau daca e mai bine sa te joci afara." Daca ai surpriza sa observi ca, dupa cinci minute, inca mai este galagie in casa, poti reveni cu o alta formulare, de genul: "Vad ca te-ai hotarat sa te joci afara." Acest mod de a aborda discutia (in locul nervilor obisnuiti pe care incep sa si-i faca parintii in momentul in care vad ca nu sunt ascultati de catre copii...) are darul de a-l invata pe cel mic ce inseamna cauza si efectul si, nu in ultimul rand, te scoate pe tine din "pielea" personajului negativ. Copilul va intelege ca trebuie sa ia o decizie care va avea anumite consecinte. 2. "Te iubesc, dar nu imi place acest comportament." Daca este nevoie sa il inveti cate ceva despre disciplina, trebuie sa-l faci sa inteleaga diferenta dintre faptele facute si persoana care le face. Astfel, va intelege ca, desi greseste si nu se comporta frumos intr-un anumit moment, acest lucru nu il transforma intr-un copil rau. Este foarte important sa ii spui in acelasi timp ca il iubesti, pentru ca asa isi va da seama sa scopul principal al discutiei acesteia nu este sa il pedepsesti, ci sa ii arati ce anume este potrivit sa faca si cum anume trebuie sa se comporte. Copilul nu va percepe doar dezaprobarea parintelui - va intelege ca parintele il iubeste si ca vrea sa il invete ceea ce trebuie. In acest fel vei avea mai multe sanse sa il faci sa te asculte si sa stea calm! 3. "Vreau sa ma ajuti sa imi rezolv aceasta problema." Daca micutul si-a gasit o preocupare de moment care te deranjeaza - spre exemplu, mormaie in timpul mesei sau se joaca cu mancarea din farfurie - exprima-te ca si cum tu ai fi cel care are o problema. Roaga-l sa te ajute sa gasesti o solutie si va simti ca parerea lui conteaza, este dorita si respectata. In aceste conditii este putin improbabil sa vada in tine un adversar... Daca singura solutie care te-ar putea multumi este sa il determini sa inceteze complet acea activitate, trebuie sa gasesti o modalitate prin care sa il faci sa tina minte sa nu mai repete acel comportament. 4. "Ce anume ai vrut, de fapt, sa ii spui?" Atunci cand cei mici se cearta si se enerveaza, mai mult ca sigur ca vor arunca, la intamplare, cuvinte grele si intepatoare, de genul "Te urasc!". Dar nu trebuie sa te inspaimante daca se intampla acest lucru - acestea sunt cuvintele ce le vin in minte cand au intrat intr-un conflict si se cearta cu prietenii. Dar poti sa il ajuti sa mearga mai departe de furia de moment si sa il faci sa se gandeasca ce anume l-a facut sa fie atat de nervos si de suparat. Oferirea unor sugestii este foarte potrivita - ii poti spune "Esti suparat pentru ca prietenul tau a spus ceva despre tine, ceva care stia ca e secret si nu trebuie spus altcuiva?". In timp, copilul va invata sa-si constientizeze sentimentele si va putea sa si le formuleze mult mai bine, chiar daca tu nu esti in preajma, sa il ajuti in acest sens. 5. "Oamenii sunt diferiti si au nevoi diferite." Atunci cand vei intampina din partea copilului tau mult uzitatul "refren": "Dar asta nu-i corect!", trebuie sa il faci sa inteleaga motivul pentru care, de fapt, nu toti oamenii pot fi tratati in acelasi fel. "Corect", in acest caz, inseamna ca "Toti membrii familiei primesc ceea ce au nevoie, cand au nevoie de acel lucru." Daca unul dintre copiii tai are nevoie de ochelari de vedere, cu siguranta nu ii vei cumpara si fratelui sau o pereche, doar pentru

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5293

3/14/2010

Page 2 of 2

ca "asa e corect"... Care sunt cele mai nepotrivite 5 lucruri pe care i le poti spune? 1. "Comporta-te cum trebuie pentru varsta ta!" Daca un copil de sase ani plange pentru ca nu poate avea ceea ce isi doreste sau un altul de patru anisori nu inceteaza sa se foiasca pe scaunul din masina, inseamna ca se poarta conform varstei pe care o are! Desi fiecare parinte este incantat si multumit in momentul in care copilul adopta un comportament mai matur, adevarul este ca este perfect normal si potrivit dezvoltarii firesti ca cel mic sa fie incapatanat, neajutorat si chiar egoist. Multi parinti uita acest lucru, pentru ca, sa fim seriosi, comportamentul infantil poate fi extrem de frustrant... Totusi, atunci cand ii spui copilului sa se comporte asa cum trebuie pentru varsta lui, ii induci sentimentul ca este criticat, fara ca tu sa fi luat in considerare motivul (esential, de altfel...) pentru care s-a purtat in acel fel. De fapt, tu te canalizezi asupra comportamentului care te deranjeaza pe tine si asupra efectului pe care il are acesta asupra ta. Este cazul sa te pui putin "in pielea" lui, sa te indrepti spre sentimentele lui si sa incepi discutia in felul urmator: "Pari foarte suparat" sau "Stiu, trebuie sa fie foarte trist atunci cand se intampla ceva de genul asta." 2. "Doar te tachinam..." Glumele pe care le faci impreuna cu copilul tau reprezinta o modalitate foarte buna de a-l invata si de a-i dezvolta simtul umorului, dar este foarte posibil sa ajunga sa te creada daca ii repeti remarce de tipul: "Probabil ca ai uita si unde ti-ai pus capul, daca n-ar fi prins de gat..." In ciuda lucrurilor pe care ii cred unii parinti, a glumi pe seama copilului nu il pregateste pe acesta pentru eventualele tachinari pe care le va avea de indurat si din partea altor copii. De asemenea, niciodata bataia nu il va "cali" pe cel mic pentru conflictele ulterioare pe care le-ar putea avea cu alti copii, mai batausi... "Treaba" ta, ca parinte, este sa il iubesti si sa il sprijini, nu sa fii simpatic si istet, adresandu-i, de fapt, insulte camuflate in glume. Daca nu crezi cu adevarat ceea ce ii spui, nu ii spune, pentru ca el va percepe aceste lucruri ca fiind reale. 3. "De ce nu poti sa fii/faci si tu ca sora (fratele) ta (tau)?" Asemenea comparatii vor avea darul sa il faca sa se simta pe locul doi in permanenta si, in plus, vor alimenta rivalitatea dintre frati. Nu este o strategie eficienta pentru a-l determina sa isi faca temele la fel de repede ca si sora sa si nici sa joace baschet la fel de bine ca fratele lui. Tot ceea ce vei obtine este slabirea increderii in sine pe care o are copilul. Cu cat ii spui mai mult ca nu face bine ceea ce face, cu atat mai mult va crede acest lucru. Trebuie sa inveti sa cunosti si sa accepti punctele tari si pe cele slabe ale copiilor tai si sa il incurajezi pe fiecare dintre ei intr-un mod canalizat asupra comportamentului sau. 4. "Nu alerga, ca o sa cazi!" In ciuda celor mai bune intentii ale tale si a faptului ca vrei sa il protejezi, asemenea remarce vor avea efect contrar copilul risca sa se impiedice si sa cada. Pentru ca ii spui, de fapt, ca te astepti ca el sa cada sau sa nu reuseasca intr-o activitate. Acest lucru este foarte descurajator pentru un copil care incearca sa devina independent. In schimb, i-ai putea spune: "Leaga-ti bine sireturile inainte de a merge la joaca!". In acest fel nu vei aduce in discutie neindemanarea lui, ci... sireturile! In plus, cu cat il vei preveni cu lucruri care nu se indeplinesc ("Ai grija sa nu versi sucul!"), cu atat va exista posibilitatea ca cel mic sa nu mai tina cont de sfatul tau pe viitor - pentru ca va crede ca, practic, nu stii despre ce vorbesti... 5. "Ce ti-am zis adineauri?" Cu siguranta stii raspunsul la aceasta intrebare... Aceasta intrebare sarcastica ascunde o acuzatie si copilul o percepe ca atare. Daca te nemultumeste faptul ca nu a facut ceea ce i-ai spus, arata-i acest lucru altfel: "Ma deranjeaza ca trebuie sa iti repet de trei ori, dar iti mai spun inca o data - Pune-ti geaca in cuier!".

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5293

3/14/2010

Page 1 of 1

Tu si copilul, dupa divort - cum il ajuti sa se adapteze?
Scris de Greta Harja

Nici o carte sau manual despre educarea copiilor nu-ti poate oferi sfaturi general valabile referitor la modul in care sa-ti cresti copiii in mod fericit si armonios daca ai divortat. Fiecare situatie - si fiecare familie - are particularitatile sale. Cu toate acestea, exista cateva reguli de convietuire si sfaturi pe care le poate aplica oricine si care vor ameliora, in oarecare masura, problemele inerente. Pentru ca micutul sa nu sufere foarte mult si sa nu resimta acut lipsa celuilalt parinte - de regula, a tatalui, pentru ca cei mici raman de obicei in ingrijirea mamei - trebuie sa dai dovada de multa atentie, grija, tandrete si comunicativitate. Si lasa timpul sa-si faca treaba... se spune ca, mai devreme sau mai tarziu, el vindeca orice durere. Ai rabdare... fiecare copil reactioneaza in felul si ritmul sau. Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca deschis despre ceea ce simte, cat mai des posibil - indiferent ca sunt trairi pozitive sau negative. Cea mai importanta "strategie": comunicarea In discutiile cu cel mic, este important sa nu-i impartasesti si lui ceea ce simti tu. Si fii pregatita sa-i raspunzi la orice intrebare, indiferent cat de directa sau incomoda este. Cel mai adesea, copiii au sentimentul unei pierderi ireparabile si manifesta tendinta de a-l acuza pe unul dintre parinti (de obicei, cel care "ramane", pentru ca cel mic are senzatia ca l-a alungat de acasa pe celalalt) si se simt tradati. Daca simti ca esti pur si simplu prea suparata si indurerata pentru a-i fi de ajutor copilului, cere sfatul altcuiva (o ruda apropiata, de exemplu), care sa preia temporar aceasta sarcina. Dar sa nu crezi ca este o situatie permanenta - mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa discuti tu insati cu el, sa-i raspunzi la intrebari si sa-i elucidezi nedumeririle. Pe de alta parte, este normal ca cel mic sa se confrunte cu cele mai diverse trairi si sentimente referitor la divortul parintilor. Se poate simti vinovat, imaginandu-si ca el este cel care a creat toate problemele. Acest lucru se intampla mai ales in cazul copiilor care au constituit subiect de disputa intre parinti, si ei au aflat despre aceste conflicte. De asemenea, copilul se poate simti furios sau inspaimantat, la gandul ca fie il va parasi si parintele ramas, fie il va pierde pentru totdeauna pe cel care a plecat si nu-l va mai vedea niciodata. Unii dintre copii sunt in masura sa vorbeasca despre ceea ce simt dar, in functie de varsta si de felul sau de a fi, unii dintre ei nu-si pot gasi cuvintele. In schimb, se exteriorizeaza prin gesturi violente, sau se refugiaza in sine, confruntandu-se cu stari depresive. Pentru copiii de varsta scolara este ceva normal sa nu mai aiba rezultate la fel de bune la invatatura ca si pana atunci. Impactul divortului se resimte timp de aproximativ 2 ani. Poate ca este tentant sa-i spui celui mic sa nu se simta intr-un anumit fel ("Nu fi suparat"), dar iti recomandam sa rezisti tentatiei. Asemenea adultilor, si copiii au dreptul la propriile sentimente. In cazul in care copilul simte ca vrei sa-i impui sa zambeasca, se va izola si mai mult, ascunzandu-se in sine. Nu-ti vorbi de rau fostul partener in fata copilului, chiar daca esti inca suparata Aceasta este una dintre cele mai dificile lucruri care ti s-ar putea cere. Dar este un aspect foarte important. Insa, la fel de important este sa nu-i ascunzi copilului adevarul. Daca fostul tau sot si-a abandonat familia in favoarea unei alte femei, trebuie sa-i spui celui mic ce s-a intamplat. Dar nu intra in detalii si nu folosi cuvinte jignitoare la adresa lui. Nu este responsabilitatea ta sa explici comportamentul fostului partener - lasa-l pe el sa o faca, atunci cand va discuta cu cel mic. Nu-l folosi pe copil ca mesager intre tine si fostul sot In astfel de situatii, ultimul lucru de care ar avea nevoie cel mic este sa simta ca este folosit pentru a transmite mesaje, mai ales daca-l privesc pe el in mod direct. Pe cat posibil, comunica tu cu celalalt parinte in chestiuni legate de programul de vizita, eventuale probleme survenite la scoala si asa mai departe. Nu te sfii sa ceri ajutor sau consiliere de specialitate. Nu este absolut nimic rusinos in asta si un parinte singur are nevoie de orice sprijin. Prietenii, rudele, orice persoana de care copilul se simte apropiat pot contribui la ameliorarea situatiei, ajutandu-l sa depaseasca mai suor si mai repede momentul critic. Cel mai bine ar fi ca cei mici sa fie incurajati sa aiba o perceptie pozitiva asupra ambilor parinti. Chiar daca divortul are loc in conditii amiabile, despartirea este dureroasa pentru majoritatea copiilor. De aceea, evita sa agravezi lucrurile si, in discutiile cu cel mic, incearca pe cat posibil sa evoci numai momentele fericite din decursul casniciei.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5268

3/14/2010

Page 1 of 3

Cum sa-ti ajuti copilul daca divortezi
Scris de Greta Harja

Copiii sunt, adesea, cei care sufera cel mai mult atunci cand parintii lor iau decizia de a se desparti. Asigurarile de genul "Noi tot parintii tai suntem, te iubim la fel de mult si vom avea grija de tine ca si inainte" nu sunt de natura sa consoleze un copil care isi vede dintr-odata universul destramat. In aceasta situatie, majoritatea copiilor se confrunta cu stari de depresie, tristete, furie si anxietate. Gradul de intensitate al acestor trairi, reflectate cel mai adesea in comportament, depinde de varsta pe care o are copilul in momentul divortului. Din fericire, exista cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca aceste momente dificile. Cum iti anunti copilul ca te vei desparti de tatal lui Dupa ce s-a ajuns la concluzia ca divortul este inevitabil, este momentul ca micutul sa afle si el ca o serie de aspecte se vor schimba. Oricum ai proceda, o asemenea veste nu este usor de comunicat. Este preferabil ca in acel moment sa fie prezenti ambii parinti, pentru ca cel mic sa simta ca nu va fi abandonat. In cadrul discutiei nu se vor atinge subiecte sensibile, precum motivele care au dus la divort si nu se vor aduce acuzatii reciproce, oricat de puternica ar fi tentatia de a face mentiuni de genul "Eu am facut tot posibilul, dar tatal tau....". In definitiv, nu uita ca in acel moment nu esti femeie, ci exclusiv mama! Abordarea subiectului variaza in functie de varsta copilului, dar, in ansamblu, este de preferat ca liniile generale ale discutiei sa urmeze directia aceasta: "Eu si tatal tau ne-am iubit mult candva si am fost foarte fericiti impreuna, dar acum lucrurile s-au schimbat si ne-am dat seama ca cel mai bine ar fi daca vom trai separat. Ceea ce s-a intamplat nu are nici o legatura cu dragostea noastra pentru tine si iti vom fi mereu alaturi". Foarte important este sa-l faci pe cel mic sa inteleaga faptul ca nu este responsabil in nici un fel pentru crearea acestei situatii. De cele mai multe ori, copiii au tendinta sa se invinovateasca si acest fapt poate conduce la depresii si tulburari de comportament. Nu in ultimul rand, trebuie sa tii cont de faptul ca micutul se poate intreba daca parintii sai il mai iubesc, din moment ce au ales sa se desparta; explica-i cu blandete ca dragostea pentru el este aceeasi, iar parintele care va pleca de acasa nu-l va parasi - aceasta este impresia copiilor, atunci cand isi vad mama sau tatal impachetand. In faza urmatoare, trebuie sa fii pregatita sa raspunzi la eventualele intrebari ale copilului tau. Incearca sa prezinti situatia intr-o maniera cat mai relaxata si evita detaliile, pentru a nu-i crea micutului tensiuni suplimentare, dar nu-l minti. Reactiile copiilor la aflarea vestii ca parintii lor divorteaza sunt diferite de la caz la caz. Unii pun intrebari, altii plang si exista unii copii care pe moment nu au nici o reactie emotionala vizibila. Ca mama, trebuie sa ai capacitatea de a raspunde in conformitate cu tipul de manifestare a copilului tau. Spre exemplu, daca vestea l-a intristat, spune-i ceva de genul: "Imi dau seama ca acest lucru te necajeste si te inteleg foarte bine" sau "Atat eu, cat si tatal tau, te iubim si ne pare foarte rau ca te simti asa din cauza noastra". In cazul in care copilul nu reactioneaza, preferand sa se interiorizeze, asigura-l ca poate veni sa discute cu tine (cu voi), ori de cate ori simte nevoia. Majoritatea copiilor sunt preocupati de modul in care divortul parintilor le va afecta vietile. Inevitabil, apar intrebari precum: "Cu cine voi locui? Voi fi nevoit sa ma mut? Unde va pleca tatal meu/mama mea? Va fi necesar sa merg la alta scoala? Imi voi mai putea revedea vechii prieteni?" Toate aceste probleme constituie surse foarte serioase de ingrijorare pentru cel mic si trebuie sa fii pregatita nu numai cu raspunsuri, ci mai ales cu solutii. Pe cat posibil, copilul trebuie sa ramana in mediul sau cunoscut, pentru a se evita o noua trauma de ordin afectiv. Cum iti ajuti copilul sa depaseasca momentele dificile Divortul atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase si, poate cel mai important aspect, un sentiment acut de pierdere. Destramarea familiei si demitizarea conceptului de familie sunt dureroase atat pentru copii, cat si pentru adulti. Acesta este motivul pentru care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nou impreuna intr-o buna zi. Iata cateva modalitati prin care il poti ajuta pe cel mic sa depaseasca momentul si sa accepte situatia.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286

3/14/2010

Page 2 of 3

• Incurajeaza dialogul cu el Copilul trebuie sa constientizeze ca sentimentele lui sunt foarte importante pentru tine si ca este luat in serios. • Ajuta-l pe cel mic sa isi exprime trairile interioare In astfel de situatii, comportamentul poate constitui un indiciu al starilor de tristete sau de furie pe care le traverseaza copilul. Permite-i sa vorbeasca despre ceea ce simte, chiar daca, poate, iti este dificil sa-l auzi spunand cat de tare l-a ranit faptul ca tu si tatal lui v-ati despartit. • Explica-i, cu blandete, ca ceea ce simte este normal Poti folosi formule precum: "Este firesc sa te simti trist", sau "Stiu ca acum ai impresia ca suferinta aceasta nu va trece niciodata, dar te asigur ca vei trece peste asta". Asemenea sintagme ii confera copilului siguranta ca ceea ce simte este normal in situatia data si, treptat, se va destinde. • Ofera-i sprijin Intreaba-l ceva de genul: "Ce crezi ca te-ar putea ajuta sa te simti mai bine?" Probabil nu va putea indica un lucru anume, dar ajuta-l cu cateva sugestii - poate isi doreste sa petreceti ceva mai mult timp impreuna, sa mearga intr-o excursie sau sa-i iei un catelus. In general, copiii mai mici sunt bucurosi daca au permisiunea sa-si sune tatal ori mama (depinde care parinte a plecat). Trebuie sa accepti faptul ca va fi nevoie de timp - cel putin cateva luni - pentru ca cel mic sa se poata obisnui cu noua situatie si sa revina la normalitate. Retine ca anumite modificari comportamentale pe care le-ai putea observa la copil nu indica faptul ca acesta are probleme permanente si insurmontabile. Cele mai multe reactii de acest gen sunt temporare si nu lasa sechele de ordin afectiv, daca sunt abordate cu tact si rabdare. Tipuri de reactii comportamentale, in functie de categoria de varsta • Intre 0-2 ani Copiii foarte mici au nevoie de siguranta, iar rutina si familiaritatea ii ajuta sa se simta in largul lor. Un copil atat de mic este foarte sensibil la ceea ce se intampla in jurul sau si poate fi grav destabilizat de schimbarile bruste, cum ar fi cele pe care le implica separarea parintilor. • Intre 2-4 ani In perioada aceasta, cei mici au nevoie de foarte multa afectiune si, la fel ca in situatia precedenta, sunt foarte receptivi la schimbarile din jur. Reactiile la stres ale copiilor din aceasta categorie de varsta se vor concretiza in manifestari precum sugerea degetului, in insomnii sau enurezis nocturn. De asemenea, cel mic ar putea avea accese de plans nejustificate si chiar unele manifestari nervoase necontrolate. • Intre 6-8 ani Micutul are acum nevoie sa petreaca timpul separat, cu fiecare parinte, pentru a se asigura ca atat mama, cat si tatal, continua sa il iubeasca. Un factor important, in context, este ca cel mic sa fie convins ca i se permite sa stea cat doreste cu ambii parinti, deci nu fixati limite temporale. De asemenea, la aceasta varsta copiii incep sa se intrebe care din cei doi este vinovat de aparitia rupturii. Daca isi exprima speranta unei impacari in viitor, ajutati-l sa se acomodeze cu ideea ca acest lucru este imposibil. Este varsta cand pot aparea probleme de ordin comunicational si social: copilul are tendinta sa se izoleze de prietenii sai ori sa devina agresiv. • Intre 9-12 ani La varsta aceasta, copilul are primele manifestari de independenta, luand parte la activitati care nu-i implica pe parintii sai. Cel mic acorda importanta crescuta scolii, hobby-urilor sale si prietenilor. Ca urmare, este posibil sa respinga tentativele de apropiere ale parintilor, din spirit de revolta. Asteapta-te, deci, la aceasta reactie si nu o lua ca pe ceva personal. Fii insa atenta la semnalele de alarma precum izolarea, depresia, furia si chiar unele simptome de ordin fizic, de exemplu migrenele si durerile de stomac. • Intre 12-15 ani Daca esti mama unui copil aflat la varsta pubertatii, trebuie sa stii ca are nevoie in egala masura de ambii parinti, dar este posibil sa nu fie de acord cu orele si conditiile de vizita stabilite. Isi va exterioriza durerea prin acuzatii, poate fi inclinat spre depresii si, foarte probabil, isi va neglija preocuparile scolare. Nu este exclus sa se refugieze in consumul de alcool si droguri, avand o viata dezordonata, iar tu trebuie sa intelegi ca toate aceste manifestari reprezinta, de fapt, semnale de alarma si ca este momentul sa recurgi la ajutor, precum asistenta psihologica. Nu te simti jenata sa ceri sfat specializat. Divortul reprezinta o criza majora in viata unei familii. • Intre 15-18 ani Adolescentii au tendinta sa se refugieze in propriul lor univers, constituit de obicei din scoala si prieteni, ignorandu-i aproape in totalitate pe parinti si problemele de cuplu ale acestora. De asemenea, ar putea sa manifeste ostilitate fata de dorinta acestora de a-si reface viata, chiar daca, in subconstient, ar dori sa-i vada fericiti. Tentativa parintilor de a-si reface viata l-ar putea determina pe tanar sa se simta neglijat, chiar tradat si, de aici, exista riscul aparitiei unor devieri comportamentale. Este cazul sa te ingrijorezi si sa apelezi la ajutor specializat daca adolescentul se arata dezinteresat de scoala si in general de viitorul sau, fuge de acasa sau intra in conflict cu legea.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286

3/14/2010

Page 3 of 3

Dupa incheierea divortului Pentru orice copil, indiferent de categoria de varsta din care face parte, este important sa simta ca, desi a implicat schimbari dureroase, divortul parintilor sai nu-i schimba radical modul de viata. Ambii parinti trebuie sa se implice in continuare, in mod activ, in viata copilului, pentru a-i conferi un sentiment de siguranta. Dupa cum spun specialistii americani, cea mai sigura modalitate de a-ti ajuta copilul in acest caz este dragostea neconditionata. Nu este recomandabil sa incerci sa alini suferinta copilului rasfatandu-l cu daruri sau orice alt gen de privilegii speciale. Nimic nu va da rezultate mai bune decat afectiunea si suportul tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5286

3/14/2010

Page 1 of 1

Copiii dupa divort
Scris de Livia Stoica, avocat

Din momentul in care instanta pronunta desfacerea casatoriei, intervin mai multe probleme, printre care si incredintarea copiilor. Acest eveniment afecteaza, adesea, nu numai partile intre care la un moment dat s-a incheiat casatoria, ci si pe cei mici. Sunt foarte multe cazurile in care din casatoria ce se desface au rezultat unul sau mai multi copii minori si se pune problema incredintarii spre crestere si educare unuia dintre parinti. Precizam inca de la inceput ca stabilirea culpei unuia dintre soti in pronuntarea divortului nu prezinta importanta numai prin ea insasi pentru incredintatrea copilului minor. Acesta poate fi incredintat si sotului din a carui vina s-a desfacut casatoria, daca interesele lui sunt in acest sens, considerandu-se ca un sot rau (impotriva caruia s-ar fi pronuntat divortul) nu este neaparat si un parinte rau. De subliniat este faptul ca instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor, sa se pronunte prin hotararea de divort si asupra incredintarii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi in interesul copiilor. Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, comportarea parintilor fata de copii inainte de desfacerea casatoriei, legaturile de afectiune stabilite intre copil si familie. Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia. Pentru a decide cu privire la incredintarea copiilor minori, instanta de judecata este obligata sa ii asculte pe parinti, sa solicite un referat din partea autoritatii tutelare de la domiciliul fiecaruia dintre soti (daca la desfacerea casatoriei nu mai locuiau impreuna) si, daca minorul a implinit 10 ani va fi audiat si el. In general, parintii se invoiesc asupra incredintarii copilului, dar aceasta invoiala trebuie incuviintata de instanta. Numai in cazuri exceptionale copilul poate fi incredintat unor rude sau altor persoane. In cazul in care un copil a fost incredintat unui parinte, acesta va fi cel care va exercita drepturile si indatoririle parintesti. Celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dar si el trebuie sa vegheze la cresterea, educarea, pregatirea profesionala a fiului sau. Principalele modalitati de exercitare a dreptului de a avea legaturi cu copilul sunt vizitarea copilului la locuinta parintelui caruia i-a fost incredintat, lasarea copilului in vizita la locuinta parintelui caruia nu i-a fost incredintat, vizitarea copilului la scoala, petrecerea vacantelor scolare la ambii parinti. Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a debitorului si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art. 94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie. In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii). Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz. De asemenea, parintii se pot invoi cu privire la contributia lor pentru cresterea si educarea copiilor, dar ea trebuie incuviintata de catre instanta. Renuntarea la pensia de intretinere, care constituie un drept al copiilor, nu poate fi ratificata decat daca se constata ca posibilitatile materiale ale parintelui care a renuntat sunt indestulatoare pentru a asigura copilului cele mai bune conditii de trai. Sa mai precizam ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5324

3/14/2010

Page 1 of 1

Ce nu trebuie sa faci de fata cu micutul
Scris de Robert Gherghe

A creste si mai ales a educa un copil nu este o sarcina usoara. Asta pentru ca ea implica, pe langa multe responsabilitati, si transformarea parintilor intr-un exemplu pozitiv pentru cei mici. Copiii isi iau parintii drept model si sunt atenti la tot ceea ce zic sau fac ei. Multi parinti fac greseli atunci cand cei mici sunt prin preajma. Pentru a le evita, iata o lista de noua lucruri pe care nu trebuie sa le faci in prezenta celor mici.

Nu fuma
Stim cu totii ca fumatul este nociv pentru sanatate. Cu siguranta nu vrei ca micutii tai sa fie afectati de fumul de tigara si nici sa creasca avand impresia ca fumatorii sunt mai interesanti decat cei care nu fumeaza. Ideal ar fi sa renunti la tutun, dar, daca nu poti, macar evita sa fumezi in fata copiilor.

Nu injura
Este de la sine inteles ca, daca nu le permiti copiilor sa injure, nici tu nu trebuie sa o faci in fata lor. Numai asa ii vei invata sa vorbeasca frumos si previi un limbaj neadecvat.

Nu traversa pe rosu
Desi multi oameni o fac, si unii chiar cand sunt insotiti de copii, acest gest este periculos si ilegal. Traverseaza doar pe la trecerea de pietoni sau atunci cand semaforul arata culoarea verde. Daca esti tu la volan, respecta indicatiile si semnele de circulatie, pentru siguranta micutului tau si a ta. Acesta este un element major de siguranta si doar procedand corect iti vei invata copilul sa aiba grija de el.

Nu minti
Nu ii spune copilului nici cele mai mici minciuni sau evita sa spui ceva fals cand el este de fata. Daca te aude povestind ceva neadevarat, ii vei transmite mesajul ca este permis sa minta. Copilul s-ar putea sa exagereze si sa auzi de la el minciuni din ce in ce mai mari si mai grosolane.

Nu face comentarii discriminatorii
Toata lumea are dreptul la opinie, credinta sau preferinte. Nu comenta afinitatile nimanui, indiferent despre ce ar fi vorba. Comentariile tale rautacioase privind preferintele unora, religia, rasa sau orientarea sexuala nu sunt un exemplu demn de urmat de catre copii. Si asta indiferent daca persoana la care te referi este de fata sau nu.

Nu te certa cu partenerul
Daca dezbati aprins anumite probleme cu partenerul in fata copiilor, s-ar putea ca ei sa deprinda gustul conflictului. Anumite subiecte cum ar fi banii, neindeplinirea sarcinilor in casa sau incompatibilitatile trebuie evitate cu orice pret si discutate doar intre patru ochi. Nu lasa sa izbucneasca o cearta de fata cu micutii, ramai calma, discutati in mod rational si nu uita sa faci compromisuri.

Nu-i denigra pe ceilati
Multe persoane nu realizeaza ca ele si-au invatat copii sa ii vorbeasca de rau pe ceilalti sau sa li se adreseze fara respect. Daca, spre exemplu, vanzatoarea de la magazin ti-a incurcat comanda, nu face o drama din asta; adreseaza-te respectos si accepta-i scuzele. Nu ii face reprosuri si nu o umili, nici nu vorbi despre ea doua zile dupa intamplare.

Nu fura
Bineinteles ca nu ne referim la spargerile de banca, dar si infractiunile mult mai mici conteaza. Casiera a uitat sa treaca pe bon si fructele, iar copilul tau a sesizat? Nu ii face semn sa taca, ci aminteste-i vanzatoarei sa le adauge la plata, mai degraba decat sa te prefaci ca nu iti dai seama despre ce vorbeste.

Nu bea alcool
Desigur, poti savura un pahar la o ocazie chiar daca micutii nu sunt in pat, dar nu ii face sa creada ca este firesc sa bei o sticla intreaga de vin de unul singur, in fiecare seara. Dovedeste-le contrariul.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9262

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa-l educi pe micut daca nu ai decat unul...
Scris de Greta Harja

Inainte de a ne casatori si poate si in primii ani de casnicie, orice femeie isi doreste cel putin doi copii. Este firesc sa simtim astfel - daca noi nu avem frati, probabil ne-am dorit intotdeauna, iar daca avem, stim cat de bine este sa avem pe cineva apropiat, alaturi de care sa punem la cale tot felul de sotii sau sa "conspiram" impotriva interdictiilor impuse de parinti. Cu toate acestea, se intampla sa avem un singur copil si ne intrebam ce am putea face pentru ca el sa nu devina exagerat de rasfatat sau sa nu se simta singur... Se poate intampla sa optam pentru a avea un singur copil tocmai pentru ca nu este deloc usor sa ai un bebelus. Iar daca ambii parinti lucreaza si bunicii nu sunt disponibili, este cu atat mai dificil. Sunt multe aspecte de care trebuie sa tinem cont, chiar daca micutul nostru ne roaga insistent "sa vorbim cu barza" pentru a-i aduce si lui un fratior sau o surioara... Ipoteza rasfatului excesiv este destul de ingrijoratoare, pentru ca atentia parintilor este concentrata exclusiv in jurul micului "bot de aur" - ca sa nu mai spunem de bunici, mai ales daca este vorba de primul nepot. In aceasta situatie, trebuie ca atat tu, cat si partenerul tau, sa construiti in jurul micutului un climat de asa natura incat el sa fie constient ca "soarele nu se invarte dupa el", dar in acelasi timp, sa simta clipa de clipa ca este iubit si protejat. Un copil care este singur la parinti are cu atat mai multa nevoie de compania celor de varsta sa, asa incat este bine sa-l incurajezi sa fie cat mai sociabil, sa aiba cat mai multi prieteni, pentru a nu se simti singur. Exista posibilitatea ca el sa aiba tendinta de a se izola in camera lui, inconjurandu-se de jucarii si creandu-si propriul univers. Lasa-l sa faca din cand in cand acest lucru, dar nu-l incuraja in directia aceasta. Pe cat posibil, iesiti cat mai des in parc si in locuri de joaca special amenajate, unde are ocazia de a interactiona cu alti copii. Pentru a nu deveni un mic egoist, este bine sa-l obisnuiesti sa imparta ceea ce are: mai intai cu voi, parintii lui, apoi cu celelalte rude si in final, cu prichindeii de la gradinita. Asta nu inseamna sa-l transformi intr-un fel de filantrop neconditionat: este vorba despre a-i forma un caracter altruist. In aceeasi nota, nu este bine sa-i faci toate mofturile, chiar daca ai o slabiciune (fireasca, de altfel!) pentru el. Trebuie sa stie ca nu poate obtine intotdeauna tot ce-si doreste. In caz contrar, cu timpul va deveni un mic "tiran" si va apela la tot felul de subterfugii pentru a te determina sa-i cumperi jucaria respectiva - desi mai are atat de multe!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5235

3/14/2010

Page 1 of 1

Zece alternative in loc de... o palma la fundulet
Scris de Greta Harja

Titlul ar putea parea fantastic, iar replica "Asteapta tu sa ai copii si vei vedea..." nu s-ar lasa mult timp asteptata. In realitate insa, lucrurile nu stau chiar asa. Un parinte nu si-ar lovi copilul daca aceasta ar fi o decizie constienta. Dar atunci cand se intampla acest lucru, este o consecinta a pierderii controlului. Este o procedura traumatizanta in plan psihic (inclusiv pentru parinti), si nu da rezultatele scontate decat pe termen scurt. Sau foarte scurt. De altminteri, dincolo de latura afectarii copilului in plan emotional (cu urmari cateodata ireversibile), nici un parinte nu si-ar dori sa stie ca micutul sau respecta niste reguli numai pentru ca ii este frica sa nu fie lovit din nou. Pe langa aceasta, micutul va face mai greu diferenta intre bine si rau, si nu exista nici o garantie ca nu va repeta greseala, ascunzandu-se insa mai bine. Cu alte cuvinte, un parinte care apeleaza la corectia fizica nu va sti daca micutul il asculta de frica sau pentru ca si-a insusit normele de comportament corecte. Mai presus de orice, un copil trebuie in primul rand respectat - chiar si atunci cand greseste. Iata cateva modalitati la care poti recurge pentru a evita situatiile cand "mana iti pleaca singura". Fii ferma, dar blanda. Este mult mai probabil ca un copil sa inteleaga mesajul pe care vrei sa i-l transmiti (si, implicit, sa-ti dea ascultare) daca folosesti un ton neutru. Daca simti ca nu-ti poti controla furia, spune-i pur si simplu: "Sunt prea suparata in acest moment. Vom discuta mai tarziu". Procedand astfel, vei impusca doi iepuri: copilul va intelege ca a gresit grav, din moment ce esti atat de necajita, iar tu vei avea timp sa te calmezi pana atunci. Invata-l ce are de facut - chiar cu riscul de a repeta de cateva ori. "Nu-mi place faptul ca hainele tale sunt puse una peste alta pe spatarul scaunului. Data viitoare, te rog sa le asezi in dulap. Ce pot face pentru ca tu sa retii acest lucru?". In felul acesta, vei pasa mingea in terenul lui si il vei ajuta sa inteleaga ce inseamna responsabilitatea. Mentine o atitudine pozitiva. In loc de a spune, pe un ton exasperat: "De cate ori trebuie sa-ti spun sa te speli pe maini inainte de fiecare masa?", spune-i "Du-te si spala-te pe maini, iar dupa aceea poti sa vii la masa". Amenintarile gen "daca nu ma asculti, nu primesti desert" nu isi au locul. Copilul trebuie sa deprinda normele de igiena, si nu de dragul prajiturii. Explica, nu ameninta. Teroarea nu a fost niciodata de folos, nimanui. In cel mai rau caz, poti sa-i spui ca nu ai de gand sa mai repeti explicatia, ci ai pretentia sa fii ascultata. Insa nu uita sa-i spui de ce. Numara pana la zece. Metoda este intr-adevar veche, dar de mare efect. In loc sa ai in fata ochilor numai greseala copilului, si sa te "montezi" astfel pana ajungi sa te infurii, canalizeaza-ti atentia spre un mijloc pozitiv (si productiv) de a solutiona conflictul in mod pasnic, astfel incat copilul sa inteleaga despre ce este vorba. Stimuleaza-l cu fraze precum: "Ar fi timpul sa mergem. Mai stai la masinute inca o tura si apoi ne indreptam spre casa. As vrea sa fac niste prajituri". Poti fi sigura ca veti pleca din parcul de distractii fara plansete si amenintari. Da dovada de flexibilitate. Nu inseamna ca, daca nu-l lovesti, il poti "teroriza" din punct de vedere psihologic. Regulile nu sunt facute pentru a fi incalcate (desi asa circula o vorba), dar pot fi... negociate, fiecare parte respectandu-si, bineinteles, angajamentul. Cedeaza controlul. Nimic nu este mai suparator si mai putin productiv decat sa te certi cu micutul tau, fara ca nici unul din voi sa nu se impuna (am cazut de acord ca nu-l lovesti, da?). Ei bine, in situatia aceasta, propune-i ceva de genul: "Se pare ca avem o problema. Tu vrei sa te joci la calculator, dar trebui si sa-ti faci lectiile. Ce solutie propui?". Faptul ca ii ceri sa gaseasca rezolvarea il ambitioneaza, dovedindu-i ca ai incredere in el si sunt toate sansele sa ajungeti la un punct de vedere comun. In final, o ultima recomandare: nu stabili niciodata o pedeapsa atat timp cat esti furioasa. Risti ca masurile punitive sa fie mult mai aspre decat, poate, s-ar cuveni. Si nu intotdeauna o pedeapsa mai severa este una indicata.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5161

3/14/2010

Page 1 of 1

Invata-l pe copilul tau gustul efortului
Scris de Lena Rusti, psihoterapeut

"Vreau sa fiu o mama buna, deci trebuie sa fac totul pentru copilul meu" este o fraza pe care o vei auzi adesea la mamele pe le care intalnesti, sau pe care tu insati ai spus-o ori ai gandit-o de multe ori. Si iata, a fi o mama buna devine a fi o mama hiperprotectoare, care are mereu grija sa nu ii lipseasca nimic copilului; chiar mai mult, te straduiesti ca el sa aiba tot ceea ce isi doreste, atunci cand isi doreste. Uneori este foarte greu, ca mama, sa intelegi ce e rau in a face totul pentru copilul tau si sa te abtii de la anumite lucruri. Urmarile se vad, din nefericire, foarte tarziu, cand copilul a invatat deja ca lumea e un loc in care e suficient sa pocneasca din degete pentru ca lucrurile sa se intample cum vrea el. Si, de cele mai multe ori, privind eforturile mamei, in loc sa invete din asta, sa inteleaga ca trebuie sa dea ceva in schimb, invata ca atunci cand are nevoie de ceva, ceilalti trebuie sa se ocupe de toate, pentru ca lui sa ii fie bine. Atunci cand un copil primeste totul de-a gata, el participa doar cerand lucruri, fara a contribui in familie, dupa posibilitatile sale. Mai tarziu, ca adult, va avea probleme de comunicare in mediul social, va dezvolta mult mai usor tulburari depresive sau anxioase, se va adapta mult mai greu atunci cand i se va cere sa faca diverse lucruri si va interactiona mai greu cu ceilalti, pentru ca nu va sti sa ofere, ci doar sa primeasca. Oricat de mic ar fi un copil, el trebuie implicat si tratat ca un egal in familie, avand si drepturi, dar si responsabilitati. In acest fel, el invata sa devina o persoana integrata social, care ii vede si pe ceilalti, nu doar pe el si interesele sale. Daca iti doresti un copil care sa devina un adult adaptat, incearca sa respecti cateva reguli simple: Nu face pentru copilul tau lucruri pe care le poate face singur. Rolul unei mame este de a ajuta, de a asigura suportul, dand incredere copilului ca se poate descurca si incurajandu-l sa aiba initiativa, chiar daca nu reuseste din prima. Lasa copilul sa participe la treburile casei si incurajeaza-l sa o faca. Daca ai un copil care a "spalat" vasele, incurajeaza-i initiativa, in loc sa ii spui ca nu a facut bine sau "lasa, ca tu nu stii" sau "fac eu pentru tine, ca tu esti mic si nu trebuie sa faci treaba". Fiecare particia dupa puterile sale, iar un copil poate face mai multe lucruri decat iti poti imagina si se poate bucura facandu-le. Spune-i ce face bine mai degraba decat ce face rau. Incurajarea il face sa infloreasca, sa capete incredere in el si sa faca lucrurile din ce in ce mai bine. Reprosurile in schimb blocheaza, duc la pierderea increderii in sine si la teama de esec. Daca ii spui "nu", explica-i de ce. Poate copiii nu au inca acelasi vocabular ca noi, dar inteleg mai multe lucruri decat crezi. Daca ii spui un "nu" care nu inseamna decat afirmarea puterii, vei intra in conflict cu el si va lupta pentru a obtine ce isi doreste. Daca insa ii explici, se va simti implicat si va participa mult mai usor la luarea deciziei. Asta se vede usor, de exemplu, cand nu ii poti cumpara o jucarie pe care si-o doreste. Respecta-l ca pe egalul tau, pentru a putea sa ii castigi respectul fara sa te impui. Cand un copil se simte respectat, incurajat sa faca lucruri singur, ajutat atunci cand este cazul, ascultat cand simte nevoia sa spuna ceva, atunci va invata ca lumea e un loc in care trebuie sa te porti asa si cu ceilalti pentru a trai printre ei. Si va invata la randul sau sa respecte, sa asculte, sa ajute. Va fi un copil deschis, increzator in fortele proprii si curajos, va face lucruri singur si va cere ajutor atunci cand e cazul.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9686

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum eviti ca micutul tau sa devina un egoist?
Scris de Greta Nita

In jurul varstei de trei-patru ani, majoritatea copiilor devin foarte egoisti si posesivi cu tot ceea ce le apartine, dar in mod special cu jucariile. Bineinteles ca este o etapa in dezvoltarea copilului, putini sunt cei care fac exceptie, insa acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa asisti, pur si simplu, la manifestarile lui, care pot degenera chiar in agresivitate fizica. Situatia este cu atat mai grava cu cat el se comporta astfel inclusiv fata de prietenii sai si chiar fata de frati. Prin urmare, cum ar trebui sa procedezi? Desigur, fiecare situatie este una aparte, asa cum fiecare copil este unic si are personalitatea sa. Cu toate acestea insa, tot exista cateva reguli general valabile de care este bine sa tii cont, urmand ca apoi sa particularizezi, in functie de temperamentul micutului tau si de modul in care reactioneaza. Ce sa nu faci Nu incerca niciodata sa-l obligi sa isi imparta jucariile. Cu atat mai mult ii va privi pe ceilalti ca pe niste dusmani, intrucat are sentimentul ca, din pricina lor, este deposedat de ceea ce este al lui. Aceasta ca sa nu mai spunem ca nu va invata nimic folositor de pe urma acestei intamplari. De altfel, n-ai decat sa te pui in postura lui: imagineaza-ti ca seful tau da intr-o zi buzna in birou, ia computerul si il da altei persoane, spunandu-i ca il poate folosi. Nu-i asa ca te-ai simti furioasa, neputincioasa si, deci, frustrata. Nu invoca argumentul "Tu esti mai mare!" pentru a-l determina sa-si dea jucariile. In primul rand, esti nedreapta si copilul poate crede ca, daca a crescut, nu-l mai iubesti la fel de mult. In al doilea rand, cei mici vor ajunge la concluzia ca, dupa ce vor mai creste, vor avea drept absolut asupra celorlalti, ca doar vor fi si ei mari. Iar in al treilea rand, un astfel de argument nu are nici un fundament logic. Copiii trebuie invatati sa se respecte reciproc, nu sa se impuna prin aspecte in care nu au, de altminteri, nici un merit. Nu il invata sa ceara jucarii de la ceilalti, spunandu-i ca, in semn de reciprocitate, va trebui sa procedeze la fel. Procedeul, desi folosit destul de frecvent de parinti, nu este recomandabil. Pe de o parte, "mecanismul" in sine este prea complicat pentru ca prichindelul sa inteleaga de ce ar trebui sa functioneze. Iar pe de alta parte, mai gandeste-te: nu ti se pare ca seamana destul de bine cu un santaj? Niciodata, in nici un context, nu-i smulge din mana vreo jucarie. Pentru el, este ceva inestimabil, este bunul lui material cel mai de pret. Exceptand cazul in care se pune in vreun fel in pericol, lasa-l in pace. Facand uz de forta fizica, il deprinzi pe cel mic sa faca la fel (nu uita ca esti cel mai important model al sau). De asemenea, daca procedezi astfel, ii vei dezvolta un instinct exacerbat al proprietatii - adica tocmai opusul a ceea ce urmaresti. Cel mai bine este sa-i ceri jucaria cu un ton jos, neutru si atunci sunt sanse sa coopereze. Ce sa faci Cauta solutii, nu vinovati. Daca doi copii se cearta pentru aceeasi jucarie, este bine sa intervii pentru a aplana conflictul si sa incerci sa ajungi, impreuna cu ei, la o solutie de compromis. Spune-le sa discute si sa caute o solutie constructiva, dar incearca sa nu te implici in mod direct. Pentru inceput, este suficient daca spui ceva de genul: "Ok, deci avem o problema: o singura jucarie de acest tip si amandoi vreti sa va jucati cu ea in acelasi timp. Cum asa ceva este imposibil, ce am putea face?". Este important sa le dai sentimentul ca ai incredere in ei ca vor reusi sa gaseasca o cale si este cu atat mai important sa nu intervii daca este vorba despre frati. In aceeasi nota, nu este recomandabil ca micutul tau sa stie ca se poate baza pe tine in orice situatie. Si, pentru ca tot a venit vorba despre frati: este posibil ca un copil sa se arate cat se poate de generos cu fratii si surorile sale si foarte egoist cand este vorba despre prieteni si colegi. Pe de o parte, este un lucru bun: nu e vorba despre un egoism generalizat. Pe de alta parte, micutul va trebui sa invete sa fie obiectiv, macar in unele privinte. Fii realista. Este exact ceea ce iti spuneam la inceputul acestui articol: egoismul face parte din procesul de dezvoltare emotionala a celor mai multi copii. De aceea, nu dramatiza si incearca sa privesti situatia ca pe ceva firesc si trecator. Daca prichindelul tau si-a insusit cu forta o jucarie de la unul dintre colegii de joaca, este bine sa-ti ceri scuze de la acesta din urma. Este un gest nu numai elegant, ci si didactic: foloseste prilejul pentru a-i explica micutului tau ca a gresit si ca, atunci cand se intampla acest lucru, este normal sa isi ceara scuze. Daca problema nu este foarte arzatoare, incearca sa-i distragi atentia. Nu este obligatoriu ca orice disputa asupra unei jucarii sa se transforme ad-hoc intr-o lectie despre generozitate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6948

3/14/2010

Page 1 of 2

Familia monoparentala
In societatea moderna, tot mai multi adulti isi cresc copiii singuri, fara a avea alaturi un partener (sot/sotie), pe al carui ajutor sa se poata bizui. Cele mai multe familii monoparentale au ca unic parinte femeia. Uneori parintele este obligat sa-si creasca singur copilul datorita decesului sotului/sotiei, dar cele mai frecvente cazuri se datoreaza divortului sau separarii. Se intampla si ca parintele sa fie singur pentru ca asa a ales, asa a dorit. Unii parinti, in urma separarii, reusesc sa formeze in continuare un cuplu, in sensul in care ei reprezinta cuplul de parinti ai copilului lor. Cand acest lucru se intampla, beneficiul este categoric al copilului - in primul rand. Capacitatea copiilor in varsta de 2 ani de a diferentia intre ce este real si ce este imaginar nu este forte bine delimitata sau demna de a fi luata in seama, astfel incat, in inchipuirea lor, copiii se pot simti raspunzatori pentru evenimentele la care asista. Este chiar posibil ca ei sa capete convingerea ca sunt raspunzatori (poarta vina) pentru plecarea tatalui/mamei. Daca insa parintii raman prieteni si continua sa imparta responsabilitatile cresterii si educarii copilului, oferindu-i amandoi dragoste, acesta va ajunge sa inteleaga si sa creada ca nu el este vinovat de despartirea parintilor. Cum insa natura umana este asa cum o cunoastem cu totii, cel mai adesea parintilor ce divorteaza li se diminueaza capacitatea de a se comporta ca niste adulti responsabili si carora le pasa de ceea ce se intampla cu copilul lor, acesta ajungand, nu de putine ori, un simplu pion in lupta dintre cei doi. Copiii sunt foarte vulnerabili si trebuie sa-i ferim de certuri, pe care nu le inteleg, dar al caror impact emotional il resimt cu siguranta. Trebuie sa ne amintim, in astfel de momente, ca acesti copii au urechi. Alina are doi ani si jumatate si parintii ei au divortat, la finalul unei casnicii pline de neintelegeri. Separarea lor este de data recenta si nu s-a petrecut in termeni tocmai cordiali. Alina se juca in camera ei cand a sunat la usa unchiul, fratele mamei sale. Mama l-a primit in casa, dupa care au inceput sa discute, subiectul fiind, bineinteles, sotul ei, de care se plangea; la un moment dat, se aude glasul Alinei, care a strigat din camera ei: "Nenorocitul acela!" - mama este socata si-i striga Alinei sa inceteze, dupa care priveste cu vinovatie spre fratele ei, realizand ca, in fond, fetita nu facuse altceva decat sa repete ceea ce o auzise pe ea spunand. Suferinta mamei si nevoia de a vorbi despre acest lucru erau atat de mari, incat a uitat ca Alina auzea totul din camera ei. Ulterior, cand Alina a iesit din camera, la inceput a fost morocanoasa si agresiva cu unchiul ei preferat, spunandu-i sa plece, incercand sa-l ridice de pe canapea si aruncand farfurioarele ei de jucarie pe jos, langa picioarele unchiului. Mama este surprinsa si jenata de ostilitatea manifestata de Alina. Mai tarziu, Alina il roaga pe unchiul ei sa se joace cu ea, de-a sotul si sotia. Incep sa se joace iar Alina ii spune: "Pleaca!", privindu-l cu atentie, sa-i observe reactia. Unchiul ii raspunde: "Daca sunt sotul tau, atunci trebuie sa raman aici." Alina ii raspunde: "Am sa te alung" si il alunga, in timp ce el se preface ca pleaca. Apoi Alina ii spune sa plece la serviciu, adaugand ca il asteapta la cina si se preface ca pregateste mancarea. Cina consta in frunze si iarba din gradina. Unchiul se preface ca mananca, dar Alina nu este convinsa si insista ca unchiul sa manance tot. Privindu-l ganditoare cum mimeaza satisfactia, hotaraste in fine sa nu-l mai certe, continuand totusi sa se comporte dominator - de fiecare data cand el spune ca a terminat de mancat, ea insista sa mai ia o portie. Din cele relatate mai sus se poate observa ca mintea Alinei este invadata de nelinisti privitoare la relatia "sot/sotie". Isi alunga sotiile sotii? Are ea, Alina forta necesara pentru a face asa ceva? Se pare ca ea o impersoneaza pe mama ei care, nervoasa, isi alunga sotul de acasa. Pe de alta parte insa, Alina isi iubeste tatal, aceasta ambivalenta apare pregnant cand ii spune unchiului/sotului sa vina acasa la cina. Tendinta ei de a-l ingriji si de a-l hrani se opune dorintei de a-l pedepsi - simtaminte reliefate de modul cum insista ca el sa manance tot ce-i pune in fata. in fond, este ceea ce i se intampla si ei, acestea fiind fapte la care ea asista, fara sa vrea. A fost obligata sa "inghita" o multime de fapte neplacute, ce nu i-au facut nici un bine, tot asa cum iarba si frunzele nu-i fac bine unchiului ei. Disponibilitatea unchiului de a intra in jocul Alinei, fara insa a fi convins sa accepte ceea ce nu-i place pare a o ajuta pe Alina sa inteleaga cate ceva dintr-o situatie care o inspaimanta si-i creaza o stare de confuzie. Ea incearca sa joace rolul celui puternic si descopera in acest fel ca nu este suficient de puternica pentru a-l obliga pe unchiul ei sa plece din casa sau sa faca ce nu-i place. Poate cu timpul, cu ajutorul acestui tip de jocuri, va ajunge sa fie convinsa ca nu din cauza ei a plecat tatal. Uneori parintii, fara sa-si dea seama de urmari, "se aliaza" cu copilul de acelasi sex - de exemplu, fetele impotriva barbatilor - sau, o femeie va putea avea resentimente fata de propriul copil, care este baiat si ii aminteste de fostul sot sau partener, pe care este inca suparata. Ileana are o fetita de 5 ani si un baietel de 2 ani. Sotul ei a parasit-o pentru o alta femeie, cu care traieste acum. Ileana isi iubeste inca sotul si este foarte suparata, foarte furioasa, confuza. in general are puterea de a-si iubi si de a-si arata dragostea ambilor copii insa uneori, isi fac aparitia atat furia inconstienta fata de baietelul ei, Mihai, cat si identificarea cu fiica sa, Irina. Aceste simtaminte apar cel mai adesea la masa - Irina este prima servita, abia apoi Mihai, acesta insa neprotestand niciodata, desi este cel mai mic. Ileana pare sa-l vada in Mihai pe "lacomul" sau sot, caruia nu-i ajunge o femeie - iar pe ea se vede in fiica sa, prima careia trebuie sa i se arate consideratie. Inconstient, Ileana a pus la cale un aranjament provocator, ce pare sa-i convina de minune fiicei, care deja considera ca are dreptul prima la tot ce este mai

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5308

3/14/2010

Page 2 of 2

bun, comportandu-se ca o micuta printesa rasfatata. Mihai in schimb, desi avea doar 2 ani si noua luni cand parintii s-au despartit, pare sa inteleaga situatia mai bine decat sora sa. Isi adora mama, care in trecut l-a inconjurat cu toata afectiunea sa de mama, iar acum Mihai se foloseste de tot ce a trait deja, pentru a face fata acestor momente dificile. Cand mama face diverse comentarii, de genul: "te porti la fel ca toti barbatii", sau il acuza ca se poarta urat, desi sora lui este cea care se poarta urat, Mihai nu reactioneaza agresiv, ci bland si manifestand dragoste. De multe ori mama realizeaza si apreciaza cmportamentul lui Mihai, totusi exista primejdia ca fiul sa devina, cu timpul, "micul barbat al familiei". Putem observa astfel cata forta are inconstientul si cat de expusi sunt parintii ca, sub presiune, "sa transforme in actiuni sentimentele" pe care nu le percep in mod constient. Asa cum ei devin vulnerabili datorita oboselii sau extenuarii psihice, cu atat mai mult sunt expusi cand in viata lor intervin crize majore. Devenind constienti de vulnerabilitatea noastra vom reusi, cu mai multa usurinta, sa actionam in directia satisfacerii propriilor noastre nevoi, fara a le transfera asupra copiilor, fara a le cere acestora sa ni le satisfaca.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5308

3/14/2010

Page 1 of 1

Ajuta-l pe copilul tau sa nu inceapa sa fumeze
Scris de Greta Harja

Probabil ca este una dintre cele mai raspandite si, in acelasi timp, dificile probleme pe care le intampina parintii, iar copiii au varste tot mai fragede in momentul cand apare aceasta problema. Motivele sunt dintre cele mai diverse - teribilism, sentimentul de apartenenta la un grup social, intelegerea gresit aa termenului de "independenta", etc. Faptul este cel putin ingrijorator si este normal sa inceri sa previi acest lucru - sau macar, sa amani momentul cat de mult se poate... Iata cateva sfaturi care iti vor fi de folos: Atunci cand discutati impreuna despre acest lucru, ai grija sa-ti formulezi frazele astfel incat acestea sa nu aiba o rezonanta amenintatoare. Incurajeaza-l sa practice activitati sportive in cadru organizat, unde fumatul este, fireste, interzis. Prin atitudinea ta, arata-i ca il respecti si tii cont de ideile si opiniile sale. Daca va simti ca ai incredere in el, isi va dori sa nu te dezamageasca. Nu te sfii sa-i vorbesti despre ravagiile pe care le va face tutunul asupra sanatatii lui. Copiii inteleg acest lucru, chiar daca nu percep toate detaliile. Este esential sa afli de ce l-ar tenta sa fumeze si, in functie de raspunsul lui, iti poti constriui argumentele. Cel mai frecvent motiv invocat este: "Toti prietenii mei fumeaza...". Nu in ultimul rand, stabileste reguli ferme: nu se fumeaza in casa si nu se mesteca nici guma cu nicotina. Indiciile care te pun pe ganduri... Daca simti ca hainele lui miros a fum de tigara, nu reactiona disproportionat si intreaba-l mai intai ce s-a intamplat. Poate ca a stat cu niste amici fumatori sau poate ca numai a incercat o tigara, de curiozitate. Multi copii cedeaza tentatiei dar nu toti devin fumatori constanti. Printre alte semne care dau de banuit, se regasesc: Tuse prelungita Respiratie urat mirositoare Sensibilitate crescuta la raceli Ingalbenirea dintilor Probleme respiratorii (respiratie scurta, sacadata). Ce poti sa faci daca fumeaza deja? Din pacate, uneori se intampla ca stradaniile parintilor sa nu dea roade si copiii sa fumeze "clandestin". Cand afli, in primul moment te infurii, dar este bine sa-ti temperezi reactiile. Iata cum ar fi bine sa procedezi: Rezista ispitei de a-i tine copilului "predici". Sunt inutile si nu vei reusi decat sa te enervezi si mai mult, vazand ca nu-ti da atentie. Pune-i in vedere consecintele directe ale faptului ca fumeaza: va avea mai putini bani de buzunar si va avea tot mai multe probleme de sanatate. Este important ca vorbele tale sa nu sune a amenintare; cu cat esti mai calma si prezinti faptele pe un ton coborat si ferm, cu atat cresc sansele de a-l pune pe ganduri. Nu-l soma sa renunte la fumat. Copiii nu reactioneaza favorabil la ultimatumuri, si cu atat mai putin in cazul de fata. Asigura-l ca va avea tot sprijinul tau cand se va decide sa renunte la fumat. Daca tu sau partenerul tau sunteti fumatori, nu-i permite copilului sa foloseasca acest argument in favoarea sa. Spunei ca este o greseala si, tocmai pentru ca stii ce probleme apar in urma fumatului, vrei sa-l ajuti sa renunte la acest obicei.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5135

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul isi insuseste lucruri care nu-i apartin...
Scris de Greta Harja

Prichindelul tau este un adevarat model: este cuminte, ascultator, isi face lectiile, merge la culcare fara sa faca mofturi... Sa fie, oare, adevarat, ca acelasi copil isi insuseste obiecte care nu-i apartin? Inainte de a protesta si a spune ca acest lucru nu se poate intampla cu micutul tau, poate ca ar trebui sa te mai gandesti si sa fii atenta, de exemplu, la jucariile lui: nu cumva printre ele se regasesc si unele despre care nu stii de unde provin? Si aceasta nu inseamna ca este "hot", pentru ca, foarte probabil, micutul nu constientizeaza ca face o greseala... De ce se intampla astfel? Poate parea greu de crezut, insa majoritatea copiilor se simt tentati sa-si insuseasca obiecte care nu sunt ale sale - de obicei jucarii. Exista doua cauze principale care explica acest lucru: Nu intelege termenul de "proprietate personala" si nu stie ca orice obiect are o contravaloare in bani; prin urmare, daca ii place papusa sau masinuta celuilalt, i se poate parea firesc sa si-o insuseasca. Multi copii cer mai intai direct ("Imi dai mie jucaria aceasta?") si, in fata refuzului, nu vrea sa renunte si gaseste un alt mijloc de a obtine ce-si doreste. Asa se explica si faptul ca, atunci cand mergi cu micutul la supermarket, poti constata ca are in buzunar o ciocolata despre care nu stiai. Incearca sa atraga atentia asupra lui. Probabil ca se simte neglijat si vrea sa te ocupi de el. Sau poate ca esti un parinte prea exigent si, mai mult sau mai putin constient, copilul vrea sa-ti demonstreze ca se poate abate de la regulile impuse de tine. Nu in ultimul rand, ar putea exista o explicatie cat se poate de banala: l-ai trimis sa cumpere paine si i-ai dat bani numai pentru acest produs alimentar. Insa vede alaturi o prajitura si ii este pofta. Vanzatoarea nu este atenta... ce poate fi mai simplu? De aceea, explica-i din timp ca nu te opui dorintelor sale (in limite rezonabile, desigur) si ca trebuie sa-ti ceara ce-si doreste. Ce poti sa faci? Prima ta reactie este de stupefactie. Cum este posibil? Cand se intampla, totusi, reprima-ti furia si impulsul de a reactiona violent si explica-i calm de ce a gresit. Dupa aceea, mergeti impreuna si returnati obiectul respectiv. Acest din urma lucru se poate dovedi destu de dificil, pentru ca micutul nu va fi de acord nici sa inapoieze jucaria, nici sa fie pus in postura de a recunoaste. Este momentul sa invete (destul de dur, adevarat...) o lectie despre asumarea responsabilitatii. De fapt, tocmai faptul ca momentul cand isi va cere scuze constituie "cheia" care ar putea rezolva problema. Nu sunt necesare alte pedepse, pentru ca l-ar putea infuria si determina sa persiste - iar daca perpetueaza, se poate numi, intradevar, "furt"... De asemenea, explica-i copilului ca nu are voie nici sa-si insuseasca nici bani din portofelul tau fara sa ceara voie; insa nu este recomandabil sa-l supui la teste, lasand bani la indemana lui pentru a vedea cum reactioneaza. Pe termen lung, acest lucru va eroda increderea pe care o ai in el si, daca va afla, relatia dintre voi s-ar putea deteriora considerabil. In principiu, nu ai de ce sa-ti faci mari probleme; se intampla mai des decat ai crede si, in majoritatea cazurilor, nu este ceva de durata. Dar, pentru ca micutul sa inteleaga faptul ca a gresit - cu alte cuvinte, sa nu mai repete gestul nu pentru ca asa i-ai spus tu, ci pentru ca asa este corect - va trebui sa dai dovada atat de inflexibilitate, cat si de rabdare.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5207

3/14/2010

Page 1 of 2

10 greseli majore ale parintilor
Scris de Otilia Ignat

Iti iubesti copilul, mai mult decat orice altceva pe lume. Si este normal sa fie asa. Dragostea ce i-o porti te impiedica sa sesizezi o serie de greseli pe care le faci fata de micutul tau. Zece greseli sunt considerate mai grave si mai des comise de parinti. In plus, acestea au impact negativ asupra micutului tau.

1. Nu-ti rasfata copilul
Copilul trebuie iubit, ajutat, sustinut, incurajat, dar, in nici un caz, rasfatat. Bine intentionati, parintii (mai ales cei foarte ocupati, care stau putin timp cu copiii lor) le ofera micutilor mai mult decat au nevoie. In felul acesta, cei mici nu mai fac o selectie, nu mai au nici o placere in fata unui obiect sau a unei jucarii noi si cred ca este suficient sa-si doreasca ceva pentru a primi. Pe langa faptul ca sunt rasfatati, vor avea o imagine gresita asupra lumii si propriei persoane. Devin frustrati, invidiosi si nemultumiti. Parintii care procedeaza astfel isi priveaza copiii de bucuria lucrului nou, de emotia momentului in care primesc un dar.

2. Nu trece cu vederea nici o nazbatie
Esti obosita, prinsa cu alte treburi, asa ca, uneori, nu mai reactionezi cum trebuie la nazbatiile micutului tau. Nu este deloc in regula sa-i lasi pe cei mici sa faca trambulina din canapeaua ta cea noua, de exemplu. Autoritatea ta (si a partenerului tau) trebuie sa fie constanta. Exista cateva reguli fundamentale: nu ai voie sa treci cu vederea nici o situatie in care copiii fac nazbatii, pedepsele aplicate trebuie sa fie adecvate varstei si poznei facute, iar copilul trebuie sa inteleaga pentru ce a fost pedepsit si, cel mai important, odata instituita o pedeapsa, aceasta trebuie dusa pana la capat. Ignorarea si izolarea in coltul de pedeapsa sunt cele mai bune pedepse. Si, la fel de important, copilul nu trebuie recompensat pentru faptele bune, dar trebuie sanctionat pentru greseli.

3. Stii ce face copilul tau la scoala?
Copiii isi petrec la scoala mai mult timp decat oriunde altundeva, cu exceptia casei. Scoala trebuie sa fie un loc unde autoritatea parintilor sa vina in sprijinul profesorilor. Este o mare greseala sa-i critici pe profesori, sa le minimalizezi importanta si profesionalismul in fata copilului tau. Ai nemultumiri, discuta intre patru ochi cu profesorul. Tine legatura cu scoala si dirigintele. Daca nu te poti duce la scoala, macar contacteaza telefonic corpul profesoral sau prin e-mail. Profesorii copilului tau trebuie sa poata lua legatura cu tine direct, nu prin intermediul celui mic! Iar daca juniorul tau ia note bune, nu inseamna ca nu trebuie sa te interesezi despre ce face la scoala.

4. Combati mediocritatea?
Este foarte bine daca ii insufli celui mic incredere in sine. Insa ai grija cat de departe mergi. Intre incredere in sine si acceptarea mediocritatii nu este decat un pas. Cultiva-i spiritul de competitie, lasa-l sa faca fata unui esec, lasa-l sa invete sa accepte si sa inteleaga o dezamagire. Copilul trebuie sa participe la competitii (oricare ar fi acestea), unde exista o miza, si asta inca de la varsta de 5-6 ani. Increderea in sine nu trebuie confundata cu lipsa de competitie. Chestiunea este una dintre cele mai importante in formarea personalitatii unui copil, si trebuie tratata cu multa atentie de catre parinti.

5. Ii dai copilului tau suficiente responsabilitati?
Strangi inca jucariile din camera copilului tau in varsta de cinci ani? Foarte rau. In functie de varsta, copilul trebuie sa aiba responsabilitati de care sa fie constient si de care sa se achite zi de zi. Va intelege ca face parte din familie, ca are obligatii si ca, sub diferite forme, viata este o continua munca. Jobul copilului tau trebuie sa fie pe masura lui, astfel incat sa si-l poata asuma si indeplini. Micutul poate curata colivia canarului, poate scoate catelul la plimbare, ii poate pune mancare pisicii, poate spala vase, strange masa, duce gunoiul si altele. El trebuie sa stie ca acestea sunt "treburile lui". A nu-i da nici un fel de responsabilitati este o greseala care nu-i aduce beneficii, ba chiar din contra. Copiii de varste mai mari pot fi recompensati cu bani pentru unele dintre muncile facute in casa (batutul covoarelor, spalatul masinii, ingrijitul gradinii), dar recompensele financiare nu trebuie sa devina un obicei.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9194

3/14/2010

Page 2 of 2

6. Esti modelul de viata al copilului?
Felul in care va comportati voi, parintii, in casa, unul cu altul, este primul model de viata pe care copilul il invata. Asa ca... mare grija! Copiii invata mai mult decat lasa sa se inteleaga ca au receptat de la adulti. Grija, afectiunea, relatiile intre adulti, preocuparea pentru ceilalti, sacrificiile facute de parinti sunt lectii la care cei mici trebuie sa participe si pe care sa le inteleaga. A-l tine departe de griji, de probleme (de la cele financiare la cele de sanatate) il face sa se simta exclus si sa nu stie sa reactioneze atunci cand va fi pus in situatii similare. Concluzia – aveti grija cum reactionati, cum vorbiti si cum va purtati, voi, adultii, in fata micutilor vostri.

7. Nu-l supraaprecia
Daca te astepti ca micutul tau, in varsta de doi ani, sa stea cuminte la masa, exagerezi si il supraapreciezi. Greseala iti apartine. Asteptarile tale de la copilul tau trebuie sa fie raportate la varsta, la capacitatea lui psihica de a intelege lumea, dar si la cunostintele pe care le-a acumulat pana in momentul de fata. A-i cere mai mult decat poate este la fel de grav cu a-i cere mai putin. Micutul nu va putea face ce astepti tu de la el, iar dezamagirea pe care ti-o produce este din plin resimtita. Tu esti nemultumita, el - dezamagit. Nu-i cere micutului care are inclinatii spre sport si activitati fizice sa mearga la olimpiada de fizica. Dupa cum este o greseala sa-l duci la baschet pe copilul care vrea sa citeasca. Trebuie tu, ca parinte, sa gasesti echilibru intre ceea ce trebuie facut si ceea ce-i place sa faca. Oricum, regula fundamentala este sa-l evaluezi corect si sa nu-l supraapreciezi.

8. Lasa-l sa se descurce singur
A-l cocolosi este o alta forma de rasfat. La 10-11 ani, trebuie sa fie capabil sa-si pregateasca singur ceva de mancare, trebuie sa stie sa se spele si sa-si taie unghiile, trebuie sa stie sa se descurce, tot singur, daca s-a julit la genunchi. Daca este fata, ar trebui sa fie incantata sa faca ordine si curatenie in casa, cot la cot cu tine (dupa puterile ei, evident), iar daca este baiat, ar trebui sa stea cu nasul sub masina, ca si tatal lui. Capacitatea de a face munca fizica este temelia unei personalitati puternice si defineste un om adevarat. A-l lasa sa faca fata unor situatii in care sa fie nevoit sa se descurce singur nu inseamna ca il iubesti mai putin, din contra, este o demonstratie de dragoste.

9. Nu-i scurta copilaria
Lasa-l sa fie copil. Hainele, tunsoarea, jucariile, dar si pretentiile si dorintele trebuie sa fie adaptate varstei lui. Este daunator sa vezi o fetita de opt ani fardata sau imbracata cu tricouri mulate, cu paiete sau cine stie ce inscriptii cu tenta sexuala. Sau un baiat de 10 ani cu un telefon mobil, pentru care tu trebuie sa faci credit la banca. Oricum, cresc foarte repede si ajung adulti inainte de a se bucura pe deplin de copilarie.

10. Nu-l pacali si nu-l insela
Greseala des facuta de parinti are doua aspecte. Pe de o parte, amenintarea cu o pedeapsa daca un anumit lucru se repeta: "Daca mai desenezi pe pereti, te pun sa zugravesti!". Daca micutul continua sa deseneze pe pereti, ce faci? Il pui sa zugraveasca? Nu. Iar el va intelege ca amenintarile tale se reduc la niste vorbe care nu au nici o finalitate si va persevera in greseala. Este o atitudine extrem de periculoasa, care va duce la pierderea totala a autoritatii asupra lui. Corect ar fi sa-i spui: "Daca mai desenezi pe pereti, in locul bicicletei iti voi cumpara o tabla, ca sa poti desena cat vrei!". Si tine-te de cuvant! Un alt aspect, si el periculos, este sa promiti fara sa te tii de cuvant. Promisiuni care pot merge de la cumpararea unei jucarii pe care si-o doreste, pana la prezenta ta la serbarile de la scoala. Sinceritatea este cea mai buna cale. Nu-i spune: "O sa iti cumpar papusa cand iau salariul", ci "Daca va fi posibil, o sa luam papusa, daca nu, mai asteptam putin!". Copilul tau are, nativ, incredere absoluta in tine. Ai grija, mai mult decat orice, sa nu o piarda! Relatia parinte-copil este speciala, cea mai frumoasa si cea mai grea relatie de dragoste care poate exita intre oameni. Depinde doar de adulti ca ea sa fie perfecta si sa ne aduca multumire atat noua, parintilor, cat si lor, copiilor!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9194

3/14/2010

Page 1 of 2

Cinci mari greseli pe care le fac parintii
Scris de Otilia Ignat, in 06 octombrie 2009

Meseria de parinte este una dintre cele mai grele din lume, poate cea mai grea. Si cum nu exista nici o scoala speciala pentru parinti, de cele mai multe ori invatam din propria experienta, de la parintii nostri, de la ceilalti parinti si, nu in ultimul rand, de la specialisti. Greselile si iubirea neconditionata Este practic imposibil ca in relatia parinte-copil, primul sa nu greseasca din cand in cand. Stresul, complicatiile vietii si grijile sunt factori care ne imping catre gesturi, vorbe sau atitudini gresite. Ce este cu adevarat important este sa nu perseverezi in greseala, sa recunosti si, mai ales sa-i spui copilului tau, atunci cad este cazul, ca tu esti cel care a gresit. Este primul pas spre construirea unei relatii profunde, calde si adevarate intre parinte si copil. Relatiile dintre parinti si copii sunt speciale si trebuie construite cu grija, cu rabdare, cu intelepciune, in timp. Este foarte important ca, din mica copilarie si pana la delicata si dificila adolescenta, copilul sa stie, sa inteleaga si sa fie absolut convins ca parinte este cel mai bun prieten, primul sprijin si primul suport.

1. Puterea exemplului
Problema. Ti s-a intamplat sa strigi la copilul tau, sa nu mai tipe la sora lui sau la tine, si asta dupa ce tu, putin mai devreme, ai rezolvat o problema, la telefon, tipand? Nu te mira cand copilul tipa. O face pentru ca te-a vazut si auzit pe tine sau pe tatal lui. Principiul imitatiei este mai puternic decat daca ii vei spune de zece ori, fie sa nu mai tipe, fie ca ceea ce poti face tu, el nu are voie. “De cele mai multe ori parinti spun 'eu am voie sa injur, sa tip, copilul nu! Cand eram mic, ascultam pe tata, nu tipam, nu vorbeam urat.' Este o mare greseala! Pana la 8-10 ani, copiii imita atitudinea si comportamentul parintior. Mai mult, le intra in sange, devine trasatura de personalitate”, explica Suzy Martyn, specialist in probleme de educatie, consultant si psihoterapeut specializat in probleme ale relatiei copil-parinte, cu o experienta de 25 de ani in domeniu si, nu in ultimul rand, mama a trei copii. Solutia. "Ca tie, adult, ti se intampla sa ridici tonul inteleg, dar copilul trebuie sa stie ca ceea ce faci este rau si gresit", spune Suzy Martyn. “Incepe prin a spune: 'Imi pare rau ca am ridicat vocea, imi pare rau ca am tipat, sunt putin obosita, sunt putin stresata. Am gresit!'". Stabilesti o relatie de egalitate, oferi explicatii pentru greseala ta si te plasezi pe o treapta superioara, pentru ca iti recunosti greseala. "Acum, dupa aceasta formula magica, ii poti cere copilului sa vorbeasca frumos, sa nu tipe" , sugereaza Suzy Martyn.

2. Mananci brocoli, primesti inghetata!
Problema. Esti preocupata de alimentatia copilului tau? Vrei sa manance toata portia de legume? Il convingi spunandu-i: “Daca mananci toate legumele, primesti inghetata”? Gresit! “Copilul va intelege ca mananca legume ca sa capete ceva dulce. Nu va intelege deprinderile alimentatiei sanatoase, nu va intelege rostul legumelor decat ca fiind o corvoada, pentru a ajunge la premiu” , spune Suzy Martyn. Solutia. Nu conditiona mancatul lucrurilor sanatoase cu recompense dulci. Niciodata! Evident ca un copil are nevoie de bucuria dulciurilor, dar acestea trebuie oferite pur si simplu. Desertul la masa trebuie sa fie compus din fructe sau dulciuri preparate in casa, infinit mai sanatoase decat cele din comert. Ofera-i, de rontait, morcovi, seminte si fructe. Va capata obiceiuri alimentare sanatoase. Explica-i ca nu exista optiuni la masa, ca toata lumea mananca exact ce are in farfurie.

3. Construieste-i o imagine reala despre sine
Problema. Fiica ta canta la pian. In sinea ta stii ca nu va ajunge niciodata la mai mult decat trei cantece. Se pregateste pentru serbare si te intreaba cum ti se pare “concertul”. Daca raspunzi: “Este absolut minunat, draga mea!”, ar trebui sa te gandesti de doua ori. Solutia. “Increderea in sine este un detaliu foarte important al personalitatii, care se construieste prin incurajari, prin laude, prin aprecierea efortului si a reusitelor. La fel de important pentru personalitatea copilului este si recunoasterea propriilor capacitati si a limitelor”, spune Suzy Martyn. Daca copilul va fi laudat pentru fiecare gest pe care il face, isi va construi o imagine de sine gresita si va fi extrem

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15133

3/14/2010

Page 2 of 2

de expus si vulnerabil in momentul in care va intra in competitia reala care este viata. Socul va fi foarte mare. De la cinci-sase ani copilul trebuie laudat doar daca ceea ce face merita lauda parintilor. Copilul are nevoie de critica, de justa si reala apreciere, tot asa cum are nevoie si de incurajari, dar toate trebuie sa fie pe masura varstei si a reusitelor sale. Si cine poate fi un critic mai onest si mai sincer decat parintele? Daca lauda si critica sunt reale, si corespund realitatii, copilul va intelege sa faca diferenta intre valoare si non-valoare, intre bine si rau, in ultima instanta".

4. Critica cu grija!
Problema. “Esti lenes!” sau “Esti murdar! Este murdar peste tot in urma ta!” ori “Nu esti bun de nimic, trebuie sa fiu mereu in urma ta” sunt lucruri pe care este posibil sa le fi spus copilului tau. Si este foarte gresit! Vorbe de acest gen pot parea inofensive adultilor, dar copilul le receptioneaza altfel. "Copiii, pana in pargul adolescentei si chiar dupa, vor sa fie luati in seama, in ansamblul lor. Copilul nu va intelege, prin 'esti lenes', doar ca il acuzi ca nu a dus gunoiul sau nu si-a facut curat in camera, ci va lua in sensul cel mai larg afirmatia ta. Problema este delicata si te obliga pe tine, parinte, sa fi foarte atent si cu felul in care critici, si cu ceea ce critici", spune Suzy Martyn. Solutia. Explica atunci cand il acuzi de ceva. Nu spune “Esti lenes!”, ci “Esti lenes pentru ca te-am rugat sa duci gunoiul si nu ai facut ce ti-am cerut!”. O solutie si mai buna ar fi aceea de a combina critica cu lauda. “Sunt foarte mandra de rezultatele de la matematica, dar ar fi perfect doar daca ti-ai face si curat in camera” sau “Este de toata lauda ce ai facut azi, dar o sa fiu foarte fericita daca nu vei mai intrazia la scoala”. O alta cale de a transmite mesaje critice copilului ar fi aceea de a exprima ceea ce simti tu, fata de actiunile lui. Nu spune “Esti murdar”, ci “Sunt dezamagita pentru ca ti-ai murdarit pantalonii. Imi placeau!”. Suzy Martyn sustine ca adoptarea unei astfel de atitudini are rezultate mult superioare criticii pure, mai ales la copiii mai mari.

5. Nu se spune “nu”
Problema. Suntem tentati sa oferim copiilor tot ceea ce vor, pentru a evita conflictele, si este gresit. Copiii nu trebuie sa creada ca tot ceea ce vor, obtin. Autoritatea parintelui trebuie sa fie inteleasa corect si de copil, si de adult. Este cheia de bolta si a unei bune educatii si a increderii intre copil si parinte. Inainte de impune copilului tau ceva, gandeste-te daca lucrul respectiv merita cu adevarat tratat cu “autoritate”. Daca nu, tocmai pentru a-i castiga respectul, lasa-i posibilitatea sa aleaga. Exemplu: baiatul tau de 11 ani vrea la meci, tu vrei sa mearga la o matusa. Daca timpul petrecut in familie este o chestiune cu adevarat importanta, atunci decizi si il informezi despre faptul ca va merge. Daca este o chestiune mai putin importanta, intreaba-l si lasa-l sa decida. Solutia. Gandeste-te de doua ori inainte de a-i impune ceva. Vezi daca este cazul, cu adevarat, ca decizia sa fie exclusiv a parintelui. “Cel mai important este ca atunci cand ai spus copilului ca TREBUIE sa faca un anumit lucru, sa nu revii asupra deciziei luate. Daca ai spus TREBUIE, orice negociere inceteaza. Atentie insa, ca masura sa fie una corecta si echitabila. De autoritatea parinteasca nu trebuie sa profiti, nici macar tu, parintele”, avertizeaza Suzy Martyn.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15133

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum iti ajuti copilul sa isi descopere hobby-ul?
Scris de Violeta Gherghe

Copilul tau nu are nici o pasiune? Ai vrea sa il vezi cantand la vioara in fata unui public numeros, jucand sah intr-o competitie nationala sau, pur si simplu, colectionand ambalaje de ciocolata? Poate esti deja dezamagita ca marele hobby al micutului tau sunt desenele animate sau jocurile pe calculator. Identifica, inainte de toate, motivele care au dus la asta si abia apoi poti trece la remedierea situatiei. Pentru a putea gasi o activitate care sa-i fie benefica si sa-i faca placere trebuie, mai intai, sa il lasi sa intre in contact cu cat mai multe. Foarte important este sa nu uiti niciodata ca bucuriile copilului tau vor fi si ale tale, in schimb, bucuriile tale nu intotdeauna vor fi si ale lui. Ofera-i de ales Lasa-l sa intre in contact direct cu orice activitate care il stimuleaza fizic sau mental si, cel mai important, nu alege doar lucrurile care iti plac tie. Lasa-l sa joace tenis, sa cante la pian, sa joace fotbal, sa picteze, etc. Abia dupa ce va face destule lucruri va avea de unde sa aleaga ce ii place. Si, foarte important, va decide in cunostinta de cauza. Nu te lasa influentata de lucrurile care ti-au facut placere in copilaria ta atunci cand incerci sa ii descoperi pasiunea. Daca tie ti-a placut gimnastica, nu inseamna ca puiul tau trebuie sa fie gimnast. Nu il obliga pe el sa faca ceea ce tu nu ai putut sau nu ai avut posibilitatea in copilarie. Chiar daca este sange din sangele tau, sunteti totusi personalitati diferite. Nu ii marca personalitatea mai mult decat oricum o faci, lasa-l sa dobandeasca si singur unele lucruri. Lasa-l sa aleaga singur Nu il forta sa aleaga cat mai repede ceea ce vrea sa faca: va alege el singur atunci cand va fi pregatit. Nu il influenta: daca el vrea sa devina fotbalist, tu oricum nu vei reusi sa scoti din el un doctor. Nu incerca sa il faci sa se razgandeasca in cazul in care optiunea lui nu iti este pe plac. Daca este cu adevarat o alegere proasta, il poti face, in timp, sa inteleaga asta. Bucura-te de alegerile lui Nu te arata mahnita daca lui ii place sa faca figurine din plastilina sau sa confectioneze avioane din hartie, poate va fi un sculptor sau un mare constructor de avioane. Nu trata cu indiferenta lucrurile care ii plac doar lui. Acorda timp pentru fiecare din actiunile lui si manifesta-ti intotdeauna curiozitatea pentru ceea ce face. Incurajeaza-l Sustine-l in tot ceea ce face, numai asa il poti stimula sa comunice mereu cu tine. Daca te opui lucrurilor care ii fac placere risti ca el sa le faca, totusi, pe ascuns. Ai grija sa il incurajezi numai in ceea ce poate sa faca. Daca ceea ce vrea el este irealizabil, atunci va suferi o dezamagire care il va marca profund.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5095

3/14/2010

Page 1 of 1

Impactul cuvintelor asupra celui mic
Scris de Greta Harja

Fiecare parinte isi iubeste copilul mai presus de orice pe lume, in privinta aceasta nu incape indoiala. Doar ca uneori, cand suntem nervosi sau iritati, spunem si ceea ce micutul n-ar trebui sa auda niciodata. Analog, in situatiile fericite, o lauda sosita in momentul oportun poate sa-l ajute in mod decisiv pe prichindel sa aiba o parere buna despre sine si sa aiba incredere in el. Care este, in realitate, impactul cuvintelor? Bineinteles ca micutul va face si boacane, altminteri nu ar fi copil, cum se spune. Si este firesc sa-l critici, mai ales daca l-ai avertizat in prealabil. Dar oricat ai fi de furioasa, nu-i spune niciodata "nu te mai iubesc, pentru ca ai fost obraznic!", ca sa dam numai un exemplu. De asemenea, nu prelungi critica, intrucat nu vei rezolva nimic. Potrivit unor studii efectuate in strainatate, micutul nu va putea sa-ti acorde atentie decat maximum cinci-sase minute, dupa care creierul sau nu mai este in masura sa proceseze toate informatiile. In schimb, cu siguranta ii creezi angoase... In mod similar, ai putea avea temeri legate de alinturi si de rasfat in general. Nu cumva este prea mult, nu cumva risti ca micutul tau sa fie un razgaiat? Ei bine, nu este deloc obligatoriu sa se intample astfel. In primul rand, trebuie sa-ti respecti copilul (astfel se pun bazele respectului de sine) si sa scoti in evidenta in egala masura realizarile si micile sale esecuri. Numai in felul acesta va invata sa se aprecieze si sa stie de ce este capabil. Pentru ca tot vorbim de respect de sine, nu incuraja niciodata competitia intre frati. Contrar unei prejudecati destul de larg raspandite, nu vei reusi sa-i stimulezi astfel, ci, in cazul cel mai rau, sa-i starnesti unul impotriva celuilalt. Fratii nu trebuie sa se afle niciodata, in nici o circumstanta, de parti diferite ale baricadei, pentru ca ei sunt o echipa si astfel trebuie sa ramana. Copiii trebuie sa aiba intotdeauna la dispozitie cel putin doua variante dintre care sa poata alege; incurajeaza-l pe cel mic sa-si faca prieteni cat mai multi. Nu vorbi niciodata in termeni depreciativi despre acestia din urma in prezenta copilului; daca ti se pare ca acestia nu reprezinta un anturaj optim, procedeaza in asa fel incat sa eviti intalnirea lor.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5180

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum procedezi cand copilasul tau este ingrijorat?
Scris de Greta Nita

Este adevarat: copiii nu au de achitat facturi si note de plata, nu gatesc si nu au sefi care sa-i apostrofeze atunci cand li se pare ca nu isi indeplinesc destul de repede sau bine sarcinile primite. Dar, asemeni adultilor, si micutii au grijile lor, care nu trebuie, in nici un caz, subestimate sau tratate cu prea mare usurinta. Daca simt ca nu li se acorda importanta, prichindeii vor suferi si, cu timpul, se vor inchide in sine. Bineinteles, in functie de personalitatea si temperamentul fiecaruia, un copil poate fi mult mai sensibil si predispus la a-si face griji decat un altul de aceeasi varsta. Iti vei da seama destul de repede in ce categorie se incadreaza copilasul tau. Nu este cazul sa iti pui semne de intrebare in cazul in care observi ca micutul tau este mai "prapastios". Cu tact, ii vei putea risipi temerile si astfel el va avea mai multa incredere in sine, intampinand cu mai mult curaj provocarile ulterioare ale vietii.

Care sunt motivele de ingrijorare ale copiilor?
Raspunsul la aceasta intrebare depinde in mod direct de varsta copilului si de stadiul sau de dezvoltare emotionala. Ca regula generala, copiii isi fac griji in legatura cu temele, lucrarile de control, schimbarile care se petrec in corpul lor (asta la pubertate si in adolescenta), faptul ca echipa de fotbal din care fac parte a pierdut un meci important, s-a certat cu unul din prieteni, si asa mai departe. Lista este lunga si, de asemenea, pe masura ce copiii cresc, potentialele motive de ingrijorare se diversifica; bunaoara, tinerii aflati la varsta adolescentei sunt preocupati si de ceea ce se intampla in lume: terorism, razboaie, incalzirea globala, poluarea, specii de animale aflate pe cale de disparitie, dezastre naturale. Despre toate acestea ei invata la scoala si nu este deloc exclus ca problema sa-i preocupe si sa-i ingrijoreze; cu atat mai mult cu cat inca nu-si pot da seama in ce masura situatia respectiva ii va afecta pe ei.

Cum il poti ajuta?
Bineinteles, cel mai important lucru este comunicarea. Este important ca micutul sa stie ca esti intotdeauna disponibila sa stai de vorba cu el atunci cand are nevoie de tine si ca te intereseaza tot ceea ce are legatura cu el. Adica, nu numai aspecte legate de scoala, note si lectii, ci si cele care se refera la activitatile extrascolare, hobby-uri, relatia cu prietenii lui. In cazul in care copilul este mai introvertit, il poti intreba tu insati cum decurg lucrurile. Cu atat mai mult este bine sa faci acest lucru daca il vezi ca este mai tacut sau mai preocupat. Daca este mai retinut, incurajeaza-l sa-ti spuna ce are pe suflet, insista pe detalii (de multe ori, acestea fac diferenta) si spune-ti parerea. Poate ca nu esti in masura sa-l ajuti in mod concret, insa cu siguranta ii va face bine sa vorbeasca despre ceea ce are pe suflet si sa te simta aproape. Indiferent despre ce este vorba, nu te grabi sa-i dai dreptate inainte de a auzi totul. Unii parinti au tendinta de a face acest lucru, numai pentru a nu-l mai vedea pe cel mic suparat. Dar in felul acesta nu-l ajuti cu nimic, ba dimpotriva. Aratandu-i ca a gresit (cand este cazul), vei putea sa-l indrumi spre gasirea unor solutii optime pentru a iesi din impas. In general vorbind, nu te oferi sa-i rezolvi tu problema; in cel mai bun caz, puteti cauta impreuna solutii. Astfel, il vei invata sa-si asume responsabilitatea si sa faca un nou pas catre independenta. Atunci cand sursa temerilor sale o constituie problemele care se petrec pe glob, discutati despre ele. Ofera-i informatii (incercand sa-l scutesti de amanuntele teribile, acolo unde este cazul) si arata-i ca sunt toate sansele sa nu fie expus in mod direct, sau oricum, nu cu urmari de natura sa-l sperie. De asemenea, tine cont ca, de multe ori, copiii isi fac tot felul de griji in legatura cu lucruri care s-au petrecut deja. Bunaoara, daca fiica ta este nemultumita de faptul ca nu a primit rolul printesei in piesa de la scoala si isi face griji ca partitura pe care a primit-o nu este semnificativa, nu poti face prea multe. Spune-i ca intelegi ca este suparata, dar ca, in mod sigur, si rolul pe care l-a primit este unul important si solicitant. Nu incerca sa o consolezi spunandu-i ca vor mai fi si alte piese de teatru; nu o ajuta in acest moment. Cere-i detalii despre rolul pe care-l are si arata-i aspectele interesante si provocatoare ale acestuia. Eventual, ofera-te sa o asisti cand repeta; cu siguranta o va motiva si-i va mai risipi temerile. Ca nota de ansamblu, fara a minimaliza problema copilului, arata-i ca aceasta are solutii si ca nu este decat cel mult o problema de timp pana cand le va descoperi; singur sau cu ajutorul tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7421

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa stimulezi intelectul micutului tau
Scris de Greta Harja

Fiecare mama isi face tot felul de planuri pentru copilul sau, chiar inainte ca acesta sa se nasca. Ne imaginam cum va arata, cum va merge la scoala (unde, fireste, va fi cel mai bun elev), ce facultate va urma si cum isi va construi o cariera solida... Am vrea sa fim langa el mereu, sa-l sprijinim si sa-i impartasim din experienta noastra, dar de la moment dat, nu mai este posibil. Pana atunci insa, il putem ajuta sa-si stimuleze gandirea si creativitatea, chiar daca nu merge inca la scoala... Pregatirea intelectuala a micutului nu tine numai de studiu, lecturi suplimentare si exercitii de matematica. Spiritul si corpul trebuie sa colaboreze, iar rezultatele se vor vedea numai in timp. Cu alte cuvinte, nu este deloc prea devreme sa incepi sa te ocupi de acest lucru! Intelectul este influentat de alimentatie Este foarte important ca in hrana micutului sa se regaseasca alimente bogate in proteine, care il ajuta sa aiba energie si previn riscul anemiei (aceasta afectiune se caracterizeaza, intre altele, prin incapacitate de concentrare). Pestele, deosebit de bogat in acizi grasi Omega 3 (esentiali pentru functionarea optima a creierului) nu trebuie sa lipseasca din alimentatia copilului, cel putin de trei-patru ori pe saptamana. Un studiu realizat de medicii pediatri americani a evidentiat faptul ca micutii care mananca peste cu regularitate obtin rezultate mult mai bune la scoala si isi dezvolta vocabularul mai repede, comparativ cu altii care nu consuma frecvent peste. Fructele, legumele si produsele lactate sunt de asemenea importante pentru functionarea optima a organismului, evitarea oboselii si stimularea capacitatii de concentrare. Insa pestele ocupa, cu siguranta, primul loc. Din fericire, acesta poate fi preparat in foarte multe feluri, asa incat nu exista riscul ca prichindelul sa se plictiseasca si sa-l refuze. Stimularea gandirii Sa presupunem ca un om are un talent nativ incredibil pentru jocul de fotbal. Daca nu-i cunoaste regulile si nu se antreneaza intens, va fi inca unul dintre cei despre care se spune: "pacat de el, avea potential si promitea mult... "Asa se intampla si in cazul educatiei scolare. Poti avea un copil extrem de capabil, dar, daca aptitudinile nu ii sunt stimulate si fructificate corespunzator, nu va evolua asa cum ar putea sa o faca. Este datoria parintilor sa puna bazele unei dezvoltari intelectuale optime a micutului. Chiar daca nu merge inca la gradinita, copilul trebuie sa stie sa asculte ce i se spune, sa observe, sa puna intrebari si sa faca schimb de informatii. De aceea, trebuie sa te asiguri ca il antrenezi in conversatii, il deprinzi sa observe ce se intampla in jurul lui si sa sintetizeze informatiile - chiar si la varsta lui. Nu este prea mic pentru asa ceva. Numarati impreuna masinile din parcare, colectionati frunze uscate cand mergeti in parc (alegandu-le pe cele cu un colorit aparte), jucati mici jocuri de cuvinte ("Cine spune cele mai multe cuvinte care incep cu litera A") si asa mai departe. Bineinteles ca nu este simplu, mai ales ca micutii nu-si dau seama de importanta insusirii acestor notiuni si prefera sa se joace. Secretul consta in a-i prezenta totul la modul cat mai simplu, astfel incat sa nu perceapa genul acesta de activitati ca pe o povara.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5223

3/14/2010

Page 1 of 1

Copii inteligenti... emotional
Scris de Elena Soare

"Regulile se schimba. Suntem judecati dupa un nou criteriu: nu dupa cat de destepti suntem sau dupa experienta, ci dupa felul in care ne cunoastem pe noi si pe cei din jur", spunea psihologul Daniel Goleman, referindu-se la inteligenta emotionala (IE). "Presupune sa fii empatic cu celalalt, sa-ti stapanesti starile afective negative in special, sa nu te lasi coplesit de o situatie, sa fii un bun receptor in comunicare", adauga psihologul Smaranda Grosu. IE ne ofera solutia multor probleme cu care ne confruntam in familie si in societate. Ne vom opri astazi asupra implicatiilor pe care le are in evolutia copiilor. Familia este aceea care ofera baza formarii unei inteligente emotionale. In acest cadru intim copilul invata ce sunt sentimentele si despre cum reactioneaza cei din jur la sentimentele sale, ce sunt dorintele si temerile si cum sa le exprime sau sa le stapaneasca. Psihologul Smaranda Grosu spunea ca "unii parintii nu au in vedere aceasta latura in educatia copiilor, iar acestia intampina greutati in a se intelege pe ei si pe cei din jur. Este astfel zdruncinata increderea lor in sine, una dintre cele mai importante trasaturi psihologice ale unei persoane." Modul in care parintele isi exteriorizeaza sau isi stapaneste emotiile si celelalte stari sufletesti influenteaza in mod pozitiv sau negativ inteligenta emotionala a copilului. S-au realizat numeroase studii care au aratat ca mediul in care este crescut cel mic - disciplina severa, indiferenta sau caldura - isi lasa amprenta asupra vietii sale emotionale. Recent s-a aratat cat de mult este influentat copilul de coeficientul de IE al parintilor sai. Cercetarile facute de Carole Hooven si Jhon Gottman de la Universitatea din Washington au scos la iveala faptul ca, atunci cand acesta este ridicat, copilul se bucura de intelegerea familiei sale. La inceputul studiului copiii care au participat la acest studiu aveau 5 ani, iar la sfarsitul acestuia aveau 9 ani. Pentru a observa nivelul de comunicare parinte-copil, li s-a propus parintilor sa le explice copiilor un nou joc video. Lucru relativ simplu, dar care a scos la iveala comportamentul inadecvat al parintilor. Unii parinti au fost aroganti, si-au pierdut rabdarea, au tipat, mergand pana la a-i face "prosti". Altii insa, au avut rabdare, s-au apropiat de lumea lor si i-au ajutat astfel sa inteleaga jocul. Dupa problemele de comunicare intalnite se disting trei feluri de parinti: Cei care ignora problemele emotionale ale copilului. Le trateaza ca pe ceva normal si asteapta ca acestea sa treaca fara ca ei sa intreprinda nimic. Nu se folosesc de astfel de momente pentru a crea o punte de legatura intre ei si copil. Cei care sunt prea comozi pentru a se implica in problemele celui mic. Acestia observa starea emotionala prin care trece copilul, dar il lasa sa se descurce singur. Ca si cei din prima categorie, nici acesti parinti nu ofera raspuns copilului la problemele sale. Cei dispretuitori, care nu respecta sentimentele copilului. Astfel de parinti il dezaproba si sunt duri atat verbal cat si prin pedepse. Tipa si nu accepta comentarii din partea lor, taindu-le brusc orice incercare prin replici de genul: "Nu-mi raspunde!". Mai sunt parintii care vad in problemele emotionale ale copilului sansa de a deveni "mentorii" emotionali ai acestuia. Iau viata sa interioara in serios si incearca sa-l inteleaga si sa-l ajute. "Ce s-a intamplat? Esti suparat pentru ca Ionut te-a jignit? Dar de ce te-a jignit? L-ai suparat cu ceva?" Dupa ce parintele afla intreaga poveste, isi indeamna copilul sa nu fie ranchiunos, dar in acelasi timp sa-si exprime sentimentele: "Spune-i ca te-a jignit, iar apoi propune-i sa va jucati impreuna." "Prin aceasta atitudine - cea mai indicata in educatie - copilul invata sa-si constientizeze sentimentele, sa le exprime, sa nu se simta vinovat pentru ele, sa elimine ranchiuna si sa-si cultive abilitatea de a remedia <<situatiile criza>> pentru el. Aceste aspecte sunt foarte importante in cultivarea IE la copil si presupun o relatie afectoasa, empatica intre cei doi", spune psihologul Smaranda Grosu. In concluzie, copiii care provin din parinti cu un coeficient ridical al IE sunt mai sociabili, mai prietenosi, se acomodeaza mai bine cu scoala si profesorii, isi pot concentra atentia mai bine si pot invata mai repede, sunt echilibrati, cu scopuri si idealuri de viata mai bine fixate." "Copiii care provin din parinti cu un coeficient de inteligenta emotionala redus vor putea sa compenseze acest deficit al personalitatii lor odata cu dobandirea experineti de viata (pentru ca viata este complexa si fascinanata, oferindu-ne de multe ori conjuncturi in care sa ne imbunatatim punctele slabe), dar vor suferi mai mult. Este important ca parintii sa nu lase evolutia copiilor la voia intamplarii si merita sa investeasca in educatia lor tot ce au mai bun. Astfel se vor bucura de un copil foarte reusit si de o transformare interioara pe masura", incheie psihologul Smaranda Grosu.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5327

3/14/2010

Page 1 of 2

Fereste-ti copilul de capcanele Internetului
Scris de Greta Harja

Internetul constituie una dintre cele mai complexe surse de informatii atat pentru adulti, cat si pentru copii. Acestia din urma pot afla multe lucruri interesante din cele mai diverse domenii adaptate varstei lor, isi iau informatii necesare pentru pregatirea temelor, comunica si, in functie de preferinte, se antreneaza in diferite jocuri cu caracter educational. Problema este insa ca, intr-un mediu caracterizat in primul rand de cuvantul "varietate", pot aparea si capcane sau tentatii periculoase pentru un copil a carui personalitate este in plin proces de formare. Ca mama, va trebui sa acorzi o atentie deosebita in aceasta directie: ce site-uri viziteaza, cu cine discuta on-line si despre ce subiecte. Daca-i acorzi prea multa libertate in sensul acesta, s-ar putea dovedi daunator pentru el sau chiar periculos. World Wide Web-ul este o retea vasta de biblioteci virtuale. Nu toate informatiile care pot fi accesate sunt indicate la o anumita varsta. De exemplu, sa presupunem ca un copil de 7-8 ani foloseste un motor de cautare (de exemplu Google sau Yahoo!) pentru a gasi informatii referitoare la un joc Lego, dar din neatentie tasteaza "legs" (n.r. - picioare, in limba engleza). Evident, va fi directionat catre mii de site-uri care contin materiale de acest gen - iar unele dintre ele pot avea continut pornografic. Este adevarat ca unele site-uri de acest gen nu permit accesul persoanelor sub 18 ani, dar nu te poti baza pe asta. Cea mai buna protectie a copilului esti chiar tu. Discutand adesea cu el despre posibilele pericole care apar pe Internet si urmarind discret ce site-uri acceseaza, il vei ajuta sa invete sa navigheze in deplina siguranta. Pericolul poate veni din "camera" de chat Dupa cum probabil stii, camera de chat este o optiune oferita de numeroase site-uri in vederea discutiilor virtuale desfasurate in spatiu si timp real. Participantii pot fi grupati in functie de aria de interes sau de subiect. In principiu, este o metoda extraordinara de a cunoaste oameni de pretutindeni, de a afla informatii noi si nu in ultimul rand, de a exersa limbile straine. Din aceste motive, foarte multi copii si adolescenti prefera sa-si petreaca timpul in acest mod. Tocmai de aici ar putea aparea problemele... nimeni nu stie cine se ascunde in spatele unei simple porecle. La varsta aceasta, copiii sunt nerabdatori sa comunice, sa impartaseasca impresii si sa faca schimb de informatii si opinii cu cei care au preocupari asemanatoare. Problema este ca sunt si foarte vulnerabili, deci exista riscul de a intra in discutii cu persoane dubioase. Psihologii americani avertizeaza ca cei mai expusi sunt copiii care petrec mult timp pe Internet, cei care se simt singuri, au probleme familiale si sunt dornici sa aiba cat mai multi prieteni. Tocmai de aici pot aparea problemele, micutii fiind foarte influentabili. Nu este suficient sa-l inveti sa nu-si dea datele personale sau numarul de telefon - din pacate, s-au gandit si altii la aceasta posibilitate, oferindu-le copiilor varianta de a-i suna ei insisi, adesea la numere netaxabile, pentru a comunica. Semnale de alarma Exista unele semne de avertisment care iti pot indica faptul ca micutul acceseaza site-uri cu continut destinat exclusiv adultilor sau discuta in camera de chat cu oameni pe care ar trebui sa-i evite: • petrece tot mai mult timp pe Internet, mai ales noaptea; • inchide computerul cand apari subit in camera lui; • telefoane de la necunoscuti sau cadouri sosite prin posta (in acest ultim caz verifica riguros de la ce firma provin - poate fi fictiva). Problema cumparaturilor online Tot mai multe site-uri folosesc optiunea aceasta, prin care permit clientilor sa comande anumite produse care vor fi livrate acasa si platind prin cartea de credit. Fii deci atenta sa nu aiba la indemana cartea ta de credit - este suficient sa stie numarul acesteia pentru a opera achizitia a cine stie carui produs care i-a atras atentia. Tentatiile sunt numeroase, mai ales pe site-urile care au ca public tinta copiii: jocuri, diferite accesorii, haine si asa mai departe. Nu-ti spun ca nu e bine sa aiba tot ce-si doreste - dimpotriva! Dar avand la dispozitie cartea de credit, ii va fi greu sa-si stabileasca o limita. Mai mult decat atat, ideea in sine, de a folosi cartea ta de credit fara sa-ti spuna implica o problema. Ia acest lucru in consideratie si trateaza si cauza, nu numai efectul. Redu la maxim riscul

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5277

3/14/2010

Page 2 of 2

Din fericire, exista o serie de modalitati pentru a reduce sau controla accesul copilului la materiale destinate exclusiv adultilor, precum si pentru a-l feri de pericole de genul celor prezentate anterior. Expertii sunt in unanimitate de acord ca cea mai buna metoda este sa urmaresti, discret dar constant, site-urile pe care le viziteaza si sa-i vorbesti despre riscurile existente. Aproape toti furnizorii de acces Internet ofera posibilitatea de a controla sau de a bloca anumite optiuni. De asemenea, exista si o serie de filtre, prin care blochezi accesul la site-uri care contin anumite cuvinte-cheie. Intereseaza-te ce provider iti ofera aceste servicii si aboneaza-te. Jocurile in retea pot crea dependenta O alta potentiala problema o constituie jocurile. Internetul ofera o gama extrem de variata de jocuri, atat individuale cat si in retea. Acestea din urma sunt cele mai periculoase din punct de vedere al faptului ca micutul poate dezvolta dependenta de ele. De obicei, astfel de jocuri se desfasoara la nivel global, participantii fiind din toata lumea. Este unul dintre aspectele care le fac irezistibile - ideea lui ca "se lupta" cu straini si se dovedeste mai bun decat acestia. Jocurile de acest gen pot fi incredibil de sofisticate si administratorii le perfectioneaza in permanenta, creand mereu noi optiuni si strategii provocatoare. De aici apar si tentatiile, iar dependenta apare ca un efect gen "bulgare de zapada", insinuandu-se pe nesimtite. Daca-l auzi pe copil spunand ceva de tipul "mai joc numai o runda si gata", dar continuand de fapt si dupa incheierea rundei, este un semn ca a aparut o problema. Ce poti face? Sa-i interzici accesul la jocul respectiv nu este o solutie pe termen lung si nu rezolva lucrurile. Va gasi cu siguranta alte jocuri sau se poate duce la un Internet cafe. Prin urmare, incearca sa-l directionezi cu blandete, fara a-l constrange, spre jocuri cu real potential educativ. Jocul de sah sau cele de cultura generala reprezinta o optiune recomandabila. Sahul, care se poate juca fie individual (avand drept adversar chiar soft-ul in sine), sau in retea, este recunoscut ca fiind prin excelenta "sportul mintii", dezvoltand intuitia, logica si rapiditatea in gandire. In aceeasi nota, jocurile tip test de cultura generala sunt cat se poate de benefice. Isi va imbogati cunostintele, se va simti mereu provocat sa-i depaseasca pe ceilalti (aceste jocuri se bucura de o imensa popularitate in spatiul virtual). De asemenea, multe site-uri ofera si premii, constand de obicei in carti si astfel copilul isi va dezvolta implicit apetitul pentru lectura. O alta varianta ar fi testele de limba straina, care sunt si ele foarte raspandite. Cateva recomandari practice pentru a-ti proteja copilul Iata cateva sfaturi usor de aplicat, care te vor ajuta sa-l feresti pe copil atat de tentatiile unor materiale destinate adultilor, cat si de pericole. Deprinde-l sa respecte urmatoarele reguli cand navigheaza pe Internet si lamureste-l ca este pentru siguranta lui: • niciodata nu se dezvaluie datele personale pe Internet (adresa, numarul de telefon, scoala unde invata); • se foloseste doar o parola, niciodata numele adevarat; • nu este indicat sa se intalneasca cu o persoana cunoscuta pe chat; • nu se transmit fotografii; • nu se raspunde eventualelor mesaje de amenintare primite; • este bine sa le spuna imediat parintilor daca ceva i se pare ciudat sau infricosator in comunicarea cu cineva de pe chat; • daca are un nou "prieten" virtual, este recomandabil sa ti-l prezinte - in aceeasi maniera. Ce ar trebui sa faci tu? • in cazul in care nu esti familiarizata cu computerul, invata sa-l folosesti si sa verifici site-urile accesate de copil; • tine computerul in sufragerie, de exemplu - nu in camera copilului, unde ti-ar fi mai greu sa-l urmaresti; • ia-l in serios daca iti spune ca i se pare ceva in neregula in discutia cu un "prieten" cunoscut online; • daca tine neaparat sa stea de vorba pe chat, e bine sa fii si tu in preajma; • urmareste facturile de la telefon si de la accesul la Internet - daca au inregistrat cresteri semnificative, afla ce numere au fost apelate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5277

3/14/2010

Page 1 of 2

Intrebari complicate, raspunsuri si mai si...
Scris de Roxana Luca

Atunci cand este vorba de copii si de curiozitatea lor, pot aparea intrebari stranjenitoare, de genul: "Ce mananca un vierme?", "De ce cerul este albastru?", "De ce apa nu are culoare?", "De unde vin bebelusii?". A raspunde intrebarilor adresate de micuti, face parte din rolul tau de parinte si trebuie sa iei aceasta sarcina in serios. Iata o lista de patru intrebari frecvente puse de micuti si raspunsuri posibile, pe care poti sa le dai pentru fiecare.

De unde vin bebelusii?
Inainte ca tu sa ii poti divulga acest secret, copilul tau trebuie sa fie la o varsta la care stie despre relatiile sexuale si despre sistemul de reproducere. Incepe prin a-i spune ca a crescut in burtica ta, iar, apoi, a iesit la lumina. Acest raspuns il va ghida, probabil, spre intrebarea "Cum a ajuns el acolo". Atunci cand micutul iti pune genul acesta de intrebari exacte, se poate spune ca este pregatit pentru a intelege detaliile acestui subiect. Nu te jena sa folosesti cuvantul "penis" pentru a-i explica cum functioneaza spermatozoizii si ovulele. Daca iti este greu sa ii vorbesti despre astfel de lucruri, cumpara-i o carte despre corpul uman. Ai grija ca aceasta sa aiba imagini si sa fie adecvata varstei lui!

Exista Mos Craciun?
Raspunsul este greu de dat, mai ales atunci cand micutul a crescut si a inceput sa auda parerile prietenilor, care au realizat ca Mosul nu incape pe horn. Daca prichindelul iti pune aceasta intrebare, ai de ales: fie il lasi sa mai creada in Mos Craciun, fie il dai in "vileag" pe "Barbosul cu cadouri". Cand faci alegerea, tine cont de varsta pe care o are copilul tau. Axeaza-te pe spiritual sarbatorilor si spune-i ca Mos Craciun este in fiecare dintre noi, atat timp cat ne place sa daruim. Poti chiar sa ii ceri ajutorul pentru a transmite magia Craciunului fratilor sai mai mici.

Ce este moartea?
Aceasta intrebare apare atunci cand intervine moartea cuiva drag, fie ca este vorba de bunici sau de un animalut de companie. Daca spui ca cel drag a plecat, nu il va ajuta pe micut. Ba dimpotriva, ar putea crede ca a plecat din vina lui. Mai bine ii spui ca bunicul era foarte bolnav si suferea, iar acum se afla intr-un loc in care este fericit. Insista pe aspectul ca odata plecata, fiinta draga nu va mai reveni.

De ce trebuie sa divortezi de tata?
Daca micutul te-a auzit cum te certai cu partenerul, s-ar putea sa creada ca veti divorta. Poti incepe prin a-i explica ca este doar o mica disputa si ca este normal ca oamenii sa nu se inteleaga mereu. In cazul in care sunteti in proces de divort, explica-i micutului ce se intampla, si, eventual, ca unul dintre parinti trebuie sa paraseasca casa. Incerca sa il faci sa inteleaga si faptul ca divortul nu are nimic de a face cu el si ca atat tu, cat si tatal sau, il iubiti la fel de mult. Atunci cand ii oferi micutului raspunsuri, poti lua in considerare trei reguli de baza:

Fii sincera si clara
Exista anumite concepte, pe care copii nu le inteleg, cum ar fi, de exemplu, sexul. Asigura-te ca folosesti cuvantul potrivit pentru a fi sigura ca a inteles exact despre ce e vorba. Nu ii spune lucruri neadevarate. Da-i un raspuns deschis si tine cont de lucrurile pe care le stie deja despre acest subiect. Va trebui, probabil, sa clarifici lucrurile, in cazul in care nu a fost informat corect de amicii lui.

Nu-i ignora intrebarile

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8357

3/14/2010

Page 2 of 2

Desi vei fi tentata sa eviti intrebarile dificile sau sa te faci ca nu le-ai auzit, nu este cea mai corecta metoda pe care o poti adopta. Nu reactiona ca si cum intrebarile micutului ar fi lipsite de importanta sau banale. Copilul va ramane cu nelamuriri si va incerca sa afle raspunsuri din alta parte. Este mai bine ca tu, in calitate de mama, sa incerci sa ii clarifici nelamuririle. Incurajeaza-l si ofera-i cele mai bune raspunsuri.

Ascunde-ti stanjeneala
Ramai increzatoare si stapana pe situatie. Daca demonstrezi nervozitate sau esti iritata cand micutul iti pune intrebari, nu exista indoiala ca el va remarca acest lucru si, astfel, l-ai pune si pe el in dificultate. Gaseste un moment in care puteti discuta serios aceste chestiuni si acorda-ti timp pentru a elabora un raspuns concret, in cazul in care nu esti sigura pe tine.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8357

3/14/2010

Page 1 of 1

Va fi copilasul tau un invingator?
Scris de Greta Nita

Ca parinte, este firesc sa-ti doresti tot ceea ce este bine pentru copilul tau. Numai ca acest lucru poate avea conotatii diferite de la caz la caz, iar din dorinta de a-l ocroti si a-l ajuta, sa-i faci, de fapt, mai mult rau. Mai precis, este vorba despre modul in care se dezvolta un copil din punct de vedere psihologic si despre increderea pe care o va dobandi, mai tarziu, in ceea ce-l priveste. Nu trebuie sa te gandesti ca este prea devreme pentru acest lucru. Dincolo de vorba din batrani care spune ca "educatia incepe din fasa", psihologii sunt de parere ca primii sapte ani de viata au un caracter definitoriu in ceea ce priveste evolutia micutului in plan emotional. Increderea in sine este un factor esential pentru orice individ si deriva din constientizarea faptului ca este capabil sa realizeze diferite lucruri si sa se achite de sarcini. Cu alte cuvinte, micutii devin increzatori in fortele proprii, nu neaparat atunci cand parintii le spun ca sunt niste copii minunati, ci mai ales atunci cand constientizeaza ca au realizat ceva fara ajutor, oricat de lipsita de semnificatie ar fi, in aparenta, chestiunea respectiva. Bineinteles, le va prinde bine sa fie incurajati si laudati de mami sau de tati, insa este cu atat mai bine cu cat acest lucru se intampla in momentul in care ei depun un efort sau dobandesc noi abilitati. Fie ca este vorba despre spalatul pe dinti sau mersul pe bicicleta, copiii vor ajunge sa se cunoasca mai bine si sa fie mai optimisti cand vor vedea ca sunt in stare sa faca singuri diferite lucruri pentru care, pana mai ieri, aveau nevoie de aportul parintilor. Cu fiecare asemenea "cucerire", increderea copilului creste. In context, parintii isi pot aduce contributia, oferindu-le copiilor diverse oportunitati de a-si pune in valoare abilitatile recent dobandite. Nu este nici o problema daca se mai intampla sa greseasca; ei trebuie incurajati sa continue pana cand vor reusi. Cu cat parintii isi vor manifesta mai mult interesul pentru straduintele copilului, cu atat motivatia acestuia va creste. In ce consta contributia parintilor? Situatia poate fi mai delicata in ceea ce priveste rolul pe care il aveti tu sau partenerul tau. Pe de o parte, este important sa te asiguri ca prichindelul nu este periclitat in vreun fel din punct de vedere fizic in decursul incercarilor sale; pe de alta parte insa, este recomandabil sa nu intervii decat daca este evident ca are nevoie de ajutor. Spre exemplu, daca intr-o dimineata vrea sa-si pregateasca singur sandvisul, pune-i la dispozitie toate ingredientele si spune-i ce are de facut, apoi lasa-l pe el sa incerce. Poate ca nu-i va reusi din prima incercare, dar nu-l dezarma. De fapt, evita orice afirmatie cu tenta critica si care nu il ajuta. Este posibil sa ajunga la concluzia ca nu este capabil sa-si faca singur un sandvis... ceea ce nu ar fi de dorit. Cateodata, se poate intampla ca, in ciuda sprijinului tau, copilul sa se simta descurajat si sa aiba tendinta de a abandona. Incurajeaza-l sa-si reia activitatea, deoarece, in felul acesta, va invata sa nu-si piarda increderea in fata obstacolelor, lectie care ii va fi de folos pe parcursul intregii vieti. Tocmai de aceea, este important ca parintii sa evite capcana hiperprotectiei. Din dorinta de a-l ajuta pe cel mic si de a-i oferi tot ceea ce este posibil, parintii pot ajunge sa faca si greseli. Pe termen lung, nu este deloc benefic pentru micut sa stie ca parintii sunt in permanenta in spatele lui si il ajuta sa duca orice activitate la bun sfarsit. De cele mai multe ori, parintii hiperprotectori au avut parte, in propria copilarie, de una dintre cele doua extreme: fie parintii lor au procedat in mod similar in ce-i priveste, fie dimpotriva (si cea mai frecventa situatie) - s-au aratat foarte severi, interzicandu-le numeroase lucruri sau pedepsindu-i atunci cand li se parea ca acestia nu fac fata standardelor. Dorinta lor este ca acum, ajunsi la randul lor parinti, sa nu repete aceste greseli. Dar nu intotdeauna aceste bune intentii ajung sa se concretizeze si sa dea rezultatul scontat... O alta greseala pe care o fac parintii este de a se gandi ca, macar cand este mic, prichindelul trebuie ajutat in orice face. Abordarea nu este corecta, insa: copilul trebuie ajutat sa indeplineasca singur anumite lucruri. In caz contrar, urmarile nu vor fi dintre cele mai fericite: copilul va ajunge sa fie un rasfatat si nu va avea niciodata incredere in sine. Tendinta de a abandona dupa prima nereusita se va dovedi, in adolescenta si mai tarziu, destul de pronuntata, iar copilul va prefera ca traiectoria vietii lui sa fie una banala si previzibila. Aceasta pentru ca ii va fi in permanenta teama sa-si asume riscuri sau sa se confrunte cu situatii inedite, neavand incredere in fortele sale. Desigur, parintii nu trebuie sa cada nici in extrema cealalta, aratandu-se prea severi sau bombardandu-l pe micut cu exemple ale altor copii, aparent mai cuminti sau mai sarguinciosi decat el. In timp, consecintele se vor dovedi asemanatoare celor prezentate in cazul parintilor hiperprotectori. Echilibrul reprezinta intotdeauna cea mai buna alegere.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5097

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilasul tau va fi cel mai istet!
Scris de Greta Nita

Atunci cand ai aflat ca esti insarcinata, ai trait niste clipe cu adevarat extraordinare. Emotii, teama inerenta de necunoscut si, dincolo de toate acestea, iubire. Iubire si o duiosie care pana acum ti-a fost necunoscuta. Si bineinteles ca incepi sa-ti faci planuri; nici nu s-a nascut inca si in mintea ta este deja student... Este firesc sa se intample astfel; orice mama isi doreste un viitor cat mai bun si mai luminos pentru bebelusul ei. Ai vrea sa fie inzestrat si talentat, insa, dupa ce euforia trece, redevii rationala si iti schitezi un plan de actiune. Stiai oricum, inca dinainte de a ramane insarcinata, ca exista o serie de metode la care poti recurge pentru a stimula activitatea cerebrala a bebelusului tau. Iata care sunt lucrurile pe care le poti face in acest sens. Pentru inceput, asigura-te ca esti sanatoasa si ca sarcina decurge normal. Daca fumezi sau bei cafea, renunta la aceste obiceiuri (sau redu-le cat mai mult posibil). Ia vitamine prenatale, conform prescriptiei medicului, nu neglija activitatea fizica (desigur, la nivelul pe care ti-l poti permite in noua ta stare), dar nu cadea in capcana de a incerca sa aplici toate sfaturile pe care le citesti in reviste, carti sau pe site-urile specializate. Nu vei reusi decat sa te enervezi. Trebuie sa te obisnuiesti sa faci o selectie si sa iei numai ceea ce te intereseaza. Vorbeste cu burtica ta. Farama de om care se dezvolta in corpul tau este mult mai sensibila si mai receptiva decat ai putea crede. Ai auzit, cu siguranta, ca este bine sa asculti muzica clasica pe parcursul sarcinii (s-ar parea ca sonatele pentru pian ale compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart sunt cele mai indicate). Dincolo de aceasta, citeste-i povesti si stati, pur si simplu, de vorba. Nu-ti va veni sa crezi cand, numai cateva luni mai tarziu, bebelusul tau se va dovedi foarte atent si receptiv la tot ceea ce se intampla in jurul sau. Pentru ca micutul intelege ceea ce aude si creierul sau proceseaza informatiile mai eficient decat ai putea banui, nu irosi aceste insusiri si transforma-le in avantaje. In masura in care acest lucru este posibil, dupa ce se va naste bebelusul, este bine sa-l alaptezi. Pe langa senzatia de securitate si afectiune pe care o vei transmite bebelusului, ii vei asigura si anticorpii de care are nevoie pentru a se dezvolta armonios. Aceasta nu inseamna ca, daca nu poti alapta, copilasul va avea vreo problema. Medicul pediatru iti va spune cum trebuie sa il hranesti pentru a nu fi privat de nici un element nutritiv esential. Straduieste-te sa-i pui la dispozitie jucariile adecvate varstei sale, care sunt de natura sa-i stimuleze simturile vizual, optic si tactil, precum si trasaturi cum ar fi imaginatia si atentia distributiva. Ar fi bine sa va jucati impreuna si sa nu-l lasi prea multa vreme singur. Se va simti mult mai in siguranta si, astfel, va putea sa-si canalizeze intreaga atentie spre activitatea sa preferata: jocul, care se poate transforma intr-un excelent mijloc de invatare. Bineinteles, este esential sa-i vorbesti in continuare, cat mai mult cu putinta. Aceasta, chiar daca ai sentimentul ca vorbele tale trec pe langa el, intrucat nu da impresia ca ar intelege ceva. De fapt, nici n-o face; dar, asa cum spuneam mai sus, creierul sau receptioneaza si prelucreaza informatiile. Faptul ca micutul tau se va dovedi un vorbaret precoce nu va fi, cu siguranta, intamplator... In aceeasi nota, este bine sa-ti modulezi tonul in functie de ceea ce ii citesti. Deloc in ultimul rand, ofera-i multa afectiune. Poate ca ti se pare un sfat inutil, in fond iti vei iubi copilul mai mult decat orice pe lume... Da, insa unii parinti sunt de parere ca, daca ii arata micutului toata dragostea lor, il vor rasfata. Este o mentalitate profund gresita si ale carei consecinte pe termen lung se pot dovedi foarte grave. Copilasul trebuie sa simta ca este iubit. "Nu-l tine prea multa vreme in brate, pentru ca se invata sa fie rasfatat." - iata un exemplu de gandire la care inca adera multi parinti, din pacate. Iar singurul care va avea de suferit va fi bebelusul. Nu face aceasta greseala.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7197

3/14/2010

Page 1 of 2

Rolul jocului in dezvoltarea intelectuala si emotionala a copilului
Scris de Greta Harja

Inca din primele luni de viata, jocul constituie modalitatea principala prin care copilul invata primele notiuni despre lumea inconjuratoare si relatiile cu persoanele din jur. De exemplu, un copil in varsta de un an care arunca in repetate randuri pe jos un cub de lemn se joaca, dar este si un mic cercetator amator. Ce zgomot face cubul la impactul cu parchetul? Sunetul este acelasi cand cubul cade pe covor? Va ridica mami obiectul? Se va supara ori va zambi? Toate acestea sunt experimente ale micutului... De asemenea, jocul ii ajuta pe copii sa-si dezvolte vocabularul si gandirea logica. Spre pilda, cand construieste o casa Lego, un copil in varsta de 5-6 ani incepe sa aiba o perceptie mai clara asupra a ceea ce inseamna viitorul ("cand voi fi eu mare...") si se obisnuieste sa gandeasca secvential ("mai intai construiesc, dupa aceea voi face un gard"). Este recomandabil ca parintii sa se implice activ in joaca micutilor, pentru ca acestia se vor bucura sa vada ca ceea ce fac ei este apreciat si astfel isi vor dezvolta respectul de sine. Jocul trebuie adaptat varstei Pe masura ce copilul se dezvolta din punct de vedere fizic si intelectual, isi va largi orizonturile si in ceea ce priveste jocul. Un psiholog american a identificat si clasificat stadiile de evolutie ale jocului in functie de varsta micutului. Jocul senzorial si motric Prin acest stil de joc, micutii cu varsta intre 6 si 18 luni experimenteaza diferite senzatii si sentimente jucandu-se cu propriul corp si fiind atenti la orice miscare a persoanelor si obiectelor din jur. Un bebelus de 6 luni si-a dezvoltat deja cateva metode simple, dar eficiente, de a se distra: atinge cuburile rosii atarnate deasupra patutului pentru a le vedea miscandu-se si a auzi sunetele nostime emise de acestea, arunca o minge fiindca stie ca cineva i-o va restitui (si o arunca iar, bineinteles) si asa mai departe. Pe masura ce creste, copilul isi va dezvolta aptitudinile, invatand sa-si coordoneze actiunile in "scheme de joc" mai complicate. De exemplu, acum va sti ca mingea a cazut pur si simplu pentru ca el a aruncat-o. In jurul varstei de 18 luni, copiii percep lumea in termeni mai incarcati de simbolism si incep sa inteleaga functia anumitor obiecte din jurul lor. Este varsta la care incep sa "hraneasca" ursuletul sau papusa cu lingurita, al carei rol l-au perceput deja. Jocul simbolic Termenul acesta este folosit pentru a defini acea perioada incepand cu varsta de 3-4 ani, cand copilul atribuie unor obiecte functii simbolice - de pilda, pentru un baietel, paturica va deveni mantia unui print sau pelerina lui Superman... In jurul varstei de 5 ani, copilul incepe sa socializeze cu ceilalti din proprie initiativa, manifestand inclinatie pentru jocurile de constructie (Lego sau cuburi) si in general pentru orice tip de joc ce presupune realizarea unui produs finit pe care ei il percep ca fiind rasplata absoluta a efortului depus si sunt mandri de ceea ce au obtinut. Un exemplu in acest joc este si jocul de puzzle, care va stimula imaginatia, dar si gandirea logica. Jocul cunoasterii de sine si autocontrolului Acest tip de joc apare atunci cand copilul detine in totalitate controlul asupra corpului si actiunilor sale. Micutul este in culmea fericirii cand se da in leagan sau in balansoar, ori cand "zboara" alergand cu mainile in lateral si considerand ca este avion, fluture, sau orice altceva. Sa nu te sperii daca vine intr-o zi si iti spune, cu fata extrem de serioasa, ca el este o masinuta si incepe sa scoata sunete care imita claxonul. Acest semn, sau oricare altul de aceeasi natura, reprezinta un indiciu ca are abilitatea de a-si controla corpul, se cunoaste pe sine si - nu-i asa? - are o imaginatie foarte bogata... Bine, asta nu inseamna ca va trebui sa notezi in calendar etapele progresului sau, de la jocul senzorial si motric la cel al cunoasterii de sine. Dar fii atenta la evolutia lui si asigura-te ca are la indemana jucariile potrivite etapei in care se afla. Un bebelus de 9 sau 10 luni va fi foarte fericit cu niste cuburi viu colorate, care scot fiecare alt sunet cand sunt scuturate - dar un copil de 3 ani le va considera plictisitoare. Este indicat sa respecti instructiunile de pa ambalajul diferitelor jucarii - de obicei se mentioneaza categoria de varsta pentru care sunt recomandate. Stiluri de joc

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5276

3/14/2010

Page 2 of 2

In functie de starea de spirit, dezvoltarea emotionala si gusturi, fiecare copil se joaca in felul sau. De exemplu, copiii in varsta de 2-3 ani se joaca in grupuri, dar in mod independent. De cate ori n-ai vazut in parc sau la mare copilasi care construiesc "palate" separat? Psihologii americani atrag atentia ca, desi nu dau impresia, copiii se joaca de fapt impreuna si ar fi o greseala sa-i indepartezi unii de altii. Daca vrei, se poate spune ca intre ei este o comunicare dincolo de cuvinte... Fiecare copil are, la un moment dat, o perioada in care prefera sa se joace complet singur - in camera, cu papusa ori cu masinuta. Nu este nici o problema, dar daca remarci ca timpul trece, iar micutul evita constant interactiunea cu alti copii, ar putea fi o problema si este bine sa te adresezi unui psiholog deoarece copilul ar putea fi sub influenta unei traume emotionale sau chiar fizice. Oricum, jocul in colectivitate este specific varstei situate intre 3-5 ani. Acum micutii sunt pregatiti sa mearga la gradinita, din moment ce comunica unii cu altii si s-au adaptat jocurilor de grup. Cum il poti ajuta sa se joace? In primul rand asigura-i cat mai mult spatiu si se va simti incurajat sa se joace. De asemenea, psihologii americani ne spun ca nu e nevoie sa aiba la indeamna prea multe jucarii. Iata cateva sfaturi pentru a-l ajuta sa se simta in largul sau si sa nu se reprime de la nimic. locul de joaca trebuie sa fie spatiul sau personal. Asigura-te ca in zona respectiva nu exista nici un obiect care ar putea cauza accidente, iar prizele sunt mascate si permite-i sa "depoziteze" acolo ce vrea. Ca masura de siguranta suplimentara, nu uita sa indepartezi vazele, aparatura electronica si asa mai departe. implica-te in jocul lui si deprinde-l sa alterneze jucariile, pentru a nu se plictisi. Ideale sunt acele jucarii care imita obiecte destinate adultilor, la o scara mai mica: trusa medicala de jucarie, mini-bucataria, telefoanele si asa mai departe. Imaginatia sa va fi puternic stimulata si poate iti vei da seama de inclinatiile lui. Construiti impreuna case Lego si castele din cuburi, lasandu-l pe el sa decida cum vor arata acestea. Incurajeaza-l in permanenta si arata-te mandra de realizarile lui. nu uita de adaptarea jocurilor in functie de varsta. Doar nu vrei ca micutul tau in varsta de un an sa se descurajeze si sa se simta neajutorat in fata unei jucarii concepute pentru un copil cu 2-3 ani mai mare... un aspect foarte important de care trebuie sa tii seama: nu uita ca, in mintea lui, el nu se joaca, ci munceste! Multi parinti au tendinta de a spune "Imi place cum te joci", cand de fapt formularea corecta in context este "Imi place cum muncesti".

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5276

3/14/2010

Page 1 of 1

Copiii si jocurile pe computer
Scris de Greta Nita

Probabil ca este una dintre cele mai serioase probleme pe care le intampina parintii care s-au hotarat sa-i puna la dispozitie copilului un calculator - fie si unul nu foarte performant; desi cu cat aparatul este mai bine dotat din punct de vedere tehnologic, cu atat mai mult situatia despre care urmeaza sa vorbim s-ar putea inrautati. Jocurile pe calculator au ajuns sa faca parte din viata multora si, daca adultii reusesc sa mentina controlul (cu unele exceptii nefericite, dar acelea tin de domeniul patologicului), in cazul copiilor problema este mult mai delicata. Lor le este mult mai greu sa discearna si sa inteleaga in ce moment este, deja, "prea mult". Faptul ca jocurile pe computer sunt blamate de multi (si, in majoritatea cazurilor, pe buna dreptate) nu inseamna ca aceasta modalitate de petrecere a timpului liber are numai aspecte negative. Exista si cateva "bile albe" care nu trebuie subminate. Iata care ar fi acestea: Sunt distractive. Pana la urma, copiii sunt la varsta cand trebuie sa se joace. Contribuie la imbunatatirea coordonarii dintre maini si ochi, asa incat este de asteptat ca micutii sa devina, cu timpul, mai indemanatici si mai rapizi. Pentru ei, jocurile constituie o adevarata provocare, mai ales cele in care concureaza cu prietenii. Intr-un fel, si asa se poate forma spiritul unui invingator sau, de ce nu, si al unui lider. Majoritatea jocurilor ii pun pe copii in situatia de a gandi strategic, planificandu-si cu atentie urmatoarele miscari si luand in calcul eventualele consecinte. Acest lucru ii poate invata ce inseamna sa-si asume responsabilitati. Reprezinta o modalitate prin care copiii pot invata din greseli; stiu ce erori au facut datile precedente si, de multe ori, trag invataminte. Nu in ultimul rand, copiii incearca sa afle cat mai multe informatii si trucuri ce tin de jocul respectiv. De acord, asta nu le va imbunatati cultura generala, dar jocurile nici nu-si propun asa-ceva. Ideea este ca, incercand sa-si atinga scopul (acela de a invinge), copiii se straduiesc sa se documenteze, iar deprinderea aceasta le poate fi de un real folos in viitor. Pe de alta parte, nu e mai putin adevarat faptul ca jocurile au si o latura negativa, suficient de pregnanta pentru ca multi parinti sa se ingrijoreze si sa incerce sa-i tina pe cei mici departe de computer. Sa vedem care ar fi acestea... Din pacate, una dintre cele mai serioase probleme consta in violenta ce caracterizeaza multe dintre jocuri si care ar putea influenta considerabil personalitatea copiilor, aflata in plin proces de formare. Tocmai de aceea ar fi bine ca, in masura in care acest lucru este posibil, sa-i restrictionezi accesul la astfel de jocuri. Nu ar trebui sa fie prea greu; de cele mai multe ori, copiii au nevoie de un adult care sa le instaleze jocul pe calculator. Pentru a te asigura ca acest lucru nu se intampla in lipsa ta, paroleaza computerul. Da, realistic vorbind, sansele de a-l tine mereu departe de asemenea gen de jocuri sunt destul de reduse; nu il vei putea supraveghea in permanenta. O sugestie ar fi sa-i cunosti pe parintii prietenilor sai si sa te asiguri ca si acestia supravegheaza ce joaca micutii. In ceea ce priveste salile de Internet, copiii nu se prea aventureaza de obicei; ei prefera salile din cartierul lor, iar daca prichindelul iti cere voie sa se duca "la niste prieteni", ar fi bine sa te asiguri ca spune adevarul. Dependenta de jocuri, sau mai degraba de adrenalina a carei secretie o favorizeaza, este poate cea mai grava consecinta posibila. De aceea, este esential sa fie supravegheati cu atentie si sa nu li se permita sa se abata de la celelalte activitati: lectii, miscare, mesele zilnice, hobby-urile care nu se refera la computer. Specialistii in pediatrie atrag atentia asupra faptului ca obezitatea infantila este de multe ori in stransa legatura cu aportul de timp petrecut pe scaun, in fata calculatorului. Aceste realitati nu trebuie sa te sperie, ci doar sa te determine sa veghezi asupra jocurilor pe care le prefera copilul. Daca vei interveni in faza initiala, sunt toate sansele sa-l abati de la ele si sa previi riscul ca micutul sa fie acaparat de acestea.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9061

3/14/2010

Page 1 of 2

Cu bebe la cumparaturi
Scris de Otilia Ignat, in 16 februarie 2010

Reprizele de cumparaturi, impreuna cu micutul tau, pot fi adevarate incercari. Evident ca totul depinde de varsta copilului. Este o mare diferenta daca mergi singura la cumparaturi sau insotita de cineva. Varianta cea mai grea ramane cea in care tu si micutul tau mergeti impreuna la cumparaturi. Shine are cateva sfaturi, cateva idei, la care am adaugat propria experienta, dar si opiniile catorva amice, puse deseori in situatia de a merge la cumparaturi cu copilul, mai rau, cu copiii lor.

Reguli fundamentale
Dincolo de multele situatii particulare, exista cateva sfaturi fundamentale, pe care trebuie sa le stii si sa le respecti, indiferent de varsta copilului. Nu-ti lasa copilul singur Nu conteaza varsta lui, nu conteaza daca este sau nu in campul tau vizual, nu conteaza cat este de cuminte sau cata incredere ai in el. Supermarketurile sunt spatii mari, iar un rau nu trebuie sa se intample de doua ori. Copilul poate fi, pur si simplu, luat de cineva, poate fi lovit sau accidentat de alte persoane sau de masinile care fac permanent curat. Se poate speria, se poate rataci sau poate darama ceva de pe rafturi. Si este posibil sa nu fie vorba doar despre cutiile cu cereale, ci de sticle, borcane sau pachete voluminoase care il pot rani. Nu il lasa in compania persoanelor necunoscute, indiferent daca par foarte dragute Nu stii niciodata cine este domnul simpatic sau doamna amabila care accepta sa-ti supravegheze micutul, cat timp fugi tu dupa un kilogram de zahar. Invata-l pe copilul tau ce trebuie sa faca in caz ca se rataceste in magazin In masura in care varsta ii permite, invata-l sa se duca spre casele de marcat si sa ceara ajutor de la o casiera. Invata-l sa nu treaca dincolo de casele de marcat sub nicio forma, indiferent de situatie, daca nu este insotit de tine . Casele de marcat sunt ultima bariera, dincolo fiind "lumea larga", unde micutul tau se poate pierde.

Solutii pentru a imbina utilul cu placutul
Mersul la cumparaturi nu poate fi evitat. In plus, am devenit, fie ca ne place fie ca nu, dependeti de marile magazine, unde gasesti tot ceea ce vrei, unde locul de parcare este usor de gasit si unde preturile sunt ceva mai mici decat la magazinul din coltul blocului. Asa se face ca reprizele de cumparaturi au intrat in programul familiei. Cea mai buna zi pentru cumparaturi Cea mai buna solutie este sa mergi la cumparaturi intr-o zi cat mai putin aglomerata. Lunea, joia si duminica dimineata sunt cele mai bune alegeri. Exista variatii de la un anotimp la altul. Vara, ziua de joi este foarte aglomerata. "La cumparaturi merg o data pe saptamana impreuna cu fiul meu de cinci ani. Ca sa evit aglomeratia merg luni sau joi dimineata. Din experienta mea, astea sunt cele mai bune zile" , spune Alexandra. Mergi la cumparaturi dimineata Dimineata este cel mai bun moment pentru cumparaturi impreuna cu bebe. In plus, bebe trebue sa fie odihnit, satul si fara niciun fel de alte probleme. Pune in gentuta de cumparaturi o sticluta cu apa si cativa biscuiti, eventual o bucatica de ciocolata pentru poftele micutul tau. "Nu merg la cumparaturi cu cei doi copii, decat dimineata si in zilele in care stiu ca nu este aglomeratie. Lunea, duminica dimineata, joi" , marturiseste Mihaela. Lista si planificare Lista de cumparaturi este mai mult decat o necesitate, cu sau fara copil la cumparaturi. Dorintele copiilor trebuie intelese, acceptate si modelate. Totul pe rand! Daca nu te poti intelege cu cel mic, evita raionul de jucari. Explica-i copilului tau ca nu poate avea o jucarie noua la fiecare tura de cumparaturi. O solutie ar fi sa-l lasi pe copil sa-si ia de acasa jucaria cea mai draga sau sa ii oferi tu, inainte ca el sa apuce sa-ti ceara o jucarie noua, pe cea pe care iti poti permite sa o cumperi. "Nu plec fara lista de cumparaturi. Si nu o lista facuta in graba, ci una bine cantarita. In consecinta, nu plec decat cu banii necesari. Merg la market cu fetita mea si problema 'jucariei noi' o rezolvam de acasa. Stabilim impreuna daca luam o jucarie noua si daca da, ce! Trebuie sa recunosc ca negocierile sunt destul de intense, dar mereu

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=29047

3/14/2010

Page 2 of 2

acasa. In magazin lucrurile sunt deja lamurite", povesteste Cristina, mama unei fetite de cinci ani. Dorinta copilului tau de a primi o jucarie noua este una din marile probleme ale cumparaturilor. Nu transa problema in forta. Nu te enerva si nu te supara pe micutul tau. Nu ii reprosa nimic pentru ca neintelegerile cu el sunt din vina ta. "Jucaria noua" este o problema care trebuie lamurita incet, in timp, acasa si in niciun caz in magazin. Logica copilului este simpla: vrea si, in consecinta, ar trebui sa capete. "Problema jucariilor am rezolvat-o. Greu, dar am rezolvat-o. In primul rand, mergem in raionul cu jucarii doar daca cumparam jucarii noi. Si cumparam jucarii, daca stabilim acest lucru de acasa. Daca promit ca saptamana viitoare cumparam jucarii, renunt la mancare si cumparam. Cred ca este normal ca, daca le cer baietilor mei sa imi respecte conditiile si eu trebuie sa ma tin de cuvant cu promisiunile mele" , spune Mihaela, care are doi baieti, unul de patru, altul de sase ani. Intelege nevoile micutului tau Granita intre atitudinea normala si manifestarile exagerate ale parintilor este foarte mica. Trebuie sa-ti intelegi copilul si sa ii accepti nemultumirile, supararile si frustrarile. Aceste detalii trebuie respectate, indiferent daca este vorba despre o repriza de cumparaturi sau despre o zi obisnuita. "Parintii trebuie sa-si impuna punctul de vedere in fata copilului, dar este foarte important cum. Eu incerc sa-mi pastrez statutul de partener, de prieten de incredere in ochii copilului meu. Il ascult, ma asculta. Ii cer ceva, iar la randul meu ii ascult si ii respect cererile, evident in limita posibilitatilor. Au fost cazuri cand m-am enervat mai mult decat a fost necesar si l-am certat, dar apoi mi-am dat seama ca micutul meu avea dreptate, pentru ca lumea vazuta prin ochi lui este putin altfel decat lumea mea de adult. Am inteles ca inainte de a reactiona in forta, trebuie sa cantaresc lucrurile, o secunda in plus, ca sa inteleg daca nevoile, problemele si dorintele lui sunt sau nu justificate" , spune Alexandra, mama unui baietel de cinci ani.

Care sunt secretele tale, atunci cand mergi la cumparaturi, impreuna cu prichindelul tau?

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=29047

3/14/2010

Page 1 of 1

Cateva strategii pentru ca lectiile sa nu mai fie o povara
Scris de Greta Harja

La prima vedere ar putea parea o exagerare, dar adevarul este ca problema temelelor pentru acasa are impact, mai mult sau mai putin direct, asupra intregii familii.Din fericire insa, exista o serie de strategii la care poti recurge pentru a transforma aceasta indatorire daca nu intr-o activitate placuta, cel putin intr-una lipsita de stres pentru toti cei implicati. Unii copii se concentreaza cel mai bine atunci cand lucreaza cu desavarsire singuri, intr-o incapere linistita si retrasa. Dar majoritatea simt nevoia sa stie ca au in preajma un adult la care pot apela in caz de nevoie si care isi poate spune parerea in legatura cu munca lor. Daca este si cazul micutului tau, da-i de inteles ca, in caz de nevoie, il poti ajuta, dar ca acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa abuzeze. Cand apeleaza la tine, intreaba-l daca a facut tot posibilul pentru a solutiona problema respectiva si cere-i sa-ti indice precis unde s-a impotmolit. Pe de alta parte, nevoia de companie a micutului poate fi pe deplin satisfacuta daca este indusa prin... amplasarea unei oglinzi in care sa se poata vedea. Constientizarea faptului ca lucreaza are efect benefic asupra randamentului sau. Multi copii nu se pot concentra o perioada indelungata si ar trebui sa ia pauze, dar culmea este ca nu toti copiii tin cont de acest lucru. E paradoxal, insa explicatia este simpla: au impresia ca, daca nu se ridica de la masa de lucru, vor termina mai repede. Bineinteles ca nu este asa, pentru ca nu-si vor putea mentine aceeasi capacitate de concentrare si la sfarsit se vor simti epuizati. Pe de alta parte, nici daca in timpul pauzelor se uita la desene animate nu inseamna ca se recreeaza. Miscarea este cuvantul de ordine in acest caz, indiferent sub ce forma s-ar manifesta aceasta: se joaca, te ajuta la treburile casnice, plimba cainele. Pauzele ar trebui luate la fiecare interval de 30-40 minute, in functie si de preferintele micutului, dar nu vor fi mai lungi de cinci-zece minute fiecare. In cazul in care copilul are de realizat un proiect mai vast, pe care - in mod rezonabil - nu-l va putea termina intr-o singura zi, ajuta-l sa-l "fragmenteze". Este necesar sa te implici, pentru ca micutii inca nu au capacitate de sinteza. Cateodata, chiar si cinci minute petrecute pentru a-l ajuta pe copilas sa se organizeze, pot face minuni. Se intelege ca dupa aceea va lucra individual. N-ar fi o idee rea sa treci uneori in rolul profesorului. Nimic nu-i ajuta mai bine pe micuti sa inteleaga notiunile pe care tocmai le-au invatat, decat sa le explice ei insisi, cu propriile cuvinte. Pune-i intrebari, ca si cum nu ai avea nici cea mai vaga idee despre ce este vorba si lauda-l pentru ca ti-a explicat. Va fi mult mai increzator in sine.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5157

3/14/2010

Page 1 of 1

Vrei ca micutul sa iubeasca lectura? Citeste-i!
Scris de Greta Harja

Daca esti mama unui bebelus in varsta de numai cateva luni sau un an, te-ai putea intreba: "De ce sa-i citesc? Oricum nu poate intelege nimic deocamdata!". Adevarul este insa altul. Creierul micutului poate fi comparat acum cu un burete, pentru ca absoarbe orice informatie. Cu cat ii sunt stimulate mai mult simturile, cu atat se va dezvolta mai repede si mai armonios din punct de vedere intelectual si chiar emotional. Iata cateva avantaje ale cititului: bebelusul incepe sa comunice - e drept ca intr-o forma incipienta - chiar daca nu poti avea inca reactii din partea lui; sunt stimulate aptitudinile de ascultare, memorie si, pe termen mai lung, capacitatea de exprimare si un vocabular bogat; auzindu-ti vocea, copilul se simte in siguranta. Cu cat ii citesti mai multe povesti, cu atat prichindelul va fi mai expus comunicarii orale si va incepe sa vorbeasca mai repede, articuland corect cuvintele. Cuvintele auzite se "imprima" in creierul micutului. Tocmai de aceea, este important sa-i citesti cu intonatie, nu monoton. Copilul este capabil sa faca diferenta intre diferitele emotii (bucurie, teama, surpriza), iar acest lucru contribuie semnificativ la dezvoltarea lui emotionala. De asemenea, arata-i cat mai multe poze, viu colorate - ii va fi mult mai usor sa invete sa le recunoasca ulterior. Chiar daca nu le poate intelege si interpreta, se va concentra asupra lor (in special, asupra non culorilor alb si negru). Dar poate cel mai important aspect al chestiunii aflate in discutie consta in faptul ca in felul acesta se creeaza o legatura unica intre ceea ce-i place bebelusului - vocea ta si sa te simta aproape - si carti. Incearca sa faci din lectura un ritual zilnic - de preferat, inainte de somnul de dupa-amiaza si seara, la culcare. Aseaza-l in patut, stai langa el si citeste-i. Pentru o mai buna conexiune intre tine si micut, mangaie-l sau, eventual, tine-l in brate in timp ce-i citesti. Pentru mai multa expresivitate, invata sa imiti sunetele emise de animale. Nu te preocupa neaparat de subiectul povestii, pe care i-o poti citi chiar de mai multe ori. Micutii adora sa auda acelasi lucru, pentru ca le suna familiar. In general, cartile pentru copii au texte simple si imagini relevante. Este de preferat sa alegi carti subtiri, lucioase si cu cat mai multe ilustratii. Pe masura ce copilul creste, puteti face impreuna analogii intre povestile citite si ceea ce se intampla in viata reala ("Uite o veverita! Poate este prietena cu veverita din poveste!"). Foloseste orice pretext pentru a-i aminti de cartile citite si a-i stimula memoria si imaginatia. Una dintre cele mai simple si, in acelasi timp, eficiente metode de a-l determina pe copil sa indrageasca lectura consta in a avea cat mai multe carti in casa. Puterea exemplului este mai mare decat crezi, iar imaginea unei biblioteci bogate se poate constitui intr-un stimulent puternic. Un alt truc este acela de a include intre jucariile copilului si cateva carti, atunci cand acesta a mai crescut.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5224

3/14/2010

Page 1 of 1

Cinci idei pentru a-i da de lucru copilasului tau
Scris de Greta Harja

Probabil ca iti este foarte cunoscuta urmatoarea situatie: ai ceva urgent de facut (sau, nu neaparat urgent, dar in tot cazul, o activitate careia trebuie sa i te dedici pentru aproximativ 1520 de minute), iar copilasul tau nu-ti lasa nici o clipa de ragaz. Oare cum ai putea sa procedezi pentru "a-i face de lucru" pentru a-ti vedea de treaba? Exista cateva metode pe care le poti aplica si care, in acelasi timp, ii stimuleaza creativitatea celui mic. "Sa sortam!" Bebelusii se distreaza teribil cand sorteaza diferite obiecte si se implica foarte mult in aceasta activitate. Obiectele pot sa varieze: de la papusi la cuburi viu colorate, de la numeroasele masinute la creioane, micutii le grupeaza in functie de dimensiune si, dupa varsta de un an, si dupa culoarea acestora. Nu mai spun ca acest lucru le dezvolta capacitatea de organizare, ceea ce, in perspectiva, se va dovedi foarte util. Pune-i, asadar, la dispozitie, o multitudine de astfel de lucruri. Poti fi sigura ca se va cufunda in aceasta ocupatie in urmatoarele minute. Intre timp, tu poti sa dai telefonul acela important, care nu mai sufera amanare... Extrapoland, poti proceda in mod similar la micul dejun, cand bebelusul nu pare deloc dispus sa-si manance portia de cereale. Cel putin, nu fara plans, intors capul si asa mai departe. Dar, daca va fi ocupat sa sorteze granulele de cereale in functie de culoare, il poti hrani intre timp. Alternarea jucariilor Bineinteles ca bebelusul are la dispozitie multe jucarii. Sau poate ar trebui sa spun, foarte multe. Care este, de obicei, soarta jucariilor? Este foarte incantat si interesat de ele cel mult doua-trei zile dupa ce le-a primit. Ulterior, se plictiseste de ele si nimic nu-i mai este pe plac. Poti solutiona aceasta problema alternand jucariile si mentinandu-i, astfel, interesul. Prin urmare, timp de doua-trei saptamani nu-i mai oferi unele masinute, papusi sau ursuleti, si scoate-le la iveala intr-un "moment cheie": atunci cand ai nevoie de liniste. Micutul va fi uitat intre timp de ele si va fi foarte dornic sa se joace, fara sa scanceasca daca este lasat singur in camera. Baia cu bucluc... Multor bebelusi le place sa faca baie, dar aceasta nu este o regula general valabila. Ce faci daca nu ai acest noroc, iar micutul tau incepe sa planga de fiecare data cand este pus in cadita? Trebuie sa-l implici intr-o activitate care sa-i distraga atentia de la ceea ce se intampla, iar aici sunt de mare folos jucariile "plutitoare", care n-ar trebui sa-ti lipseasca. Pune-i cateva in cadita si vorbeste-i tot timpul despre ceea ce "fac" jucariile respective. "Cutia comorilor" Orice copil, indiferent de varsta, este incantat de o asemenea idee, care constituie o alternativa pentru a-l mentine ocupat si linistit. Obiectele care se afla in aceasta cutie sunt dintre cele mai diverse: nasturi (cu cat mai multi si mai diferiti, cu atat mai bine), bile colorate, bucatele de material, mici mascote de jucarie. Daca, spre exemplu, trebuie sa gatesti si, in acelasi timp, sa-l supraveghezi pe prichindel, asaza-l la masa, in scaunelul lui inalt si pune-i la dispozitie cutia miraculoasa. Micul bucatar... Tot pentru situatiile cand vrei sa gatesti, iar micutul pare decis sa nu te lase in pace, poti sa-i pui la dispozitie cateva ingrediente (mai bine zis, cateva mostre), pe care le poate folosi pentru a "gati". Ideea este eficienta atat in cazul baietilor, cat si al fetitelor. Copilasul se va simti foarte mandru de sarcina sa si se va implica in aceasta activitate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5192

3/14/2010

Page 1 of 1

Provocarea de a fi mama de baiat
Scris de Greta Nita

Sa fii mama de baiat si tata de fata reprezinta doua dintre provocarile "meseriei" de parinte. Si aceasta, fara a minimaliza rolul si importanta tatalui, respectiv a mamei. Dar genul acesta de relatii este unul dinamic, din care "ambele parti" au de invatat o multime de lucruri, in egala masura, interesante si importante. Vorbeam despre factorul provocare. Despre mamele de baieti se spune ca sunt, in general, destul de posesive - mai ales daca nu mai au alti copii. Adevarul este ca e greu de stabilit unde ar trebui sa se "opreasca" mama unui baiat, in incercarea de a-l ajuta sa-si cultive personalitatea, sa fie independent si sa nu "stea de fusta ei", dupa cum spune o vorba. Granita este destul de dificil de trasat, insa. Aceasta, intrucat, rolul mamei in definirea personalitatii baiatului si a respectului sau de sine este, cu siguranta, decisiv. Cel mai important este ca insasi mama sa simta cu adevarat despre sine ca este o persoana importanta, sa fie in masura sa se aprecieze la justa valoare si sa aiba atitudine de invingator. Numai astfel va putea "transfera" aceste insusiri si asupra baietelului. De asemenea, aici mai intervine inca un aspect esential: de la cea mai frageda varsta, copilasul se poate familiariza cu modul in care percepe femeia - deci sexul opus - si cum poate sa relationeze cu aceasta. Daca mama cedeaza la orice moft al copilului, numai pentru a nu-l mai auzi plangand, este foarte probabil ca viitorul barbat sa astepte ceva asemanator si de la partenera sa de viata. Dupa cum vezi, este un lucru esential. Mamele care au capacitatea de a stabili un set clar de norme si de reguli in educatia copilului vor izbuti sa se impuna si sa se faca respectate, fiind, in acelasi timp, adorate de micutii lor nazdravani. Cel mai important aspect este ca, in felul acesta, are toate sansele sa devina un tanar increzator in sine si care va sti sa isi respecte partenerele. Acest din urma aspect, deosebit de important, se deprinde inca din primele luni de viata. Asa incat, atunci cand ajunge la varsta cand merge la gradinita, ar trebui sa fie deja un adevarat cavaler. Si aici poate aparea o problema: baietelul trebuie sa simta ca sfaturile tale, in aceasta privinta, vin mai degraba din experienta ta de femeie, decat de mama.

Chiar si dragostea "se invata"
Nu este nimic iesit din comun ca mama sa intre in panica si sa simta ca, pur si simplu, nu stie cum sa-l invete ceee ce este important. Pentru ca - sa recunoastem - a avea un baietel este, totusi, ceva diferit. Daca ai o fetita, parca simti ca poti interactiona altfel cu ea, poti sa ti-o apropii mai mult si o tratezi - poate chiar fara sa iti dai seama - ca pe o femeie in devenire. In raport cu mamele, baieteii pot fi mai reticenti. Majoritatea lor se apropie mai mult si mai usor de tatici, numai ca exista posibilitatea ca, acestia din urma, sa nu fie atat de empatici. In fond, cine i-ar putea invinui? Visul lor dintotdeauna a fost sa mearga cu fiul lor la fotbal, la pescuit sau la tenis. Aspectele, care tin strict de partea sufleteasca, nu constituie una dintre preocuparile lor de baza - desi isi adora copiii. Poate ca responsablitatea care iti revine te sperie. Nu trebuie sa intri in panica: detii controlul asupra "artei parentale", nimeni nu cunoaste copilasul asa de bine ca tine si nimeni nu il iubeste atat de mult. Repeta-ti acest lucru ori de cate ori simti ca te macina dubiile. Retine un aspect important, indiferent de sexul micutului tau: nu ai, pur si simplu, un copil. Ai un baietel sau o fetita. Diferentele sunt considerabile: vorbim despre trasaturi de caracter specifice, slabiciuni, ritmul de maturizare, motivatii si reactii distincte. Acest din urma aspect se va putea observa foarte bine atunci cand se va pune problema insusirii normelor de disciplina. De exemplu, baieteii tind sa fie ceva mai razvratiti, fara ca acest lucru sa insemne ca mai tarziu ar putea avea probleme cu ideea de subordonare si cu respectarea unui program.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8445

3/14/2010

Page 1 of 2

Oare sunt o mama buna?
Scris de Greta Nita

Este una dintre cele mai frecvente probleme care te preocupa... atunci cand reusesti sa gasesti o clipa de ragaz pentru a reflecta. Ceea ce, tinand cont de faptul ca esti mamica, se poate intampla destul de rar. Insa nu este mai putin adevarat ca acest aspect te preocupa. In plus, este frustrant faptul ca nu ai de unde sa gasesti informatii care sa te ajute sa gasesti raspunsul la aceasta intrebare: faci, intr-adevar, ceea ce trebuie? Pentru "stiinta" de a fi parinte nu exista manuale si nici nu se pot da retete. Ceea ce se dovedeste valabil intr-un caz, poate fi inutil in alta situatie. Dincolo de acest aspect, cel mai important este sa te simti multumita de tine insati si sa fii constienta de faptul ca faci tot ceea ce depinde de tine pentru ca micutul tau sa creasca fericit si linistit. Daca iti faci in permanenta griji, vei ajunge sa fii stresata si de-abia atunci risti sa faci, cu adevarat, greseli. Nu este deloc o idee buna sa incerci sa adopti modelul parental vazut la alte mame din anturajul tau. Copilul va fi derutat, pentru ca, intr-un fel, nu te va mai recunoaste si, deci, nu va mai sti cum sa reactioneze. Avand incredere in tine insati si comportandu-te firesc, prichindeii vor sti care sunt asteptarile tale si, astfel, se vor simti in siguranta. Nu te lasa influentata Daca este vorba de vreun sfat din partea mamei tale, a unei alte rude apropiate si, in general, a unei mamici cu experienta, poate ca merita sa-l pui in aplicare. Dar acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa pleci urechea la recomandarile oricui. In ultima instanta, nu uita ca, atunci cand este vorba despre copilul tau, tu esti experta, pentru ca il cunosti cel mai bine. Nu uita ca instinctul matern este unul dintre cele mai puternice. Iar daca micutul tau evolueaza satisfacator din toate punctele de vedere si este un copil fericit, atunci ai certitudinea ca esti o mama extraordinara. Mama perfecta nu exista... asa incat ar fi preferabil sa nu iti fixezi un asemenea obiectiv utopic. Care este stilul tau parental? "Asteapta sa ai si tu copii si vei vedea...!". Iti suna cunoscuta aceasta afirmatie cu iz de amenintare? Tot ce se poate, probabil ca nu exista mama care sa nu-i spuna copilului acest lucru, cu naduf. Interesant este ca, atunci cand ajungi in aceasta frumoasa ipostaza, ai tendinta naturala de a te comporta exact ca si mama ta. Asta chiar daca sfaturile, regulile impuse de ea si "predicile" te-au indispus nu o singura data si te-au determinat sa-ti fagaduiesti ca tu nu vei proceda astfel cand vei avea copii. In aceasta privinta, numai autocontrolul este solutia. In cazul in care ai ramas cu sentimentul ca mama ta a fost, totusi, nejustificat de severa si nu vrei sa fii asemeni ei, trebuie sa te supraveghezi - macar o perioada, pana cand vei fi sigura ca stilul tau parental este unul individual, personalizat si nu se bazeaza strict pe experienta ta. De altminteri, experienta maternitatii este minunata inclusiv din acest punct de vedere: iti da posibilitatea de a indrepta ceea ce nu a fost asa cum ti-ai fi dorit atunci cand erai tu insati un copil. Este important sa fii atenta ca nevoile tale sa se intalneasca in mod fericit cu acelea ale copilului tau, pentru ca acesta sa aiba toate sansele de a-si contura propria personalitate. Tine un jurnal In alta ordine de idei, nu te astepta ca prichindelul tau sa te aplaude prea curand si sa-ti spuna ca esti cea mai buna mama. Sunt toate sansele sa ai parte de acest moment emotionant, dar aproape sigur nu in primii ani de viata ai micutului. Prin urmare, monitorizeaza-te singura si tine un jurnal, in care sa notezi progresele facute de copilasul tau. In perspectiva, de cate ori te vor incerca temerile, reciteste jurnalul... este un mijloc foarte eficient de redare a increderii in tine. Ca sa nu mai spunem ca, in felul acesta, iti vei putea aminti peste ani si ani de clipa in care copilasul tau te-a imbratisat si ti-a spus: "Mami, esti cea mai buna mama din lume!".

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6160

3/14/2010

Page 2 of 2

Copilul tau este unic Daca tot vorbeam la inceput despre retete... nu exista doi copii cu personalitati identice, oricat de mult ar semana ei din punct de vedere al temperamentului. Asa incat, tie iti revine misiunea de a-l cunoaste cat mai bine si de a te "plia" pe felul sau de a fi, lasandu-i, in acelasi timp, suficienta libertate pentru a se dezvolta armonios. Desigur, acest lucru nu inseamna ca detii adevarul absolut si ca nu ai avea, la o adica, de invatat de la micutul tau. Cel mai important este sa inveti sa il asculti, pentru ca el iti spune care-i sunt nevoile si dorintele inca din primele clipe de viata...

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6160

3/14/2010

Page 1 of 1

Sunt mama singura. Ce sa fac?
Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 09 octombrie 2009

A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda. Acest lucru se intampla fie pentru ca tot mai multi adulti se simt nepregatiti sa isi asume niste angajamente pe termen lung intr-o relatie, insa isi doresc in acelasi timp un copil, fie pentru ca relatia le-a esuat si inteleg ca nu exista nici o modalitate pentru a rezolva conflictele decat prin separare. Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste si incredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesul lor de dezvoltare. Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care are nevoie, cu dragoste si responsabilitate? Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu a fost nici alegerea copilului tau. Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fi mama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar el le poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.

Nu este un handicap. Nici pentru tine, nici pentru copil
A avea un singur parinte nu e un handicap. Insa, pentru ca micutul tau sa poate vedea lucrurile astfel, trebuie ca tu sa fii prima care sa le priveasca asa. Lasa-l pe copil sa isi gaseasca modelele si echilibrul in lumea din jur si fii pregatita sa fii acolo atunci cand are nevoie de tine. Desi evoluam in fiecare zi din viata noastra, mereu vor fi si lucruri care sa ne traga inapoi, la noi si la ceilalti. Atunci cand ai un copil, ai datoria de a fi sensibila la aceste lucruri, sa ai intuitia de a le anticipa pentru a le rezolva la tine in primul rand, inainte de a deveni pentru el un conflict existential. Daca are un tata, chiar daca nu locuieste impreuna cu voi, ajuta-l sa aiba o relatie buna cu el. Oricat de greu ti-ar fi, incearca sa nu confunzi relatia ta cu el cu relatia copilului cu el. Pentru copil va fi important sa aiba un model, chiar daca e unul la care sa se raporteze prin negare. Lasa-i lui alegerea de a face acest lucru, pentru a nu-ti reprosa mai tarziu. Va fi foarte tarziu pentru el si foarte dureros pentru tine. Cand iti pune intrebari, raspunde-i. Poate inca nu esti pregatita pentru anumite lucruri sau anumite intrebari. Incearca sa le anticipezi, caci vor veni mai repede decat te astepti.

Nu esti singura din cauza copilului
Nu esti singura din cauza lui. Daca vrei sa ai pe cineva, infrunta realitatea si cauta. Daca nu, recunoaste acest lucru. Dar nu iti folosi copilul ca pe o scuza, punand apoi responsabilitatea pe umerii sai. De fapt, nu pune pe umerii copilului tau frustrarile tale. Daca e sa retinem un singur lucru, acesta e poate cel mai important. Unele mame care cresc baieti incep, fara sa isi dea seama, sa creasca partenerul lor ideal: un copil pe care sa il incarce cu toate dorintele lor, creandu-i apoi un sentiment de culpabilitate “pentru ca s-au sacrificat pentru el” si nelasandu-l sa isi castige dreptul la viata si independenta. Pentru ca ele au nevoie de el si refuza sa ii taie cordonul ombilical. De partea cealalta, mamele care au o fetita cu care intra in competitie si fie ii inoculeaza frica sau dispretul fata de barbati, fie incearca sa-i controleze viata, incercand de fapt sa-i traiasca viata. Privit dinafara, nu ai ce reprosa unei astfel de mame, pentru ca ea pare sa isi asume responsabilitatea, si nu numai. Insa, cand privesti dincolo de asta, descoperi un copil care este incatusat si nelasat sa se dezvolte singur, sa isi afirme propria personalitate, sa descopere lumea cu incredere si curiozitate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=15169

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il determini pe micutul tau sa manance sanatos?
Scris de Greta Harja

In conditiile societatii actuale, cand la tot pasul au rasarit tot felul de restaurante tip fast food, a-l face pe copilul tau sa manance sanatos, consumand cat mai multe fructe si legume si evitand dulciurile, pare o adevarata utopie. Dar, daca vei sti sa dai dovada in primul rand de diplomatie, imbinand fermitatea cu ingaduinta, vei vedea ca nu este nici pe departe un demers imposibil, iar copilasul tau va creste sanatos si armonios, la adapost de riscul obezitatii. Lasa-l sa aleaga Sau mai corect spus, lasa-l sa creada ca el este cel care alege. Este esential ca impunerea unor bune obiceiuri alimentare sa inceapa de la cele mai fragede varste, intrucat pe masura ce trec anii, metabolismul sau este tot mai dificil de redresat, in cazul in care au aparut dezechilibre. Pe de alta parte, nu trebuie scapat din vedere faptul ca micutii au un foarte pronuntat simt al independentei si ca, daca au senzatia ca li se impune ceva, devin foarte refractari. Prin urmare, da-i posibilitatea de a alege intre mai multe variante, toate acestea fiind insa cat mai sanatoase cu putinta. In felul acesta, el consuma ceea ce ai decis tu, numai ca are sentimentul ca alegerea ii apartine. Nu lasa la indemana copilului decat ceea ce vrei tu sa manance Avem de-a face aici cu doua aspecte importante. In primul rand, este vorba despre faptul ca micutul vede in tine un model de urmat si, in consecinta, daca te vede rontaind dulciuri intre mese, va proceda la fel si bineinteles ca nu va intelege de ce nu-i dai voie sa faca acest lucru. In al doilea rand, nu este suficient ca in frigider sa existe fructe si legume; copilul trebuie sa le aiba in permanenta in fata ochilor, pentru ca atunci cand vrea sa guste ceva (independent de cele trei mese obligatorii ale zilei), privirea sa-i "cada" asupra acestora. In afara de fructe si legume, ii mai poti lasa la indemnana batoane de cereale, iaurt, sau unt de arahide cu un continut scazut de grasimi. Metoda va functiona tocmai pentru ca toata lumea este tentata sa rontaie cate ceva si nu de putine ori, un copil se va repezi exact la primul aliment pe care il vede. Stabileste niste limite rezonabile Procedeul mentionat anterior se va dovedi, cu siguranta, util, dar sa fim realisti: nu inseamna ca micutul tau nu se va atinge niciodata de alimentele din categoria cunoscuta sub denumirea de "junk food". A-i interzice cu desavarsire nu inseamna decat sa-i atragi si mai mult atentia asupra lor, sporind tentatia (conform clasicului principiu al fructului oprit). Ceea ce poti face insa este sa stabilesti cat de mult si cat de des poate sa manance asa ceva. Ca regula generala, nu ar trebui sa-i ingadui sa manance asa ceva in timp ce se uita la televizor sau se joaca pe computer, pentru ca foarte probabil va manca de doua ori mai mult, fiind captivat de programul sau jocul respectiv. Procedand astfel, copilul nu se va simti lipsit de ceea ce i-ar face placere si sunt sanse maxime sa respecte limitele pe care i le-ai trasat.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5164

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum iti convingi copilul mofturos sa manance?
Scris de Georgiana Dorobantu

Copilul tau este mofturos, iar ora mesei se transforma intr-un razboi pe care il pierzi, de cele mai multe ori. Din fericire, exista si pentru aceasta problema cateva solutii. Afla cum il poti determina pe cel mic sa manance sanatos, fara sa faca nazuri. Implica-ti copilul in pregatirea mesei Cercetarile au aratat ca un copil este mai tentat sa guste dintr-o mancare la prepararea careia a ajutat. De asemenea, lasa-ti copilul sa aleaga meniul dintr-o lista de propuneri pe care i le faci. Este foarte important sa nu-l intrebi "Ce vrei sa mananci?", pentru ca raspunsul, cu siguranta, nu va fi "Legume"... Fa din ora de masa o adevarata sarbatoare, ca o reuniune de familie Incurajeaza-ti copilul sa povesteasca ce a facut in timpul zilei – fiindu-i distrasa atentia de la ceea ce mananca, este mai putin probabil sa faca mofturi fata de ce are in farfurie. Incearca sa servesti alimentele in diferite moduri De exemplu, daca cel mic refuza sa manance morcovi fierti, incearca sa prepari o salata de cruditati in care sa incluzi si morcovi sau sa faci un suc de fructe la care sa adaugi morcovi. Introdu alimente noi in dieta copilului tau In cantitati mici, pentru inceput, alaturi de alimentele sale favorite. Pentru a-i starni curiozitatea, il poti invita sa guste noi alimente din farfuria ta. Se stie ca ce are celalalt pare intotdeauna mai bun si este valabil si in cazul copiilor... Calitatea alimentelor este mai importanta decat cantitatea Prin urmare, incearca sa ii oferi o dieta variata si sa il convingi sa incerce si altceva in afara de mancarea sa preferata, chiar daca va consuma in cantitati mai mici, pentru inceput. Fii creativa Prezinta-i alimentele intr-o maniera atractiva. Taie legumele in forme interesante si asaza restul alimentelor astfel incat sa arate apetisant. De asemenea, lasa-l sa-si aleaga farfuria si tacamurile pe care doreste sa le foloseasca. Fii rezonabila si nu declansa un adevarat razboi al mancarii Trebuie sa realizezi faptul ca cel mic nu va manca intotdeauna ce vrei tu sa manance - pana la urma, fiecare individ are propriile gusturi si preferinte. Educa-i gusturile Ofera-i copilului o varietate larga de alimente inca de cand este mic. Astfel, in timp va fi obisnuit sa manance cat mai variat si, prin urmare, cat mai sanatos. Ofera-i un exemplu pozitiv consumand si tu o plaja larga de alimente si, mai ales, nu vorbi negativ despre anumite alimente care nu iti plac. Nu-i oferi dulciuri drept recompensa Poate vei fi tentata sa iti "mituiesti" copilul ca sa manance. Dar promisiunile de genul: "Daca mananci legumele, iti dau o bucatica de ciocolata", nu vor face altceva decat sa ii intareasca impresia ca legumele nu sunt bune, iar ciocolata este.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5096

3/14/2010

Page 1 of 1

Ce faci cand cel mic nu vrea sa manance?
Scris de Greta Harja

Daca ai un copil de varsta prescolara, probabil ca nu de putine ori se intampla ca acesta sa refuze mancarea si atunci, fie te ingrijorezi gandindu-te ca este bolnav, fie te enervezi, considerand ca se rasfata. Fiecare varianta ar putea fi cea corecta, dar, la fel de bine, ambele ar putea fi gresite. Cum faci diferenta si, in general, cum este cel mai bine sa procedezi intr-o astfel de situatie? Cat ar trebui sa manance un copil in mod normal? Orice copil creste mai repede pana la varsta de 2 ani, cand intervine o perioada de incetinire a procesului de dezvoltare fizica. De asemenea, cu trecerea timpului, numarul de calorii necesare organismului va scadea si, implicit, cantitatea de hrana de care micutul are nevoie. Dar acest ultim aspect difera de la caz la caz, asa incat nu este cazul sa te ingrijorezi daca ti se pare ca nu mananca suficient. De multe ori, copiii recupereaza la o masa anterioara. "Barometrul" alimentatiei normale a unui copil este ritmul de crestere si dezvoltare al acestuia. Asadar, daca evolueaza normal, nu ai motive de ingrijorare. Dar daca cel mic obisnuieste sa rontaie intre mese? Atat timp cat opteaza pentru hrana bogata in elemente nutritive, lasa-l sa manance cand si ce doreste. Unii copii au o mancare preferata, dar, dupa un oarecare interval de timp, se plictisesc de ea si renunta. Incearca sa-l orientezi in permanenta spre cele mai proaspete si sanatoase produse alimentare, astfel incat hrana lui sa fie cat mai variata si ofera-i fructe. Dar nu insista daca se arata reticent, pentru ca nu vei ajunge la nici un rezultat. Ai grija doar sa aiba cat mai multe optiuni. In general, incearca sa echilibrezi solicitarea lui de a rontai cu dorinta familiei de a sta impreuna la masa. Daca urmeaza sa luati masa peste cateva ore, ofera-i un sandvis mare si un fruct. Analog, daca va veti aseza la masa peste o ora, de exemplu, sandvisul va fi mai mic si explica-i ca, in curand, familia va servi pranzul sau cina. In cazul in care nu vrea sa manance, nu il obliga, invocand traditia familiei. Sugereaza-i diverse alternative, precum fructe, legume sau cereale. De obicei, la urmatoarea masa se va alimenta corespunzator si, procedand astfel, te asiguri ca nu i se va face foame pana atunci si nici nu vor aparea probleme specifice unei alimentatii deficitare. Totusi, cum il poti determina sa manance? Ispiteste-l cu alimente gustoase si prezentate intr-o forma cat mai atractiva si nu-l obliga niciodata sa "manance tot din farfurie". Atitudini de tipul "Nu te ridici de la masa pana cand nu ai mancat tot" nu vor face decat sa-l timoreze si sa manance fortat - in care caz, nu este exclus sa i se faca rau la putin timp dupa aceea. Daca refuza sa manance un aliment despre care stii ca ii place, incearca sa afli ce se intampla cu el. Fie se simte neglijat si incearca sa atraga atentia asupra lui, fie nu se simte bine sau a mancat prea mult la o masa anterioara. Pe de alta parte, este posibil ca uneori sa fii nevoita sa gatesti separat, pentru a te asigura ca micutul va manca. De exemplu, daca servesti la cina friptura cu garnitura de cartofi si legume, iar copilului nu-i place carnea, probabil va trebui sa pregatesti separat legumele si cartofii. Nu-i refuza aceasta dorinta si, in nici un caz, nu-l obliga sa manance ceva ce nu-i face placere. In timp, consecintele pot fi foarte grave - anorexia este un exemplu dintre acestea. Ii poti asigura necesarul de elemente nutritive si prin alte alimente, in diferite combinatii si garnituri apetisante. Ce sa faci pentru ca mesele in familie sa se desfasoare armonios? Incearca sa aplici urmatoarele sugestii: Anunta-l cu 10-15 minute inainte de masa. Se poate intampla ca micutii sa fie captivati de un joc, de pilda, si sa refuze sa abandoneze ce fac daca li se spune "Vino acum". Si incearca, pe cat posibil, sa respecti zilnic orarul meselor principale, astfel incat sa se formeze o rutina. Nu-l lasa sa aduca jucarii la masa. De asemenea, lectura si privitul la televizor nu ar trebui sa fie permise in timpul mesei. In timpul mesei, evita certurile. Nu este nici pe departe momentul optim pentru solutionarea divergentelor. Nu cere prea mult de la el, mai ales daca este inca mic. Este firesc sa-ti doresti sa deprinda bunele maniere la masa, dar, in mod rezonabil vorbind, nu este normal sa-i pretinzi unui copil in varsta de 3-4 ani sa utilizeze corect tacamurile.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5264

3/14/2010

Page 1 of 2

Cum sa-ti feresti copilul de violenta din mass-media
Scris de Greta Harja

Copiii se informeaza, de la varste din ce in ce mai fragede, despre lumea inconjuratoare. Sursele pe care le au la dispozitie sunt variate, cum ar fi parintii, profesorii, prietenii si massmedia. Un plus de atentie trebuie acordat insa informatiilor preluate de la televizor, radio sau de pe Internet. Aceste suporturi mediatice constituie o baza informationala valoroasa, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca, de foarte multe ori, sunt prezentate fie stiri agresive, caracterizate de violenta, fie unele care trateaza teme foarte delicate. Materialele care abordeaza probleme precum catastrofe naturale, rapiri, omucideri, atacuri ale gruparilor teroriste, violenta in scoli sau aventurile amoroase ale unui politician pot avea drept consecinta crearea unei stari de confuzie in mintea copiilor, care ajung, treptat, sa aiba o perceptie deformata asupra societatii, considerand-o un mediu confuz si ostil. Ca parinte, te gandesti cum vei reusi sa contracarezi efectul pe care acest gen de relatari si imaginile care le insotesc le pot avea fata de copil. Calea cea mai simpla de abordare a problemei este prin dialog si micutul isi va crea, in timp, un "scut" protector, ceea ce va evita aparitia unui eventual dezechilibru emotional. Cum receptioneaza copiii informatiile Spre deosebire de filme si de programele de divertisment, stirile sunt reale. Problema este ca un copil ar putea sa nu faca distinctia intre realitate si fictiune. Aceasta depinde de varsta copilului si de nivelul de maturitate psihologica a fiecaruia. Programele de televiziune au, cel mai adesea, caracter spectaculos, foarte credibil, ceea ce i-ar putea face pe copiii ajunsi la varsta de 7-8 ani, de exemplu, sa creada ca li s-ar putea intampla si lor ceva similar. Un copil care urmareste un material relatand despre o rapire sau despre un atentat se va ingrijora: "Oare eu voi fi urmatorul? Ar fi posibil sa mi se intample si mie asa ceva?". Catastrofele naturale, precum si alte materiale de aceeasi factura, prezinta acelasi grad de risc in privinta eventualelor consecinte in plan emotional. Spre exemplu, un copil care locuieste in Bucuresti urmareste o stire despre o inundatie care a avut loc in zona Moldovei, este posibil sa nu mai doarma toata noaptea, intrebandu-se daca locuinta lui este pozitionata pe un teren suficient de stabil si rezistent. Mai mult decat orice alt canal mediatic, televiziunea are capacitatea de a "aduce lumea" in propria noastra casa. Discutati permanent cu cei mici despre toate stirile receptionate Parintii trebuie sa fie permanent pregatiti sa-i linisteasca pe copiii agitati din cauza stirilor urmarite. Aceasta nu inseamna ca ar trebui sa le ascunda adevarul despre cele aflate. Secretul, spun psihologii americani, este sa prezinti informatia cu acuratete, dar, in acelasi timp, cat mai abstract posibil. Vei evita, asadar, detaliile, cu exceptia situatiei in care copilul insista in mod deosebit pe un anumit aspect. In cazul unor stiri despre dezastrele naturale, copilul trebuie incurajat cu blandete sa vorbeasca despre ceea ce simte, pentru a se elibera astfel de anxietate. Problema trebuie abordata distinct daca esti mama unui adolescent. Incepand de la 14-15 ani, el trebuie educat sa faca diferenta intre informatia stricta si elementul de spectacol introdus de unele canale in scopul cresterii audientei. Astfel, ceea ce parea a fi o informatie infricosatoare se poate transforma intr-o discutie constructiva despre rolul buletinelor de stiri. In opinia psihologului Mihail Militaru, este foarte important ca parintii sa nu interzica accesul copilului la televizor, pentru ca efectul obtinut ar fi exact opus. "Apare, in acest caz, tentatia 'fructului oprit' si copilul va urmari cu si mai mult interes emisiunea in discutie", afirma doctorul Militaru. De asemenea, psihologul considera ca parintii trebuie sa discute cu cel mic pentru a afla care este factorul care il motiveaza sa urmareasca programele respective. "De cele mai multe ori, copiii urmeaza anumite modele pe care le vad in familie", subliniaza doctorul Militaru. Altfel spus, abordeaza intai cauza, nu efectul! Pe de alta parte, daca micutul dedica o mare parte din timpul sau liber urmaririi programelor televizate, acest fapt ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma pentru parinti. "Daca un copil se uita prea mult la televizor, foarte probabil parintii nu-i acorda suficienta atentie. E adevarat ca un copil se poate juca singur, dar ii este mult mai comod sa deschida televizorul. Asadar, parintii trebuie sa isi faca timp pentru copil si

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5287

3/14/2010

Page 2 of 2

sa il implice in cat mai multe activitati specifice varstei", mai spune psihologul Mihail Militaru. Cateva sfaturi practice pentru parinti • Obisnuieste-ti copilul sa citeasca publicatii destinate categoriei sale de varsta si sa urmareasca si programe de televiziune de acelasi gen. Sunt mai putin agresive. • Deprinde-l sa analizeze atent ceea ce aude si sa nu considere ca toate informatiile sunt neaparat reale, doar pentru ca prezentarea lor este una spectaculoasa. • Discutati impreuna toate evenimentele de actualitate. • Orienteaza cursul conversatiei catre subiecte neutre; de exemplu, o stire despre un cataclism poate conduce la o discutie despre altruismul celor din jur. • Incearca sa identifici predilectiile copilului in materie de stiri si obiceiurile sale de consumator mediatic. • Daca vei considera ca emisiunea respectiva nu este potrivita pentru copil, inchide pur si simplu televizorul. Dar nu uita ca aceasta e doar o solutie de moment! Pe termen lung, nu constituie o rezolvare.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5287

3/14/2010

Page 1 of 1

Maternitatea iti afecteaza relatiile sociale?
Scris de Greta Nita

Odata cu aparitia unui copilas, viata ta se schimba din mai toate punctele de vedere, inclusiv in ceea ce priveste relatiile sociale. Astfel, casnicia nu este singura ta relatie asupra careia va avea impact nasterea bebelusului. Te-ai gandit cum vor evolua lucrurile in ceea ce priveste relatiile pe care le ai cu prietenele tale? Este posibil sa intervina o raceala, cu atat mai mult daca acestea nu sunt casatorite sau nu au copii. Nu este greu de inteles de ce se intampla astfel; sa presupunem ca, pana sa nasti, aveati programata in fiecare saptamana cate o intalnire "ca intre fete", sau stateati la telefon cu orele, impartasindu-va tot felul de ganduri, noutati si impresii. Ei bine, acestea vor fi devenit amintire dupa ce te-ai intors de la maternitate cu micuta comoara in brate. Acum ai cu totul alte preocupari, iar clipa cand vei avea putin timp si pentru tine depinde de cat de repede gasesti o bona pentru bebelus. Este perfect normal ce se intampla, maternitatea opereaza modificari majore in prioritatile oricui. Dar, sa presupunem ca esti prima din grupul vostru care devine mamica. S-ar putea sa te simti cumva exclusa din randul celorlalte, pentru ca ele nu au aceleasi probleme si, natural, nici aceleasi intrebari sau subiecte de discutie pe care le ai tu. Ti se pare ca nimeni nu te intelege (de fapt, asa si este, numai ca fara conotatia negativa pe care tinzi sa o dai acestui fapt) si te simti de parca ai fi rupta de lume. Daca adaugam la aceasta si oboseala inerenta, si noile responsabilitati, putem spune ca pana la depresie nu mai este decat un pas. Pe de o parte, ar trebui sa fii pregatita si pentru posibilitatea ca relatia (macar cu unele dintre prietene) sa se incheie. De ce? Gandeste-te si tu: de ce o femeie nu are copii? Fie pentru ca nu vrea, fie pentru ca nu poate, fie pentru ca nu a sosit, inca, momentul. In primul caz, s-ar putea plictisi rapid de subiecte precum alaptat, colici, nopti nedormite, scutece si dinti de lapte. In celelalte doua cazuri mentionate, poate ca respectivelor nu le este usor sa te vada pe tine cu un bebelus, cand ele nu stiu daca vor fi vreodata mame. Si nu este vorba de invidie, ci doar de un sentiment de regret care, in timp, si-ar putea pune amprenta asupra relatiei voastre. Tocmai de aceea, trebuie sa depui si tu un efort daca vrei sa pastrezi legatura cu fetele. Stiu ca numai cand auzi cuvantul "efort" simti ca ametesti, dar cel putin de data aceasta nu-ti voi spune ca va trebui sa nu dormi noaptea... Este vorba, de fapt, despre gestionarea relatiei voastre, si tu trebuie sa dai dovada de diplomatie (asa cum o faci, sa speram, si in cuplu). Cum ar trebui sa procedezi, in mod concret? Pentru inceput, fii sincera si recunoaste: abia faci fata noilor tale sarcini. Nu este nimic rusinos aici, cu atat mai mult daca este vorba despre primul copil. N-are nici un rost sa pretinzi ca esti "superfemeia" capabila sa le faca pe toate exact ca inainte. Unele mamici procedeaza astfel, insa este inutil si total neconstructiv. Pe langa aceasta, vei vedea ca te vei simti mult mai usurata ulterior, pentru ca ai impartasit ceea ce ti se intampla si ce simti. Primul pas a fost facut. In continuare, incearca sa-ti pastrezi, in masura in care este posibil, obiceiurile dinainte. De exemplu, daca obisnuiati sa vorbiti la telefon serile, nu te eschiva complet de la acest ritual. Fie si pentru cinci-zece minute, stati de vorba despre tot felul de lucruri, cum faceati si inainte ca tu sa nasti. Dupa cateva luni, cand poti lasa copilasul pentru cateva ore cu una dintre bunici de pilda, iesi cu fetele in oras. Ar fi bine sa nu te plangi (prea mult...) de greutatile pe care le intampini in noua ta postura. Nici sa bravezi inutil nu e recomandabil, dar nici sa incepi sa te lamentezi ori de cate ori deschizi gura. Cu timpul, fetele vor incepe sa te evite, si pe buna dreptate. Da, pentru tine nu va fi usor; esti fericita, ti s-a intamplat cel mai frumos lucru cu putinta si parca nu ai vrea sa vorbesti decat despre minunea din patut, care a dat vietii tale un nou sens. Insa, dupa cum iti spuneam, daca nu este si cazul celorlalte fete, nu vor putea sa te inteleaga (asa ca, oricum, nu vei obtine empatia pe care o asteptai). Decat sa le ceri lor sa se schimbe, mai bine incearca sa gasesti si alte subiecte despre care sa vorbiti (ceea ce n-ar trebui sa fie prea greu, in definitiv femei sunteti toate...). Mai vrei argumente? Gandeste-te la o mamica pe care o cunosti, nu se poate sa nu fie cineva in anturajul tau. Nu ai auzit-o niciodata spunand ceva gen "Of, de m-as intoarce mai repede la munca, simt ca ma sufoc in casa!"? Acest lucru ar trebui sa te puna pe ganduri. Daca iti gasesti si alte subiecte de discutie si, dupa cateva luni, si alte preocupari, nu inseamna ca nu esti o mama excelenta; dupa cum si reversul este valabil: daca vorbesti in continuu numai despre copilasul tau, asta nu te face o mama mai buna...

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7309

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilul tau spune minciuni... ce e de facut?
Scris de Greta Harja

Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei una nevinovata, pe care ar fi putut sa o evite. Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici o problema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar... oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu? De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand a spart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu o privire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte de masa... Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitor adult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incat nu ai de ce sa te ingrijorezi. De ce copilul spune minciuni? Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna: Pentru a evita consecintele unei greseli. Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat. Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate. Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte... Cum ar trebui sa reactionezi? Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsesti fara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru. Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importante referitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului. In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aproba intotdeauna comportamentul. De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiar daca va trebui sa-l pedepsesti. Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva de genul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator. Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. In ipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovate nu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui. Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?". Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...". In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formulezi astfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxat si mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct. Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchide in sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult iti place aceasta atitudine. Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru greseala facuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara. Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-i restrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil, va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit. Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspunda indignat "N-am fost eu!". De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255

3/14/2010

Page 2 of 2

ca as avea motive sa ma indoiesc de ceea ce imi spui?". Ajuta-l sa vada intregul adevar, din multiple perspective. Adesea, copilul nu-si aminteste decat fragmente din ceea ce s-a intamplat. "Baiatul acela m-a lovit" poate fi adevarat, insa nu in intregime. Exista posibilitatea ca micutul tau sa fi fost primul care s-a manifestat agresiv. Impulsioneaza-l cu blandete sa-ti povesteasca totul, astfel incat sa stabilesti cu precizie ce s-a intamplat de fapt. Este important sa ai incredere in el. Adevarul si increderea sunt doua notiuni inseparabile: daca spui adevarul, se poate avea incredere in tine si daca se poate avea incredere in tine, vei spune adevarul. Nu uita ca tu insati esti cel mai bune exemplu pentru el. Asadar, fa-ti din onestitate un mod de viata. Daca trebuie sa mearga la dentist, nu-i spune ca procedura medicala nu-l va durea, cand tu stii ca este posibil sa se intample astfel. Orice minciuna, indiferent cat de nevinovata este, te va submina in ochii lui inocenti si fie nu te va mai privi ca un model, fie... va proceda exact asa cum a vazut la tine. Si nu-ti doresti asta, nu-i asa? In cazul in care, prin forta imprejurarilor, se intampla sa spui o minciuna iar cel mic sa te surprinda in aceasta postura, salveaza-ti imaginea recunoscand ca ai gresit. Despre prietenii imaginari ai copilului... Se poate intampla ca un copil de varsta prescolara sa-si proiecteze niste prieteni imaginari. Este ceva obisnuit si nu ai de ce sa te ingrijorezi in aceasta privinta. Cateodata, acesti "prieteni" sunt inventati tocmai pentru a ispasi o greseala facuta de cel mic. De pilda, in cazul prajiturii mancate inainte de masa, nu fi surprinsa daca cel mic iti spune, cu o fata serioasa, ca "prietenul" sau a fost cel care a facut acest lucru. In aceasta situatie, nu-l lua in ras si nu-l critica spunandu-i ca de fapt prietenul este numai in imaginatia lui. O formulare precum "spune-i prietenului tau ca in familia noastra nu se mananca dulciuri inainte de masa" este suficienta si cel mic nu se va supara. In alte cazuri, existenta acestui prieten imaginar se justifica prin faptul ca micutul simte ca parintii au asteptari prea mari de la el si nu le poate face fata. Fii asadar atenta la cat de multe ii soliciti copilului tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilul tau spune minciuni... ce e de facut?
Scris de Greta Harja

Cu siguranta ti s-a intamplat nu o data sa-l surprinzi pe copil cu o minciuna... de obicei una nevinovata, pe care ar fi putut sa o evite. Bineinteles, nu este o atitudine pe care sa o incurajezi prefacandu-te ca nu este nici o problema, dar nu uita ca majoritatea copiilor mai spun cate o minciuna din cand in cand. Dar... oare de ce recurg la acest mijloc? Si cum ar trebui sa reactionezi tu? De exemplu, baietelul tau iti spune ca nici nu a atins ceasca, desi l-ai vazut tu insati cand a spart-o. Sau fetita ta are mainile murdare de crema de ciocolata, insa ea sustine senina si cu o privire inocenta ca nu s-a apropiat de prajitura pe care nu avea voie sa o manance inainte de masa... Suparator pentru parinti? Da. Sfarsitul inocentei micutilor? Poate. O prevestire a unui viitor adult imoral? Nici vorba de asa ceva. Este un comportament specific acestei varste, asa incat nu ai de ce sa te ingrijorezi. De ce copilul spune minciuni? Iata cateva dintre motivele care, in ochii lui, justifica o minciuna: Pentru a evita consecintele unei greseli. Ca urmare a unui complex de inferioritate - daca nu are o impresie foarte buna despre sine, va incerca sa ascunda acest lucru si va fi tentat sa se laude, chiar daca ceea ce spune nu este adevarat. Ii este mai dificil sa faca distinctia intre fictiune si realitate. Nu in ultimul rand, minciuna poate fi involuntara - pur si simplu a uitat ce spusese cu putin timp inainte... Cum ar trebui sa reactionezi? Probabil te vei supara sau te vei simti stanjenita cand il surprinzi pe micut cu o minciuna. Dar nu te grabi sa-l pedepsesti fara a sti ce anume l-a determinat sa faca acest lucru. Este bine sa tii cont de acest lucru, pentru ca motivul care sta la baza minciunii poate sa-ti releve aspecte importante referitoare la structura psihologica si mentalitatea copilului. In general, copiii sunt mai putin inclinati sa minta daca simt ca sunt iubiti de parinti - cu toate ca acestia nu le aproba intotdeauna comportamentul. De aceea, este important sa separi la nivel mental fapta in sine de autorul ei si exprima-ti dragostea neconditionata, chiar daca va trebui sa-l pedepsesti. Un aspect extrem de important este acela al modului in care iti exprimi dezaprobarea. In nici un caz nu spune ceva de genul "Nu te mai iubesc, pentru ca ai mintit". Efectul asupra echilibrului emotional al copilului ar putea fi devastator. Din moment ce minciunile unui copil nu sunt, de regula, rautacioase sau premeditate, nu ai motive de ingrijorare. In ipoteza ca micutul traieste intr-un mediu familial caracterizat de adevar si onestitate, perioada micilor minciuni nevinovate nu va fi de lunga durata. Pana atunci, gestioneaza corect aceste scapari ale lui. Nu-ti voi spune ca trebuie sa-i usurezi situatia atunci cand minte. De exemplu, nu-l intreba "Ai spart cumva ceasca?". Daca stii cu siguranta ca el a facut-o, spune-i "Stiu ca tu ai fost cel care...". In acelasi timp, incurajeaza-l sa-ti spuna adevarul si fa-l sa simta ca poate avea incredere in tine. Incearca sa formulezi astfel: "S-a intamplat ceva cu ceasca aceea. Cum de s-a spart? Ma intreb...". In felul acesta, copilul se va simti mai relaxat si mai liber sa recunoasca ce s-a intamplat, decat daca l-ai acuza in mod direct. Da-i de inteles ca nu are de ce sa se teama daca iti spune adevarul. Cu cat reactionezi mai agresiv, cu atat se va inchide in sine. Daca, insa, recunoaste cinstit ce a facut, lauda-l pentru onestitatea de care da dovada si spune-i cat de mult iti place aceasta atitudine. Cu timpul, se va obisnui sa spuna adevarul din proprie initiativa. Aceasta nu inseamna ca nu-l vei pedepsi pentru greseala facuta - dar atat tu, cat si el, veti avea inima mai usoara. Referitor la masurile disciplinare, este recomandabil sa nu-l pedepsesti prea aspru. In nici un caz nu-l lovi si nu-i restrictiona accesul la televizor sau computer o perioada prea mare de timp. Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil, va continua sa minta pentru a evita sa fie pedepsit. Mai mult decat atat, daca te vei rasti la el "Uite ce-ai facut! Ai spart ceasca!", este foarte probabil ca micutul sa raspunda indignat "N-am fost eu!". De fiecare data, ofera-i sansa sa spuna adevarul. Cand il banuiesti ca minte, intreaba-l: "Iti inchipui ca te cred?" sau "Crezi

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255

3/14/2010

Page 2 of 2

ca as avea motive sa ma indoiesc de ceea ce imi spui?". Ajuta-l sa vada intregul adevar, din multiple perspective. Adesea, copilul nu-si aminteste decat fragmente din ceea ce s-a intamplat. "Baiatul acela m-a lovit" poate fi adevarat, insa nu in intregime. Exista posibilitatea ca micutul tau sa fi fost primul care s-a manifestat agresiv. Impulsioneaza-l cu blandete sa-ti povesteasca totul, astfel incat sa stabilesti cu precizie ce s-a intamplat de fapt. Este important sa ai incredere in el. Adevarul si increderea sunt doua notiuni inseparabile: daca spui adevarul, se poate avea incredere in tine si daca se poate avea incredere in tine, vei spune adevarul. Nu uita ca tu insati esti cel mai bune exemplu pentru el. Asadar, fa-ti din onestitate un mod de viata. Daca trebuie sa mearga la dentist, nu-i spune ca procedura medicala nu-l va durea, cand tu stii ca este posibil sa se intample astfel. Orice minciuna, indiferent cat de nevinovata este, te va submina in ochii lui inocenti si fie nu te va mai privi ca un model, fie... va proceda exact asa cum a vazut la tine. Si nu-ti doresti asta, nu-i asa? In cazul in care, prin forta imprejurarilor, se intampla sa spui o minciuna iar cel mic sa te surprinda in aceasta postura, salveaza-ti imaginea recunoscand ca ai gresit. Despre prietenii imaginari ai copilului... Se poate intampla ca un copil de varsta prescolara sa-si proiecteze niste prieteni imaginari. Este ceva obisnuit si nu ai de ce sa te ingrijorezi in aceasta privinta. Cateodata, acesti "prieteni" sunt inventati tocmai pentru a ispasi o greseala facuta de cel mic. De pilda, in cazul prajiturii mancate inainte de masa, nu fi surprinsa daca cel mic iti spune, cu o fata serioasa, ca "prietenul" sau a fost cel care a facut acest lucru. In aceasta situatie, nu-l lua in ras si nu-l critica spunandu-i ca de fapt prietenul este numai in imaginatia lui. O formulare precum "spune-i prietenului tau ca in familia noastra nu se mananca dulciuri inainte de masa" este suficienta si cel mic nu se va supara. In alte cazuri, existenta acestui prieten imaginar se justifica prin faptul ca micutul simte ca parintii au asteptari prea mari de la el si nu le poate face fata. Fii asadar atenta la cat de multe ii soliciti copilului tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5255

3/14/2010

Page 1 of 2

Adu-l pe calea cea buna pe micul... mincinos
Scris de Otilia Ignat

Minciuna este, din pacate, un rau pe care copiii il deprind foarte repede. In acest context, metodele vechi de disciplinare trebuie imbunatatite, adaptate in functie, mai ales, de varsta copilului tau, de situatie, de gravitatea minciunii spuse sau de cat de mare este pericolul la care s-a expus copilul, in urma minciunilor spuse. In oricare dintre situatii, micul mincinos trebuie tratat cu calm, intelegere si cu o anume ingaduinta. Primul sfat: creaza un mediu sigur pentru copilul tau, asigura-l de tot suportul tau si fa tot ce depinde de tine pentru a sti, in orice moment, ce face si unde este micutul tau.

Copiii de varste mici - 3-5 ani
Copiii din acest segment de varsta nu au notiunea minciunii. Ei nu sunt capabili, din punct de vedere psihologic, sa faca diferenta dintre adevar si minciuna. Daca il vei intreba pe juniorul tau daca el este cel care a varsat sucul pe jos, el iti va raspunde concentrat pe faptul in sine: "Sucul s-a varsat!". Misiunea ta este aceea de a-l invata sa faca diferenta intre faptul real consumat si fantezie. Spune-i, accentuand pe persoana lui, faptul ca el este cel care a varsat sucul, a spart cana sau a pierdut ursuletul in parc. Atunci cand ascunde sau falsifica adevarul, explica-i care este diferenta intre ceea ce spune si ceea ce s-a intamplat. Pune-l sa-ti povesteasca situatii pe care le-ati trait impreuna si corecteaza-l atunci cand realitatea consumata se imbina cu imaginatia. Va intelege diferenta intre adevar si minciuna. Trebuie sa fii prudenta, deoarece pledoaria ta poate fi o sabie cu doua taisuri. Exista riscul ca micutul sa deprinda doar mecanismul minciunii, nu si principiul adevarului. Trebuie sa subliniezi cat de daunator este sa povestesti altceva decat ceea ce s-a intamplat.

Micii... mincinosi - 6-10 ani
Incet-incet, in acest interval de varsta, micutul tau devine un adevarat maestru in minciuni. Nu te lasa impresionata de faptul ca, de cele mai multe ori, acestea sunt inofensive. Spune-i des ca deformarea realitatii este un lucru rau, periculos, care te supara. Pana la varsta de 10 ani, supararea ta, provocata de faptele sau gesturile copilului, este pentru el, o pedeapsa in sine. Explica-i, pe intelesul lui, faptul ca toata lumea face greseli, dar ca le recunoaste, si ca doar in acest fel consecintele grave pot fi evitate. Daca micutul a recunoscut singur ca a spart o farfurie din serviciul de ceai de la strabunica ta, nu te supara pe el. Astfel, il vei incuraja ca, pe viitor, sa-ti marturiseasca, fara teama, greseli mai grave. Supravegheaza-l indeaproape si pedepseste-l daca minte, cu restrictii asupra lucrurilor care ii plac (desene animate, calculator, iesire cu prietenii). Desi este posibil sa ai senzatia ca pledezi inutil, explica-i de zeci de ori, cu argumente si exemple, ca este foarte grav sa spui minciuni. Dovedeste-i ca iti dai seama cand te minte si ce incearca sa ascunda. In felul acesta, copilul va intelege ca minciuna este un gest inutil, cel putin in fata parintilor lui.

Marii... mincinosi - 11-14 ani
Te previn ca aceasta este varsta critica... Bagajul de sfaturi pe care l-ai implementat pana acum va da roade. Pe de alta parte, daca cel mic va intelege cat de periculoase sunt minciunile, dar si ca te are alaturi atunci cand are o problema (si poate veni cu inima deschisa sa iti spuna ce boacana a facut, fara teama - aici, depinde de felul relatiei pe care ai stabilit-o cu juniorul tau), poti avea sansa de a fi parintele copilului perfect, respectiv a copilului care nu te va minti. Aceasta este varsta la care copilul trebuie sa inteleaga faptul ca, uneori, minciunile sunt necesare (sau, daca preferi, inevitabile), ca si tu minti (prin omisiune sau denaturand adevarul), dar ca fata de tine si fata de tatal lui, nu exista decat adevarul gol-golut. Aici, puterea exemplului este esentiala. Dialogurile cu sotul tau, in fata copilului, din care acesta trebuie sa realizeze ca, acasa, relatiile se bazeaza exclusiv pe sinceritate si adevar, sunt vitale. Trebuie sa accepti la prichindelul tau si manifestarile diferite de personalitate, in functie de mediu. Nu trebuie sa-i ceri aceeasi corectitudine fata de colegii sai ca cea pe care i-o pretindeti voi, in calitate de parinti. Accepta sa fii complice cu micutul tau la anumite minciuni, exagerari sau fabulatii, in fata prietenilor sau colegilor sai. Ii vei castiga increderea si vei fi beneficiarul confidentelor sale, ceea ce sta la temelia unei relatii bazata pe respect, intre tine, ca parinte, si copilul tau. In situatii critice (copilul prins cu minciuna), pastreaza-ti calmul si nu tipa la el. Evita sa faci afirmatii de genul: "Mi-am pierdut increderea in tine!", deoarece micutul va lua lucrurile strict in acest sens. "Daca mama nu mai are incredere in mine, pot sa nu mai spun adevarul, pentru ca, oricum, nu mai conteaza." - poate fi un mod periculos in care copilul tau poate intelege argumentatia ta. Tine cont de faptul ca, la aceste varste, copiii sunt avizi sa fie aprobati, laudati, apreciati.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8014

3/14/2010

Page 2 of 2

Nu-l critica, nu-l face sa se simta rusinat si jenat de nici una dintre faptele lui. Este calea prin care ii castigi increderea. Si daca prichindelul tau stie ca se poate baza pe tine, nu va simti nevoia sa te minta. Te previn insa, teoria pare frumoasa si usor de aplicat, dar practica... este infinit mai dificila! Succesul sta in perseverenta si iubire!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=8014

3/14/2010

Page 1 of 2

Cum vorbesti cu micutul tau despre... moarte?
Scris de Greta Nita

Este un subiect atat de complex si atat de paradoxal... Pe de o parte, desi stim ca va veni si momentul in care vom pierde pe cineva drag si noi insine vom pleca... undeva, evitam din rasputeri sa vorbim sau sa ne gandim la acest lucru. Este firesc; aceste drame fac parte si ele din viata, dar asta nu inseamna ca, discutand despre asta, ne vom face vreun serviciu. Pe de alta parte, cu toate ca niciodata nu putem fi pregatiti pentru asa-ceva, se intampla. Pur si simplu. Si-atunci, daca avem copii, la ei ne gandim in primul rand. Ce le putem spune, ce simt ei, ce se petrece in mintea lor, cum ii putem ajuta? Exista, oare, vreo modalitate prin care sa le usuram povara din inima lor micuta si pura? Copiii nu sunt niciodata prea mici pentru a percepe o pierdere sau pentru a tine doliu sufletesc. Mentalitatea gen "E prea mic pentru a-si da seama, macar el nu sufera!" este gresita. Da, un copil de varsta foarte mica nu percepe dimensiunea reala a dramei respective; dar ar fi o mare greseala sa presupunem, automat, ca-i este mai usor. Oricat de greu ti-ar fi tie, ca persoana adulta, trebuie sa te aduni si sa-i explici prichindelului. Sa-i explici, fara a-l traumatiza mai mult decat o face intamplarea in sine, ca bunica nu mai este acasa sau ca pisicuta lui a plecat...

Disparitia animalului de companie
Pentru multi copii, acesta poate fi primul "contact" cu ceea ce inseamna un deces, o pierdere ireparabila. De aceea, este important sa-i fii aproape si sa nu eziti sa-i arati ca si tu esti trista. Sub nici o forma sa nu incerci sa-i minimalizezi durerea, iar consolarea "Iti iau alta pisicuta!" ar trebui sa mai astepte macar cateva zile pana la a fi adusa in discutie si, in functie de modul in care reactioneaza copilul, cateva saptamani bune pana la a fi transpusa in practica. In acest moment, copilul nu se poate mangaia decat stiind ca animalutul sau a fost fericit atat timp cat a trait si ca acum este intr-un loc unde se simte foarte bine si se joaca mereu cu prietenii sai. Daca a avut loc un accident, este bine sa eviti detaliile, dar nu incerca sa-l minti pe cel mic. A-i spune ca pisicuta s-a pierdut sau ca a plecat, "dar se va intoarce", este profund gresit. Nu numai ca-i dai false sperante si astfel nu va depasi momentul, dar fiecare zi va fi un chin pentru el. Te-ai putea gandi ca este bine sa dispara din locuinta tot ceea ce aminteste de pisicuta respectiva; castronelul, cosul unde dormea, jucariile etc. Si aceasta este o greseala; senzatia de gol va fi mult mai intens si mai dureros constientizata de catre copil. Sigur, nici sa le lasi pe toate la locul lor, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu este indicat. De aceea, strange-le si depoziteaza-le undeva unde sa nu fie in raza vizuala a copilului si explica-i faptul ca pisicuta are nevoie de lucrusoarele ei personale acolo unde s-a dus. Sunt toate sansele ca situatia sa fie mai usor de suportat de catre prichindel. Iar atunci cand va fi trecut peste nefericita intamplare, ii va face bine sa revada obiectele care-au apartinut pisicutei.

Decesul unui membru al familiei
Daca un copil este destul de mare ca sa indrageasca pe cineva, atunci este destul de mare si ca sa realizeze ca persoana respectiva nu mai exista si sa sufere din aceasta cauza. Ca si in situatia descrisa anterior, poate ca nu concepe inca permanenta mortii; cu certitudine insa, intelege ca s-a schimbat ceva definitiv. Rutina este foarte importanta pentru un copil, iar ceea ce s-a intamplat il face sa se simta nesigur. Este o situatie complet noua pentru el, nu pricepe de ce toti in jurul lui sunt tristi si, cu atat mai mult, nu intelege de ce, atunci cand intreaba de bunica, privirile celorlalti se impaienjenesc si incearca sa schimbe vorba. Si pana la urma, unde e bunica, de fapt? Ar trebui sa procedezi asa cum iti spuneam adineauri: nu-l minti. Vorbeste-i cu blandete, foloseste cuvinte simple si pregateste-te sa raspunzi la intrebari asa cum numai copiii pot adresa, adica nevinovate si foarte incomode. Spune-i ca bunica a trebuit sa plece, dar asta nu inseamna ca nu-l mai iubeste (neintelegand moartea, copiii pot ajunge la concluzia ca au fost abandonati). In cazul in care copilul are cat de cat idee despre ce inseamna o astfel de "plecare" (daca s-a mai intamplat o drama similara in familie sau printre cunoscuti), ii poti spune ca bunica a plecat la intalnire cu ceilalti. De asemenea, pentru ca tot vorbeam despre senzatia de abandon, micutul trebuie sa stie ca tu il iubesti in continuare la fel de mult, chiar daca esti trista si ai lacrimi in ochi. Dincolo de sugestia de a nu-l lua la inmormantare (este evident ca nu e pregatit pentru un astfel de ritual cumplit), iti sugerez sa te straduiesti sa mentii rutina zilnica. Este un lucru esential pentru starea de spirit a copilului si va va ajuta si pe voi, adultii, sa depasiti mai lin momentul. Si, de vreme ce tot vorbim despre modul in care poti pregati un copil pentru asemenea momente tragice, nu te feri sa-i citesti povesti care au deznodamant asemanator. Exemple sunt destule: Bambi care si-a pierdut mama, Cenusareasa ori

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7620

3/14/2010

Page 2 of 2

Alba-ca-Zapada, ale caror mame, de asemenea, au murit etc. Atunci cand ii citesti povestile respective, spune-i ca si in viata reala se intampla astfel de lucruri. Iar cand e cazul, poti face o paralela cu situatiile din basmele cu pricina. Nu-i va usura durerea, dar poate il va ajuta sa depaseasca mai usor pierderea.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7620

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa-ti motivezi copilul daca se arata reticent fata de o solicitare
Scris de Greta Harja

Orice copil poate avea o atitudine pozitiva si entuziasta raportat la diferite provocari si solicitari, fiind capabil sa depuna efort considerabil si dornic sa joace un rol activ. Singura conditie este sa fie motivat in mod corespunzator. Bineinteles ca nu va fi necesar nici un demers de persuasiune pentru a o convinge pe fiica ta adolescenta sa mearga la concertul trupei preferate... Dar, in abordarea unor probleme de alt gen (cum ar fi temele, curatenia in camera), aptitudinile tale comunicationale sunt esentiale pentru a-l motiva pe cel mic sa treaca la actiune. Asa cum un manager trebuie sa-si stimuleze in permanenta subordonatii pentru a obtine rezultate satisfacatoare, la fel trebuie sa procedezi si tu in relatia cu cel mic. Paradoxal, acest lucru s-ar putea dovedi mai dificil decat in exemplul mentionat. La serviciu, angajatii trebuie sa se mobilizeze pentru ca, in ultima instanta, astfel isi pot pastra locul de munca. In schimb, copilul nu se confrunta acasa cu astfel de provocari - nu-l poti "concedia" si el stie foarte bine acest lucru. Asadar, trebuie sa gasesti un element de automotivare a copilului si, pornind de la acesta, sa-ti construiesti strategia. In relatia cu cel mic, tu esti managerul - astfel incat este necesar sa fii stapana pe situatie si perceputa ca o persoana autoritara, care impune respect. Nu-ti spun sa instaurezi un regim de teroare - nici vorba de asa ceva! Doar ca cel mic trebuie stimulat sa coopereze cu tine, pana cand decizia de a-si face curatenie in camera in fiecare sambata ii va apartine. In nici un caz nu trebuie sa ramana cu ideea "fac ordine pentru ca asa mi-a zis mama". Sarcinile pot fi pe termen scurt (sa-si asume faptul ca are caine, scotandu-l la plimbare si ocupandu-se de hrana acestuia, de exemplu, sau sa se duca in vacanta in locul ales de tine si nu intr-o excursie cu prietenii aceia pe care nu a vrut sa ti-i prezinte...) sau pe termen lung (sa acorde mai multa atentie temelor pentru a-si imbunatati notele, sa se implice mai mult in treburile casnice si asa mai departe). Adevarul despre sistemul recompensei Una dintre cele mai eficiente metode de motivare este recompensa. Multi parinti au tendinta de a blama acest sistem, considerandu-l echivalent cu santajul - dar acest lucru se intampla numai pentru ca il asociaza, eronat, cu o tentativa disperata de a ajunge la un compromis. Lucrurile nu trebuie sa fie abordate din aceasta perspectiva. Exista o diferenta considerabila intre a "mitui" un copil pentru a-l motiva spre o actiune care nu-i face nici o placere, dupa ce initial a refuzat categoric sa se implice, si a-l recompensa inainte ca el sa-si expuna refuzul. Cu alte cuvinte, daca anticipezi ca cel mic se va arata reticent, poti incepe prin a-i spune ceva de genul: "Este timpul sa mergem la magazin. Haide - daca esti cuminte, iti voi cumpara o inghetata." Nu este nici pe departe acelasi lucru cu situatia cand, exasperata de smiorcaielile si nerabdarea celui mic in magazin, ii spui "Te rog, fii cuminte si iti voi cumpara o inghetata!" Daca te gandesti la acest lucru, vei realiza ca prima varianta - a oferi o recompensa inainte ca prichindelul sa fi avut timp sa reactioneze - este similar cu modul in care procedeaza managerii cu angajatii, spunandu-le: "Daca veti finaliza cu bine acest proiect, veti primi mai multe responsabilitati si anul viitor veti fi promovati." Asadar, nu te mai gandi la sistemul bazat pe recompensa ca fiind o forma de santaj si defineste-o pe baza acelorasi termeni pe care si tu insati ii auzi la serviciu: recompense, factori motivationali, stimulente. Nu ai nici un motiv sa te simti vinovata. Nu-ti mituiesti copilul, ci il stimulezi. Singurul lucru de care trebuie sa tii cont este ca oferta ta sa vina inainte ca el sa-si exprime dezacordul fata de actiunea preconizata.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5260

3/14/2010

Page 1 of 1

Cultiva-i copilului tau pasiunea pentru muzica
Scris de Greta Harja

Copiii care cresc ascultand muzica si fredonand cantecele sunt, de regula, mult mai receptivi, acumuleaza mai repede informatiile si, daca sunt indrumati in acest sens, incep sa citeasca inainte de a merge la scoala. Experienta de a asculta muzica imbunatateste in mod semnificativ activitatea cerebrala. Potrivit unor cercetari efectuate in strainatate, copiii care traiesc intr-un mediu unde se asculta muzica isi coordoneaza mai bine miscarile, sunt mult mai sociabili si isi insusesc notiunea de respect de sine mai repede, comparativ cu acei copii care nu asculta muzica. Daca in primii ani de viata, copilasul fredona doar cantecele scurte, de cate doua sau cel mult trei versuri, acum a avansat: retine cantecele mai lungi, fiind capabil sa reproduca destul de corect melodiile acestora, chiar daca nu are aptitudini muzicale deosebite. Este momentul sa inceapa sa studieze un instrument? Nu ne referim numai la studiul profesionist, prin care copilul se pregateste sa-si faca o cariera de muzician. Acest lucru nu este realizabil decat in masura in care prichindelul tau este, intr-adevar, inzestrat. In caz contrar, sansele de a deveni nun instrumentist de valoare sunt practic nule; cel mult, va ajunge un bun tehnician al instrumentului respectiv, dar cu siguranta iti doresti mai mult pentru el. Acest lucru nu inseamna insa ca micutul nu poate sa studieze un instrument muzical, dezvoltandu-si un hobby care, chiar daca nu se va transforma in cariera, ii va fi de un real folos in viata. Nu incerca sa-i impui nimic si, pentru inceput, incurajeaza-l sa se joace cu jucarii de acest gen (de exemplu, micutele piane, sau tobe). Analog, micutul poate fi placut impresionat de cutiile muzicale - este important sa-i urmaresti reactia atunci cand asculta melodiile acestora. Cum il poti imprieteni cu muzica? Fredoneaza cat mai des, cumpara-i instrumente muzicale de jucarie si pune-i muzica pentru copii. Daca observi ca micutul este interesat in aceasta directie, inscrie-l la o clasa speciala de muzica, insa nu-i impune acest lucru daca observi ca nu are nici o tragere de inima. Din cand in cand, mergeti impreuna la teatrul de papusi, iar dupa spectacolo, stimuleaza-l sa fredoneze si el cantecelele pe care le-au interpretat "papusile". Sa dansam! Majoritatea copiilor sunt incantati, inca din primele luni de viata, sa asculte muzica si sa se miste in ritmul acesteia, coordonandu-si miscarile in functie de "urechea muzicala" a fiecaruia. Ar fi recomandabil sa-i intretii si sa-i cultivi aceasta pasiune, dansand impreuna in fata oglinzii (micutului ii place sa se admire) si incurajandul. Asocierea aceasta dintre muzica si miscare ii ajuta pe copii sa-si controleze mai bine miscarile: se obisnuiesc sa se miste mai repede cand muzica este mai ritmata, respectiv mai incet atunci cand muzica este mai lenta. Coordonarea fizica reprezinta un pas deosebit de important in dezvoltarea copilului si, mai tarziu, muzica il va ajuta sa se concentreze mai bine.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5189

3/14/2010

Page 1 of 1

Mami, daca nu iau nota zece la lucrare?
Scris de Greta Harja

Probabil ca ai auzit de multe ori intrebarea aceasta de la prichindelul tau. Pentru unii copii, emotiile ca nu vor fi "la inaltime" se pot transforma in adevarate stari de anxietate, insotite de dureri de cap si eventuale tulburari ale somnului. Aceasta ca sa nu mai spunem ca rezultatul la testul respectiv ar putea fi influentat negativ. Cum ai putea sa-l ajuti? Iti prezentam cateva dintre cele mai raspandite motive de ingrijorare si solutiile pe care le-ai putea da. "Daca nu iau nota buna, nu voi putea avea meseria pe care mi-o doresc" Hei! Nu cumva copilasul tau "arde" niste etape si acorda testului respectiv o importanta mult mai mare decat ar fi cazul? Cu siguranta, iar rolul tau este sa-l ajuti sa inteleaga acest lucru. Bineinteles ca nu vei minimaliza faptul ca este bine sa studieze si sa ia o nota mare - dar nu-l lasa sa creada ca de nota pe care o va obtine depinde intregul curs al vietii sale profesionale. "Nu voi lua nota 10!" Temerea aceasta apare in mod deosebit la copiii de varsta mai mica, elevi in clasele primare, pentru care nota zece reprezinta ceva relativ normal, si numai atunci cand este vorba de vreo lucrare mai dificila, intra in panica. In aceasta situatie, trebuie sa-i explici doua aspecte: nu invata pentru nota ("vanatoarea de note" este un fenomen destul de raspandit) si, daca se intampla sa ia nota 9 de exemplu, nu inseamna ca este un elev slab. "Ceilalti copii vor rade de mine!" Reaminteste-i faptul ca toti copiii au deopotriva "puncte tari" si "puncte slabe", iar ceea ce este important nu este ce cred altii, ci modul in care el se percepe. Conteaza doar ca el sa fie convins ca nu ar fi putut, in momentul respectiv, sa obtina o nota mai buna si deci sa aiba siguranta ca a facut tot ceea ce depindea de el. Tocmai pentru a preveni astfel de situatii, evita sa-l intrebi ce note au obtinut ceilalti. "Cand voi vedea subiectele, nu-mi voi mai aminti nimic!" Iata o temere pe care multi dintre noi o pastram si, inconstient, o alimentam inclusiv in anii studentiei. De fapt, este o problema de organizare si de gestionare a emotiilor. Unora li se intampla acest lucru daca subiectele sunt mai lungi: nu au rabdare sa le parcurga pe indelete si tind sa abandoneze. Daca stii ca este si situatia lui, il poti provoca, oferindu-te sa-l ajuti sa-si testeze cunostintele si formuland subiectele in modul care, de obicei, il blocheaza. In felul acesta, ii va fi mai usor sa se obisnuiasca. "Sunt prea stresat si epuizat" Ca si in exemplul anterior, avem de a face cu o situatie des intalnita si la adulti. Agitatia se transmite cu usurinta la nivel fizic. Daca micutul tau se confrunta cu astfel de probleme, il poti sfatui sa incerce sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura - iar acestea le poate incerca si in alte situatii, nu numai atunci cand este nervos, tocmai pentru a sti ce-l linisteste si care sunt mijloacele la care poate recurge. De asemenea, in noaptea din ajunul testului, este esential sa doarma suficient, deci asigura-te ca nu mai intarzie pentru a revedea lectiile.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5145

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa-i spui "Nu" micutului tau
Scris de Greta Harja

Orice parinte stie ca pronuntarea cuvantului "Nu" constituie doar inceputul unei lungi discutii (si nici pe departe sfarsitul ei), marcata de rugaminti, plansete si, cateodata, amenintari. Este insa o problema de perceptie a situatiei. Din punct de vedere al micutului, el nu vrea decat sa cunoasca mai bine lumea inconjuratoare. Dar in ceea ce te priveste pe tine, nu vrea altceva decat sa-ti provoace o criza de nervi. "Nu, nu ai voie sa bagi telefonul mobil in gura!". "Nu manca stiloul!". "Nu-mi pasa ce a spus bunica, nu am de gand sa te duc in brate tot timpul! Ar fi cazul sa mergi si pe jos!". "Pisica nu vrea sa se lupte corp la corp!". Sau... dar exemplele sunt, oricum, nenumarate, iar imaginatia celor mici - inepuizabila, spre disperarea ta. Cel mai important aspect este siguranta copilului Cand este vorba despre normele de disciplina impuse micutului, trebuie sa te asiguri ca sanatatea (si chiar viata, in ultima instanta) nu ii sunt puse in pericol. Este primul lucru de care vei tine cont cand ii spui "Nu" - si nu care cumva sa te razgandesti. Cel mai bine ar fi sa intocmesti o lista simpla, pe intelesul micutului, unde sa notezi care sunt acele lucruri pe care nu are voie sa le faca, in ordinea descrescatoare a gravitatii si importantei acestora. Fii creativa! Exista numeroase modalitati prin care ii poti spune "Nu", si unele dintre acestea sunt mai putin agresive. De fapt, ar trebui sa te feresti sa pronunti prea des acest cuvant - si asta din doua motive: Cu cat ii spui mai des "Nu", cu atat cuvantul isi va pierde mai repede din greutate si consistenta, iar micutul va incepe, treptat, sa ignore aceasta interdictie; Probabil stii si tu zicala aceea: "Spune-i copilui sa nu se joace la aragaz si acolo va fi primul loc unde se duce". Si nu face asta ca sa te enerveze, ci pur si simplu pentru ca i-ai trezit curiozitatea. Asadar, in loc de implacabilul "Nu ai voie!", ce-ar fi sa-i oferi posibilitatea de a alege? De exemplu, daca nu-i place sa-si faca ordine in camera sau sa-si sorteze sosetele, preferand in schimb sa se uite la desene animate, nu te grabi sa-i spui, pe un ton categoric: "Nu te uiti la desene animate pana nu-ti sortezi sosetele!". In loc de asta, spune-i ca este o persoana deosebit de constiincioasa si proclama-l "Seful camerei si responsabilul sosetelor". In felul acesta, se va simti flatat si se va stradui sa se achite de sarcini. Lauda-l cand isi face treaba bine. Strategia aceasta si-a dovedit, in timp, eficacitatea, fiind aplicata de multe companii de relatii publice, iar celebrul Tom Sawyer (personajul lui Mark Twain), a folosit-o cu succes cand si-a convins prietenii sa varuiasca tot gardul matusii sale, convingandu-i ca o astfel de treaba reprezinta un adevarat privilegiu. Mai mult decat atat, unii dintre ei i-au oferit si diverse cadouri pentru a fi lasati sa transpire muncind in locul lui, in timp ce el statea la umbra si se uita la ei, rontaind un mar. Cu exceptia cazului in care micutul tau este mai smecher decat Tom Sawyer, metoda ar trebui sa functioneze. De asemenea, ai putea inlocui eternul "Nu" cu "Stop" sau "Opreste-te!". Adapteaza-ti timbrul vocii si tonul, astfel incat micutul sa inteleaga faptul ca nu este loc de negocieri. Rezultatul este acelasi - va realiza ca nu are voie sa faca un anumit lucru, singura diferenta fiind ca il vei evita pe "Nu", despre care ti-am spus ce riscuri prezinta daca este folosit prea des. Indiferent de metoda pentru care optezi, nu scapa din vedere un aspect esential: obiectivul tau este sa-i impui anumite norme de comportament, nu sa transformi acest lucru intr-o bariera in calea curiozitatii lui firesti. Dezaproba actiunea, nu copilul. Este extrem de important sa-l educi fara a-i rani sentimentele sau respectul de sine. Iata cateva sfaturi care iti pot fi de folos pentru a avea un copil disciplinat - dar nu timorat. Vorbeste-i la fel cum ai dori sa ti se vorbeasca si tie insati daca ti s-ar interzice ceva; Expresia "Fa ce-ti spun, nu ce fac eu insami" chiar e utila; Exprima-ti foarte clar si ferm asteptarile; Daca este cazul sa-l pedepsesti, nu ezita - trebuie sa stie ca a gresit si ca acum va suporta consecintele. Dar aici nu sunt incluse masuri punitive de ordin fizic; Pedeapsa trebuie sa fie intotdeauna direct proportionala cu gravitatea greselii. A stricat telecomanda, desi i-ai spus ca nu are voie sa umble cu ea? Nu are voie doua zile la desene animate. L-ai suprins umbland la priza sau la aragaz? Va fi privat de televizor si nu i se va permite sa iasa la joaca timp de o saptamana, pentru ca si-a pus in pericol viata.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5245

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul nu te asculta. Ce e de facut?
Scris de Alina Popescu

Ii spui sa isi faca ordine in dulap sau in camera - nu te asculta. Il rogi sa stea cuminte la masa si sa manance tot ce ii pui in farfurie - cuvintele tale parca se izbesc de un zid. Il avertizezi sa nu mai alerge pe strada, pentru ca se pot intampla accidente nefericite - nu pare sa auda un cuvant din ceea ce ii spui. Ce poti face sa ii atragi atentia micutului tau? Iata o filosofie cat se poate de... simpla, care da rezultate de fiecare data - explica-i micutului ce anume urmeaza sa ii spui, rosteste lucrurile respective si apoi fa un rezumat cat se poate de detaliat... Comunicarea la standarde ridicate trebuie modelata in permanenta. Un moment propice pentru realizarea acestei legaturi intre tine si cel mic il reprezinta masa in familie - discutiile pe care le initiezi la masa reprezinta o resursa ideala pentru construirea unei relatii comunicationale solide cu prichindelul, precum si pentru dezvoltarea abilitatilor sale in ceea ce priveste atentia acordata persoanelor din jur. O tactica foarte buna este si aceea de a te cobora, fizic, la nivelul sau - priveste-l in ochi si transmite-i ceea ce vrei sa ajunga la urechile si la mintea sa. Spune-i sa faca lucruri lipsite de logica si vei vedea cat de repede ii captezi atentia! Uneori, acest lucru il ajuta sa tina minte ceva ce trebuie sa faca in mod repetat. Spre exemplu, daca vezi ca nu te asculta deloc si este foarte agitat in momentul in care il incalti, spune-i: "Pune-ti piciorul stang in pantoful drept." Mai mult ca sigur ca va izbucni in ras si va tine minte replica ta. De fiecare data cand se va incalta, va veti amuza impreuna. Numara pana la 3 pentru a-l determina pe nazdravan sa te asculte. De regula, la 2 este deja ochi si urechi! Repeta intruna: "Fa curat in camera. Fa curat in camera. Fa curat in camera.", pana cand se va enerva atat de tare, incat va ajunge sa faca tot ceea ce ii spui, numai sa iti inchida gura! Daca stai sa te gandesti putin, este o strategie pe care cei mici o folosesc impotriva parintilor de ani de zile si mereu reusesc sa iti atraga atentia, nu-i asa?... Iti suna cunoscut: "Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te la mine! Mami, uita-te la mine!"? Pana la urma te uiti, nu?... Vorbeste cat mai incet posibil - va face eforturi sa te asculte cu atentie, pentru a intelege ce anume ii spui. Uneori, se va supune dorintei tale si te va asculta, dar, de foarte multe ori, nici un megafon nu va fi suficient de puternic pentru a-l convinge pe prichindel sa coopereze! Daca micutul este implicat intr-o anumita activitate, opreste-l. Stabileste si mentine contactul vizual. Inchide-i combina muzicala si televizorul sau, cel putin, opreste-le sonorul. Ramai in picioare, cat mai nemiscata cu putinta. Nu incepe sa vorbesti pana cand nu este liniste completa - abia atunci esti sigura ca te asculta. Foloseste-te de placerea celor mici de a afla secrete. Daca vrei ca nazdravanul tau sa afle ceva anume, nu ii spune. Vorbeste, in schimb, cu sotul tau, atunci cand pe langa voi se afla si copilul. Daca cel mic are frati sau surori, spune-i unuia dintre ei, ca si cum ar fi un mare secret. In general, micutii se descurca de minune atunci cand "trebuie" sa asculte conversatiile altora, asa ca, din cand in cand, foloseste aceasta "arma" in avantajul tau! In cazul in care prichindelul se poarta ca si cand nu ai fi prezenta in incapere, mergi la bucatarie si intoarce-te cu o acadea sau o prajitura, pe care o mananci cu pofta... Garantam ca va abandona imediat orice activitate care il fascinase pana atunci si se va uita la tine cu ochi mari, pofticiosi si rugatori... La intrebarea lui muta, raspunde-i ca are voie sa manance o prajitura dupa ce va face ceea ce l-ai rugat - trucul functioneaza de fiecare data!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5133

3/14/2010

Page 1 of 2

Sapte sfaturi pentru a fi un parinte mai bun
Scris de Greta Harja

"Profesia" de parinte, de la care nu ne putem lua niciodata o zi libera, ar deveni "floare la ureche" daca micutul ar sti de la nastere cum sa se comporte si cum iti doresti tu sa fie. Dar, din moment ce nu suntem atat de norocosi, aceasta sarcina ne revine noua. Pana aici, nimic nou pentru tine. Insa adevarata provocare o constituie aceea de a-l determina pe cel mic sa se ridice la nivelul asteptarilor tale (din toate punctele de vedere) din proprie initiativa, si nu de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit. Iata cateva aspecte de care este bine sa tii cont in educatia micutului tau, astfel incat schimbarea sa inceapa din interiorul lui - si nu din exterior, ca urmare a unor presiuni (amenintari sau recompense - nici una dintre acestea nu este indicata, pentru ca se transforma, cu timpul, intr-un fel de "arma de santaj"). Invata sa te faci inteleasa Daca vrei ca cel mic sa respecte o serie de reguli fara a astepta nimic in schimb, este esential sa-i explici de ce ii ceri acest lucru si sa-l ajuti sa inteleaga el insusi necesitatea de a le respecta. Daca cel mic nu intelege de ce nu are voie sa se joace la priza, ei bine, exista posibilitatea sa iti dea ascultare - insa numai de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit. Respect Chiar daca este deocamdata numai un prichindel in varsta de trei-patru ani, trateaza-l cu respect si consideratie. Daca te vei purta cu el ca si cand ti-ar fi inferior, este de asteptat fie ca el sa creada ca nu valoreaza prea mult (si e "pe drumul cel bun" spre un complex de inferioritate), fie sa devina agresiv in relatiile cu cei din jur. Daca vrei sa aiba incredere in el, trebuie ca in primul rand sa ai tu insati incredere in el si sa-l consideri egalul tau. Puterea exemplului Uneori, poate fi nevoie sa ii arati ce astepti de la el prin recurgerea la exemple. Aceasta nu inseamna insa ca il vei "bombarda" cu afirmatii de genul "Ai vazut cat de ordonat este prietenul tau?" si, cu atat mai rau "Mi-as dori sa am un copil asa cum este prietenul tau". In ambele situatii, copilul va simti ca este respins si, foarte probabil, va strica relatiile cu respectivul prieten. In loc de asta, poti apela la exemple preluate din carti sau desene animate. De asemenea, nu uita ca cel mai important model pentru micut esti tu insati. Despre autocontrol Cateodata este aproape imposibil, insa este esential sa nu-ti pierzi stapanirea de sine. Daca ridici tonul, copilul se va simti timorat si va face, probabil, ceea ce ii ceri - insa chiar nu crezi ca te poti impune si altfel? Sa presupunem ca prichindelul nu si-a facut ordine in camera, asa cum i-ai cerut, iar tu tipi: "De cate ori mai trebuie sa-ti spun sa-ti faci ordine in camera ta?". Intimidat, va trece imediat la treaba, insa probabil ca in acel moment si-ar dori sa plece undeva, departe de reprosurile tale... Comunicare In afara de regulile uzuale - cum ar evitarea repetarii cuvantului "Nu" si cultivarea respectului de sine, mai sunt cateva aspecte pe care este bine sa le iei in considerare. Nu-l ameninta ("Daca nu te astamperi imediat, vezi tu ce patesti..."), nui da ultimatumuri ("Ai jumatate de ora la dispozitie sa-ti pui jucariile la locul lor") si nu invoca "instante supreme" de genul "Baba Cloanta", "Mos Craciun" sau orice altceva asemanator. Prin folosirea unor astfel de autoritati fictive (sau chiar reale, ca in exemplul "lasa ca vine tatal tau...") nu vei reusi decat sa-i dai de inteles ca nu faci fata si iti pierzi prestigiul. Copilul va crede ca raspunsul la intrebari se afla undeva in mediul exterior si nu in el insusi si va avea nevoie de astfel de stimulente si cand va deveni adult. Asumarea responsabilitatii Copilul trebuie sa invete cat mai de timpuriu ca este responsabil pentru ceea ce face si pentru problemele ce ar putea decurge din nerespectarea unor reguli sau principii. Cu foarte putine exceptii, nu ar trebui sa-i iei aceasta "povara" de pe umeri. Poate ca este mai comod sa faci tu ordine in camera lui, dar gandeste in perspectiva: nu poti trai pentru el si in locul lui. Trebuie sa invete sa se bazeze in primul rand pe sine si abia apoi pe ajutorul celor din jur. Ignorare? Niciodata!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244

3/14/2010

Page 2 of 2

Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-ar infuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi la aceasta masura.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244

3/14/2010

Page 1 of 1

Invata sa iti apreciezi parintii!
Scris de Violeta Gherghe

Ti-ai intemeiat sau nu o familie, esti sau nu mama, un lucru este sigur: esti copil! Esti si vei ramane copilul parintilor tai chiar daca ai depasit de mult varsta copilariei. Iti vor purta de grija, se vor ruga pentru tine in fiecare seara, isi vor pune problema zi de zi daca esti bine... Ajungi sa vezi si sa intelegi aceste lucruri abia atunci cand esti parinte. Iti vei aminti ca si tu ai fost copil si ca, de multe ori, poate ai gresit fata de cei care ti-au dat viata. Atunci iti vei da seama ca parintii te-au iertat pentru tonul ridicat cu care le-ai vorbit in seara in care nu te-au lasat in oras, pentru lipsa de respect, pentru nota mica pe care le-ai ascuns-o, pentru banii luati pe furis din buzunarul lor si multe alte lucruri... Apreciezi toate sacrificiile pe care le-au facut pentru tine in trecut si incerci sa te revansezi fata de ei acum. Dar in relatia parinti - copii nu se tine scorul. Trebuie doar sa inveti sa acorzi familiei mai multa atentie. Suna-i sau viziteaza-i cat de des poti Chiar daca esti ocupata sau ai un job care iti solicita o mare parte din timp, este bine sa incerci sa iti vizitezi parintii cat mai des. Va fi pentru ei ca o gura de aer proaspat. In cazul in care nu poti face acest lucru, rapeste-ti cateva minute pentru a le da un telefon. Se vor bucura sa te auda. Incearca sa nu ii contrazici De multe ori, nu sunteti de acord sau aveti conceptii diferite despre anumite lucruri, iar tendinta lor este intotdeauna aceea de a te sfatui. Chiar daca au sau nu dreptate, este preferabil sa ii asculti si sa le promiti ca macar vei incerca sa le urmezi povetele. Nu ii ingreuna cu problemele tale Desi poate nu vei reusi niciodata sa iti minti mama sau sa ii ascunzi ceva, incearca totusi sa nu o incarci pe ea cu greutatile tale cotidiene. Uneori, un necaz mic pentru tine poate fi mare pentru parintii care te asculta... Povesteste-le lucrurile marunte si vesele din viata ta De la un timp, nu mai pui mare pret pe lucrurile si intamplarile care te inveselesc si ajungi sa le tratezi ca pe ceva obisnuit. Fa-le cunoscute si lor aceste lucruri obisnuite care iti insenineaza ziua. Se vor bucura nespus si le vor trai ca si cand ar fi fost acolo, alaturi de tine. Iar tu vei suplini, intr-un fel, momentele in care nu esti alaturi de ei. Fa-le mici cadouri Parintii nu-si vor dori niciodata daruri substantiale din partea ta, iar daca le vei face, gandul ca ti-ai cheltuit banii pentru ei ii va ingrijora peste masura... O felicitare, o fotografie in rama, o zaharnita, o carte... daruieste-le lucruri mici si vei primi inapoi sentimente mari. Lasa-i sa faca parte din viata micutului tau Tine numai de tine sa cultivi o relatie frumoasa intre copilul tau si bunicii lui. Daca ai un program care nu iti permite sa dedici prea mult timp copilului, nu opta pentru o bona, in cazul in care bunicii sunt bucurosi sa stea cu nepotelul. Pentru ei este o placere, cat despre cel mic... nu va uita niciodata povestile bunicului sau placintele bunicii. Prichindelul va avea in felul acesta o copilarie de vis, iar parintii tai, o viata linistita si plina de intamplari fericite. Si, nu in ultimul rand, nu uita niciodata ca, pentru a fi o mama buna, trebuie mai intai sa stii sa fii un copil bun.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5098

3/14/2010

Page 1 of 2

Gandeste in perspectiva si protejeaza-ti copilul!
Scris de Otilia Ignat

Sa aduci pe lume un copil si sa-l cresti este cel mai frumos lucru din lume. Unul dintre lucrurile care ii deosebeste pe parinti de restul adultilor este capacitatea de a vedea in perspectiva, de a anticipa si, in felul acesta, de a-si proteja copilul, indiferent de varsta sau de riscurile mici sau mari la care se poate expune. Cred ca o nenorocire nu se intampla de doua ori, ca a preveni este mult mai usor decat a repara si ca niciodata precautia, chiar si exagerata, nu este inutila atunci cand este vorba despre sanatatea si integritatea copilului sau a copiilor tai.

1. Nu lasa niciodata singur un nou-nascut
Chiar daca bebe este foarte mic (sau tocmai pentru ca este foarte mic), chiar daca stii, din experienta, ca doarme snur trei ore, intre reprizele de alaptat, nu-l lasa singur, nici macar jumatate de ora, cat sa fugi repede la magazinul din coltul blocului. In primul rand, este complet lipsit de orice capacitate de a reactiona. Ce se poate intampla rau copilului tau, in cazul in care nu esti alaturi de el? Se poate ineca, se poate speria de un zgomot, se poate trezi din somn si poate plange atat de tare, incat sa se puna in pericol, poate voma, existand riscul de a se ineca, se poate misca in patut, acoperindu-se cu paturica, acest lucru putand duce la asfixiere. Daca pleci din casa chiar si pentru 10 minute sau iti faci o baie lunga, gandeste-te la cate se pot intampla in absenta ta. Nu sunt pesimista, sunt doar prevazatoare: un cutremur, o explozie intr-un apartament vecin, hoti care sa intre in casa... In toate aceste cazuri, si inca multe altele, prezenta ta face diferenta dintre bine si rau!

2. Pericolele din casa
Este imposibil sa stai cu ochii pe micutul tau, care acum merge de-a buselea sau, hopa-hopa, in picioare, toata ziua. Exista momente in care, oricat ai vrea, ramane nesupravegheat. In consecinta, camera in care sta trebuie sa fie cel mai sigur loc de pe pamant. Nimic care sa poata fi tras, nimic care sa cada, nimic care sa taie, nimic care sa curenteze, nimic pe care se poate catara si, implicit, de pe care poate cadea, nici o punga de plastic (se poate sufoca) si, daca totusi exista, fa gauri mari in ele, astfel incat micutul sa poata respira in cazul in care se joaca si isi pune punga pe cap, nimic care sa fie dus la gura si inghitit - nasturi, monede, nici un fel de cutii cu medicamente. Secretul este sa te gandesti ce poate face copilul tau cu oricare dintre lucrurile care ii pot ajunge in manute. Si sa actionezi in consecinta. Putina grija te scuteste de incidente care pot deveni drame.

3. Bucataria, baia, balconul, ferestrele, usa de la intrare
Daca micutul a plecat pe propriile picioare, casa intreaga trebuie sa devina un loc sigur. Nu are voie sa aiba acces la chimicalele din casa, detergenti, clor, prafuri de curatat, insecticide. Toate stau sub cheie. Usa de la baie trebuie sa fie in permanenta bine inchisa. Cand micutul este prin preajma ta, la bucatarie, foloseste doar ochiurile din spate ale aragazului si asaza un scaun in dreptul cuptorului. O secunda de neatentie se poate plati cu mult mai mult decat merita - arsuri, opareli... Micutul nu intelege faptul ca focul arde si ca apa fierbinte face foarte rau. Tu, da. Si este mult mai usor sa preintampini. Balconul - daca nu este inchis, nu iti lasa copilul singur nici o secunda. Cei mici dau dovada de o inventivitate incredibila atunci cand vor ceva. Spre exemplu, pe fiica mea am prins-o in balcon, cocotata pe un lighean din plastic, pentru rufe, intors cu fundul in sus - si asta in momentul in care inca mergea doar ajutata. Ca atare, nu ii subaprecia pe micuti! In ceea ce priveste ferestrele, trebuie spus faptul ca plasele de tantari nu il protejeaza pe prichindel de riscul de a cadea afara! Este crunt, dar nenumarate cazuri de genul acesta dovedesc ca, uneori, nu ne gandim la toate pericolele, din jurul lor (sau al nostru). Usa de la intrare trebuie asigurata in asa fel, incat micutul sa nu o poata deschide. Te poti trezi cu el fugit din casa, si asta nu ar fi inca nimic, dar gandeste-te la pericolele de pe casa scarilor. Ai grija si la usile cu geam de sticla, care se pot tranti din cauza curentului si se pot sparge. Iar cioburile ranesc!

4. Locul de joaca de afara

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9612

3/14/2010

Page 2 of 2

Avem inca locuri de joaca periculoase pentru cei mici. Astfel incat, acestia trebuie supravegheati, ajutati si protejati. Nu este nevoie sa-l cocolosesti pe micut, ci doar sa fii capabil, tu, ca parinte, sa eviti tragediile. Nu ii da voie sa se urce in locuri in care tu nu poti ajunge, nu il lasa in locuri in care nu il vezi, nu il lasa singur in leagan, chiar daca stie sa-si faca vant singur, deoarece poate lovi alti copii sau poate cadea. Nu il lasa descult in nisipul din parc, pentru ca exista riscul sa se taie grav (am vazut cu ochii mei), in cioburi. Nu ii permite sa iasa pe strada in locuri in care circula masini. Nu il lasa in grija unor mame sau bone ale altor copii. Nici ele nu iti cunosc copilul, nici tu nu le cunosti pe ele. "Leacul" tuturor relelor la care m-am referit mai sus, dar si al celor pe care nu le-am pomenit, dar care se pot intampla, este la indemana fiecarui parinte. Priveste in jurul tau, in jurul locului in care sta, se joaca si poate umbla copilul tau si imagineaza-ti toate tragediile care se pot intampla. Bazeaza-te pe instinct, care este cea mai buna arma a parintelui in lupta cu neprevazutul, cu incidentul, in ultima instanta, cu raul!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9612

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum scapi de petele de pe haine?
Scris de Ileana Voicu Ghinea

Una dintre neplacerile pe care le intampini in viata de zi cu zi o reprezinta petele. Ti-ai cumparat de curand o bluza si, cand ai luat masa in oras, ai patat-o cu sos, copilul tau are hainutele pline de suc de morcov, ai avut musafiri, iar fetele de masa sunt pline de pete de vin sau de scrum de tigara... Este bine sa stii ca, pe langa produsele de curatat pe care le gasesti in magazine, exista o sumedenie de trucuri la care poti apela pentru a rezolva aceasta problema. "Lupta" cu petele... Petele de ciocolata pot fi indepartate daca torni apa rece pe pata, dupa ce, in prealabil, ai indepartat ciocolata uscata de pe material; Poti scapa de petele de grasime de pe haine daca, inainte de a pune bluza la spalat, aplici putina sare de bucatarie sau pudra de talc, pe suprafata patata; "Cui pe cui se scoate" - pentru a "scoate" petele de vin rosu, apeleaza la vinul alb, intotdeauna va da rezultate; Copilul tau foarte energic s-a jucat in parc si hainele lui sunt pline de pete de iarba. Foarte simplu: freaca zona patata cu tarate si apoi pune hainele la spalat. Cu siguranta, se vor curata; Pentru petele de cafea si ceai se pot folosi apa rece si sapunul. In aceasta situatie, evita pe cat posibil apa calda, pentru ca ajuta pata sa se fixeze mai bine; Nazdravanul tau tocmai a inceput scoala si i se pare mai interesant sa scrie pe haine in loc de caiet... Nu-i nimic. Remediul se gaseste chiar in poseta ta! Aplica fixativ pe petele respective si apoi pune haina in masina de spalat. De asemenea, poti stropi zona patata cu lapte sau zeama de lamaie. Vezi ce simplu se rezolva lucrurile? Otetul este foarte bun pentru a indeparta urmele de antiperspirant de pe haine; In cazul petelor de noroi, curata haina cat de bine poti si apoi las-o la inmuiat, in apa. Daca petele sunt mai dificile, curata un cartof, taie-l in doua si apoi freaca zona patata; Pentru indepartarea petelor de morcov, cea mai eficienta este apa rece; O solutie obtinuta din amestecul unei parti de otet cu trei parti de apa este idela pentru indepartarea petelor de bere; De asemenea, otetul poate fi folosit pentru indepartarea petelor de sare care apar pe incaltaminte din cauza zapezii; Petele de motorina, benzina sau ulei de masina pot disparea cu ajutorul dizolvantului; Petele de mucegai aparute pe hainele vechi pot fi indepartate cu o solutie obtinuta din amoniac si apa; Dupa ce si-a exersat talentul de pictor, puiul tau este patat de carioca din cap pana-n picioare. Alcoolul medicinal te va scoate din necaz, cu siguranta; Petele lasate de sucul de fructe pot fi eliminate cu zeama de lamaie; Petele de galbenus dispar daca aplici pe zona patata saramura; Ceara de lumanari de pe haine poate fi indepartata cu ajutorul fierului de calcat. Peste zona cu probleme asaza un servetel si apoi calca-l cu fierul. Indiferent de solutia pe care vrei sa o folosesti pentru curatarea petelor, ai grija sa o incerci mai intai pe o suprafata foarte mica si cat mai ascunsa de material. In acest fel, in cazul in care materialul nu reactioneaza foarte bine, nu vei distruge obiectul respectiv. Curatatoria ecologica te va putea ajuta in situatiile mai dificile. Nu numai hainele pot fi cele mai bune "gazde" pentru pete. Acestea pot fi gasite si pe mobila. Picaturi de apa, grasime de pe maini, urme ale unor cani sau pahare asezate in mod necorespunzator, toate acestea, mai mult decat sigur, iti vor pata obiectele de mobilier. Nu o sa-ti vina sa crezi, dar cea mai eficienta metoda de a scapa de acest inconvenient este maioneza. Pune doua linguri pe o bucata de hartie si freaca suprafata patata. O sa vezi ca, in afara faptului ca piesa de mobilier s-a curat, a capatat si un luciu deosebit. Aceeasi suprafata poate fi curatata si cu un amestec obtinut din ulei si otet.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5087

3/14/2010

Page 1 of 1

Fii aproape de copilul tau si atunci cand esti plecata
Scris de Alina Popescu

Calatoriile de afaceri, internarea in spital, divortul... Toate acestea (si multe altele) reprezinta motive care impun distanta fizica intre unul dintre parinti si copil. Este dificil sa nu iti poti arata dragostea pentru cel mic in fiecare zi sau secunda, astfel incat este preferabil sa gasesti modalitati eficiente care sa te apropie de prichindel si in momentele in care nu esti alaturi de el. Un apel telefonic zilnic sau chiar mai multe pot face minuni. In acest fel, vei afla care sunt cele mai noi trasnai ale prichindelului si care sunt nevoile sale. Iar cand il vei auzi spunandu-ti "Mami, imi e dor de tine", sunt sigura ca vei face tot ce este posibil macar sa il auzi cat mai curand, daca revederea este inca departe... Suna-l in fiecare seara si intreaba-l ce a mancat la cina. Este un artificiu minunat pentru a-l determina sa inceapa conversatia - se stie ca, uneori, micutii se intimideaza atunci cand timpul petrecut impreuna cu parintii este redus considerabil. In plus, in acest fel vei fi mereu la curent cu dieta pe care o urmeaza. In cazul in care trebuie sa pleci din localitate pentru afaceri sau in interes de serviciu, pregateste "terenul". Povesteste-i copilului despre aceasta calatorie cu o saptamana inainte de ziua plecarii, oferindu-i astfel timp sa se obisnuiasca cu ideea. In momentul in care pleci, acest lucru trebuie sa para cat mai normal, ca si cum ar fi o zi clasica de lucru. In timpul conversatiilor voastre telefonice, nu uita sa ii spui povestioara preferata, sa il alinti asa cum numai tu o faci, sa ii spui cat de mult il iubesti sau sa ii canti melodia favorita. Toate acestea au darul de a-l calma pe prichindel si de a-l ajuta sa doarma linistit si impacat. Intr-un fel, va simti ca esti in continuare langa el... Discutiile pe care le purtati la telefon au efect terapeutic si asupra ta. Chiar daca micutul are o varsta frageda sau este inca un bebelus, de multe ori chipul i se lumineaza sau zambeste in clipa in care iti recunoaste vocea. Si, chiar daca acest lucru nu se intampla, cel putin tu vei avea sentimentul ca ii esti aproape si ca esti strans legata de el in acel moment. O alta varianta este sa te inregistrezi in timp ce ii citesti povestile preferate. Caseta audio sau video va fi la mare pret si atunci cand copilul va creste, la fel ca si fotografiile voastre de familie. Fetita sau baietelul tau vor sti intotdeauna cat de importanta este relatia voastra. In cazul copiilor de varste mai mari, poate functiona un alt truc: umple un borcan cu bomboanele preferate ale celui mic, din care va consuma zilnic cate una. Cu fiecare bomboana care dispare din borcan, va vedea, efectiv, cum trece timpul pana la intoarcerea ta. O fraza-cheie functioneaza intotdeauna. Spre exemplu, inainte de a pleca, spune-i: "Intotdeauna ma intorc acasa" sau "Timpul trece foarte repede". Roaga-l sa repete fraza, pana cand o va crede cu adevarat. Cum jucariile ii plac la nebunie copilului tau, poti inregistra un mesaj special pentru unul dintre plusurile sale muzicale. Astfel, de fiecare data cand cel mic va strange in brate sau va apasa pe burtica ursuletul favorit, acesta poate "rosti" mesajul dorit, cu vocea mamei sau a tatalui: "Mami/Tati te iubeste". O alta idee este aceea de a-i oferi prichindelului un obiect care sa ii aminteasca de tine si care sa il ajute sa treaca peste durerea despartirii, de fiecare data cand vei fi nevoita sa pleci de langa el. Este preferabil sa ai si tu in posesie un obiect similar, pentru ca micutul sa simta cat de puternica este legatura voastra. O bratara este ideala in acest sens. Spune-i micutului ca bratara aceea ii va aminti de fiecare data si pe tot parcursul zilei faptul ca in curand vei reveni acasa. Este un obiect care, desi aparent nesemnificativ, ii confera copilului sentimentul sigurantei. In cazul in care cel plecat de acasa este sotul tau, ii poti spune aceasta poveste minunata, care ii va arata cat de mult il iubeste tatal sau. Inainte de culcare, in fiecare seara, saruta-ti copilul pe ambii obrajori, spunandu-i ca un sarut este din partea ta, iar celalalt este trimis de tata. Inainte de a-l saruta din partea tatalui, prefa-te ca scoti pupicul din buzunar si spune-i ca, in fiecare dimineata, tata ii trimite un sarut, care zboara pe bratele vantului pana cand ajunge la voi acasa. Tu il prinzi si il tii ascuns pana seara, cand il saruti de "Noapte buna" din partea amandurora. Aminteste-i ca, indiferent de locul in care se va afla fiecare dintre voi, sarutul va sti intotdeauna sa ajunga la el. Aceasta poveste il va ajuta pe micut sa faca fata despartirii, de fiecare data cand tu sau sotul tau nu ii puteti fi alaturi.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5134

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il ajuti pe micutul tau sa aiba popularitate?
Scris de Greta Harja

Este una dintre cele mai delicate chestiuni pe care va trebui sa le gestionezi odata ce micutul tau a inceput sa mearga la gradinita. Bineinteles ca situatia va suferi modificari in functie de mediul social, caracteristicile acestuia sau personalitatea copilului tau. Este important ca micutul tau sa stie cat mai devreme cum se poate face placut de cei din juryl sau, fara ca prin aceasta sa se inteleaga faptul ca toata lumea, fara exceptie, trebuie neaparat sa-l indrageasca... Asa cum se intampla de multe ori, popularitatea este direct proprotionala cu prosperitatea materiala. Este nedrept, insa nu vei schimba tu acest lucru. Adesea, copiii care nu sunt imbracati dupa ultima moda, nu au abilitati scolare sau sportive deosebite (fara ca acest din urma aspect sa insemne ca ar fi mediocri), sunt ignorati. Si nimic nu ar putea fi mai dureros pentru ei... Poate doar faptul ca sunt luati in deradere de cei situati la polul opus, caci se intampla si asa... Pentru orice parinte, este sfasietor de trist ca micutul sau sa vina de la gradinita sau de la scoala amarat ca "nu au vrut sa se joace cu mine". Faptul este ingrijorator, pentru ca acest copil risca sa se inchida in sine, izolandu-se si devenind o persoana introvertita si neincrezatoare in sine. Prichindelul nu se poate descurca singur, are nevoie de ajutorul tau, pe care trebuie sa i-l acorzi cat mai diplomatic posibil. Sa vedem cum este bine sa proedezi si cum ar fi gresit... Ce sa nu faci? Nu-i spune fetitei tale ca este mai draguta decat colega ei, care nu vrea sa se joace impreuna cu ea numai pentru ca este invidioasa. Nu va rezolva problema si exista posibilitatea ca a doua zi fetita sa-i spuna "rivalei": "Sunt mai frumoasa ca tine!. Analog, nu-i spune baietelului ca "celalalt" este mai slab ca el si il necajeste din invidie. Urmarile nu ar fi greu de intuit... Aceasta ca sa nu mai spunem ca o asemenea afirmatie ii transmite copilului mesajul subliminal "Nu stiu ce sa fac pentru a te ajuta". Evita indemnurile gen "Nu-i lasa sa te necajeasca!". Micutul va crede ca nu-l intelegi (sau si mai rau, ca nu-i acorzi atentia cuvenita) si pe viitor va evita sa ti se mai confeseze. Niciodata nu trata cu usurinta "problemele existentiale" ale micutului tau, caci pentru el sunt foarte importante! Nu te lansa in critici vehemente la adresa copiilor care il necajesc pe micutul tau. Doar nu vrei sa-i sadesti resentimentele si ura in suflet, nu-i asa? Ce sa faci? Asculta-l cu infinita rabdare si intelegere. Este important sa "dai in mintea lui", cu alte cuvinte sa te straduiesti sa percepi dimensiunea problemei sale, raportata la varsta sa. Nu minimaliza problema, dar nici nu-i da o importanta mai mare decat ar trebui. Incearca sa te repliezi si sa-ti adaptezi reactiile in functie de felul in care se manifesta cel mic. Dupa ce iti relateaza, intreaba-l ce si-ar dori sa se schimbe si solicita cat mai multe detalii. Poate ca nu este vorba de o marginalizare. De exemplu, este posibil ca mai multi copii sa nu fi fost inclusi intr-un joc (inclusiv al tau), dar copilul tinde sa ia totul prea personal. De asemenea, sondeaza terenul in ceea ce priveste reactiile sale: poate ca a facut sau spus ceva care sa-i fi suparat pe ceilalti in prealabil. Sau poate ca nu a fost vorba de un act deliberat. Este esential sa cunosti cat mai multe amanunte in legatura cu ceea ce se petrece in colectivitate. Numai asa il vei putea sfatui. Copiii au tendinta sa se cramponeze de ideea "Au ceva cu mine, sunt rautaciosi", dar de foarte putine ori aceasta este realitatea. Indruma-l sa se implice in activitatile de la scoala, chiar si in cele care-i plac mai putin. Dar fii atenta: granita intre dorinta de a fi acceptat si integrat in colectiv, pe de o parte, si atitudinea servila, pe de alta parte, este extrem de fina. Rolul tau primordial este de a gestiona situatia, pentru a preveni acest lucru.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5147

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa fii prezenta in viata copilului de la nastere la adolescenta
Scris de Ana Tomescu, designer de ambient

Programul aglomerat pe care il ai nu te lasa sa iti vezi destul de des copilul si iti pare rau, dar daca te vei invinovati mereu, nu iti va fi de ajutor nici tie si nici lui. Mai degraba profita de toate momentele cand esti cu el. De la nastere pana la 3 ani Unele mame se invinovatesc ca nu sunt alaturi de copil cand este bebelus, insa psihologii par sa fie de o alta opinie: mamicile care lucreaza nu sunt vinovate de nimic. Copiii ai caror parinti lucreaza se dezvolta la fel de bine ca si ceilalti. Singura conditie este sa le fie indeplinita prima necesitate: securitatea afectiva. Aceasta securitate este resimtita de bebelus prin intermediul reperelor afective care se creeaza, in special cu mama sa, relatia dintre cei doi fiind extrem de stransa in primul an de viata. Iar cand mama nu este prezenta, nu este nici o problema ca de copil sa se ocupe o alta persoana in timpul zilei. Dar este absolut necesar ca aceasta sa aiba pentru el o afectiune sincera. Atentie la dadacele deprimate sau la baby-siterii ocazionali care nu acorda o afectiune reala copilului. Daca bebelusul nu se simte bine, acest lucru se vede prin faptul ca se trezeste frecvent noaptea, nu mananca si plange in timpul zilei. De la 4 la 10 ani Este varsta la care copilul trebuie inscris la activitatile extrascolare care ii plac, dar nu trebuie sa exagerezi nici cu asta. De doua ori pe saptamana este mai mult decat de ajuns, pentru ca el trebuie aiba timp si pentru el. Si chiar daca incepe sa aiba ambitii de om mare, un copil intre 4 si 10 ani are o nevoie enorma de parintii sai. Ai grija sa nu te intorci acasa chiar la ora de culcare, pentru ca se va bucura atat de mult incat nu va dormi toata noaptea. Fa un efort si ajuta-l la teme si mergi neaparat sa il vezi facand activitatea extrascolara care ii place. Daca in aceasta perioada a vietii copilului nu ii este bine, el va avea probleme cu somnul, va fi surescitat tot timpul si se plange ca se plictiseste. De la 11 ani la adolescenta Este varsta cand are nevoie de autonomie, dar si de reguli pentru a-si putea crea repere. Asta nu inseamna ca parintii nu mai au nici un rol in viata copilului. Din contra, el are nevoie acum de cea mai multa atentie. Trebuie sa ii respecti universul, chiar daca ti se pare ca tu nu ai facut la fel la varsta lui. Arata-i ca esti disponibila daca vrea sa vorbeasca cu tine si gaseste-ti o pasiune comuna. Dar nici nu il lasa sa faca tot ceea ce ii trece prin cap. Semnalele de alarma in caz de probleme sunt la aceasta varsta izolarea, faptul ca nu mai are chef de nimic si ca a renuntat la hobby-urile lui. Somnul si alimentatia sunt perturbate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5288

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il ajuti pe micutul tau sa-si faca prieteni
Scris de Greta Harja

Inca din primele momente cand ti-ai tinut bebelusul in brate, la maternitate, ai inceput sa-ti faci tot felul de vise si sa-ti imaginezi viitorul, mai mult sau mai putin apropiat. Ce fel de personalitate va avea, cum va veti juca impreuna, cum va merge la scoala, cum isi va face prieteni... Acest ultim aspect este mai important decat ai crede, iar bazele trebuie puse inca din primele luni de viata. Socializarea trebuie sa inceapa de la cea mai frageda varsta, nu trebuie sa astepti pentru aceasta ca micutul sa mearga la gradinita. Pentru unii copii, a-si face prieteni este la fel de normal ca si a respira. Dar aceste cazuri sunt destul de rare si nu trebuie sa te simti descurajata daca micutul tau nu este astfel. Socializarea este o deprindere care se invata, ca atatea altele, in timp. Efectele se vor face resimtite, pe termen lung, nu numai din punct de vedere al dezvoltarii afective a micutului, ci si pentru modelarea caracterului sau: un copil care este obisnuit sa fie inconjurat de prieteni, sa se joace impreuna cu acestia si, evident, sa-si imparta jucariile, va fi un copil altruist, care nu se va preocupa exclusiv de sine si care isi va dezvolta si aptitudinile de comunicare. Prietenia dintre doi bebelusi este una dintre cele mai durabile, nealterata de interese de nici un fel. De multe ori, aceste prietenii se consolideaza pe masura ce micutii cresc. Pe de alta parte, nu trebuie omis nici faptul ca prietenia copilasilor este mai degraba de ordin situational, contextual: "Eu sunt aici, tu esti aici, hai sa ne jucam". Nu trebuie, prin urmare, confundata o amicitie de moment cu o prietenie. Nu te ingrijora daca micutul tau pare mai dispus sa se joace singur, in loc de a se alatura grupului. Pana in jurul varstei de trei ani, copiii prefera ceea ce psihologii americani au denumit "jocul paralel": se joaca unul langa altul, nu impreuna. Simplul fapt ca fetita ta isi infasa papusa alaturi de o alta fetita care face acelasi lucru denota ca micutele sunt dispuse sa comunice, sa socializeze - doar ca, deocamdata, sunt prea mici pentru a face aceasta. Este adevarat ca, pentru acei copii care au frati, surori sau veri de varsta apropiata, socializarea nu mai reprezinta ceva atat de dificil. Insa, daca nu este si cazul micutului tau, trebuie sa preiei tu rolul acesta: joaca-te cu el, infasa papusa sau impinge trenuletul electric, incurajandu-l sa intre in joc alaturi de tine. In caz contrar, cand va merge la gradinita, ar putea avea serioase problema de adaptare in colectiv. Unii copii prefera, cel putin la inceput, sa-si creeze o lume imaginara, in care eroii principali sunt ei insisi, alaturi de jucarii: ursuleti, papusi, pitici si asa mai departe. Daca micutul tau procedeaza astfel, nu incerca sa-i impui sa se joace alaturi de alti copii. Dimpotriva, stimuleaza-l sa discute cu acesti "colegi de joaca" si da-i sugestii in acest sens: fie este profesor si le preda elevilor, fie merge la magazin sa faca niste cumparaturi, etc... Aceste jocuri se pot dovedi foarte instructive, iar pe parcurs, micutul se va obisnui sa comunice cu alti copii de varsta sa.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5197

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il incurajezi pe micut sa-si faca prieteni
Scris de Greta Harja

Pentru unii copii, a-si face prieteni este ceva tot atat de natural si de normal cu a respira, dar astfel de cazuri sunt destul de rare. Majoritatea copiilor trebuie sa invete in timp sa socializeze. Ca mama, il poti ajuta pe micutul tau, ghidandu-l cu blandete si fermitate si incurajandu-l sa comunice si sa faca placut celorlalti copii, astfel incat sa-si formeze propriul sau cerc de prieteni. Micutii incep sa socializeze inca din primele luni de viata - incearca sa capteze atentia celor din jur, zambind, gangurind, prinzand un deget - si fac acest lucru mai ales cu parintii si fratii sau surorile, decat cu strainii. Inconstient, bebelusul incepe deja sa-si construiasca propriile "ierarhii": unii oameni sunt mai importanti pentru el decat altii. In primul an de viata, prieteniile se leaga foarte usor: cei mici sunt foarte curiosi si dornici sa cunoasca pe cei din jur, asa incat vor relationa cu usurinta. Pe parcurs, vor incepe sa se joace impreuna, iar in jurul varstei de trei ani, vin si isi anunta parintii ca ei s-au hotarat, se logodesc! De regula, copiii care mai au frati sau surori sunt mult mai sociabili si isi fac mai usor prieteni. Daca ai numai un copil, este indicat sa-l scoti cat mai des la plimbare sau in parc pentru a avea ocazia sa interactioneze cu alti copii. O data ce va incepe sa mearga la gradinita, lucrurile vor deveni tot mai simple. Tine cont, totusi, de un aspect. Daca urmeaza sa primesti musafiri care au, la randul lor, copii, ascunde jucariile despre care stii ca micutului nu-i va face deloc placere sa le imparta. In caz contrar, voi, adultii, va veti petrece seara aplanand conflicte, stergand lacrimi si fagaduind ca le veti cumpara si alte jucarii... Atitudinile sociale pozitive pot fi incurajate de catre parinti, prin vorbe si fapte. Explica-i copilului ce astepti de la el si, cand este posibil, exemplifica-i: "Cand doresti ceva, vei spune 'te rog' ", "Nu avem voie sa-i lovim pe ceilalti", "Trebuie sa asteptam sa ne vina randul la joc", si asa mai departe. Cu cat deprinde mai repede aceste lucruri, cu atat ii va fi mai usor sa se faca placut de ceilalti si sa isi faca prieteni. In jurul varstei de patru ani, copiii devin mai selectivi in alegerea prietenilor - aici, comportamentul incepe sa aiba un rol tot mai important. Micutul isi cauta prieteni alaturi de care se simte bine, care simte ca i se potrivesc si ii evita pe cei care au obiceiul sa "sterpeleasca" jucarii sau se manifesta agresiv. De asemenea, se orienteaza, mai mult sau mai putin instinctiv, spre cei care au preocupari comune si impartasesc aceleasi gusturi. Sexul nu conteaza, deocamdata; baietii si fetele se joaca fericiti impreuna... singura conditie fiind ca fetelor sa le placa masinutele, iar baietii sa nu aiba nimic impotriva sa infese papusa.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5217

3/14/2010

Page 1 of 2

Ce rol au prietenii in viata copilului tau?
Scris de Cristina Voicu, psihoterapeut de orientare psihanalitica

A lega prietenii si a crea relatii reprezinta cateva fundamente in dezvoltarea emotionala si sociala a copilului. Cand copii sunt foarte mici (sub doi ani) si se gasesc intr-un loc unde sunt si alti copii, acestia prefera mai degraba sa se joace singuri (sa practice acele "jocurile paralele"). Dupa varsta de doi ani, copilul incepe sa se indrepte catre jocurile cu ceilalti, desfasurand in paralel si activitati solitare. Intre trei si sase ani, copiii se joaca unii cu ceilalti, jocurile lor bazandu-se pe reguli de desfasurare. Este momentul in care incep sa aiba prieteni favoriti cu care sa doreasca sa se joace. Copiii intre sase si noua ani ajung sa formeze legaturi emotionale puternice. Din acest moment, prietenii devin foarte importanti, mai ales datorita faptului ca urmeaza varsta adolescentei in care se vor dori independenti de parintii lor (prietenii fiind singurii care ii raman). In toti acesti ani de formare, parintii isi pot ajuta copiii sa dezvolte relatii frumoase de prietenie.

Moduri de a-ti ajuta copilul sa-si faca prieteni
Ofera-i chiar tu un model in ceea ce priveste relatiile personale de prietenie, aratandu-i cat de mult iti apreciezi prietenii si cat de bine te simti in prezenta lor, prietenia aparand astfel ca un element important, extrem de valorizat in viata ta; Invata-l pe cel mic sa multumeasca pentru ceea ce primeste si sa salute de fiecare data cand intalneste pe cineva cunoscut (atat la vedere, cat si la plecare); Daca este mai "maricel", arata-i si invata-l ce inseamna sa fii apreciat de ceilalti, avantajele de a se face placut, ce inseamna sa fii ranit sentimental si cum poate depasi o astfel de situatie delicata; Invata-l pe copilul sa comunice! Copiilor prietenosi, spre deosebire de cei timizi, le este mult mai usor sa-si exprime interesul fata de ceilalti copii. Acest lucru se poate remedia insa cu ajutorul practicii: complimenteaza si felicita micutul ori de cate ori merita (indiferent cat de vag sau accentuat ar fi acest merit) fata de alti copii prin afirmatii de genul: "Ai fost atat de simpatic sa-l lasi pe Marius sa se joace cu masina ta! Sunt atat mandra de tine!"; Gaseste o modalitate ca jocurile la care participa copilul tau sa fie scurte si interesante, astfel incat nimeni sa nu se plictiseasca sau sa oboseasca; Incearca sa iti cunoasti copilul. Daca este timid, pentru el ar fi mai stilumant sa aiba in jur copii de varsta mai mica, sa se poata simti lider si sa se exprime mai liber; Nu il lasa sa se plictiseasca. Daca copiii se plang de lipsa de preocupari si nu isi imagineaza ca ar putea face ceva in acel moment, datoria parintelui este sa aiba intotdeauna la indemnana (sau planificate) cateva idei amuzante de joc: coloratul, modelajul cu plastelina, balonasele etc.; Invata-l sa-i ajute pe ceilalti! Incurajeaza-ti micutul sa fie preocupat atat de sine, dar si de ceilalti in timpul jocurilor. Daca vreunul dintre tovarasii de joaca este ignorat, nu e bagat in seama, este evitat de catre ceilalti, aceasta e o ocazie foarte buna de a lucra asupra empatiei copilului tau. Este important ca acesta sa fie pus sa se gandeasca cum s-ar simti daca ceilalti copii ar fi avut acelasi comportament de excludere fata de el. In acest fel, copilul tau isi poate dezvolta si abilitatea de bun negociator si de a rezolva probleme: "Marius a ramas pe dinafara in jocul X. Cred ca s-a simtit foarte trist. Te poti gandi la un mod de a-l include in joc?"; Invata-ti copilul sa stie sa se ajute singur. Daca se numara printre cei exclusi din joc de catre ceilalti copii sau nu este tratat corespunzator, invata-l sa vorbeasca despre asta colegilor de joaca. Cu toate aceste oportunitati, exista copii care prezinta o mare usurinta in a lega prietenii si altii care trebuie sa "munceasca" mult la acest aspect. Copiii care o fac natural, foarte usor si degajat, au abilitatea de a fi prietenosi, zambareti, curiosi (mereu dornici sa puna intrebari), de a comunica (a initia o discutie) si de a-i complimenta pe ceilalti (fara a disimula adevaratele sentimente sau pentru a obtine un avantaj din acest lucru).

De ce sunt prietenii importanti in viata copilului/tanarului adolescent
Copiii invata o sumedenie de lucruri de la prietenii lor (uneori lucruri pe care nici parintii nu ii pot invata, indiferent cat de mult acestia si-ar dori acest lucru). Prietenii sunt foarte importanti in viata copiilor, in special la varsta pre-adolescentei si adolescentei (intre 13 si 19 ani). Prietenii reprezinta familia pe care si-o aleg singuri in functie de afinitati si simpatii. Daca aceasta viata sociala este bogata si merge bine (are un grup de prieteni cu care se intelege foarte bine), copilul devine

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=10452

3/14/2010

Page 2 of 2

increzator in el insusi si in oameni, in general. Daca copilul are dificultati in a lega prietenii, de cele mai multe ori se simte ranit, trist si singuratic, cu incredere diminuata in sine. Lucrul cel mai important pe care il invata copiii este cum sa-si faca prieteni, cum sa creeze si cum sa lege astfel de relatii. Parintele il poate ajuta sa faca acest lucru deoarece beneficiaza mai multe mecanisme/unelte. Pentru a reusi in acest proces, copilul are nevoie sa invete strategii pozitive pentru a obtine ceea ce isi doreste. De exemplu, daca ia o jucarie din mana prietenului lui, copilul trebuie invatat ca aceasta maniera de a obtine jucaria dorita nu e cea mai buna deoarece poate conduce la situatii conflictuale. Este nevoie sa i se explice ca cea mai buna modalitate de a pastra relatii bune cu ceilalti parteneri de joaca este sa invete sa negocieze pentru obiectul dorit, sa astepte rabdator dupa ceea ce are nevoie sau sa gaseasca ceva echivalent cu care sa se joace. Prietenii sunt cei care ofera suport emotional, un element esential in dezvoltarea unui adult sanatos. Trebuie sa fii constienta ca nu poti fi cu copilul tau pe terenul din curtea scolii sau in sala de dans de la absolvirea liceului. Prietenii sunt aceia care il sustin in astfel de imprejurari, care il includ in jocurile lor, ii vor face cunostinta cu alti oameni si care, mai tarziu, ii vor spune ca arata si este un om minunat atunci cand partenerul/partenera nu-i vor acorda atentia necesara. Prietenii sunt cei care il pot ajuta pe copilul tau sa invete sa faca multe lucruri deoarece prietenii solutioneaza impreuna probleme, se imita unul pe celalat si isi impartasesc informatiile si cunostiintele (cum sa fie mai bun la o materie, cum sa mearga cu bicicleta, rolele, etc.). Unii specialisti considera ca cel mai important element al succesului viitor al unui copil este abilitatea de a-si face prieteni, mai importanta chiar decat gradul de inteligenta sau diplomele obtinute in timp. Aceasta nu inseamna ca doar copiii cei mai populari in scoala vor reusi mai tarziu in viata. Ceea ce conteaza nu este numarul de prieteni pe care si-l poate face un copil, ci mai degraba abilitatea de a relationa, de a fi sociabil, deschis, empatic.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=10452

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum sa-l inveti pe cel mic sa se protejeze
Scris de Greta Harja

In societatea actuala, caracterizata, intre altele, de numeroase acte de violenta, nu este de mirare ca ai tendinta sa devii o mama extrem de protectoare, din dorinta fireasca de a-l feri pe cel mic de pericole. Indemnul "Nu vorbi cu strainii!" a devenit, probabil, un laitmotiv al fiecarei zile. Insa exista si un revers al medaliei: cu timpul, i-ai putea dezvolta prichindelului o adevarata frica fata de tot ce inseamna necunoscut, determinandu-l sa se izoleze. Orice parinte pe care l-ai intreba ce isi doreste pentru copilul sau iti va spune acelasi lucru: sa creasca, sa fie sanatos si fericit. Insa, daca pui problema violentelor din jur si a cazurilor dramatice despre care auzim aproape zilnic in mass media... este suficient pentru ca respectivul sa-si doreasca sa-l inchida pe cel mic undeva si sa arunce cheia. Asa va fi in siguranta, nu? Nu, in mod cert aceasta nu este o solutie. Exista insa cateva lucruri pe care le poti face pentru a-l proteja, fara a-i genera spaime nejustificate si anxietate fata de tot ceea ce implica lumea inconjuratoare. Fraza de care iti spuneam la inceput, "Nu vorbi cu strainii!", nu reprezinta o solutie. Una dintre cele mai mari provocari ale oricarui parinte consta in gasirea unei definitii adecvate despre ceea ce inseamna "strain". Noi, ca adulti, stim ce implica acest termen, dar nu si copiii. Una dintre cele mai mari probleme este ca, pentru majoritatea micutilor, un necunoscut nu mai este strain - si nu se mai feresc de el - prin simplul fapt ca afla cum il cheama. Asadar, ce se poate face? Psihologii americani considera ca este mai bine sa-i invatam pe micuti cu cine sa vorbeasca si nu cu cine nu ar trebui sa vorbeasca. "Concepeti o lista nominala si explicati-i copilului ca este in regula daca vorbeste cu persoanele incluse. Probabil va fi necesar sa-i repetati de cateva ori acest lucru - mai ales cand micutul se confrunta cu o situatie noua (de exemplu merge pentru prima data la gradinita sau la scoala)", afirma psihologul Helen Cope. As vrea sa ti-l prezint pe... Este important ca parintii sa detina controlul situatiilor cand cel mic intra in contact cu "strainii". Rudele si prietenii de familie nu reprezinta un pericol - de aceea, interactioneaza cu acestia in prezenta copilului, spune-i cine sunt, astfel incat cel mic sa stie ca nu are dece sa se fereasca de ei. Un echilibru fragil In incercarea de a-i expune copilului pericolul pe care o reprezinta "strainii", parintii fac, de obicei, doua greseli. Fie ii lasa pe cei mici singuri, spre a-i vedea cum se descurca (o solutie extrem de riscanta), fie exagereaza dimensiunile problemei, incat copilul ajunge sa creada ca la fiecare colt de strada pandeste cate un strain cu intentii dubioase. Risti sa se transforme intr-un mic paranoic... De aceea, prezinta-i problema intr-un stil cat mai lejer - cu acelasi ton pe care il adopti cand ii spui sa nu atinga soba incinsa sau sa nu se joace la prize, de exemplu. Este bine ca educatia micutului in acest sens sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Si ma refer inclusiv la aspecte de ordin sexual. Copilul trebuie sa stie, incepand din jurul varstei de doi-trei ani, ca nu este deloc in regula daca cineva (inclusiv persoanele pe care le cunoaste) isi manifesta intentia de a-l atinge in zone intime. Da, nu este nici o problema daca vecinul il mangaie pe cap sau pe obraz - insa daca devine mai agresiv, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a face diferenta. Explica-i acest lucru si incurajeaza-l sa-ti spuna imediat, daca se intampla. Cateva sfaturi pentru a-l proteja pe cel mic Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca. Spune-i ca nu exista subiecte tabu. In felul acesta, te asiguri ca nu-ti va ascunde faptul ca un barbat necunoscut ii ofera dulciuri in fiecare zi. Poate ca respectivul este bine intentionat, dar... nu te amagi cu gandul ca "asta nu mi se poate intampla mie". Cu siguranta nu e cea mai buna metoda. Explica-i ca nu este bine sa discute cu oricine sau sa accepte dulciuri de la o persoana necunoscuta. Invata-l sa spuna "nu". Daca este abordat de un necunoscut si, din varii motive, nu se simte confortabil si in siguranta cu persoana respectiva, nu trebuie sa aiba nici o retinere din a refuza discutia si a se indeparta cat mai repede.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5248

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilasul tau iti lanseaza noi provocari...
Scris de Greta Nita

Traiesti una dintre cele mai emotionante momente de cand ai devenit mamica: prichindelul tau a facut primii pasi. Dincolo de fericirea si emotiile inerente, apar noi temeri si preocupari. Personalitatea micutului incepe sa se contureze si poti avea surpriza sa constati ca are o fire foarte voluntara. De asemenea, doreste sa i se acorde in permanenta atentie si, inevitabil, apar situatii pe care nu le-ai mai intampinat pana acum. Iata care sunt cele mai frecvente probleme si cum le poti solutiona. Nu vrea sa doarma Pana mai acum cateva saptamani, era foarte simplu: bebelusul era asezat in patut si, nu dupa multa vreme, dormea dus. Dar lucrurile incep sa se schimbe. De-acum, copilasul poate pasi singur, bolboroseste pe limba lui si descopera in fiecare zi lumea. Bineinteles, este nerabdator sa-si afirme independenta. Astfel incat, daca nu vrea sa mearga la culcare, nu va ezita deloc sa-ti aduca la cunostinta acest lucru... Nu este vorba (intotdeauna) de rasfat. Principalul motiv pentru care micutii nu vor sa doarma consta in teama lor de a fi lasati singuri si de frica lor instinctiva de intuneric. Este esential sa-l obisnuiesti cu aceasta noua ipostaza, iar cuvantul-cheie este "rutina", pentru ca ii ofera siguranta. In felul acesta, in cateva saptamani, smiorcaitul de la orele de culcare va deveni de domeniul trecutului. Astfel, in fiecare seara, micutul va face baie, se va spala pe dinti, isi va pune pijamaua si va fi instalat in patut, obligatoriu impreuna cu ursuletul preferat. Apoi, asaza-te langa el si citeste-i o poveste. In primele zile, totul va fi putin mai ciudat, ca tot ceea ce este nou, dar in scurt timp micutul se va familiariza cu noua ipostaza. Nu vrea sa manance Ritmul de crestere al copilasului nu este atat de intens precum in primul an de viata; drept urmare, si nevoia micutului de hrana este ceva mai scazuta, fara ca acest lucru sa insemne ca ar avea vreo problema. Nu are rost sa te enervezi si nici sa incerci sa-l determini sa manance mai mult; copiii au intotdeauna castig de cauza in situatiile de acest gen, nu in ultimul rand pentru ca izbucnesc in plans... Apoi, trebuie sa tii cont de faptul ca, obligandu-l sa manance, nu vei reusi decat sa-l faci sa vomite si sa-i creezi surse de stres. Eventual, poti incerca sa-l pacalesti sau sa-l rogi; daca nu cedeaza, nu insista. I se va face foame in scurt timp si va cere singur de mancare. Nu uita sa-l lauzi ori de cate ori este ascultator si mananca tot din farfurie. Rivalitatea intre frati Aceasta este provocata, cel mai adesea, de gelozie. Copilul se gandeste ca bebelusul va acapara atentia intregii familii si va pierde, astfel, suprematia pe care o detinea pana nu demult. Este esential sa te asiguri ca toti copiii tai se bucura in egala masura de atentie si grija. Este bine sa incerci sa treci cu vederea eventualul comportament negativ, daca nu s-a intamplat ceva grav si, in acelasi timp, sa-l "investesti" pe copilul de varsta mai mare cu incredere, explicandu-i ca trebuie sa aiba si el grija de cel mic. Se va simti flatat, iar perspectiva de a-ti fi de folos va actiona ca o magie. Smiorcaitul excesiv De cele mai multe ori, copiii plang dintr-un motiv bine determinat. Fie doresc sa li se acorde atentie, le este frica de ceva, sunt ingrijorati sau nu se simt bine din punct de vedere fizic. Dar nu intotdeauna iti poti da seama care este problema prichindelului tau. Tu ai impresia ca totul este in regula - cel putin, asa ar trebui sa fie - si pornesti de la premisa ca se rasfata. N-ar fi, oare, mai simplu sa-l intrebi? Poate ca ii este frica sa nu apara balaurul din povestea pe care i-ai citit-o aseara. Nu este deloc indicat sa-i minimalizezi problema, va avea sentimentul ca nu-l intelegi sau ca nu este suficient de important pentru tine. Micutii sunt deosebit de receptivi, iar puiul tau, daca simte ca ii esti aproape, iti va destainui despre ce este vorba. Pe de alta parte insa, in cazul in care intrebarile tale nu-si gasesc raspunsul, incearca sa identifici eventuale semne care ar putea indica probleme fizice. Agresivitate Primii ani de viata sunt caracterizati, intre altele, de manifestari instinctive si necontrolate in plan emotional. Prin urmare, nu este deloc exclus sa-l vezi pe micutul tau lovind pe cineva, daca persoana respectiva l-a suparat; sau trantindu-se pe jos printre hohote de plans, in incercarea de a obtine ceva ce tocmai i-a fost refuzat.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5093

3/14/2010

Page 2 of 2

In aceasta situatie, trebuie sa dai dovada de fermitate si sa-i dai de inteles ca nu-i aprobi sub nici o forma comportamentul. Imobilizeaza-l cu blandete, pentru a nu se lovi si a nu mai agresa pe ceilalti, dar nu-l pedepsi. Incearca sa-l linistesti si sa-i distragi atentia catre altceva, pana se calmeaza. Abia dupa aceea vorbeste-i, intreaba-l ce motive a avut sa procedeze astfel si explica-i faptul ca a gresit. Nu uita sa-l asiguri ca il iubesti; dupa ce momentul de furie a trecut, unii copii se simt vinovati si se tem ca parintii nu-i mai iubesc.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5093

3/14/2010

Page 1 of 1

A fi un parinte rabdator se invata
Scris de Greta Harja

"Meseria" de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste de rabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute - dar aceasta fraza te face sa te gandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini "alesi" o au. In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usor la acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze in situatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau. In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si da dovada de toleranta - fara a cadea in capcana multumirii de sine. Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tina nervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferent despre ce este vorba. In general, incearca sa nu te gandesti prea mult la ziua de maine si nu te lasa coplesita de probleme in perspectiva. Concentreaza-te numai asupra chestiunilor imediate, pentru ca altminteri nu vei reusi decat sa-ti faci griji in plus, si iti vei iesi din fire mult mai repede. Un nivel mai scauzt al stresului va atrage cu siguranta dupa sine mai multa rabdare din partea ta. De asemenea, incearca sa-i explici copilului, calm, ce astepti din partea lui si care sunt modurile in care poate sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale. Abtine-te de la a-l acuza. Pentru ca tot vorbim despre asteptari, este esential sa nu pretinzi de la el mai mult decat iti poate oferi, in raport cu varsta pe care o are. Da, este adevarat ca uneori copiii incearca parca intentionat sa testeze limitele rabdarii parintilor. Daca ai impresia ca este si cazul micutului tau, intreaba-te de ce procedeaza astfel. Poate ca incearca sa-si defuleze anumite frustrari sau poate ca se simte neglijat si incearca numai sa atraga atentia asupra lui. Cum sa-i ajuti pe copii sa-si insuseasca arta rabdarii Poate ca n-ar fi rau sa privesti problema si din punctul lui de vedere: daca el insusi nu invata sa fie o persoana rabdatoare, probabil ca nu se va stradui sa te ajute nici pe tine in acest demers. Iata cateva mijloace prin care il poti deprinde sa fie o persoana rabdatoare - lucru care ii va fi de un real folos toata viata. Jucati impreuna jocuri interactive - aceasta il va ajuta sa invete sa astepte pana ii vine randul De la varste fragede, citeste-i carti groase sau povesti lungi, lasand continuarea pentru seara urmatoare. Nu te lasa induplecata de rugamintile lui de a afla finalul in aceeasi seara Invata-l sa planteze un pom sau sa ingrijeasca o floare in ghiveci; se va deprinde astfel sa aiba rabdare o perioada mai indelungata, pana va vedea rezultatele muncii lui Daca isi doreste o bicicleta, ofera-i o pusculita si spune-i sa economiseasca pentru ea. Bineinteles ca tot tu esti cea care-i va oferi cadoul dorit, dar micutul va invata sa aiba rabdare si va afla, totodata, cate ceva despre valoarea banului.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5240

3/14/2010

Page 1 of 1

A fi un parinte rabdator se invata
Scris de Greta Harja

"Meseria" de parinte reprezinta, cu siguranta, unul dintre cele mai edificatoare teste de rabdare. Este adevarat, se spune ca rabdarea este o virtute - dar aceasta fraza te face sa te gandesti ca este vorba de o insusire pe care numai putini "alesi" o au. In realitate, este ceva care se deprinde cu timpul, chiar daca unii parinti se descurca mai usor la acest capitol. Dar, cu putin efort, orice parinte poate invata sa fie rabdator si sa se amuze in situatii care, nu cu mult timp in urma, il enervau. In primul rand, trebuie sa inveti sa ai rabdare cu tine insati. Nu te invinovati pentru orice si da dovada de toleranta - fara a cadea in capcana multumirii de sine. Din fericire pentru copii, adultii sunt persoane mature si stiu, de cele mai multe ori, sa isi tina nervii sub control. Nu ridica vocea si impune-ti vointa pe un ton calm, dar ferm, indiferent despre ce este vorba. In general, incearca sa nu te gandesti prea mult la ziua de maine si nu te lasa coplesita de probleme in perspectiva. Concentreaza-te numai asupra chestiunilor imediate, pentru ca altminteri nu vei reusi decat sa-ti faci griji in plus, si iti vei iesi din fire mult mai repede. Un nivel mai scauzt al stresului va atrage cu siguranta dupa sine mai multa rabdare din partea ta. De asemenea, incearca sa-i explici copilului, calm, ce astepti din partea lui si care sunt modurile in care poate sa se ridice la inaltimea asteptarilor tale. Abtine-te de la a-l acuza. Pentru ca tot vorbim despre asteptari, este esential sa nu pretinzi de la el mai mult decat iti poate oferi, in raport cu varsta pe care o are. Da, este adevarat ca uneori copiii incearca parca intentionat sa testeze limitele rabdarii parintilor. Daca ai impresia ca este si cazul micutului tau, intreaba-te de ce procedeaza astfel. Poate ca incearca sa-si defuleze anumite frustrari sau poate ca se simte neglijat si incearca numai sa atraga atentia asupra lui. Cum sa-i ajuti pe copii sa-si insuseasca arta rabdarii Poate ca n-ar fi rau sa privesti problema si din punctul lui de vedere: daca el insusi nu invata sa fie o persoana rabdatoare, probabil ca nu se va stradui sa te ajute nici pe tine in acest demers. Iata cateva mijloace prin care il poti deprinde sa fie o persoana rabdatoare - lucru care ii va fi de un real folos toata viata. Jucati impreuna jocuri interactive - aceasta il va ajuta sa invete sa astepte pana ii vine randul De la varste fragede, citeste-i carti groase sau povesti lungi, lasand continuarea pentru seara urmatoare. Nu te lasa induplecata de rugamintile lui de a afla finalul in aceeasi seara Invata-l sa planteze un pom sau sa ingrijeasca o floare in ghiveci; se va deprinde astfel sa aiba rabdare o perioada mai indelungata, pana va vedea rezultatele muncii lui Daca isi doreste o bicicleta, ofera-i o pusculita si spune-i sa economiseasca pentru ea. Bineinteles ca tot tu esti cea care-i va oferi cadoul dorit, dar micutul va invata sa aiba rabdare si va afla, totodata, cate ceva despre valoarea banului.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5240

3/14/2010

Page 1 of 2

Importanta relatiei parinte-copil
Scris de Nicoleta Tarantus, in 07 decembrie 2009

Aleth Naquet, moderatorul programului de formare in metoda ESPERE® in Romania, este psiholog clinic, fondator si moderator in relatiile umane. Eva.ro a reusit sa ii ia un interviu in care ofera mai multe detalii referitoare la modul de a construi o buna relatie parinte-copil, cat de important este sa ascultam cu atentie ceea ce vrea sa ne transmita copilul nostru si cum il putem ajuta sa isi rezolve problemele. Sunteti in Romania moderatorul metodei de comunicare relationala ESPERE® creata de psihosociologul Jacques Salomé. Cum arata si cum se construieste o relatie parintecopil sanatoasa din prisma metodei ESPERE®? Relatia parinti-copii este o relatie dificila in masura in care parintii nu au invatat sa isi indeplineasca functiile parentale si nici sa comunice. O relatie sanatoasa este o relatie care raspunde nevoilor relationale ale copiilor: nevoia de a vorbi despre sine, de a fi ascultat si inteles, de a fi recunoscut si valorizat, nevoia de intimitate, de a exercita o influenta asupra anturajului, de a visa si de a crea. Petru a construi o relatie sanatoasa, este nevoie ca parintii sa invete sa comunice cu copiii, sa invete sa le asculte toate formele de limbaj, sa invete sa se pozitioneze clar in fata lor. Profesia de parinte se invata, iar metoda ESPERE® ofera multe repere si puncte de referinta pentru a propune copiilor o relatie aducatoare de implinire, de autonomie si de crestere. Spuneti-ne mai multe despre folosirea si alternarea functiilor "mama"/"mamica", respectiv, "tata"/"tatic" si cat de importante sunt acestea in educarea copilului. Dimensiunea relationala de "mamica" consta in a da si a primi, implineste nevoile copilului si primeste ceea ce vine de la acesta. Aceasta dimensiune este necesara inca de la inceputul vietii copilului. Dimensiunea de "mama" este cea care cere si refuza. Este mai frustranta si constrangatoare, indispensabila pentru a-l ajuta pe copil sa iasa din iluzia atotputerniciei dorintelor lui si pentru a se adapta la realitate. Acelasi lucru este valabil si in cazul dimensiunilor de "tata"/"tatic". Ambele dimensiuni sunt necesare, pentru fiecare dintre parinti, astfel incat cele patru dimensiuni sa se intrepatrunda in mod armonios. Daca parintele matern favorizeaza functia de "mamica", exita riscul ca acest lucru sa il oblige pe parintele patern sa o favorizeze pe cea de "tata", iar copilul va suferi de lipsa dimeniunii de "tatic" (si invers). Cat de importanta este relatia parinte-copil, cum ii influenteaza pe ambii in formarea lor ca indivizi, impreuna si separat? Relatia parinte-copil sta la baza dezvoltarii noastre ca indivizi, indiferent daca vietuim alaturi de parintii nostri, o familie adoptiva, bunici sau alaturi de un singur parinte. Pentru dezvoltarea armonioasa a unui copil este necesar sa existe o relatie 'bine hranita' cu parintii sau cu persoanele care il cresc. Aceasta relatie se poate hrani in functie de cele doua dimensiuni ale parintilor: functiile mama/tata si mamica/tatic. Cand exprimarea acestor functii este in armonie sau corespunde nevoilor copiilor, atunci este asigurata o dezvoltare armonioasa a copiilor, ei devenind autonomi, independenti. Multi parinti spun ca micutii lor sunt prea timizi in relatiile cu ceilalti si se intreaba cum ii pot "vindeca". Ce anume ar putea discuta cu ei pentru a le veni in ajutor? Toate injunctiile prin care se incearca 'impingerea' copilului spre ceilalti, il vor face pe micut sa se simta si mai pierdut, si mai singur. Parintele poate sa invete sa il asculte pe copil, pentru a-l ajuta sa aiba mai multa incredere in el, si poate sa inteleaga

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28007

3/14/2010

Page 2 of 2

sensul comportamentului pe care il are. Ar fi de preferat sa ii spui: "Nu stiu ce anume incerci sa spui sau cui vrei sa spui ceva prin acest comportament de timiditate, dar imi imaginez ca este ceva important pentru tine. Daca vrei sa imi spui care sunt dificultatile tale in relatiile cu ceilalti copii, pot sa te ascult". Acest lucru presupune insa ca parintele sa fi invatat sa asculte limbajele simbolice ale copiilor. Cum poate fi ajutat un copil prea emotiv? Eu ii invat pe parinti sa inceteze sa mai puna etichete copiilor lor, adica sa nu mai spuna "Copilul meu este timid sau prea emotiv". Faptul ca un copil traieste anumite emotii, este un semn ca este viu. Despre ce fel de emotii este vorba? Furie? Frica? Bucurie? Ce anume ii deranjeaza pe parinti la aceste emotii ale copilului? Daca copilul plange este adeseori un semn ca se simte ranit si parintii pot verifica impreuna cu el ranile pe care le are. Cand copilul tipa, acest lucru poate fi de asemenea un semn al faptului ca este ranit sau ca se simte frustrat. Parintele il poate invata sa isi gestioneze frustrarile numindu-le si propunandu-i sa isi simbolizeze dorintele, asteptand eventual sa le implineasca la un moment dat. In calitate de parinte, cum imi pot ajuta copilul sa fie mai deschis in a comunica despre orice? Pentru mine, parintii sunt cei care au nevoie sa invete mai intai comunicarea. Un copil care are parinti deschisi, care stiu sa comunice cu el si sa il asculte, va sti la randul lui cum sa comunice. De cele mai multe ori, problema consta in faptul ca parintii vor sa isi schimbe copilul, fara sa se schimbe ei insisi. Cum putem stimula inteligenta copiilor nostri? Printr-o comunicare vie si sanatoasa din partea parintilor, copilul va avea mai multe sanse sa isi dezvolte inteligenta intelectuala, cea emotionala, dar si inteligenta relationala. Unde si cum pot fi invatate in Romania tehnicile de "igiena relationala" pentru a avea o relatie armonioasa cu copiii nostri? Din 2003 singurul organizator al programului de formare de formatori si practicieni in Metoda ESPERE® din Romania este Centrul de Dezvoltare Personala AMANESER, condus de Claudia Jimeno Beltran. Claudia este licentiata in psihologie, iar in anul 1995 a participat la numeroase programe de formare focalizate pe 4 sisteme psihologice (Gestalt, analiza tranzactionala, programare neurolingvistica, terapie cognitiv-comportamentala). Din 1998, este trainer si moderator pentru grupuri de comunicare si relationare interpersonala eficienta si dezvoltare personala. Urmeaza sa fie acreditata la Institutul ESPERE din Paris ca practician al Metodei de Comunicare relationala ESPERE® pe care a integrat-o in practica sa de 6 ani. Claudia foloseste metoda in cadrul sedintelor individuale, a diferitelor ateliere, in cadrul training-urilor si al altor activitati, peste 3.000 de persoane bucurandu-se pana acum de efectele metodei ESPERE®. V-o recomand cu incredere pe Claudia pentru a invata si a beneficia de instrumentele de igiena relationala si efectele Metodei ESPERE®.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=28007

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum poti sa-l inveti pe micutul tau sa fie respectuos?
Scris de Greta Harja

Asa cum se intampla in majoritatea situatiilor, este foarte greu sa le explici micutilor in ce consta scara de valori si care sunt regulile sau normele pe care ar trebui sa le respecte in raport cu persoanele din jurul lor. Daca ii explici, de exemplu, copilului tau ce inseamna sa fie respectuos si sa dea dovada de toleranta, este putin probabil ca va intelege la care se refera acesti termeni. Exemplele practice sunt, insa, extrem de valoaroase... Supravegheaza-te pe tine insati. Asa zisele stereotipuri sau prejudecati se transmit mai usor decat ai crede micutilor. Tu esti cel mai important model pentru copil, asa incat nu-ti manifesta fata de el aversiunea sau, in general, dezaprobarea fata de o anumita categorie sociala. Copiii te asculta mai atent decat ai fi crezut, mai ales atunci cand nu trebuie, intre noi fie vorba... Nu face glume in prezenta lui, daca acestea pot fi interpretabile. N-ai vrea sa stii cate conexiuni se pot face in mintea cruda a copilului tau... Foloseste orice imprejurare pentru a-i oferi exemple concrete: va uitati impreuna la un film sau la desene animate, ii citesti o poveste, colorati impreuna un desen sau, pur si simplu, contextul este de asa natura. Selecteaza cu atentie jucariile, cartile si programele de televiziune la care copilul are acces. N-ar fi deloc intelept sa subminezi impactul mass media asupra micutului, care, prin natura varstei, este extrem de receptiv la informatii, mai ales la cele care-i parvin pa cale vizuala. Nu ezita sa discutati impreuna despre exemplele negative, daca acestea exista. Intreaba-l cum ar fi procedat el intr-o situatie similara si povesteste-i, daca este cazul, din experienta personala. Fii mereu pregatita sa-i raspunzi la intrebari, mai ales la cele care se refera la distinctia dintre onestitate si respect. Spre exemplu, a-i spune unei persoane ca este urata poate ca e onest, dar nu este nici pe departe politicos. Tu stii foarte bine acest lucru, dar micutul tau - inca nu... Respectul fata de ceilalti nu are absolut nimic in comun cu acceptarea unui comportament impropriu. Daca este agresat, fizic sau verbal, ar trebui sa ceara ajutorul celor in masura sa i-l ofere, nu sa riposteze "cu aceeasi moneda".

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5186

3/14/2010

Page 1 of 2

Rolul parintilor in dezvoltarea respectului de sine al copilului
Scris de Greta Harja

Dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al unui copil reprezinta o provocare pentru fiecare parinte, constituind un aspect extrem de important pentru evolutia lui in plan personal si profesional. Copiii care se respecte pe sine sunt deschisi, privesc viata cu realism, dar si optimism si gestioneaza eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente. La polul opus, cei al caror respect de sine este deficitar sunt predispusi starilor de anxietate si frustrare, dezvoltand de multe ori complexe de inferioritate care ii vor marca intreaga viata. Iar rolul tau este mai important decat crezi... Ce este respectul de sine? Specialistii americani in psihologia copilului definesc respectul de sine ca fiind un ansamblu de conceptii si sentimente pe care fiecare dintre noi le avem pentru noi insine. Felul in care ne definim si ne percepem influenteaza in mod direct motivatiile, atitudinile si tipul nostru de comportament. Respectul de sine incepe sa se modeleze si sa se defineasca inca din primii ani de viata - astfel, in jurul varstei de 3-4 ani, copiii incep sa aiba idei si impresii despre sine, ajungand treptat la concluzii care se cristalizeaza pe masura ce acestia cresc. De aceea, este foarte important sa-i incurajezi in permanenta, chiar si pentru aspecte care tie ti se par cu desavarsire lipsite de importanta. A gasit o buburuza si vine mandru sa ti-o arate? A modelat un omulet de plastilina? Lauda-l, manifesta-ti bucuria si arata-te mandra de mica lui realizare. De asemenea, incurajeaza-l - conceptul succesului aparut ca urmare a perseverentei se insereaza inepand de acum! Pe masura ce copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste iar si iar - dar in cele din urma, izbuteste sa realizeze ceea ce si-a propus, intelege treptat care ii sunt posibilitatile si aptitudinile, precum si faptul ca, pentru a reusi, este nevoie uneori sa inveti din greseli. Insa ideile si conceptia despre sine sunt legate indisolubil de reactia celor din jur - in special a parintilor, care sunt cei mai apropiati - si de aceea implicarea acestora este esentiala. De asemenea, in definirea respectului de sine un rol important il are dragostea si suportul celor din jur. Daca un copil are multiple realizari, dar nu se simte iubit si sprijinit de familie, poate ajunge sa nu se mai pretuiasca, mergand pana la a-si minimaliza cu totul meritele si calitatile. In aceeasi nota, un copil care se simte iubit, dar este ezitant si neincrezator in sine poate sa nu se mai aprecieze deloc. In concluzie, respectul de sine al celui mic se construieste prin realizarea unui echilibru intre manifestarea aprecierii si a dragostei. Indicii ale respectului de sine si ale lipsei acestuia Respectul de sine fluctueaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta, fiind influentat de experientele acumulate de cel mic. Un copil care nu se respecta este, de obicei, inchis in sine, refractar fata de orice tendinta de comunicare si nu se arata dornic sa se implice in nici o activitate. De cele mai multe ori vorbeste negativ despre sine, spunand, de exemplu "sunt un prost", "nu voi fi niciodata in stare sa inteleg cum se face asta", "de ce sa ma agit? Oricum, nu-i pasa nimanui de mine" si asa mai departe. In aceste situatii, un copil nu are deloc incredere in sine, avand tendinta sa renunte imediat la o activitate care nu-i reuseste sau sa astept pe altcineva sa se ocupe de problema respectiva pentru el. De asemenea, este pesimist, retras, dezinteresat si nu manifesta nici o atractie pentru actiuni provocatoare.Pe de alta parte, un copil al carui respect de sine este pronuntat interactioneaza intotdeauna cu bucurie cu ceilalti si este nerabdator sa socializeze. Se implica in activitati de grup, ii plac atat munca in echipa, cat si lucrul independent - pentru ca are credinta ca va reusi. Este in permanenta interesat de orice si gata sa-si asume noi responsabilitati. Diferenta fata de cazul precendent se poate remarca si in tipul de afirmatii despre sine: in loc sa spuna "sunt un prost", va spune "nu inteleg...". Isi cunoaste in egala masura punctele tari si slabe, invatand sa le accepte pe acestea din urma si sa incerce sa le depaseasca. Care este rolul parintilor? Iata cateva modalitati prin care poti contribui - uneori, decisiv - la dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al copilului tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269

3/14/2010

Page 2 of 2

Fii mereu atenta la ceea ce spui Copiii sunt foarte receptivi si sensibili la ceea ce le spun parintii. Aminteste-ti sa-l lauzi nu numai pentru o treaba bine facuta, dar si pentru efortul si implicarea de care a dat dovada. Dar nu exagera. De exemplu, daca nu reuseste sa fie numit seful clasei sau capitanul echipei de fotbal a scolii, nu-i spune "ei bine, data viitoare vei munci mai mult si vei reusi". Foloseste, in schimb, o fraza de genul "ei bine, acum nu ai reusit, dar sunt mandra de tine si de efortul pe care l-ai depus in acest scop". Daca nu-l poti lauda pentru reusita, recompenseaza-l pentru efort. Fii tu insati un model pozitiv Daca tu esti foarte dura cu tine, pesimista sau ai asteptari nerealiste de la propria persoana, este de asteptat ca cel mic sa aiba aceeasi atitudine fata de sine. Fii increzatoare si respecta-te, iar copilul te va urma. Pentru ca - nu-i asa? - tu reprezinti acum idealul pentru el si isi doreste sa fie ca tine. Identifica si redirectioneaza conceptiile eronate ale copilului Iti spuneam ca cel mic te percepe ca pe un model si te idealizeaza... Oricat ar fi de flatant, stii si tu ca nu esti perfectiunea intruchipata! Asadar, nu-l lasa sa persiste in credinta ca mama lui este o adevarata minune. O astfel de impresie poate prinde radacini si copilul va ajunge sa aiba asteptari nefondate de la el insusi. Spre exemplu, daca tu esti o inginera de succes iar cel mic vrea sa-ti calce pe urme si are insa probleme la matematica, poate ajunge sa spuna "nu sunt bun la matematica, deci sunt un elev slab si nu voi reusi nimic". Nu numai ca astfel de afirmatii reprezinta o falsa generalizare, dar se pot constitui in premise ale unui esec profesional total. Cum il poti ajuta sa-si schimbe opinia? Spune-i ceva de genul "esti un elev bun si te descurci bine la scoala. Atat doar ca trebuie sa acorzi ceva mai multa atentie matematicii". Ofera-te sa-l ajuti sa infrunte problemele dificile si lauda-l cand gaseste solutia corecta. Fii spontana si afectuoasa cu cel mic Dragostea si suportul tau contribuie foarte mult la dezvoltarea si mentinerea resoectului de sine a celui mic. Imbratiseaza-l des, spune-i ca esti mandru de el, lauda-l, recompeseaza-l - fara a exagera, pentru ca cei mici sunt deosebit de sensibili si simt cand manifestarile de afectiune ale celor din jur sunt reale sau fortate. Creeaza un mediu familial armonios Un copil care nu se simte in siguranta in familie nu va ajunge niciodata sa se respecte, pentru ca traieste permanent in teama si presiune. Daca parintii sai se cearta des ori se ajunge chiar la violenta fizica, cel mic se va retrage in sine si nu va mai manifesta interes pentru nimic - niic macar pentru activitatile care altminteri ii fac placere. Familia reprezinta pentru copil un "port" in care isi doreste sa poata ancora intotdeauna cu drag si fara temeri, stiind ca va gasi acolo sprijin permanent.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269

3/14/2010

Page 1 of 2

Rolul parintilor in dezvoltarea respectului de sine al copilului
Scris de Greta Harja

Dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al unui copil reprezinta o provocare pentru fiecare parinte, constituind un aspect extrem de important pentru evolutia lui in plan personal si profesional. Copiii care se respecte pe sine sunt deschisi, privesc viata cu realism, dar si optimism si gestioneaza eficient atat conflictele, cat si presiunile negative inerente. La polul opus, cei al caror respect de sine este deficitar sunt predispusi starilor de anxietate si frustrare, dezvoltand de multe ori complexe de inferioritate care ii vor marca intreaga viata. Iar rolul tau este mai important decat crezi... Ce este respectul de sine? Specialistii americani in psihologia copilului definesc respectul de sine ca fiind un ansamblu de conceptii si sentimente pe care fiecare dintre noi le avem pentru noi insine. Felul in care ne definim si ne percepem influenteaza in mod direct motivatiile, atitudinile si tipul nostru de comportament. Respectul de sine incepe sa se modeleze si sa se defineasca inca din primii ani de viata - astfel, in jurul varstei de 3-4 ani, copiii incep sa aiba idei si impresii despre sine, ajungand treptat la concluzii care se cristalizeaza pe masura ce acestia cresc. De aceea, este foarte important sa-i incurajezi in permanenta, chiar si pentru aspecte care tie ti se par cu desavarsire lipsite de importanta. A gasit o buburuza si vine mandru sa ti-o arate? A modelat un omulet de plastilina? Lauda-l, manifesta-ti bucuria si arata-te mandra de mica lui realizare. De asemenea, incurajeaza-l - conceptul succesului aparut ca urmare a perseverentei se insereaza inepand de acum! Pe masura ce copilul incearca, greseste, incearca din nou, greseste iar si iar - dar in cele din urma, izbuteste sa realizeze ceea ce si-a propus, intelege treptat care ii sunt posibilitatile si aptitudinile, precum si faptul ca, pentru a reusi, este nevoie uneori sa inveti din greseli. Insa ideile si conceptia despre sine sunt legate indisolubil de reactia celor din jur - in special a parintilor, care sunt cei mai apropiati - si de aceea implicarea acestora este esentiala. De asemenea, in definirea respectului de sine un rol important il are dragostea si suportul celor din jur. Daca un copil are multiple realizari, dar nu se simte iubit si sprijinit de familie, poate ajunge sa nu se mai pretuiasca, mergand pana la a-si minimaliza cu totul meritele si calitatile. In aceeasi nota, un copil care se simte iubit, dar este ezitant si neincrezator in sine poate sa nu se mai aprecieze deloc. In concluzie, respectul de sine al celui mic se construieste prin realizarea unui echilibru intre manifestarea aprecierii si a dragostei. Indicii ale respectului de sine si ale lipsei acestuia Respectul de sine fluctueaza pe masura ce copilul inainteaza in varsta, fiind influentat de experientele acumulate de cel mic. Un copil care nu se respecta este, de obicei, inchis in sine, refractar fata de orice tendinta de comunicare si nu se arata dornic sa se implice in nici o activitate. De cele mai multe ori vorbeste negativ despre sine, spunand, de exemplu "sunt un prost", "nu voi fi niciodata in stare sa inteleg cum se face asta", "de ce sa ma agit? Oricum, nu-i pasa nimanui de mine" si asa mai departe. In aceste situatii, un copil nu are deloc incredere in sine, avand tendinta sa renunte imediat la o activitate care nu-i reuseste sau sa astept pe altcineva sa se ocupe de problema respectiva pentru el. De asemenea, este pesimist, retras, dezinteresat si nu manifesta nici o atractie pentru actiuni provocatoare.Pe de alta parte, un copil al carui respect de sine este pronuntat interactioneaza intotdeauna cu bucurie cu ceilalti si este nerabdator sa socializeze. Se implica in activitati de grup, ii plac atat munca in echipa, cat si lucrul independent - pentru ca are credinta ca va reusi. Este in permanenta interesat de orice si gata sa-si asume noi responsabilitati. Diferenta fata de cazul precendent se poate remarca si in tipul de afirmatii despre sine: in loc sa spuna "sunt un prost", va spune "nu inteleg...". Isi cunoaste in egala masura punctele tari si slabe, invatand sa le accepte pe acestea din urma si sa incerce sa le depaseasca. Care este rolul parintilor? Iata cateva modalitati prin care poti contribui - uneori, decisiv - la dezvoltarea si mentinerea respectului de sine al copilului tau.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269

3/14/2010

Page 2 of 2

Fii mereu atenta la ceea ce spui Copiii sunt foarte receptivi si sensibili la ceea ce le spun parintii. Aminteste-ti sa-l lauzi nu numai pentru o treaba bine facuta, dar si pentru efortul si implicarea de care a dat dovada. Dar nu exagera. De exemplu, daca nu reuseste sa fie numit seful clasei sau capitanul echipei de fotbal a scolii, nu-i spune "ei bine, data viitoare vei munci mai mult si vei reusi". Foloseste, in schimb, o fraza de genul "ei bine, acum nu ai reusit, dar sunt mandra de tine si de efortul pe care l-ai depus in acest scop". Daca nu-l poti lauda pentru reusita, recompenseaza-l pentru efort. Fii tu insati un model pozitiv Daca tu esti foarte dura cu tine, pesimista sau ai asteptari nerealiste de la propria persoana, este de asteptat ca cel mic sa aiba aceeasi atitudine fata de sine. Fii increzatoare si respecta-te, iar copilul te va urma. Pentru ca - nu-i asa? - tu reprezinti acum idealul pentru el si isi doreste sa fie ca tine. Identifica si redirectioneaza conceptiile eronate ale copilului Iti spuneam ca cel mic te percepe ca pe un model si te idealizeaza... Oricat ar fi de flatant, stii si tu ca nu esti perfectiunea intruchipata! Asadar, nu-l lasa sa persiste in credinta ca mama lui este o adevarata minune. O astfel de impresie poate prinde radacini si copilul va ajunge sa aiba asteptari nefondate de la el insusi. Spre exemplu, daca tu esti o inginera de succes iar cel mic vrea sa-ti calce pe urme si are insa probleme la matematica, poate ajunge sa spuna "nu sunt bun la matematica, deci sunt un elev slab si nu voi reusi nimic". Nu numai ca astfel de afirmatii reprezinta o falsa generalizare, dar se pot constitui in premise ale unui esec profesional total. Cum il poti ajuta sa-si schimbe opinia? Spune-i ceva de genul "esti un elev bun si te descurci bine la scoala. Atat doar ca trebuie sa acorzi ceva mai multa atentie matematicii". Ofera-te sa-l ajuti sa infrunte problemele dificile si lauda-l cand gaseste solutia corecta. Fii spontana si afectuoasa cu cel mic Dragostea si suportul tau contribuie foarte mult la dezvoltarea si mentinerea resoectului de sine a celui mic. Imbratiseaza-l des, spune-i ca esti mandru de el, lauda-l, recompeseaza-l - fara a exagera, pentru ca cei mici sunt deosebit de sensibili si simt cand manifestarile de afectiune ale celor din jur sunt reale sau fortate. Creeaza un mediu familial armonios Un copil care nu se simte in siguranta in familie nu va ajunge niciodata sa se respecte, pentru ca traieste permanent in teama si presiune. Daca parintii sai se cearta des ori se ajunge chiar la violenta fizica, cel mic se va retrage in sine si nu va mai manifesta interes pentru nimic - niic macar pentru activitatile care altminteri ii fac placere. Familia reprezinta pentru copil un "port" in care isi doreste sa poata ancora intotdeauna cu drag si fara temeri, stiind ca va gasi acolo sprijin permanent.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5269

3/14/2010

Page 1 of 1

O seara placuta la restaurant... in compania celui mic
Scris de Greta Harja

De ce sa nu recunoastem: faptul ca esti mamica nu inseamna ca trebuie sa spui "adio" vietii tale sociale si iesirilor cu prietenii, chiar daca cel mic te solicita la maximum si se intampla sa nu ai cu cine sa-l lasi seara. Ai ghicit, iti sugerez sa-l iei cu tine la restaurant! I-ar putea prinde foarte bine sa petreaca un timp intr-un mediu elegant si sa se obisnuiasca sa se comporte in societate. Dar tu te gandesti cu teama ca va plange, va murdari fetele de masa, va arunca tacamurile si mancarea pe jos, isi va baga degetele in prajitura... Si daca ti-as spune ca aceste situatii pot fi evitate, iar seara nu va fi catusi de putin compromisa?... Cand iti vorbesc de restaurant, nu ma refer la localurile tip fast-food, ci la acele medii selecte, cu ospatari atenti si prevenitori, ambianta placuta, muzica in surdina si meniuri savuroase. Te intrebi cum te vei descurca tu cu micutul - este nerabdator, se plictiseste, nu te asculta si incepe sa fuga printre mese... iar calea spre astfel de scenarii "terifiante" este deschisa! Iata ce ai putea face pentru a nu-ti rata seara si a nu te mai supara ca bona tocmai acum nu a fost de gasit... Inainte de a pleca spre restaurant, nu intra in panica. Majoritatea oamenilor nu are nimic impotriva prezentei copiilor in restaurant, atat timp cat acestia nu deranjeaza. Iar pentru a preveni situatiile neplacute si protestele celorlalti clienti, iata cateva sfaturi... Cum sa pregatesti iesirea la restaurant Este important sa nu-ti fixezi obiective nerealiste. Nu te astepta ca micutul sa fie "copilul perfect": cuminte, linistit si sa foloseasca in mod corect tacamurile. A manca la restaurant este o chestiune care tine de indemanare, de eticheta si, ca aproape orice alta abilitate, se deprinde numai prin exercitiu. Singurul mod in care il poti invata pe cel mic sa se comporte la restaurant este... sa-l iei cu tine cat mai des in astfel de seri! Nu opta pentru restaurante exclusiviste, care sunt atat de pretentioase si care, in context, te pot face sa devii mai nervoasa decat esti deja. Exista numeroase localuri elegante, dar mai putin protocolare, unde va veti simti foarte bine. Spune-i ca veti merge sa luati masa in oras, explica-i faptul ca trebuie sa fie cuminte, insa nu da intregului eveniment o nota exagerata si in nici un caz nu-l ameninta: "Daca nu te porti frumos, o sa vezi tu ce patesti cand ajungem acasa!". Nu vei reusi decat sa-l timorezi si, probabil, ca urmare a stresului, i se va perturba procesul de digestie. Ia-ti masuri de precautie si ofera-i copilului ceva de mancare inainte de a ajunge la restaurant. Ideea nu este ca micutul sa se sature, ci sa poata astepta rabdator pana cand chelnerul va aduce comanda. In caz contrar, seara poate fi compromisa inainte de a incepe, din cauza scancetelor si agitatiei celui mic. Ia cu tine cateva jucarii sau o carte de colorat care nu ocupa mult spatiu, pentru a nu-i incomoda pe ceilalti de la masa. Este indicat ca prichindelul sa aiba o ocupatie pana vi se aduce comanda. Nu-i permite insa sa se joace sau sa coloreze in timp ce mananca. Ati ajuns la restaurant... Daca este posibil, asezati-va langa usa, astfel incat, daca micutul incepe sa planga, sa-l poti scoate afara pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Fii insa ferma si nu-l lasa sa intre inapoi in restaurant pana nu se opreste din plans si este linistit. Cand comandati, nu-l uita pe micut. Intreaba-l ce si-ar dori sa manance (dupa ce in prealabil i-ai prezentat oferta restaurantului) si lasa-l pe el sa decida. Se va simti important, iar faptul ca i se acorda atentie poate constitui un factor suplimentar pentru un comportament politicos. Dupa ce ati comandat, ai putea sa-l iei pe cel mic la o scurta plimbare in jurul restaurantului. In cazul in care masa este prea inalta si copilul nu ajunge la masa, pune-i sub el haina ta, astfel incat sa te asiguri ca sta intr-o pozitie comoda si, in acelasi timp, corecta. Nu te jena sa-l mangai, acest lucru il va ajuta sa se relaxeze. Daca tine neaparat sa se miste, lasa-l sa se dea jos de pe scaun - dar numai in jurul mesei voastre. Lasa-l sa guste din farfuria ta. Daca tu insati tratezi aceasta iesire ca pe o aventura, cel mic si-o va asuma ca atare si se va stradui sa nu te dezamageasca, pentru a repeta cat mai curand experienta.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5250

3/14/2010

Page 1 of 1

Micutul trebuie sa invete si sa piarda...
Scris de Greta Harja

"Nu este atat de important sa castigi, ci sa participi". De cate ori nu ai auzit, oare, aceasta fraza? Si, cu toate ca stii foarte bine ca intr-adevar asa stau lucrurile, nu te puteai abtine, mai ales in copilarie, sa te gandesti ca premiul ar fi contat atat de mult pentru tine... iar satisfactia participarii este, cel putin pe moment, infima. Sau inexistenta. Tocmai de aceea ti-ai dori sa-i insufli copilului tau spiritul competitiv si sa-l inveti ca in viata, va ajunge in situatia de a pierde... si trebuie sa invete sa fie demn in astfel de situatii, indiferent de context. In jurul varstei de trei ani, copilul incepe sa inteleaga termenul de competitie si ce implica pierderea sau castigarea acesteia. Tot cam in aceasta perioada, realizeaza principiul recompensei pentru atingerea unui obiectiv. ca parinte, rolul tau este esential. Nu este bine sa-i repeti cat de important este sa castige, pentru ca risti ca micutul sa creada ca tot ceea ce conteaza este sa castige, indiferent de ceea ce trebuie sa faca pentru aceasta inclusiv sa triseze, de exemplu... Nu sunt putine cazurile cand copilul devine exagerat de competitiv. Daca a fi dezamagit de prestatia sa este normal, pana la un punct, reactiile necontrolate nu-si mai gasesc nici o justificare. In categoria acestora din urma sunt incluse: plans, furie intensa la adresa atat a propriei persoane, cat si a celorlalti competitori, blamare excesiva, refuzul de a se intalni cu prietenii (rusinat ca acestia ar putea rade de el), izolarea in camera sa si asa mai departe. Daca ai un copil adolescent, ar trebui sa iei in calcul si posibilitatea ca acesta sa foloseasca substante interzise, pentru imbunatatirea performantei fizice sau intelectuale. Tocmai de aceea, cultivarea competitivitatii trebuie sa aiba loc de la o varsta frageda, insa pastrandu-se anumite limite. In cazul baietilor, tatal are cel mai important rol. Expresii gen: "cand aveam varsta ta, castigam toate concursurile..." nu-si au locul. De asemenea, copilul trebuie deprins sa accepte infrangerea cu sportivitate si eleganta, si sa nu uite niciodata sa felicite echipa castigatoare. Nu in ultimul rand, tine cont de urmatorul aspect. Cu cat este mai pasionat de ceea ce face, cu atat sansele sale de castig sunt mai mari, pentru ca si motivatia este pe masura. Prin urmare, nu-i impune o activitate doar pentru ca tu te gandesti ca ar fi potrivita pentru el, ci tine cont de preferintele sale. Chiar daca nu a castigat o competitie, spune-i cat de mandra esti de el si ca ai incredere... nu ca data viitoare va castiga, pentru ca astfel nu vei face decat sa pui si mai multa presiune pe umerii sai, ci ca esti convinsa ca va face tot ceea ce va depinde de el pentru a obtine primul loc.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5188

3/14/2010

Page 1 of 2

Atentie, incepe scoala!
Scris de Otilia Ignat, in 08 septembrie 2009

"Momentul reintoarcerii la scoala este asemanator cu startul unui alergator de cursa lunga. Un start bun este o garantie a succesului” afirma Christine Brunet, psiholog specializat in psihologia copilului, pentru www.psychologies.com. Pregatirile pentru scoala sunt in toi. De la rechizite, la uniforma. Pregatirea pentru scoala trebuie sa includa insa si reluarea programului scolar, a activitatilor extrascolare, a ritmului tipic pentru studiu, adecvat varstei copilului tau.

Cumparaturile pentru scoala
Christine Brunet recomanda parintilor sa aloce un buget de timp mai mare pentru cumparaturile dedicate inceperii noului an scolar. “Este o mica smecherie la mijloc, de pe urma careia toata lumea are de castigat. Se aplica perfect si celor care merg in clasa I-a si copiilor pana pe la 12-14 ani, cand dorinta de indepenta face <strategia> mai putin eficienta. Faceti cumparaturile impreuna cu scolarul vostru. Scoala incepe cu o joaca: doua – trei reprize de cumparaturi. Lasa-l sa-si aleaga unele din lucrurile pentru scoala – penarul, un set de caiete, ghiozdanul cel nou. Ii va face placere sa foloseasca ce a cumparat si va incepe scoala cu bucurie. In plus, timpul alocat cumparaturilor este timp petrecut impreuna, cand puteti vorbi despre scoala, dar nu numai”, afirma Christine Brunet. Psihologul recomanda parintilor sa dedice mai mult timp copilului lor inainte de inceputul scoli. “Faptul ca micutul tau vede ca pe tine te intereseaza subiectul, il va face la randul lui, interesat”, completeaza Christine Brunet.

Revenirea la programul de scolar
Este poate cel mai neplacut moment al reintoarcerii la scoala. Timpul capata alta valoare, libertatea programului se restrange. “Puterea exemplului functioneaza foarte bine in cazul copiilor in cursul primar. Asa ca arata-i micutului scolar ca programul este esential si ca trebuie respectat. Copilul trebuie ajutat, indrumat, indemnat si mobilizat! Nu-l certa, nu-l zori mai mult decat poate. Mai bine trezeste-l cu un sfert de ora mai devreme, ca sa aiba timp sa-si rezolve toate <problemele> matinale. Lasa-l sa vada si sa simta ca esti alaturi de el. Nu face greseala sa spui <puisor, imi pare rau ca te scoli dimineata> sau <mi-e mila de tine>, pentru ca il vei demobiliza. Fii vesela, tonica si optimista! Scoala este o bucurie, si trebuie sa-i transmiti celui mic acest lucru”, sustine Christine Brunet.

Uniforma, cea mai buna solutie
Oferta din magazine este mai mult decat indestulatoare. Dar si preturile sunt pe masura. Uniforma este o alternativa care aduce doar beneficii. Asa ca, daca scoala impune uniforma, este foarte bine. Daca nu, fa-i tu una. Alege pentru copilul tau cateva tinute, maxim patru, care sa fie haine exclusiv pentru scoala. “Baiatul meu are 10 ani si merge la o scoala unde uniforma nu este obigatorie. Incepe anul acesta clasa a patra. In anii trecuti, la inceputul scolii alegeam impreuna cu el trei tinute, care deveneau <uniforme>. La scoala mergea imbracat doar asa. A fost foarte bine, pentru ca nu exista intrebarea 'cu ce ma imbrac'. Nu existau mofturi sau pretentii. Fiica mea este in clasa a VI -a si am aplicat, cu succes aceeasi metoda. Are patru tinute, pe care le poate schimba, dar nu merge niciodata la scoala imbracata cu altceva. Ideea mea a fost adoptata si de mamicile din clasele copiilor mei, cu sustinerea dirigintei si a invatatoarei. Cred ca si copiii siau dat seama de avantaje!”, ne-a povesti Cristina, mama a doi scolari.

Lucruri vechi, lucruri dragi
“De cand s-a nascut baiatul meu, care acum are 12 ani, am primit mereu hainute de la baiatul surorii mele, care este cu doi ani mai mare. Copiii cresc foarte repede si multe din hainute nu numai ca nu apuca sa se uzeze, dar uneori nici nu se cunoaste ca au fost imbracate. Dau la randul meu mai departe, copiilor unor prietene hainele care i-au ramas mici lui Filip. Imi face in egala masura placere sa primesc si sa dau”, povesteste Oana, mama unui baiat care incepe clasa a VI-a. “Cand am inceput eu liceul, acum multi ani, tata mi-a facut cadou un penar foarte frumos, din piele si un set deosebit pentru scris, cu stilou clasic, pix si creion. Le-am iubit si inca le iubesc! Fiica mea incepe acum clasa a V-a si, pentru ca este o fetita tare ingrijita, tare atenta cu lucrurile ei, i le voi face cadou. Sunt sigura ca se va bucura si ca le va folosi cu placere, mai ales ca sunt un dar de la bunicul ei”, spune Alina. Concluzia: Primeste si da mai departe. Creezi astfel copilului tau respectul pentru lucrurile din jur, oricat de neinsemnate

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14836

3/14/2010

Page 2 of 2

ar fi ele, se nasc legaturi, dragostea merge mai departe si, pentru ca tot este criza economica, faci o economie. Implica-ti copilul, astfel incat sa primiti impreuna, sa dati impreuna! Puncte de bifat inainte de inceputul scolii: O scurta vizita la mediul de familie, asa de control; Se recomanda o vizita si la stomatolog, cu atat mai mult cu cat dintii copilului sunt in schimbare; Cea mai mare parte a rechizitelor trebuie cumparate dupa ce incepe scoala, pentru ca abia atunci profesorii spun copiilor ceea ce le trebuie. Deci nu investi in caiete, carti si alte rechizite pentru ca este posibil sa risipesti bani; Schimba ceva in camera micutului. Faceti ordine, scoate din biroul lui, din dulap, tot ceea ce prisoseste. Ai grija sa duci ceva – cat de mic, cat de putin - in loc. O lampa de birou, un poster inramat, un dictionar; Vezi care este traseul copilului pana la scoala. Parcurgeti impreuna drumul, de cateva ori. Vezi daca traseele liniilor de transport in comun nu s-au modificat, intre timp; Vorbeste cu invatatoarea/diriginta despre ce poate oferi scoala dupa ore, daca exist un program de genul “afterschool” ; O petrecere de “inceput de scoala”, pe care sa o organizezi impreuna cu o alta mamica, si la care sa vina cativa dintre colegii copilului tau. In acest mod, reintoarcerea in colectivitate va fi mult mai usoara.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14836

3/14/2010

Page 1 of 2

Cum vorbesti despre sex cu copilul tau
Scris de traducere de Gabriela Ceciul

Motivul pentru care "discutiile despre sex" au devenit un subiect atat de spinos intre parinte si copil este ca nici unul dintre ei nu vrea sa creada ca celalalt este capabil sa o faca. Dar, cel mai neplacut lucru pentru tine ca parinte este sa te gandesti la copilul tau ca la o fiinta sexuala. Si la fel de neplacut este ca si copilul tau are aceeasi dificultate in ceea ce te priveste. Totusi, este esential ca discutiile despre sex dintre voi sa nu devina un subiect tabu. Studiile au demonstrat faptul ca adolescentii care discuta deschis cu parintii lor despre sex sunt mai putin dornici sa-si asume riscurile pe care actul sexual le implica fata de cei care nu o fac. Asa ca, respira adanc si citeste urmatoarele sfaturi: Elementele disturbatoare Este clar ca nu este vorba de urmele pe care copilul tau le lasa prin casa cand intra incaltat si nici de dezordinea care domneste in camera sa. Statisticile legate de varsta la care se incepe viata sexuala in zilele noastre sunt cel putin ingrijoratoare. Exista un numar foarte mare de adolescente care accepta sa faca sex inainte ca organismul lor sa fie pregatit pentru acest lucru. Si acest numar este probabil in crestere. In Europa, 1% dintre copiii cu varste intre 11 si 12 ani au deja o viata sexuala activa, iar la un numar de 90 de mii de femei care raman gravide intr-un an, 7 700 au mai putin de 16 ani. Depaseste-ti propriile inhibitii OK, trebuie sa recunoastem un lucru: chir si in secolul 21, majoritatea dintre noi ne simtim putin stanjeniti sa discutam deschis despre sex cu persoane din afara cercului nostru de prieteni foarte apropiati. Cu atat mai dificil ne este sa discutam astfel de lucruri cu vlastarul neastamparat de langa noi. Nu trebuie sa lasi aceste obstacole sa te opreasca. In schimb, poti recunoaste chiar in fata copilului tau ca iti este dificil sa-i spui astfel de lucruri. Ii poti explica faptul ca parintii tai nu ti-au spus niciodata nimic despre acest subiect, asa ca nici tu nu stii cum sa o faci. Insa este absolut necesar sa-i explici care sunt motivele pentru care vrei sa discutati despre sex. Fa-o cat mai devreme Cu cat vei incepe mai devreme sa discuti despre sex cu copilul tau, cu atat iti va fi mai usor pe parcurs sa atingi acest subiect in conversatiile cu acesta. Bineinteles, exista anumite limite cu un copil de trei sau patru ani, de exemplu. Insa, ca regula generala, daca este destul de mare ca sa intrebe astfel de lucruri, cu siguranta este si suficient de mare ca sa si afle - intr-o formula mai simpla, gaseste termenii potriviti pentru fiecare varsta. Daca au stiut dintotdeauna ca au un penis sau un vagin asa cum au stiut ca au un brat sau un genunchi, nu va mai parea a fi un mister atat de mare si va fi protejat impotriva jocurilor copilaresti care uneori pot fi periculoase din cauza dezinformarii. Cu cat copilul tau va creste, trebuie sa anticipi fiecare varsta a dezvoltarii lui, astfel incat sa nu se ingrijoreze de schimbarile organismului sau. Deschide subiectul Daca te ingrijoreaza faptul ca nu vei fi inteleasa in aceasta discutie de catre copilul tau si deja s-a ajuns la faza in care el sau ea a facut un pas gresit si este deja inspaimantat(a) de informatiile pe care le-a auzit de la colegii de scoala, este momentul sa faci fata situatiei create deja. Gaseste o cale fireasca de a deschide subiectul - de exemplu, copiii intreaba de multe ori daca vor avea o surioara sau un frate ca prietenii lor. Aceasta ar fi o buna ocazie sa afli cam cat stie copilul tau despre acest subiect si cu delicatete sa-l indrepti catre informatiile corecte. Nu vorbi mecanic Asa cum ii vei vorbi copilului tau despre cum si cand si unde se face sex, tot astfel trebuie sa introduci incetul cu incetul in conversatie si notiunea de responsabilitate si emotiile pe care un act sexual le implica, astfel incat in anii de adolescenta, copilul tau sa stie ca o relatie sexuala implica si grija si responsabilitate emotionala fata de cealalta persoana. Accentueaza faptul ca implicarea sexuala le cere ambilor parteneri sa se simta suficient de confortabil unul in compania celuilalt astfel incat sa poata discuta despre emotii, contraceptie si indoieli. Discuta despre riscuri fara sa pari puritana Nu trebuie sa-l faci pe copilul tau sa renunte la sex sau, chiar mai rau, sa refuze sa mai discute cu tine despre acest subiect; insa, acest lucru nu ar trebui nici sa te opreasca sa vorbesti cu adolescentul tau si sa te asiguri ca este constient de riscurile pe care le implica viata sexuala. Poarta o conversatie informativa si nu te transpune in rolul de judecator atunci cand ii vei vorbi despre bolile cu transmitere sexuala sau despre aparitia unei sarcini nedorite in anii adolescentei. Nu uita ca in Europa exista cea mai mare rata de sarcini nedorite aparute la varsta adolescentei. Daca adolescentul tau

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1701

3/14/2010

Page 2 of 2

are deja o viata sexuala activa sau se gandeste sa o inceapa, iar studiile arata ca este posibil sa fie asa, doar spunandu-i "Nu" - nu-l vei ajuta cu absolut nimic. Continua sa vorbesti cu ea sau cu el si ofera-i toate informatiile de care are nevoie pentru a combate diversele "mituri" pe care le aude de la colegi.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1701

3/14/2010

Page 1 of 2

Cum sa discuti cu copilul tau despre subiectul sex
Scris de Greta Harja

Sa presupunem ca intr-o buna zi copilul tau, prea mic, dupa parerea ta, pentru astfel de curiozitati, te intreaba, cu un aer serios si preocupat: "Mama, ce este sexul? Crezi ca o sa mai existe sex cand voi creste eu mare?" Reactia ta este una de stupefactie, intri in panica si ai senzatia ca te blochezi. Ce ii poti spune, de unde sa incepi si unde sa te opresti cu explicatiile? Nu te ingrijora! Fiecare parinte se confrunta, mai devreme sau mai tarziu, cu o asemenea situatie. A-i raspunde copilului la intrebari referitoare la problemele sexuale este o responsabilitate care ii sperie intotdeauna pe parinti. Cu toate ca esti o mama comunicativa, ai sentimentul ca nu iti gasesti cuvintele. Dar nu este recomandabil sa eviti subiectul. Oferindu-i explicatiile necesare si adaptandu-le contextului si varstei lui, il vei ajuta sa aiba un reper concret, iar copilul nu se va simti tentat sa caute raspunsuri la alte surse - care l-ar putea induce in eroare. Copilul este o fiinta umana si, in mod evident, cu caracteristici sexuale specifice. Stim ca iti este greu sa accepti asta, pentru tine este tot un bebelus, dar la fel de dificil ii este si lui sa inteleaga si sa accepte faptul ca parintii lui sunt activi din punct de vedere sexual. Chiar daca este inca mic, este cat se poate de normal sa fie curios relativ la corpul lui si la ceea ce il diferentiaza de copiii de sex opus. Cum se manifesta comportamentul sexual la copiii mici? Copiii de varsta foarte mica obisnuiesc sa-si atinga corpul cand sunt dezbracati, "explorandu-se" cand li se face baie sau li se schimba scutecele, manifestand o evidenta curiozitate si aratandu-se incantati de fiecare descoperire. La varsta aceasta nu stiu sa fie modesti si cauta sa observe, din reactiile parintilor, daca ceea ce fac este bine. In consecinta, nu este indicat sa-l certi cand il vezi facand acest lucru sau sa-i indepartezi brutal manutele de pe corp. Va ajunge sa fie rusinat de propriul corp si exista riscul sa dezvolte complexe de inferioritate greu de depasit, care vor avea serioase repercursiuni cand va ajunge adolescent. Ce poti face? Ai la dispozitie mai multe posibilitati de a reactiona. Unii parinti prefera sa se prefaca a nu observa cand copilul se "exploreaza" si bolboroseste incantat de sine si de ceea ce descopera. Este o solutie, dar nu cea mai indicata. Ideal, spun psihologii americani, este sa-i dai de inteles copilului ca, desi nu face nimic rau, este de preferat sa fie singur in astfel de momente. Asa cum spuneam, nu ai de ce sa fii ingrijorata de acest tip de comportament. Cu toate acestea, daca micutul se arata preocupat numai de a se atinge si mangaia, in detrimentul oricaror alte activitati care ii faceau placere - de exemplu, joaca sau privitul la desene animate - este un semnal de alarma care nu trebuie neglijat. Poate fi un indiciu ca cel mic a fost victima unui abuz de natura sexuala, mai ales daca preocuparea lui in aceasta directie a devenit predominanta. Este indicat sa folosesti porecle pentru identificarea partilor intime ale corpului? Dupa ce micutul a ajuns la varsta de trei ani, poti incepe sa denumesti partile sexuale ale corpului ca atare. Poate ca iti va suna ciudat sau excesiv de stiintific, dar din moment ce copilul este capabil sa inteleaga si sa pronunte corect termeni precum vagin sau penis, nu exista nici un motiv pentru care ai evita acest lucru. Falsele pudori nu-si au rostul. Gandeste-te ca, procedand astfel, copilul va invata si va percepe mai bine diferentele dintre sexe si, pentru ca a aflat de la tine, nu se va simti deloc jenat cand va auzi aceste cuvinte sau le va folosi. De fapt, majoritatea parintilor procedeaza astfel. Un studiu Gallup realizat de specialistii americani a evidentiat ca 67 la suta dintre parinti se refera la partile intime ale corpului identificandu-le ca atare. Ce sa-i spui copilului cand te intreaba de unde apar bebelusii? In functie de varsta copilului, ii poti spune de exemplu ca bebelusul apare dintr-un ou care se dezvolta, miraculos, la mami in burtica - si spunandu-i aceasta, indica propriul tau abdomen - si iese afara printr-un loc special, care se numeste vagin. Nu este necesar sa-i explici ce inseamna actul sexual si de conceptie, pentru ca este inca prea mic si nu il va putea intelege. Totusi ii poti spune ca, atunci cand un barbat si o femeie se iubesc si sunt impreuna, le place sa fie apropiati si sa doarma in acelasi pat. Eventual, explica-i ca bebelusul apare si creste ca urmare a combinatiei dintre spermatozoizi si ovul. Majoritatea copiilor cu varsta sub sase ani accepta si inteleg acest rapsuns. Optional, consulta cartile de specialitate, care iti pot oferi sfaturi si idei valoroase referitoare la abordarea subiectului.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5280

3/14/2010

Page 2 of 2

Ce ar trebui sa faci cand il surprinzi pe copil jucandu-se "de-a doctorul" si expunandu-si partile intime altui copil? Copiii cu varsta intre trei si sase ani sunt cei care se joaca cel mai des in aceasta maniera. Din pacate, multi parinti au reactii disproportionate cand ii surprind asupra faptului. Cearta si bataia nu sunt in nici un caz o solutie! Si nici sa nu consideri ca micutul da dovada de promiscuitate. El nu este constient de ce face si in nici un caz nu se poate spune ca ar fi "pervers". Asadar, controleaza-ti reactiile - de fapt, vei constata ca simpla ta aparitie il va determina sa se opreasca din "joc" si sa se imbrace imediat. In principiu, incearca sa-i distragi atentia, orietandu-l pe moment spre alte activitati, adecvate varstei si preferintelor sale. Si nu face mare caz de "jocul" lui. Mai tarziu, discuta cu el si explica-i ca intelegi interesul pe care il manifesta fata de corpul prietenului sau, dar sa nu uite ca este baiat/fetita mare si este indicat sa nu-si expuna partile intime in public. In felul acesta vei stabili niste limite fara a-l face sa se simta vinovat. Ai putea profita de ocazie ca sa-i explici diferenta intre atingerea pozitiva si cea negativa. Spune-i ca este stapan pe corpul sau si ca are dreptul la intimitate si integritate fizica. Nimeni nu ar trebui sa-l atinga daca nu i se da permisiunea cu atat mai mult in zonele intime. Ajuta-l sa inteleaga faptul ca are dreptul de a refuza asemenea gesturi si, in situatii extreme, de a cere ajutor. Totodata, asigura-te ca va veni si iti va spune daca se va intampla asa ceva. Este esential ca micutul sa aiba incredere in tine, pentru ca astfel vei putea preveni un eventual abuz fizic. Cand ar trebui sa initiezi o discutie despre problemele sexuale? Nu stiu la ce raspuns te asteptai, dar psihologii americani sunt transanti: niciodata! Problemele sexuale nu trebuie dezbatute intr-o singura discutie prelungita, care seamana o sesiune de comunicare si in cadrul careia sa expui toate aspectele. Aceasta chestiune trebuie sa vina de la sine, la initiativa copilului (si nu te ingrijora! va da dovada de initiativa in aceasta directie mai repede decat ti-ai imagina), iar discutiile trebuie adaptate in functie de ceea ce doreste sa afle si de curiozitatea sa naturala. Ei bine, mai exista si varianta ca micutul sa nu se arate interesat de subiect si sa nu-ti puna intrebari. Cazurile sunt, ce-i drept, extrem de rare, dar exista si nu trebuie considerate anomalii. In aceasta eventualitate, poti deschide tu discutia, cand copilul are aproximativ 5-6 ani. In ce masura te poti baza pe educatia sexuala facuta la scoala? Recomandabil este sa nu astepti pana cand copilul va ajunge la varsta de 7 ani ca sa discuti cu el aceste probleme. In functie de optiunea profesorului, la scoala micutii pot fi initiati in probleme de anatomie, iar mai tarziu, pe la 10-11 ani, afla deja despre contraceptie, boli cu transmisie sexuala si sarcina. Parintii trebuie sa fie pregatiti sa continue aceste discutii si acasa, pentru ca, probabil, copilul are o serie de nelamuriri despre care doreste sa vorbeasca numai cu tine. Nu uita ca rolul tau este si acela de a-i cultiva un sistem de valori si simt moral - ceea ce nu se face la scoala, unde in cele mai multe cazuri se explica doar procesele fizice propriu zise. La ce varsta ar trebui sa afle fetitele despre menstruatie, iar baietii despre polutie nocturna? Aceasta discutie trebuie sa aiba loc in jurul varstei de opt ani. Ti se pare prea devreme? Nu neaparat - pentru ca, de pilda, la unele fetite menstruatia poate aparea precoce, chiar la 9 sau 10 ani si putine lucruri sunt mai grave pentru dezvoltarea lor psihologica decat sa fie surprinse de acest fapt si sa nu inteleaga ce li se intampla. Este recomandabil ca mama sa discute cu fetita, iar tatal cu baietelul, nu numai pentru a evita situatii stanjenitoare, dar si pentru a le impartasi din propria experienta. Ii va ajuta foarte mult sa stie ca si mami/tati s-a confruntat cu aceasta situatie si vor intelege ca acest fenomen este perfect normal si marcheaza o noua etapa in devenirea lor.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5280

3/14/2010

Page 1 of 2

Sapte sfaturi pentru a fi un parinte mai bun
Scris de Greta Harja

"Profesia" de parinte, de la care nu ne putem lua niciodata o zi libera, ar deveni "floare la ureche" daca micutul ar sti de la nastere cum sa se comporte si cum iti doresti tu sa fie. Dar, din moment ce nu suntem atat de norocosi, aceasta sarcina ne revine noua. Pana aici, nimic nou pentru tine. Insa adevarata provocare o constituie aceea de a-l determina pe cel mic sa se ridice la nivelul asteptarilor tale (din toate punctele de vedere) din proprie initiativa, si nu de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit. Iata cateva aspecte de care este bine sa tii cont in educatia micutului tau, astfel incat schimbarea sa inceapa din interiorul lui - si nu din exterior, ca urmare a unor presiuni (amenintari sau recompense - nici una dintre acestea nu este indicata, pentru ca se transforma, cu timpul, intr-un fel de "arma de santaj"). Invata sa te faci inteleasa Daca vrei ca cel mic sa respecte o serie de reguli fara a astepta nimic in schimb, este esential sa-i explici de ce ii ceri acest lucru si sa-l ajuti sa inteleaga el insusi necesitatea de a le respecta. Daca cel mic nu intelege de ce nu are voie sa se joace la priza, ei bine, exista posibilitatea sa iti dea ascultare - insa numai de teama ca, in caz contrar, va fi pedepsit. Respect Chiar daca este deocamdata numai un prichindel in varsta de trei-patru ani, trateaza-l cu respect si consideratie. Daca te vei purta cu el ca si cand ti-ar fi inferior, este de asteptat fie ca el sa creada ca nu valoreaza prea mult (si e "pe drumul cel bun" spre un complex de inferioritate), fie sa devina agresiv in relatiile cu cei din jur. Daca vrei sa aiba incredere in el, trebuie ca in primul rand sa ai tu insati incredere in el si sa-l consideri egalul tau. Puterea exemplului Uneori, poate fi nevoie sa ii arati ce astepti de la el prin recurgerea la exemple. Aceasta nu inseamna insa ca il vei "bombarda" cu afirmatii de genul "Ai vazut cat de ordonat este prietenul tau?" si, cu atat mai rau "Mi-as dori sa am un copil asa cum este prietenul tau". In ambele situatii, copilul va simti ca este respins si, foarte probabil, va strica relatiile cu respectivul prieten. In loc de asta, poti apela la exemple preluate din carti sau desene animate. De asemenea, nu uita ca cel mai important model pentru micut esti tu insati. Despre autocontrol Cateodata este aproape imposibil, insa este esential sa nu-ti pierzi stapanirea de sine. Daca ridici tonul, copilul se va simti timorat si va face, probabil, ceea ce ii ceri - insa chiar nu crezi ca te poti impune si altfel? Sa presupunem ca prichindelul nu si-a facut ordine in camera, asa cum i-ai cerut, iar tu tipi: "De cate ori mai trebuie sa-ti spun sa-ti faci ordine in camera ta?". Intimidat, va trece imediat la treaba, insa probabil ca in acel moment si-ar dori sa plece undeva, departe de reprosurile tale... Comunicare In afara de regulile uzuale - cum ar evitarea repetarii cuvantului "Nu" si cultivarea respectului de sine, mai sunt cateva aspecte pe care este bine sa le iei in considerare. Nu-l ameninta ("Daca nu te astamperi imediat, vezi tu ce patesti..."), nui da ultimatumuri ("Ai jumatate de ora la dispozitie sa-ti pui jucariile la locul lor") si nu invoca "instante supreme" de genul "Baba Cloanta", "Mos Craciun" sau orice altceva asemanator. Prin folosirea unor astfel de autoritati fictive (sau chiar reale, ca in exemplul "lasa ca vine tatal tau...") nu vei reusi decat sa-i dai de inteles ca nu faci fata si iti pierzi prestigiul. Copilul va crede ca raspunsul la intrebari se afla undeva in mediul exterior si nu in el insusi si va avea nevoie de astfel de stimulente si cand va deveni adult. Asumarea responsabilitatii Copilul trebuie sa invete cat mai de timpuriu ca este responsabil pentru ceea ce face si pentru problemele ce ar putea decurge din nerespectarea unor reguli sau principii. Cu foarte putine exceptii, nu ar trebui sa-i iei aceasta "povara" de pe umeri. Poate ca este mai comod sa faci tu ordine in camera lui, dar gandeste in perspectiva: nu poti trai pentru el si in locul lui. Trebuie sa invete sa se bazeze in primul rand pe sine si abia apoi pe ajutorul celor din jur. Ignorare? Niciodata!

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244

3/14/2010

Page 2 of 2

Nu folosi niciodata ignorarea ca strategie de disciplinare sau ca forma de pedeapsa. Stii ce s-ar intampla? Cel mic s-ar infuria pentru ca nu mai este bat in seama si se va incapatana sa persiste in greseala care te-a determinat sa recurgi la aceasta masura.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5244

3/14/2010

Page 1 of 2

Noua recomandari utile pentru "meseria" de parinte
Scris de Greta Harja

"Meseria" de parinte este una dintre cele mai dificile si solicitante pe care le poate exercita un om de-a lungul vietii - si pentru care te simti, poate, nepregatita, indiferent de varsta la care ai devenit mama. Dar cata bucurie iti aduce aceasta "profesie", cate satisfactii... este ca si cum ai fi promovata in fiecare zi si reprezinta unul dintre cele mai frumoase cadouri ale vietii. Iti recomandam, astazi, o serie de sfaturi care te vor ajuta sa comunici cat mai bine cu copilul tau si sa te bucuri in fiecare moment de miracolul maternitatii. Cultiva-i copilului respectul de sine Copiii devin constienti de propria persoana de la varste foarte fragede cand, bebelusi fiind, se percep prin ochii mamei. Tonalitatea vocii tale, limbajul trupului si, in general, orice expresie a fetei sunt percepute si asimilate de cel mic. Cuvintele si gesturile tale influenteaza in mod direct dezvoltarea imaginii lui de sine. Prin urmare, remarca-i fiecare realizare si progres, indiferent cat de mici si insignifiante sunt acestea; lauda-l, se va simti astfel mandru si incurajat. In masura in care acest lucru este posibil, lasa-l sa faca singur cat mai multe lucruri, va vedea ca ai incredere in el si va deveni o persoana independenta si sigura pe sine. Prin contrast, a-i minimaliza eforturile si realizarile sau a-l compara mereu, nefavorabil, cu alti copii, il va face sa se simta inutil si va dezvolta complexe greu de depasit. Asadar, evita sa-l critici daca nu e neaparat nevoie si nu folosi sintagme precum: "Ce lucru prostesc ai facut!" sau "Te comporti mult mai copilareste decat fratele tau!". Astfel de remarci il vor tulbura si, chiar daca nu o arata, vor starni o adevarata furtuna in sufletul si psihicul lui, aflate in plin proces de formare. Alege-ti cuvintele cu atentie si da dovada de intelegere. Ajuta-l sa inteleaga faptul ca oricine mai greseste uneori si ca il iubesti in continuare la fel de mult - chiar daca nu-i aprobi comportamentul. Remarca-i straduinta si progresele Te-ai gandit vreodata de cate ori reactionezi gresit fata de copilul tau? De cate ori pe zi il critici si ii faci observatii? Probabil ca reprosurile sunt mult mai frecvente decat laudele. Tu cum te-ai simti daca seful tau ar fi excesiv de autoritar si critic - chiar daca intentiile sale sunt dintre cele mai bune? Cel mai bine este sa-i atragi atentia in mod subtil, speculand momentul cand il poti lauda pentru ceea ce a facut. "Ti-ai facut patul din proprie initiativa - bravo, este extraordinar!" sau "Am remarcat ca astazi ai fost mult mai atent la lectii decat de obicei". Implicit, ii vei semnala astfel ceea ce te nemultumise pana atunci in comportamentul lui, dar totodata va simti ca este pe drumul cel bun si va sti ce are de facut pentru ca tu sa fii multumita raportat la problema respectiva. Cu timpul, vei observa ca isi da silinta sa te multumeasca si in alte privinte. Stabileste limite si nu permite abateri de la normele de disciplina Disciplina este necesara in permanenta, scopul ei fiind in principal acela de a-i deprinde pe copii sa se supuna autoritatii si sa-si educe autocontrolul. Copiii pot testa limitele pe care le vei stabili (si cei mai multi o fac), dar aceste restrictii le sunt realmente necesare pentru a putea sa devina adulti maturi si responsabili. Cateva astfel de reguli ale casei ar putea fi: televizorul nu este permis pana nu sunt pregatite lectiile pentru a doua zi, nu este permis ca fratii/surorile sa se loveasca unii pe altii sau sa se jigneasca. Ai putea institui urmatorul sistem: la prima abatere, sanctiune cu avertisment, iar daca se repeta, urmeaza pedeapsa care, atentie! nu trebuie sa fie de ordin fizic si nici nu "abate" asupra copilului un suvoi de invective si reprosuri. De exemplu, interzice-i sa se uite la televizor sau sa iasa la joaca o perioada (durata pedepsei va fi direct proportionala cu gravitatea greselii). Una dintre greselile frecvente ale parintilor este de a nu aplica pedeapsa cand regulile sunt incalcate. Ar trebui sa uiti de "te iert acum, pentru ca e prima oara...". Copilul nu-si va insusi normele de disciplina daca astazi ii spui un lucru si maine il retractezi sau faci abstractie de ceea ce tu insati ai stabilit. Asadar fii ferma si mentine-ti decizia. Fa-ti timp pentru copilul tau Cand viata ta se desfasoara in ritm ametitor si te simti adesea de parca ai fi prinsa in mijlocul unui carusel, este dificil uneori chiar sa ajungi la cina impreuna cu familia - ce sa mai vorbim de alocarea unui interval de timp pe care sa-l petreci in exclusivitate cu copilul tau. Dar nimic nu i-ar face lui mai multa placere. Ce poti face?

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5282

3/14/2010

Page 2 of 2

Trezeste-te cu zece minute mai devreme dimineata, astfel incat sa puteti lua micul dejun impreuna sau renunta la spalatul vaselor imediat dupa cina si faceti o plimbare. Copiii care simt ca parintii nu le acorda suficienta atentie recurg adesea la actiuni negative, improprii lor, dar cel putin, isi spun ei, astfel se asigura ca parintii se vor preocupa de ei. Problema este diferita si mult mai delicata daca esti mama unui adolescent. La aceasta varsta, tinerii au reactia exact opusa: pe cat posibil, incearca sa evite compania parintilor. Nu te alarma, este ceva normal si trecator. Asigura-l ca vei fi intotdeauna disponibila, daca va dori sa discute cu tine. Nu te simti vinovata daca serviciul pe care il ai iti ocupa cea mai mare parte a zilei si nu ai suficient timp la dispozitie pentru copilul tau. Exista multe lucruri pe care le puteti face impreuna - jucati carti, pregatiti popcorn, mergeti la cumparaturi - iti garantam ca se va bucura de fiecare din aceste momente! Fii tu insati un model pentru copil Copilul isi insuseste foarte multe din modelele de comportament pe care le observa la tine. Cu cat e mai mic, cu atat va prelua mai mult. Inainte de a tranti un scaun cand esti nervoasa ori de a tipa pur si simplu, puneti intrebarea: "asa vrei sa reactioneze si cel mic atunci cand se va infuria?" Fii constienta in permanenta de faptul ca esti un model pentru el. Studii recente au demonstrat ca acei copii care dau dovada de agresivitate in colectiv provin dintr-un mediu familial violent. Stabileste-ti care sunt trasaturile de caracter pe care doresti sa le cultivi la copilul tau: respect fata de ceilalti, prietenie, onestitate, toleranta, bunatate, altruism si asa mai departe. Si trateaza-l exact asa cum iti doresti sa fii tu insati tratata de catre cei din jur. Comunicarea trebuie sa fie prioritara Rezonabil vorbind, nu te poti astepta de la cel mic sa faca diverse lucruri doar pentru ca tu, mama lui, "spui asa". Copiii isi doresc - si merita - explicatii in aceeasi masura ca adultii. Daca nu ai timp sa-i explici, va incepe sa-si puna intrebari referitoare la sistemul tau de valori (chiar daca nu si-a insusit conceptul ca atare) si nu va sti pe ce baze se intemeiaza acesta. Exprima-ti asteptarile in mod clar si lipsit de echivoc. Daca intervine o problema, discuta despre asta cu copilul (daca ai mai multi, cu cel mai mare), spune-i ce simti si invita-l sa te ajute sa gasiti impreuna cea mai buna solutie. Fa sugestii si lasa intotdeauna posibilitatea de alegere. Negociaza cu copilul. Daca sunt invitati sa participe la discutie si tratati ca niste oameni maturi, copiii vor fi cu atat mai motivati sa nu repete greseala si dispusi sa-si asume consecintele. Fii intotdeauna flexibila si pregatita sa progresezi in arta de a fi mama Daca te simti uneori descurajata de comportamentul copilului tau, explicatia ar putea fi ca asteptarile tale nu au un fundament real. Parintilor care gandesc in termeni gen "ar trebui sa..." ("ar trebui ca pana acum sa se fi obisnuit sa spuna 'multumesc' atunci cand i se ofera ceva") li se recomanda sa citeasca bibliografie de specialitate, sa discute si cu alti parinti sau cu psihologi. Poate ii ceri copilului ceva peste puterile sale - in raport cu varsta, de exemplu. Pe masura ce copilul creste si evolueaza, in paralel va trebui sa se modifice si stilul tau parental. Foarte probabil, o metoda care da rezultate acum va fi total inutila peste un an sau doi. Arata-i ca iubirea ta este neconditionata Ca mama, esti cu siguranta datoare sa-i corectezi greselile de comportament si sa il indrumi. Dar modul in care va receptiona indicatiile si sfaturile tale depinde exclusiv de maniera in care vei aborda tu problema. Daca a gresit, evita sa-l invinuiesti sau sa-l critici si adopta un ton moderat, pentru a nu-l inhiba. Explica-i calm ce a gresit si ce astepti tu de la el. Daca il pedepsesti, spune-i in acelasi timp ca asta nu inseamna ca nu il mai iubesti. Va accepta mai usor masurile punitive. Obisnuieste-te cu gandul ca nimeni nu este perfect - deci nici tu Accepta ideea - nu esti o mama perfecta si nu vei fi niciodata. Ai si tu slabiciunile tale. Ce poti sa faci? Identifica-ti calitatile - "sunt o mama iubitoare si devotata", dar si punctele slabe - "trebuie sa fiu mai ferma". Invata sa ai asteptari reale si de la tine insati, asa cum ti-am spus ca este recomandabil sa faci in cazul copiilor. Nu trebuie sa detii raspunsul la toate intrebarile. Concentreaza-te asupra acelor aspecte unde este cel mai mult nevoie de tine, in loc sa te "imparti" ca sa-i poti multumi pe toti (ceea ce, oricum, este putin probabil ca vei reusi). De asemenea, fa-ti timp si pentru tine si ocupa-te de ceea ce iti place, singura sau impreuna cu partenerul tau. Nu te simti vinovata. Gandeste-te ca asta inseamna sa ai grija de tine, ceea ce reprezinta inca un model pe care copilul tau si-l va insusi in timp.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5282

3/14/2010

Page 1 of 2

Mamica si necasatorita
Scris de Claudiu Ganciu, psihoterapeut

In modul de a privi lumea, femeia se confrunta cu doua ipostaze care au o semnificatie foarte mare in campul psihologic. Este pe de o parte ipostaza de "sotie" si cea de "mama". Doua roluri cu ponderi diferite dar care sunt indelung analizate in decursul timpului. Fantezia exprima de multe ori relatia pe care acestea o au cu propriile dorinte. Implicit ambele roluri au legatura cu viata sexuala. Modelul clasic promovat de societatea traditionala si, in mare parte pastrat si in cea contemporana este cel al continuarii firesti a vietii intr-o continua standardizare - mai intai maritisul, ulterior graviditatea. Casatoria marcheaza in aceasta imagine debutul vietii sexuale si implicit aparitia copilului prin actul sexual cu scop de procreatie. In societatea de azi s-au inmultit situatiile in care femeia isi creste singura copilul, cu atat mai mult cu cat in Romania cazurile de divort au cunoscut o crestere semnificativa iar aceste divorturi nu au loc numai in contextul unor cupluri fara copii. Pe de alta parte exista numeroase cupluri care traiesc impreuna, in ceea ce se numeste concubinaj si care au copii. Situatiile tind sa se diversifice foarte mult iar aceasta nu este numai situatia in Romania ci, in ansamblu, in Occident. Societatea occidentala isi dilueaza desatul de mult standardele in ceea ce priveste femeia contemporana. Aceasta diluare nu insemana implicit decat atingerea unui anumit segment al campului psihic, in mare parte destul de superficial. In esenta problemele legate de "a fi mama fara a fi sotie" raman preocupari autentice chiar la femeile care si-au insusit acest gen de mentalitate deschisa catre toleranta. Desi stii foarte bine ca o asemenea femeie este adaptata social, este integrata, este fericita sau nefericita intr-un grad oarecare, oare care este primul gand in minte care iti trece fulgerator prin minte, prima stare pe care o resimti cand te confrunti cu o persoana "gravida dar nu sotie"? Daca ai fi foarte atenta la ceea ce se petrece in tine ai observa ca exista o anumita preocupare si, uneori chiar o condamnare. Exista un ceva care vine dincolo de tine, un fel de fulger care trece afectiv si pe care, nu ai timp sa-l localizezi pentru ca el este suficient de "iute". Este o manifestare a ta pe care nu poti sa o simti si sa o traiesti pentru ca nu este ceva pentru care tu esti pregatita. Situatia poate fi foarte bine inversata la cei care resimt lucrurile "invers". Cei care condamna si care sunt foarte fermi in a considera aceasta un pacat fundamental. Poate ca gandul care le trece prin minte este asociat cu o impresie a lor, ascunsa undeva departe si care se refera la o dorinta mai veche a lor. Femeia fara copii care si-a dorit sa fie mama, intalnind-o pe "mama dar nu sotie", resimte poate condamnare dar si dorinta de a fi si ea ca ea. Insa aceasta dorinta este ascunsa undeva intr-o ceata pentru ca nu vrea sa accepte ceea ce este in ea. Si nu vrea sa accepte pentru ca aceasta dorinta, prin acceptarea sa, ar produce suferinta, o suferinta pe care ar vrea sa o evite. Cum ar actiona aceasta dorinta care este evitata, refuzata? Un exemplu simplu ar fi cel in care condamnarea ar fi mai exagerata decat este cazul. A fi gravida Practica de zi cu zi, mi-a permis sa-mi conturez imaginea ca o femeie vrea mult mai mult sa aiba un copil decat sa aiba un sot. Sedintele in care tema maternitatii este pusa sunt destul de frecvente in grupul de terapie iar impactul emotional asupra membrilor grupului este foarte puternic. Opinia este intarita si de psihologul Anca Munteanu, din cadrul CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie care, in activitatea sa s-a centrat pe psihoterapia copilului si a lucrat efectiv cu gravide. Dupa opinia sa in aceasta situatie de "gravida dar nu sotie" - "sarcina este dorita inconstient de catre femeie, dincolo de faptul ca sarcina a aparut prea devreme sau intr-un moment nepotrivit. A fi maritata sau nu este un lucru minor din punct de vedere (in)constient." Principala problema consta in ceea ce se petrece in mintea si sufletul femeii. Apar framantari, intrebari, uneori discutii cu partenerul, dubii. Anca Munteanu afirma ca apar intr-o mare majoritate de cazuri dubii cu privire la veridicitatea sarcinii astfel incat prima reactie a femeii care ia in calcul ipoteza ca ar fi insarcinata este sa repete testul de sarcina. Presiunea timpului este o alta dimensiune importanta pe care Anca Munteanu o considera un factor psihologic care merita atentie, atat din partea femeii, a anturajului, a parintilor, a partenerului sexual si, cand e cazul, a psihologului. In fapt problema este de a lua decizia pe care in sufletul sau oricum a luat-o - de a pastra sau de a renunta la copil. Ori aceasta, din motive medicale, este o decizie contracronometru. Mai mult, odata ce a renuntat la copil, situatia nu mai poate reveni la starea anterioara. Aici se resimte presiunea timpului. Cum poate femeia sa faca fata acestei situatii? A accepta decizia luata de suflet, oricare ar fi ea este forma de acceptare in plan real a ceea ce se petrece in ea. Dar aceasta decizie nu satisface intreg campul psihic ci vizeaza anumite straturi profunde. In planuri mai superficiale ale campului psihic, se desfasoara procese care cauta sa minimalizeze, sa reduca sau sa nege calea spre care sufletul persoanei o duce. Acceptarea situatiei ar conduce spre ceea ce numesc - unitatea interioara. Dar aceasta unitate este greu de realizat in contextul in care dincolo de tema maternitatii se vor gasi si alte

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1924

3/14/2010

Page 2 of 2

teme - relatia cu parintii, cu ceilalti, etc. A fi sotie Pe aceasta stare, problema maritisului nu apare apare ca o solutie salvatoare a momentului dat. Este in primul rand o solutie salvatoare pentru campul psihic al unei persoane. Daca am trece dincolo de aceasta situatie am constata ca aceasta solutie poate fi, in multe situatii, o "pacaleala". Pentru ca se trece de la un conflict psihologic defasurat acum catre un conflict psihologic desfasurat atunci. Prin "atunci" inteleg pe perioada maritisului. Nu este obligatoriu ca lucrurile sa se desfasoare astfel dar faptul ca doi oameni iau decizia sa constituie un cuplu pentru un copil sau, mai rau, pentru parinti, pentru ceea ce zic vecinii sau colegii nu constituie o premisa foarte optimista a unei casnicii fericite. Indiferent de contextul curent, in situatia "gravida dar nu sotie", sunt implicate mai multe persoane: femeia, copilul, partenerul sexual si cu siguranta cei apropiati (parinti, rude, prietene, alttii). Chiar daca nu vorbim despre o implicare directa, ("parintii mei nu stiu nimic despre avortul pe care l-am facut" este o fraza destul de des intalnita in contexte de acest tip) ei sunt implicati psihologic. Iata un caz din experienta psihologului Anca Munteanu: S este fiica de agricultori, dintr-un sat sarac, studenta la medicina. A refuzat timp de 3 ani sa aiba relatii sexuale cu prietenul ei. Avand convingerea ca se va casatori, a acceptat sa aiba relatii sexuale cu el. In urma actelor sexuale a ramas insarcinata. Decizia luata? Sa renunte la copil. Motivatia? "ca nu vreau sa afle mamica ca nu am fost cuminte". Nimic nu parea sa justifice decizia luata. Casatoria urma sa aiba loc peste putin timp, implicit statutul de sotie ar fi sters pe cel de a fi gravida si nemaritata. Dar prezenta mamei era foarte puternica in campul psihologic astfel incat ea a luat decizia in conformitate cu ceea ce simtea pentru mama. Iata, in final, cateva din ideatiile posibile pe care femeia gravida dar nemaritata le poate avea. In spatele lor se ascunde mereu un conflict, un conflict resimtit la un nivel cognitiv si afectiv. Voi oare cum le-ati rezolva pe aceste conflicte? Vreau sa pastrez copilul si partenerul meu vrea. Trebuie sa ne casatorim? Ce va spune familia? Ceilalti? Este daunator pentru copil sa aiba parinti necasatoriti? Vreau sa pastrez copilul dar partenerul meu nu vrea. Ma voi putea descurca singura cu un copil? Cum voi fi privita? Nu vreau sa ma casatoresc, nu-mi doresc sa stau cu un barbat, vreau doar un copil, vreau sa fiu o mama celibatara. Am ramas insarcinata intr-un moment nepotrivit. Desi ne dorim copilul, nu consider ca e momentul. Poate peste ceva timp... Nu vreau si nu pot sa ma gandesc sa renunt la aceasta sarcina. imi doresc copilul. E prima mea sarcina si chiar daca nu a fost programata, in adancul sufletului mi-o doream. Dar nimeni nu ma sustine. Toti (si partenerul meu care speram sa fie alaturi de mine) imi spun sa intrerup sarcina. Sigur acest articol nu epuizeaza intreaga tematica a problemelor legate de "maternitate" si "cuplu" ci este mai mult un subiect de meditatie pentru cei care intalnesc astfel de situatii in viata lor sau a celor apropiati lor.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=1924

3/14/2010

Page 1 of 2

Sa imi las copilul singur acasa?
Scris de Nicoleta Tarantus, in 17 martie 2009

Sa fii parinte inseamna un job de 24 de ore pe zi. Chiar daca trebuie sa te duci la serviciu, ai mii de probleme de rezolvat, nu iti neglija niciodata copilul! Multi parinti isi petrec multe ore peste program la birou si ajung sa isi vada micutul doar noaptea, atunci cand doarme. "Am un sentiment de vinovatie de fiecare data cand sunt nevoita sa plec la serviciu. As vrea sa imi petrec mai mult timp cu micutul meu de 10 anisori, dar, din pacate, nu este posibil. Am noroc de bunici, care mai vin si stau cu el, dar parca nu este de ajuns... ", se plange Ana, mamica lui Vladut. Si nu e singura mamica care se afla in aceasta situatie. Georgeta, de exemplu, atunci cand trebuie sa plece la serviciu nu prea are cu cine sa o lase pe micuta ei in varsta de 10 ani: "Este greu sa gasesti pe cineva de incredere care sa aiba grija de copilul tau atunci cand lipsesti. Mai cer ajutorul unei vecine sa o aduca de la scoala si o supravegheze pana ajung eu acasa. Sunt momente in care ramane si singura, dar stau cu inima stransa si o sun foarte des. Am noroc de faptul ca este un copil foarte responsabil, in care am foarte mare incredere". Si eu imi amintesc momentele in care parintii ma lasau singura acasa... Ce faceam? Pai, rascoleam toata casa, in cautarea de dulciuri, chemam alti copii de varsta mea sa facem teatru de papusi, iar cand se apropia ora la care parintii mei trebuiau sa ajunga acasa, imi deschideam caietul si incepeam sa imi fac temele. Televizorul si calculatorul nu prezentau un interes atat de mare, preferam jocul in aer liber (intr-un parculet din apropierea blocului) sau impreuna cu mai multi copii de varsta mea. Asta se intampla pe la varsta de 10-12 ani. Cu timpul, am inceput sa devin mai responsabila: intai imi faceam temele, iar timpul ramas mi-l petreceam citind carti sau invatand. Timpurile s-au mai schimbat, au aparut mai multe tentatii pentru copii, iar parintii par sa nu mai faca fata orelor interminabile pe care le petrec la birou. Unii copii ajung sa traiasca adevarate drame pentru ca se simt foarte singuri si neglijati, pentru ca nu au cu cine sa socializeze... Totusi, parintii trebuie sa mai si lucreze pentru a avea bani de unde sa le cumpere micutilor jucarii, hainute etc. Nu exista o varsta anume la care copiii pot fi lasati singuri acasa. Potrivit Thebabywebsite.com, sunt multe aspecte de care trebuie sa tii cont atunci cand intentionezi sa iti lasi copilul singur acasa: Nivelul de intelegere a faptului ca va fi lasat singur o perioada; Spatiul in care este lasat singur; Durata in care va fi lasat singur si cat de des; Daca ramane impreuna cu alti copii; Daca este fericit ca este lasat singur acasa. Inainte sa iti lasi copilul singur acasa, util ar fi sa comunici cu el despre momentele pe care si le petrece singur. Cum percepe el aceasta idee de a ramane singur, cum ar dori sa isi petreaca tot acest timp, cat de greu/usor ii este sa stea singur - raspunsurile lui te-ar putea ajuta sa ii faci "singuratatea" mai usora. In cazul in care copilul tau nu a atins varsta maturitatii, Ukfamily.co.uk te sfatuieste sa nu il lasi singur. Statisticile arata acei "copii cu cheia de gat" sunt mai tentati sa "incerce" gustul tigarilor, alcoolului, decat copiii care sunt supravegheati atunci cand ajung acasa de la scoala. Cum nu poti sa renunti la jobul tau pentru a avea grija de micut, puteti stabili impreuna o serie de activitati pe care le poate realiza dupa programul de la scoala. De exemplu, il poti incuraja sa urmeaze cateva cursuri de muzica, pictura sau sa practice un sport. In acest fel, va putea socializa, nu se va mai simti singur si nu va pierde ore intregi in fata calculatorului sau a televizorului. Daca te-ai hotarat sa angajezi o bona, urmeaza-ti instinctul! Verifica foarte atent persoana si cere referinte. Asculta-ti si copilul! In cazul in care acesta nu agreeaza persoana alaturi de care va trebui sa isi petreaca timpul cat tu lipsesti de acasa, incearca sa gasesti pe altcineva. Mare grija! Multi copii de 14 ani nu sunt suficient de maturi pentru a face fata unei urgente si de aceea nu trebuie sa ii lasi singuri mai mult de cateva minute; In cazul in care nu ai incotro si trebuie sa iti lasi copilul singur in casa, da-i instructiuni clare referitor la ce ar trebui sa faca in cazul in care intervine o problema. Lasa-i o lista a celor pe care trebuie sa ii sune (vecini sau rude). Chiar daca este noapte si copilul tau doarme, nu il lasa singur acasa nici macar pentru cateva minute. Daca micutul tau se trezeste pentru ca a avut un cosmar?

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=12821

3/14/2010

Page 2 of 2

Oricat de pregnant ar fi sentimentul de vinovatie pentru ca iti lasi copilul singur acasa, increderea reciproca va va ajuta sa depasiti momentul. Experienta il va face pe micutul tau mai responsabil si mai increzator in sine!

Afla mai multe din articolele:
Copilul tau poate sta singur acasa! Copilul tau este pregatit sa ramana singur acasa?

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=12821

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul tau este pregatit sa ramana singur acasa?
Scris de Greta Harja

Pentru majoritatea copiilor, acesta este primul test important al copilariei: sunt pregatiti sa ramana singuri acasa? Micutul tau se va simti, cu siguranta, foarte mandru de increderea pe care i-o acorzi, insa in ultima instanta tu esti cea care trebuie sa decida in ce masura este pregatit pentru aceasta, sa-i spunem, "proba de foc". Bineinteles ca un prim factor, esential in context, este varsta copilului; vorbind in termeni extremi, la cinci ani nu se pune problema sa ramana singur acasa, in timp ce la 16 este un fapt de la sine inteles. In principiu, nu este recomandabil sa lasi singur un copil cu varsta mai mica de zece ani. In alta ordine de idei, sigur ca ar trebui sa-l intrebi in prealabil, insa nu te poti baza exclusiv pe reactia lui; majoritatea copiilor se vor arata entuziasmati de perspectiva, dar este posibil ca micutul sa fie temator de responsabilitatea care ar urma sa-i revina si deci sa nu "ridice manusa". Pe langa aceasta, mai sunt si alti factori de care trebuie sa tii cont. Tine cont de amplasarea locuintei tale: ai vecini in imediata apropiere? Daca da, acestia sunt oameni de incredere, la care copilul tau ar putea apela intr-o situatie de urgenta? Locuiti intr-o zona retrasa, linistita, sau - dimpotriva - una cu trafic intens si agitatie cvasi permanenta? De asemenea, trebuie sa te gandesti cum reactioneaza copilul tau in situatii particulare, ca de exemplu: Din comportamentul sau, se poate trage concluzia ca este o persoana responsabila si care respecta regulile? Cum se descurca in situatii inedite: isi pastreaza sangele rece sau dimpotriva, intra in panica? In general, este increzator sau suspicios? Este un copil ascultator? (Acest aspect este esential, daca ne gandim ca nu are voie sa umble la aragaz, la prize si asa mai departe). Chiar daca raspunsurile pe care le dai la aceste intrebari sunt satisfacatoare si ai incredere in copilul tau, n-ar strica in prealabil sa-l supui unor teste: pleaca de acasa spunandu-i ca vei lipsi doua ore, dar intoarce-te peste douazeci de minute, spre exemplu. In felul acesta, poti vedea ce face in lipsa ta. Nu-i spune insa care ti-a fost intentia, pentru ca isi va pierde increderea in tine. Inainte de a pleca de acasa (la modul serios, nu in gluma), asigura-te ca micutul tau stie: In ce situatii si cum sa sune la urgenta (numerele de telefon vor fi afisate chiar langa aparat); Sa activeze sistemul de alarma, daca exista asa ceva si cum sa procedeze daca acesta se declanseaza accidental; Sa incuie si sa descuie usa; Sa aprinda si sa stinga lumina, respectiv televizorul sau computerul; Numarul tau de telefon, dar si al altor membri ai familiei la care poate apela.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5170

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul tau poate sta singur acasa!
Scris de Georgiana Dorobantu

In fiecare an, milioane de copii sunt lasati singuri acasa. Pentru parinti este o decizie dificila, dar uneori este singura solutie posibila. Daca cel mic a trecut de varsta de 10 ani si este un copil responsabil, in care poti avea incredere, afla care sunt regulile esentiale pentru siguranta sa, atunci cand il lasi singur acasa. Esti de parere ca a sosit momentul sa iti lasi copilul singur acasa, nesupravegheat. Cel mai bine este sa faci acest lucru treptat, pentru perioade scurte, la inceput. Pe masura ce se va obisnui, il vei putea lasa singur si perioade mai lungi, cum ar fi de cand vine de la scoala si pana seara, cand veniti de la serviciu. Ca sa fii sigura ca cel mic este in siguranta acasa, cat timp sta singur, iata cateva reguli importante: 1. Pune numerele de telefon de urgenta intr-un loc vizibil, in apropierea telefonului. Pe lista acestor numere trebuie sa se regaseasca numarul salvarii, pompierilor si al politiei. Explica-i copilului tau cand este cazul sa sune la aceste numere si arata-i cum sa foloseasca telefonul, daca nu stie prea bine. Trebuie sa il faci sa inteleaga ca aceste numere sunt foarte importante si in niciun caz nu trebuie sa faca glume, sunand atunci cand nu este cazul. 2. Pastreaza o relatie buna cu vecinii tai. Intreaba-ti copilul care este vecinul la care ar vrea sa mearga in cazul in care are nevoie de ajutor, daca apare vreo problema. Ai grija sa aleaga pe cineva care este acasa, de obicei, in perioada de timp in care cel mic va sta singur. Daca vecinul este de acord sa ajute, pune numarul sau de telefon pe lista numerelor care ii pot fi de ajutor. Persoana la care va apela copilul tau trebuie sa fie de incredere, prin urmare, nu apela la persoane pe care nu le cunosti foarte bine. 3. Fa un tur al casei si indeparteaza obiectele care pot constitui un pericol pentru cel mic. Explica-i care sunt aparatele pe care le poate folosi in lipsa ta si arata-i cum sa o faca. De exemplu, cuptorul cu microunde poate fi folosit numai pentru anumite tipuri de alimente si nu are voie sa introduca in cuptor decat ce ii vei spune tu si la programele pe care i le indici. Nu are voie sa umble la aragaz, aspirator, masina de spalat, etc. 4. Aduna toate substantele periculoase din casa (solutii pentru curatat, vopsele, detergenti, etc.) si pune-le intr-un dulap care se poate incuia. Chiar daca nu mai este la varsta la care sa guste tot ce ii iese in cale, curiozitatea il poate indemna sa le foloseasca in diverse moduri. Explica-i cat de periculoasa este fiecare substanta in parte si efectele negative pe care le poate avea. 5. Pentru siguranta familiei tale, este recomandat sa instalezi un detector de fum cu sistem de alarma. Explica-i copilului tau unde sunt plasate detectoarele de monoxid de carbon si ce trebuie sa faca in cazul unui incediu. Aminteste-i ca trebuie sa iasa imediat din casa in cazul unui incediu si sa roage un vecin sa cheme pompierii. Inainte de a fi lasat nesupravegheat, un copil trebuie sa stie neaparat cat de periculos este focul si cum sa evite accidentele. 6. Daca ii permiti copilului tau sa se joace afara din casa cand este singur, explica-i care sunt regulile pe care sa le respecte. De exemplu, sa foloseasca intotdeauna echipamentul de protectie daca se plimba cu bicicleta sau cu rolele si sa nu paraseasca zona stabilita de tine in care se poate juca. De asemenea, trebuie sa stie ca nu are voie sa discute sau sa plece cu persoane straine. 7. Pregateste-i ceva de mancare inainte de a pleca, de preferat alimente care nu necesita incalzire. Daca este totusi necesar sa-si incalzeasca mancarea, spune-i ca nu are voie sa lase mancarea nesupravegheata in timp ce se incalzeste si ca trebuie sa opreasca la final aparatele pe care le-a folosit. Nu-i lasa la indemana bauturi alcoolice sau multe dulciuri. 8. Stabiliti o procedura de verificare zilnica; alegeti impreuna ora cand vei suna acasa sau cand copilul te va suna pe tine. Spune-i cum te poate contacta si la ce ora vei ajunge acasa, la sfarsitul zilei. Este bine sa iti stie numarul de telefon mobil ca sa poti raspunde imediat daca are nevoie sa discute tine. 9. Gaseste-i ceva de facut. Ca sa nu se plictiseasca, hotarati de seara ce are de facut pentru ziua urmatoare, cat va sta singur. De exemplu, sa isi faca temele, sa deseneze, sa ude plantele, sa hraneasca animalele de companie, etc. 10. Stabiliti reguli referitoare la casa pe care cel mic sa le inteleaga si sa le respecte. Cateva exemple: nu are voie sa deschida usa necunoscutilor si spune-i care sunt persoanele pe care le poate primi in casa: vecinul responsabil cu verificarea lui sau rude apropiate (bunici, matusi, etc.); nu are voie sa invite prieteni in casa cand este singur.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5092

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum iti ajuti copilul sa socializeze?
Scris de Ileana Voicu Ghinea

Au trecut cele mai frumoase noua luni din viata ta, au trecut si cei trei anisori din viata copilului tau si a venit vremea gradinitei. Acesta este locul propice unde puiul tau poate sa socializeze. Multi dintre parinti se lauda ca au un copil extraordinar de cuminte, dar rareori se intampla sa se gandeasca ca aceasta atitudine poate face dovada unor probleme de comportament, de integrare intr-un colectiv, de socializare cu persoanele din jurul lui. In limba romana, exista doi termeni care definesc comportamentul oamenilor atunci cand relationeaza cu cei din jurul lor: extravertit si introvertit. Cei care fac parte din prima categorie sunt persoanele care nu au nicio problema in a relationa cu cei din jur, sunt de cele mai multe ori sufletul petrecerilor, ei sunt cei care livreaza stirile, ei stiu tot ce misca in grupul lor de prieteni. Ceilalti, extravertitii, sunt cei care nu reusesc sa intre in contact cu oamenii din jurul lor, sunt firi sensibile, timide. Se simt foarte bine in familie, nu vorbesc foarte mult despre persoana lor, aleg sa invete si sa lucreze singuri. Ce poate face un parinte pentru a-si ajuta copilul introvertit? Important de stiut este ca nu reprezinta o adevarata tragedie faptul ca puiului tau ii este greu sa socializeze. Familia este cea mai in masura sa-l invete pe micul membru cum se poate integra in mediul din care face parte. Psihologia a demonstrat ca este esential pentru comportamentul copilului, vizavi de cei jur, ca prichindelul sa fie incadrat intr-o forma de invatamant. Institutionalizarea ii faciliteaza intalnirea cu persoane de varsta lui si il ajuta sa comunice cu ei, ajutat fiind si de cadrele didactice competente. O greseala facuta frecvent de parinti este aceea de a nu-i permite micutului sa-si aduca prietenii acasa, nerealizand ca acest lucru duce automat la insingurarea celui mic. Pana si camera lui trebuie sa fie amenajata in asa fel incat sa fie primitoare pentru micuti. Un alt aspect negativ in educarea copiilor il reprezinta excesul de pedepse, de cele mai multe ori facute fara ca cel mic sa inteleaga de ce. "Am facut o prostie, cu siguranta voi fi pedepsit!" sau "Nu pot sa fac un anumit lucru, pentru ca sigur o sa fiu pedepsit!". O astfel de gandire ingradeste personalitatea copilului care, mai tarziu, se va dovedi un introvertit. Chiar si orizontul lui plin de jucarii il poate ajuta sa treaca peste timiditate. Daca el se simte bine inconjurat de prietenii pufosi carora le vorbeste, pe care incearca sa-i "invete" diverse lucruri, nu este bine sa fie impiedicat de parinti. Un alt mediu in care copilul poate scapa de temeri si timiditate este sportul. Tenisul, fotbalul, voleiul, dansul sportiv, sunt doar cateva activitati de grup care faciliteaza comunicarea. Unul dintre cei mai mari dusmani ai copilului modern este calculatorul. Masinaria devine un prieten de nadejde al copilului care, insa, ii restrange posibilitatea de a relationa cu cei din jurul lui. Este foarte important ca parintii sa-l obisnuiasca pe micut sa utilizeze computerul numai atunci cand este imperios necesar, de exemplu, la efectuarea temelor pentru acasa sau, in lipsa acestora, la vizionarea anumitor CD-uri cu jocuri interactive, care ii dezvolta creativitatea. Puterea exemplului este, de asemenea, o caracteristica esentiala in educarea copilului introvertit. Daca membrii familiei din care face parte nu comunica sau daca au probleme de socializare, exista mari sanse ca si copilul sa fie la fel. Si animalele de companie il pot ajuta pe micut sa fie sociabil. Pentru inceput, acesta trebuie sa invete sa-si respecte prietenul necuvantator, sa-i ofere grija si protectia de care are nevoie. Daca toate aceste aspecte sunt punctate, atunci, cu siguranta, micutul va putea socializa si cu cei din jurul sau. Autismul Trebuie stiut ca, de foarte multe ori, aceasta incapacitate de a relationa cu cei din jur are cauze medicale. Introvertirea poate face parte din simptomatologia copilului autist. Autismul este o tulburare a creierului care impiedica persoana bolnava sa interactioneze cu cei din jurul sau. De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot "parea" surzi, desi testele de audiometrie sunt normale. Chiar si aceasta problema poate fi ameliorata. Daca afectiunea este depistata la timp si este urmat tratamentul adecvat, persoana respectiva poate sa traiasca independent atunci cand ajunge la maturitate.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5094

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il ajuti pe micut sa combata stresul
Scris de Greta Harja

La prima vedere, poate ca suna ciudat si aduce a rasfat... Cum adica, un copil sa fie stresat, ce motive ar avea? Nu are griji, nu-i asa? Cu toate acestea, micutii au si ei problemele lor, in micul univers in care traiesc la aceasta varsta si, pentru ei, acestea capata valente de drama. Este important sa le fii alaturi si sa nu minimalizezi ceea ce li se intampla, pentru a preveni acumularea nemultumirilor si frustrarilor. Chiar daca, in prima faza, exista posibilitatea sa-ti respinga ajutorul spunand ca se descurca singuri sau pur si simplu negand ca ar fi ceva in neregula, in sufletul lor copiii isi doresc sa fie ajutati de parinti. Copilaria este, intr-adevar, cea mai frumoasa varsta, insa poate fi si cea mai problematica... Este perioada in care micutii invata sa se cunoasca pe sine, sa-si exprime emotiile si sa depaseasca momentele neplacute. Cele mai frecvente cauze de stres sunt obligatiile scolare (previzibil, nu-i asa?), relatia cu familia si respectiv cu prietenii. Faptul ca s-au certat cu cel mai bun prieten este pentru ei o tragedie... chiar daca cearta a pornit de la "cine conduce masinuta rosie?" sau "era randul meu sa spal papusa!". In functie de temperamentul fiecarui copil, exista numeroase mijloace la care micutii recurg pentru a se elibera de starile negative: se joaca, se uita la televizor, povestesc unui prieten despre ceea ce li s-a intamplat, incearca sa ignore ce s-a intamplat sau, dimpotriva - sa solutioneze conflictul, mananca ceva dulce, plang sau se infurie. Sunt foarte rare cazurile cand cer sfatul parintilor. Oare de ce se intampla astfel? Vor sa creeze impresia ca sunt invincibili si le displace ideea de a-si arata slabiciunea? Sau se tem ca nu vor fi luati in serios? O alta reactie destul de des intalnita consta in a vorbi cu sine insusi - de fapt, cu o papusa sau cu un ursulet, caruia ii povestesc ce li s-a intamplat. Exista insa si reactii negative, cum ar fi: manifestarea furiei prin lovirea puternica a unui obiect, trantirea mingii sau a papusii care a constituit obiectul disputei, refugiul in consumul excesiv de dulciuri sau interiorizarea. Unii dintre copii au tendinat sa se acuze pe sine pentru ceea ce s-a intamplat - se simt rusinati sau furiosi, fapt care poate avea consecinte dintre cele mai grave in plan psihic. Metaforic vorbind, insa deloc departe de adevar, ei sunt acum ca niste mici vulcani gata sa erupa - si au nevoie de un mijloc de defulare. In acest moment, au nevoie de sprijinul si suportul parintilor: vor sa fie ascultati, sa simta ca sunt luati in serios. Chiar daca nu-l poti ajuta efectiv, micutul vrea sa te stie aproape, fie si numai pentru a-ti impartasi ce i s-a intamplat. Este important sa-l asiguri ca-ti poate spune absolut tot ceea ce i se intampla si, daca-l vezi trist sau preocupat, incearca sa-l descosi, fara sa-i dai insa impresia ca-l interoghezi. Ai grija ca intrebarea sa nu sune ca o acuzatie ("Ce s-a mai intamplat de data asta?"), pentru ca se va inchide in sine. Invata sa-l asculti (nu degeaba se spune ca parintii au multe de invatat de la copiii lor) si evita sa-l critici, chiar daca este cazul. Observatiile si "discursurile" pot fi lasate pentru mai tarziu, cand problema s-a rezolvat. Aceasta nu inseamna sa-l menajezi si sa-i tolerezi eventuala greseala, dar abtine-te de la "a pune paie pe foc". Ajuta-l sa gaseasca o cale de solutionare a problemei si implica-te in a gasi solutii. Incurajeaza-l in a face primul pas, explicandu-i ca aceasta nu este echivalent cu o capitulare. Este important sa dai dovada de rabdare si sa te adaptezi felului sau de a fi. Nu-l obliga, de exemplu, sa-si ceara scuze daca nu se simte inca pregatit pentru acest gest. Si nu uita ca, in esenta, rolul tau nu este de a-i rezolva problemele, ci de a-l invata sa si le rezolve singur.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5225

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilasul tau este tinut sub control?
Scris de Greta Nita

Multi parinti se confrunta cu aceasta problema: cateodata, pur si simplu nu reusesc sa-i stapaneasca pe cei mici. Da, si nu vorbim acum despre adolescenti, cand situatia aceasta ar fi cel putin anticipata si pentru care parintii sunt, sa zicem, pregatiti moral. Ne referim la micutii inteligenti, dar indeobste egoisti, care sunt micutii de cativa anisori. Pare greu de crezut cand te uiti la el - un ingeras nevinovat, cu o mutrita adorabila si absolut inofensiva - insa poate fi adevarat si asta nu inseamna ca ar avea vreo problema: micutul iti testeaza, constient, nervii. Din punctul lui de vedere, nu face nimic rau; pur si simplu, vrea sa vada cum reactionezi. Iata cateva posibile exemple in care l-ai putea regasi si pe nazdravanul tau: Copilasul este furios si se manifesta agresiv fata de parintii sai. Acest lucru se petrece cu precadere in spatii publice intens populate, cum ar fi, de exemplu, un supermarket. Micutul incearca sa faca o "intelegere" cu unul dintre parinti. Asta s-ar putea intampla incepand din jurul varstei de patru ani, cand copilul incepe sa aiba idee despre ce inseamna manipularea. Chiar daca totul se bazeaza exclusiv pe intuitie, ai fi uimita sa descoperi pana unde poate ajunge un copilas inteligent care urmareste sa obtina ceva... Inducerea vinovatiei. Copilul poate sa duca la bun sfarsit ce si-a propus, printr-o metoda simpla: "De ce nu pot avea si eu cutare lucru? Esti o mama rea si nu ma iubesti!". Aceasta da rezultate in special in cazul mamelor singure, care se straduiesc sa ii ofere micutului tot ce are nevoie, asa incat acesta sa nu simta prea des ori prea acut faptul ca nu are tata. Odata ce ai realizat ca esti pe punctul de a pierde controlul si poti identifica tactica pe care o foloseste copilul, poti trece la lucru pentru a-ti recupera autoritatea de parinte.

Cum ai putea sa procedezi?
Cand copilasul are o criza de furie in public, ai vrea sa te ascunzi in gaura de sarpe. Cum un prichindel care se manifesta astfel e, de obicei, destul de greu de potolit, este de preferat sa incerci sa previi o astfel de situatie. Tocmai de aceea, trebuie sa ai asteptari realiste de la el si sa nu-i pretinzi mai mult decat stii ca este in stare. De multe ori, aceste izbucniri de furie apar in situatia in care copilul isi da seama ca nu mai poate face fata si ca i se pretinde ceva ce este peste puterile lui. Pentru ca tot vorbeam despre exemplul cu supermarketul, sa incercam sa ne imaginam cum ar reactiona un copil istovit si plictisit peste poate de plimbarea prin rafturile unui magazin imens, mai ales atunci cand nu-l intereseaza obiectele achizitionate de parinti. Astfel, ai doua variante la dispozitie. Fie renunti la cumparaturi cand il vezi ca incepe sa dea semne de nervozitate, fie te inarmezi cu una dintre jucariile lui preferate, care sa-i tina de urat. Dar chiar si asa, tot nu ar trebui sa-i testezi limitele. De exemplu, tine cont de faptul ca micutilor le place teribil sa-si exercite ei insisi controlul, lucru pe care il poti specula propunandu-i sa-si aleaga o jucarie din magazin. Bineinteles ca ar trebui sa faci asta inainte sa se infurie; dupa aceea, metoda nu ar mai da nici un rezultat, iar copilul va ajunge la concluzia ca tocmai a gasit o modalitate excelenta de a primi o jucarie noua ori de cate ori i se nazare. Dar daca scandalul a inceput deja? Cel mai bine ar fi sa nu reactionezi, desi putini parinti se pot stapani atunci cand il vad pe cel mic tipand si agitandu-se. Dar tipetele nu reprezinta propriu-zis o forma de comunicare si, de aceea, nu ar trebui sa ai vreo reactie. Ai putea sa-i spui, pe un ton calm: "Vad ca esti nervos. Nu e in regula; anunta-ma cand ai terminat". Si apoi te indepartezi. Ce va face prichindelul? In primul moment, va fi socat si tipetele lui vor creste in intensitate, pe masura ce te indepartezi. Dar, dupa aceea, vazand ca ramane singur, va intra in panica si va veni dupa tine, continuand, probabil, sa se smiorcaie, dar in mod evident s-a dat batut. Bineinteles, cateodata poti fi atat de nervoasa, incat ultimul lucru la care-ti mai sta mintea este cum sa reactionezi corect. Cu toate acestea, nu trebuie sa cedezi numai pentru a evita un posibil conflict. Copilul iti va prinde slabiciunea si o va specula. In aceeasi nota, se impune sa fii consecventa in aplicarea regulilor si consecintele nerespectarii acestora. Cand copilul este furios, nu tipa si tu la el, dar schimba-ti modulatiile vocii, vorbind pe un ton coborat - ceea ce s-ar putea caracteriza drept "periculos de calm". Fii sigura ca micutul va detecta amenintarea ascunsa...

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7529

3/14/2010

Page 2 of 2

Daca incearca sa te faca sa te simti ca un fel de monstru, nu trebuie sa te lasi impresionata. Stii foarte bine ca tu faci tot ceea ce iti sta in puteri pentru a-i oferi suportul material si afectiv de care are nevoie. Daca te vede agitata din cauza aceasta, copilul va sti ca are un as important in maneca. Deloc in ultimul rand, comunica eficient cu partenerul tau. Astfel, veti evita situatia in care micutul incearca sa va manipuleze pe amandoi. De exemplu, ii cere tatalui permisiunea sa faca un lucru la care tu deja ai spus "Nu". Toate aceste posibile situatii nu trebuie sa te sperie. Majoritatea copiilor trec si prin astfel de etape. De diplomatia si tactul parintior depinde ca aceasta faza, de altminteri nu prea placuta, sa fie depasita cat mai repede si fara urmari.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=7529

3/14/2010

Page 1 of 1

Cat de talentat este copilul tau?
Scris de Georgiana Dorobantu, in 04 iunie 2009

Asa cum este si normal, copilul tau este cel mai inteligent, talentat si frumos copil din lume. Toate mamele cred asta si nimic nu le poate convinge de contrariul. Adevarul este ca mamele nu sunt intotdeauna obiective. Prin urmare, cum descoperi adevaratele inclinatii ale copilului tau? Mostenirea genetica isi spune cuvantul atunci cand nici nu te astepti. Chiar daca tu si tatal lui sunteti, de exemplu, afoni, copilul poate fi un geniu in ale muzicii. Unele gene se manifesta dupa multe generatii, de aceea nu trebuie sa crezi ca abilitatile celui mic se limiteaza la o combinatie intre cele ale tale si ale tatalui sau. Dar simpla prezenta a unor calitati nu este suficienta. Inteligenta se dezvolta si prin exercitiu. "Pornind de la ideea ca micutul nostru este destept si, ca atare, lucrurile si evolutia lui se vor dezvolta de la sine, atunci nu il ajutam cu adevarat. Pentru ca la fel ca un muschi, care trebuie lucrat pentru a atinge performantele sale maxime, la fel si inteligenta unei persoane trebuie stimulata", declara psihoterapeutul Lena Rusti.

Descopera-i abilitatile si ajuta-l sa le valorifice
"Am fost intotdeauna foarte buna la matematica. La scoala imi era foarte usor sa inteleg lectiile si chiar imi 'meditam' colegii. Dar cand a trebuit sa imi aleg profilul, la liceu, am ales filologie, apoi o facultate de jurnalism pentru ca am vrut sa urmez exemplul surorii mele. Se pare ca am ales gresit pentru ca nu am reusit sa profesez in domeniu. Nu mi-am gasit locul. M-am intors la cifre si acum lucrez in domeniul bancar", spune Denisa, o tanara de 28 de ani. De multe ori intalnim persoane care nu par sa se afle la locul potrivit. Sunt adesea oameni care regreta meseria aleasa si nu se regasesc absolut deloc in ceea ce fac. In copilarie, dar chiar si la varsta adulta, avem tendinta de a copia comportamentul si alegerile oamenilor care ne-au influentat foarte tare. Desi poate aduce si beneficii, acesta nu este intotdeauna un lucru bun. Daca o persoana isi cunoaste foarte bine abilitatile, va sti exact ce i se potriveste si ce nu. Ajutandu-l pe cel mic sa isi descopere inclinatiile, il vei ajuta sa aleaga un drum pe care ii va fi usor sa-l urmeze. Modul in care creierul este configurat difera de la o persoana la alta. Unii indivizi sunt maestri cand vine vorba de exprimare, unii vad lumea in cifre, iar altii o vad in emotii. In 1983, psihologul american Howard Gardner a dezvoltat Teoria inteligentelor multiple. Gardner afirma ca exista cel putin sapte tipuri de inteligenta printre care cele mai des intalnite sunt: inteligenta vizualspatiala, inteligenta logico-matematica, inteligenta verbal-lingvistica, corporal-kinestezica, interpersonala sau muzicalritmica.

Jocuri si concursuri
Intotdeauna este nevoie de ochiul unui specialist. Inscrie-l pe copilul tau la concursuri si diverse competitii in care ii sunt testate abilitatile. Fie ca este vorba de un concurs de pictura, muzica sau chiar un concurs sportiv, specialistii din juriu pot observa acea "licarire" in rezultatele celui mic. Valorificate, aceste abilitati personale ii pot aduce succesul si il pot indreapta pe un drum pe care ii va fi usor sa-l urmeze. Cu cat mai devreme, cu atat mai bine. Rezultatele scolare pot fi un indiciu, dar nu sunt intotdeauna obiective. Un copil se poate simti atras de unele discipline din simplul motiv ca profesorul este ingaduitor sau simpatic, sau ajunge sa urasca anumite materii pentru ca isi uraste dascalul. Un exemplu este Eistein, care in timpul scolii a avut rezultate mediocre si chiar slabe la matematica.

Stimularea adecvata
Sunt extrem de rare cazurile in care un copil care abia stie sa mearga sau sa vorbeasca incepe sa faca lucruri extraordinare, pur si simplu din senin. Pune-i celui mic muzica inca din primele luni de viata. Unele studii au evidentiat faptul ca muzica, in mod deosebit cea clasica, contribuie la dezvoltarea perceptiei copiilor si stimuleaza anumite zone ale creierului. De asemenea, in primii ani de viata, citeste-i povesti, arata-i cat mai multe imagini, alege jocuri care ii stimuleaza creativitatea si evita jocurile care tind sa instaleze rutina.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=13805

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum il tii pe micut departe de televizor?
Scris de Greta Harja

Pentru cateva saptamani bune de-acum inainte, ati scapat amandoi de cea mai mare corvoada: efectuarea lectiilor. Ai putea crede ca, o data cu vacanta, ai scapat de toate problemele si ai si tu dreptul la putina liniste... Dar numai in aparenta, intrucat acum ai de-a face cu alt gen de provocari. Daca ar fi sa-l intrebi pe prichindelul tau, nu si-ar dori decat sa poata sta in fata televizorului (si dupa caz, a computerului) cat este ziua de lunga. In mintea lui, nu exista nici un impediment pentru acest lucru: a scapat de obligatiile scolare, si sunt o multime de programe de desene animate, respectiv jocuri pe calculator, pe care abia le asteapta. Nu cred ca mai este necesar sa-ti spun ca acest lucru se poate dovedi nociv pentru el; intrebarea este cum il poti indeparta fara ca acest lucru sa genereze proteste, smiorcaieli, mici "razmerite" adhoc si asa mai departe... Iata cateva sfaturi care te pot ajuta in aceasta privinta. In timpul zilei, tine televizorul inchis. De multe ori se intampla ca micutul sa se instaleze in fata televizorului doar pentru ca nu are altceva mai bun de facut si tocmai ruleaza ceva care i-a atras atentia. Poti preveni acest lucru tinand televizorul inchis, iar daca te intreaba unde este telecomanda, prefa-te ca nu stii... Este un moment propice pentru a-i propune altceva - un joc in aer liber, o "convocare" a prietenilor sai pentru a se juca impreuna, o carte de colorat si asa mai departe. Computerul "s-a defectat"... Nu e o solutie prea "ortodoxa", dar pana cand il vei smulge din mirajul jocurilor pe calculator, ar putea sa functioneze. Pana cand va fi "reparat", ii poti propune multe alte activitati deconectante si este posibil sa-i acorde mai putina atentie decat pana atunci. Nu uita ca esti un model. Daca in fiecare seara te instalezi la televizor cu un castron de chipsuri apetisante la indemana, n-ar trebui sa te miri sau sa te enervezi cand micutul va proceda similar. Imitatia este foarte pronuntata la aceasta varsta. Bineinteles, nu vei cadea in extrema cealalta. Te poti uita la stiri, la un film interesant, avand in felul acesta un bun punct de pornire pentru discutia "Ce merita si ce nu a fi urmarit la televizor", vorbindu-i copilului despre importanta selectarii programelor. Variante, variante si iar variante. Daca va avea de ales, lucrurile vor fi mult mai simple: nu-i mai lasa timp pentru televizor sau calculator! Chiar daca tu lucrezi, cu siguranta este cineva acasa care-l supravegheaza pe micut, o persoana de incredere careia ii poti trasa instructiunile de rigoare. Cand vine acasa din parc, unde s-a jucat pe saturate cu alti copii, foarte probabil nu va mai avea nici un chef de televizor. Sau nu va mai avea putere, doborat de somn... Televizorul ca mijloc de recompensa. Un alt mijloc de a gestiona volumul de timp alocat televizorului este de a folosi aceasta ca sistem de recompensa. "Dupa ce-ti termini curatenia in camera ta, poti sa te uiti la televizor". De asemenea, in masura in care acest lucru este posibil, n-ar fi o idee rea sa te uiti la televizor impreuna cu el. Poti folosi acest prilej pentru a-i da o serie de lectii de viata pornind de la actiunile personajelor.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5139

3/14/2010

Page 1 of 1

Temele pentru acasa nu sunt numai responsabilitatea copilului...
Scris de Greta Harja

Ai putea considera ca temele reprezinta, in exclusivitate, obligatia copilului, asa incat nu trebuie sa te implici. Partial, este adevarat, insa nu in totalitate. Daca vei sti sa gestionezi modul in care il ajuti, efectuarea temelor s-ar putea transforma din corvoada - asa cum o percep majoritatea copiilor - intr-o experienta cat se poate de interesanta, cu efecte benefice si de care nu incearca sa scape cat mai repede cu putinta. Bineinteles ca acest lucru nu presupune, nici pe departe, un transfer al sarcinilor. Astfel incat pentru nimic in lume nu-i vei face tu compunerea, exercitiile la matematica sau plansa la desen. Insa poti sa-i fii in preajma ori de cate ori are nevoie de tine, raspunzandu-i la intrebari, dandui sugestii si monitorizandu-i, astfel, progresele facute. In principiu, asigura-te ca micutul beneficiaza de toate conditiile optime pentru a putea sa-si pregateasca lectiile. In camera trebuie sa fie ordine, jucariile nu au de ce sa fie pe masa de lucru, pozitia biroului va fi astfel incat lumina vine din fata (si nu din lateral sau din spate), si are la dispozitie toate rechizitele necesare, pentru a nu fi nevoit sa se ridice de la masa in repetate randuri, ceea ce i-ar perturba concentrarea. Nu este cazul sa intri permanent in camera de studiu, intrebandu-l daca se descurca sau cat mai dureaza pana cand termina. Este suficient sa stie ca esti acolo si ca, in caz de nevoie, iti poate cere sfatul. Pe de alta parte, daca esti de parere ca pregatirea lectiilor ii ia prea mult timp, discuta cu el si intreaba-l daca are nevoie de ajutor. Unii copii se adapteaza mai greu ritmului de lucru, altii sunt mai pedanti, iar altii sunt ceva mai delasatori. Este bine sa stabilesti cu precizie in ce categorie se incadreaza micutul. Exista posibilitatea ca prichindelul sa iti spuna, in repetate randuri, ca nu are de facut lectii. Este adevarat, cateodata se mai intampla si asa. Cel putin in prima faza, sau daca acest lucru nu se intampla prea des, nu ai motive sa-l suspectezi. In cazul in care povestea se repeta, ar fi bine sa discuti cu invatatoarea si sa te asiguri ca asa stau lucrurile. Oricum, daca nu ai o dovada certa ca micutul incearca sa se sustraga de la obligatiile care-i revin, nu il controla in caiete sau carti. Sau nu fara a-i spune in prealabil ce intentionezi. Daca isi da seama singur ca a fost controlat, risti sa-si piarda increderea in tine.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5185

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum supravietuiesti daca micutul tau este prea... temperamental?
Scris de Greta Harja

In primul moment, ai fi tentata sa spui: "Dar nici nu mi-as putea dori mai mult!". Da, poate ca la inceput asa si este. Ce te faci insa atunci cand esti prea obosita sau prea ocupata, iar prichindelul este pur si simplu prea incapatanat si tine sa-si impuna, cu orice pret, punctul de vedere? Chiar daca ti se pare greu de crezut, copiii pot avea accese de furie care uneori ajung sa te sperie. Aceasta este de oicei varianta "in extremis", cand rugamintile, rasfatul si inevitabilul plans nu au dat nici un rezultat. Este cu atat mai grav atunci cand nici una dintre masurile pe care le iei nu este eficace. Oare micutul tau are vreo problema de comportament? Specialistii americani in psihologia copilului te asigura ca nu se pune problema astfel. Un copil temperamental este doar putin mai sensibil, mai perceptiv si mai energic decat altii. Prin urmare, te-ai putea gandi, pentru inceput, la o modalitate prin care sa-si consume excesul de energie. In context, sportul nu este deloc o idee rea - mai ales saritul coardei sau jogging-ul. Nu sunt recomandate, deocamdata, sporturile de echipa (copilul se va enerva daca va ajunge la concluzia ca ceilalti coechipieri nu-si dau interesul pe teren si, tinand cont de temperamentul sau mai aprins, pot aparea conflicte). Uneori, copilul se poate arata refractar fata de anumite actiuni si lucruri pe care trebuie sa le faca (nu accepta un nou fel de mancare, nu vrea sa mearga la scoala in prima zi, daca tocmai v-ati mutat nu este deloc dispus sa-si faca noi prieteni, si asa mai departe). Este un mic incapatanat si nu este usor sa-l determini sa iasa din aceasta "carapace". In acest caz, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie, fara a ridica vocea. Principiul "putin cate putin" sau "incet si sigur" trebuie sa fie litera de lege in aceasta perioada. Pentru ca lucrurile sa fie si mai dificile, de multe ori un copil temperamental seamana cu... parintii sai. Ce sa faci, ereditatea isi spune cuvantul. Chiar daca-ti este greu, va trebui sa dai dovada de cat mai multa diplomatie si rabdare. Altfel spus, nu te enerva (si) tu. Tine cont si de faptul ca, uneori, astfel de manifestari nu constituie in fond nimic altceva decat o incercare a celui mic de a atrage atentia asupra lui. Analizeaza-te cu atentie si obiectivitate: nu cumva il neglijezi, fara sa-ti dai seama? Asa cum ti-am spus, copiii acestia sunt de regula foarte sensibili si prin urmare, mult mai usor de ranit. In lipsa de alta idee, au ales acest mijloc de a-ti atrage atentia. Cateodata trebuie sa remediem intai cauza si abia dupa aceea efectul.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5216

3/14/2010

Page 1 of 1

Copilul meu este timid. Cum il ajut?
Scris de Lena Rusti, psihoterapeut, in 24 iulie 2009

La unii copii se observa inca din primii ani de existenta o anumita timiditate, retragere. Ei se simt mai bine in preajma parintilor si nu prea vor sa socializeze cu strainii. Alti copii incep prin a fi foarte sociabili in primii ani, insa odata ce isi largesc mediul familial si incep scoala sau gradinita, isi schimba total comportamentul si devin foarte timizi si retinuti. In ambele cazuri, parintii incep de multe ori sa fie ingrijorati, dandu-si seama ca prin acest comportament copilul pune presiune de fapt asupra adultului sa isi asume o parte din responsabilitati. Copilul nu face anumite lucruri din jena sau frica si adultul se simte obligat sa le faca in locul sau. Prin timiditate, copilul incepe sa se izoleze, ajunge chiar sa fie ridiculizat, caci copiii pot fi foarte rai, si acest lucru ii va putea influenta intregul sau comportament ulterior si modul in care se va raporta la lume.

Daca ai un copil timid, incepe cat mai curand sa il ajuti:
Nu ii incuraja timiditatea De exemplu, unii parinti vorbesc de fata cu copilul despre cat de timid e acesta. El poate interpreta asta ca o calitate speciala, pe care va dori in mod firesc sa o intareasca, in niciun caz sa scape de ea. Chiar daca vorbim de timiditate in mod reprobator, copilul poate avea tendinta de a-si intari timiditatea, pentru a ne demonstra ca nu este iesire din asta. Lauda-l atunci cand are initiativa Incurajand comportamentele bune si incercand sa nu le observam pe cele in care este foarte timid, il vom ajuta sa se directioneze spre comportamentul constructiv. Fara sa isi dea seama, va capata incredere in fortele sale si in capacitatea de a face diverse lucruri. Intareste-i increderea in el insusi Acest lucru se face prin discutii, prin observarea comportamentului copilului si surprinderea lucrurilor care ne dau voie sa facem aprecieri la adresa lui. Nu incerca sa il minti sau pacalesti folosind cuvinte generale si lipsite de sens, caci copilul va simti acest lucru. El are nevoie de incredere si pentru asta are nevoie de suportul tau real. Fii acolo, pentru ca are nevoie de tine nu pentru a face lucrurile in locul lui, ci pentru a-i da incredere ca le poate face singur. Multi copii devin timizi tocmai pentru a nu pierde legatura, aproapierea fizica cu unul dintre parinti. Securizandu-ti copilul si dandu-i incredere in el, timiditatea va disparea de la sine, caci nu va mai avea nevoie nici de tine, nici de ea, in acele situatii. Daca mediul este foarte ostil, poate e bine sa faci anumite schimbari. De exemplu, daca copilul este intr-o clasa in care deja este ridiculizat de toti colegii si se simte prea mic si timid pentru a face fata, nu il forta sa fie ceea ce nu este. Schimband clasa si ajustandu-si in acelasi timp comportamentul va putea capata incredere in el. Discuta deschis cu el pe tema timiditatii sale Incurajeaza-l sa vada lucrurile si altfel. Atunci cand esti mic, totul pare o catastrofa si suferinta e pe masura. Nu ii ridiculiza emotiile, incearca doar sa il ajuti sa le vada el insusi in mod putin diferit. Spune-i povesti de viata Nici macar nu trebuie sa fie toate adevarate. Pentru copii, povestile sunt foarte importante si gasesc de multe ori in ele resursele necesare pentru a face schimbarile de care au nevoie. Ai rabdare sa faca aceste lucruri in ritmul sau si nu te speria ca il pierzi daca devine prea independent. Esti si vei fi mereu parintele lui si oricum va avea mereu nevoie de tine.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=14362

3/14/2010

Page 1 of 1

Evita sa ridici tonul la copilul tau
Scris de Greta Harja

Realistic vorbind, este aproape imposibil sa nu-ti pierzi din cand in cand calmul, ajungand sa te rastesti la micutul tau sau chiar sa tipi la el. Este normal, pana la urma, daca - sa zicem - tu esti foarte ocupata, iar el tocmai atunci iti solicita atentia. Numai ca atitudinea ta nu va avea rezultatul scontat: copilul nu numai ca nu te va lasa in pace, dar va incepe sa se smiorcaie, pe un ton in cresecendo. Nu numai ca n-ai timp sa termini ce faceai, dar acum trebuie si sa-i acorzi atentie si sa-l impaci... Bineinteles ca nu este o solutie si ca ar trebui sa procedezi altfel. Secretul consta (din nou) in stilul de comunicare. Rezonabil vorbind, nu te poti astepta ca micutul sa inteleaga faptul ca pur si simplu nu ai acum timp pentru el. La varsta lui, nu prea stie ce inseamna "Nu" si, adesea, copiii ajung sa se simta respinsi emotional de parinti. Tocmai de aceea trebuie sa gestionezi altfel situatia... Mesajul de tip "Eu" Acest tip de mesaj este foarte eficient in comunicarea cu micutii si este format din trei parti: "eu simt...", "cand" si "de ce". In exemplul despre care vorbeam mai sus, ai putea spune astfel: "Eu sunt nemultumita cand ma intrerupi din lucru, pentru ca trebuie sa termin cat mai repede". De ce da rezultate acest tip de mesaj? Pentru ca te mentine pe tine in centrul atentiei: acestea sunt sentimentele tale. Nu invinuiesti pe nimeni (si acesta din urma este un aspect esential: nu-l acuza pe copil). Doar iti exprimi punctul de vedere asupra unei situatii si micutul va intelege ca nu esti suparata pe el. Accentueaza latura pozitiva Un alt mijloc la care poti recurge este de a evita exprimarea negativa cand discuti cu micutul. De pilda, in loc sa spui "Nu-ti mai imprastia jucariile prin toata casa", poti formula astfel: "Locul acestor jucarii este in cutia lor". Aparent nu e o diferenta semnificativa intre cele doua propozitii, dar cuvintele au un impact puternic asupra copilului, care, de cate ori aude o fraza care incepe cu "Nu...", simte ca i se face un repros si devine instinctiv ostil sau se intimideaza. Gesturile fac mai mult decat vorbele... Inclusiv (sau mai ales) in relatia cu micutul. Aminteste-ti ca, indiferent ce ai spune, starea ta de spirit este cel mai bine reflectata prin intermediul comunicarii nonverbale. Si aceasta, oricat de mult ai incerca tu sa-ti stapanesti reactiile. De exemplu, il vezi pe prichindel ca tocmai a varsat din nou laptele pe masa - iti impui sa te stapanesti si sa nu-l critici. "Mami, esti suparata?". "Nu. Nu sunt suparata", zici printre dinti. Ei bine, nu te mira daca micutul isi rasfrange buza inferioara si incepe sa planga... Da, a simtit care este starea ta de spirit: copiii sunt mai sensibili decat iti imaginezi. Aceasta ca sa nu mai spunem ca un astfel de comportament il deruteaza: pe de o parte sustii ca nu este nici o problema, dar pe de alta parte gesturile tale "spun" cu totul altceva... Prin urmare, ai grija ca mesajul verbal si cel nonverbal sa exprime acelasi lucru.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5203

3/14/2010

Page 1 of 1

Copiii si treburile casnice
Scris de Greta Nita

Din motive lesne de inteles, majoritatea oamenilor aleg ziua de sambata ca fiind destinata asa-numitelelor probleme administrative: curatenie, cumparaturi, spalatul si calcatul rufelor. De obicei, adultii isi impart fara probleme sarcinile intre ei si fiecare stie foarte bine ce are de facut. Dar ce fac in timpul acesta copiii? Depinde... unul se uita la desene animate, altul a scos niste jucarii, unul vrea sa mearga in parc, altul tocmai incepe un joc pe calculator. Situatiile difera in functie de varsta si cheful prichindeilor, dar un numitor comun exista, totusi: nici unul nu pare deloc dispus sa contribuie la treburile casei; mai mult decat atat, se pare ca nici nu le trece prin cap asemenea idee. O asemenea atitudine nu ar trebui sa fie nici sanctionata - in fond, poate copilul nu stie cum ar putea fi de folos, iar cat despre spiritul de initiativa, sa fim ingaduitori, poate ca este prea devreme sa ai pretentii - insa, cu siguranta, nici incurajata. In functie de puterile si aptitudinile sale, copilasul ar trebui deprins sa-si asume niste sarcini. De altfel, majoritatea expertilor considera ca implicarea in treburile casnice se va dovedi foarte benefica pentru prichindei. In primul rand, este vorba despre o chestiune care tine de latura psihica si dezvoltarea emotionala a copilului. Argumentul este simplu: asa cum fiecare dintre noi avem nevoie sa simtim ca suntem apreciati, iubiti si respectati, la fel avem nevoie sa stim ca ne putem face utili. In caz contrar, sechelele ar putea fi dintre cele mai serioase. Dincolo de acest aspect, exista si alte urmari pozitive. Iata cateva dintre ele: Treburile casnice responsabilizeaza pe oricine. Iar asta se invata de la varste fragede. Este momentul ca micutul sa inteleaga felul in care se desfasoara lucrurile in casa; poate ca in acest mod, se va gandi de doua ori inainte sa-si lase jucariile imprastiate prin toata casa. Nu de alta, dar el este cel care le va strange pe toate si le va pune la locul lor. A face ordine in casa reprezinta un prim pas catre ceea ce inseamna asumarea unei sarcini, eventual intr-o perioada de timp data. Va avea nevoie de aceasta disciplina a muncii, atat la scoala cat si mai tarziu, in viata. Pana la urma, s-ar putea dovedi o activitate nostima, de natura sa-i faca placere micutului si care sa il distreze. Aici intervine de fapt si rolul tau: nu trebuie sa-i dai de inteles ca micile treburi pe care le are de facut ar reprezenta o corvoada sau - si mai rau - vreo pedeapsa.

Cele mai frecvente greseli ale parintilor
Poate ca ai incercat deja sa-l faci pe cel mic sa devina harnic, dar, din diverse motive, nu ai reusit. Oare de ce se intampla asta? Ei bine, o prima explicatie posibila ar putea fi ca esti perfectionista si ii ceri mai mult decat este el acum in masura sa faca. In aceasta situatie, nu il certa. Se va demobiliza, va ajunge la concluzia ca te-a dezamagit si ii va disparea orice buna dispozitie sau chef de treaba. In primul rand, este important sa-i arati ce are de facut si dupa aceea sa faceti impreuna treaba respectiva. Astfel, te asiguri ca a inteles si pentru el va fi important sa vada ca te implici. Bineinteles ca va fi foarte mandru ca ai incredere in el si se va stradui sa duca sarcina la bun sfarsit. Chiar daca felul in care si-a indeplinit misiunea este departe de a fi multumitor (ceea ce se intampla frecvent la inceput), rezista ispitei de a te duce si a face tu insati. Copilul nu trebuie sa te vada, pentru ca va fi foarte dezamagit. Desigur, asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i atragi atentia, dar abtine-te pana la urmatoarea ocazie. Iar atunci cand ii explici, ar fi bine sa eviti formularile gen "Este foarte bine, numai ca..." sau "Apreciez faptul ca te-ai straduit, dar...". Micutul va simti ca nu esti multumita si risca sa se inchida in sine si sa se descurajeze. O alta greseala pe care o fac unii parinti este aceea de a nu sufla un cuvant pana cand copilul nu si-a incheiat treaba. Dar poate ca are nevoie sa fie incurajat si laudat pentru faptul ca isi da silinta si asa ar trebui sa faci. De altfel, procedand astfel, poti sa-l corectezi daca este cazul, fara a-l submina.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=9193

3/14/2010

Page 1 of 1

Cum procedezi daca micutul tau este prea vorbaret?
Scris de Greta Harja

Ar putea parea un paradox la prima vedere, si cand auzi aceasta intrebare, in primul moment te gandesti ca nu ti-ai putea dori altceva. Altceva decat un copilas sanatos, vioi si foarte vorbaret, care sa te intrebe de ce este cerul albastru, de ce merg masinile pe strada si alte asemenea lucruri, care te fac sa zambesti si in acelasi timp, te pun in incurcatura si iti solicita imaginatia. Intr-adevar, in cea mai mare parte a timpului asa stau lucrurile. Dar nu este deloc exclus ca intr-o buna zi sa simti ca nu mai poti, ca nu mai ai rabdare, ca rezervorul tau de imaginatie a secat. Pe de o parte, e firesc ca se intampla acest lucru, mai ales daca nu mai ai copii si deci, nici experienta unor situatii similare. Pe de alta parte insa, daca nu stii sa gestionezi momentul respectiv si te rastesti la copilas, ai putea face mai mult rau decat iti imaginezi. Micutul se va intreba ce a gresit, nu va putea sa inteleaga si ulterior isi va reprima poate curiozitatea. "Premisele" dezvoltarii unor complexe pot fi puse tocmai din acest motiv, aparent banal... Pentru copilasul aflat, din toate punctele de vedere, la inceput de drum, lumea este o roata de cascaval, iar el este un soricel. Ai inteles, desigur, sensul acestei metafore... Totul este nou si cat se poate de interesant pentru el, iar unica sursa a nelamuririlor si enigmelor sale esti chiar tu. Bineinteles ca este emotionat de ceea ce i se intampla si de aceea deseori nu este multumit de raspunsurile primite si insista sa i se dea mai multe explicatii. A-ti face timp pentru a discuta cu micutul tau este esential, inclusiv din punctul de vedere al dezvoltarii vocabularului. Aceasta pentru ca, de fiecare data cand ii explici de ce uzi florile, de ce canta pasarelele sau de ce ploua, il ajuti in doua directii: ii dezvolti vocabularul si ii facilitezi intelegerea legaturii dintre cuvinte si fapte. Tocmai de aceea, nu-i spune niciodata ca nu stii un anumit lucru (inclusiv pentru ca te va privi cu inocenta si va intreba "de ce nu stii?"). Micutul trebuie sa stie, sau mai bine-zis sa simta, ca poate sa comunice ori de cate ori doreste si simte nevoia sa primeasca lamuriri. Acest lucru este important si pentru dezvoltarea sa emotionala, si pentru increderea pe care o va avea in sine mai tarziu. Cu cat este mai vorbaret, cu atat trebuie sa-i stimulezi si mai mult comunicativitatea, citindu-i povesti, detaliindu-i tot ceea ce faci si stimulandu-l. Basmele pot reprezenta un excelent punct de pornire pentru discutii constructive, in care micutul se va antrena bucuros. In functie de context, poti face diferite conexiuni cu situatii reale. Toate acestea il vor ajuta pe copilas inclusiv sa fie sociabil, cand va merge la gradinita si sa colaboreze cu alti copii. Este bine sa folosesti inclusiv jucariile, ca baza a comunicarii. Ursuletul vorbeste cu papusa, pisicuta si catelusul de plus se duc la plimbare... Tocmai de aceea iti spuneam ca, practic vorbind, nu ai voie sa "abdici" nici un moment de la rolul de interlocutor al micutului. De altfel, tine cont de faptul ca aceasta situatie nu va dura la infinit... Pe masura ce trece timpul si micutul tau creste, dezvoltandu-se si acumuland noi experiente, micile descoperiri de fiecare zi nu vor mai fi atat de emotionante si nu va mai simti mereu nevoia sa ti le impartaseasca. Nu inseamna ca ar fi survenit vreo problema; inclusiv acest lucru face parte din evolutia sa.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=5152

3/14/2010

Page 1 of 2

Copilul tau vorbeste urat?
Scris de Georgiana Dorobantu

Esti socata! In ciuda tuturor eforturilor tale de a-ti controla limbajul in fata copilului, pe neasteptate, cel mic a inceput sa foloseasca cuvinte urate. De ce? Desi parintii isi asuma adesea responsabilitatea pentru vorbele urate rostite de copiii lor, cei mai multi copii invata astfel de cuvinte de la televizor sau de la prieteni. Iata cateva cauze pentru care cei mici incep sa vorbeasca urat: Nu cunoaste semnificatia Un copil destul de mic (3-5 ani) va rosti cuvinte pe care le-a auzit, chiar daca nu cunoaste semnificatia cuvantului sau expresiei respective. Daca nu stie ce inseamana, va rosti cuvintele cu seninatatea si inocenta specifice varstei. Este important sa inveti cum sa recunosti astfel de cazuri, daca cel mic vorbeste urat fara sa stie ce spune sau o face in cunostinta de cauza, pentru a-si exprima furia, nemultumirea, etc. Daca recunosti de ce vorbeste astfel, vei putea sti cum sa reactionezi. Este destul de traumatizant pentru un copil sa observe reactia ta de profunda nemultumire, cand nu isi da seama cu ce a gresit. De acea, trebuie sa ii explici ca nu are voie sa foloseasca cuvantul respectiv si sa ii explici de ce. Teribilism De cele mai multe ori, cuvintele nepermise ii "atrag" pe copii numai pentru ca sunt nepermise. Pentru ei este o modalitate de a-si manifesta independenta si de a-i soca pe adulti. In astfel de cazuri este vorba de o problema de comportament cauzata adesea de o constrangere prea mare din partea adultilor. Furia Copilul tau poate vorbi urat pentru ca este extrem de nemultumit. Considera ca singura modalitate de a te face sa-i intelegi nemultumirea este aceea de a se exprima prin astfel de cuvinte. Situatii de acest gen pot aparea pentru ca adultii nu acorda prea multa atentie nevoilor copilului. Considerand ca a apelat la toate modalitatile "delicate" de a te convinge, in final isi va manifesta nemultumirea profunda printr-o criza de furie in care se pot strecura si cateva vorbe urate, pe care de obicei nu le spune. Grupul de prieteni La gradinita sau la scoala, copilul tau intalneste o multime de alti copii, cu tot felul de manifestari atitudinale. Dorind sa se integreze, va incerca sa imite comportamentul celor din jur, chiar daca asta inseamna sa adopte un limbaj cu care nu a fost obisnuit acasa. In astfel de cazuri este important sa ii explici care sunt regulile "integrarii" intr-un grup, si anume ca nu este necesar sa copieze comportamentul celorlalti pentru a fi acceptat. De asemenea, este important sa-i monitorizezi grupul de prieteni si sa interzici, daca este nevoie, sa faca parte din grupul respectiv. Care sunt solutiile? Nu reactiona exagerat In primul rand nu trebuie sa reactionezi exagerat. In unele cazuri, cum sunt cele in care copiii vorbesc urat pentru a soca, faci mult rau reactionand exagerat pentru ca ii oferi copilului ceea ce isi dorea: indignarea ta. Comunicarea este esentiala Trebuie sa dezvolti impreuna cu copilul tau o relatie bazate pe comunicare eficienta. Multi parinti gresesc crezand ca au dreptul sa-si impuna vointa pentru ca "sunt parinti" si atat si nu considera necesar sa ii ofere copilului argumente. Discutii de genul "Nu ai voie sa faci asta pentru ca asa spun eu" sunt de-a dreptul nocive atat pentru comportamentul prezent al copilului, cat si pentru viitorul sau ca adult. De asemenea, limitarea la a-i spune ca nu are voie sa spuna anumite cuvinte "pentru ca nu e bine", "nu e frumos", etc., cu siguranta nu-l va convinge.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6162

3/14/2010

Page 2 of 2

Trebuie sa ii spui si de ce nu este bine. Controleaza mediul in care traieste copilul tau Nu poti sta alaturi de copilul tau tot timpul. Dar poti sa controlezi anumite medii care ii pot dauna. De exemplu, daca iti lasi copilul la bunici sau la rude, discuta cu persoanele in grija carora il lasi sa isi cenzureze limbajul in fata lui. De asemenea, accesul la televizor si la internet trebui sa fie limitat.

http://www.eva.ro/print_article.php?article_id=6162

3/14/2010

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->