Studiul 12 13-19 iunie

Comunitatea
Pentru studiul din această săptămână, citeşte:
Gen. 11,1-4; 12,1-3; 1 Cor. 12,12-27; Efes. 4,1-13; Apoc. 22,1-6.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte,
mădularele Lui.” (1 Corinteni 12,27)
Oamenii sunt fiinţe sociale. Dumnezeu ar fi putut să creeze o sută de
milioane de fiinţe umane care să trăiască izolate una de cealaltă şi să-şi
urmărească propriile scopuri. Însă El a creat la început un bărbat şi o fe-
meie şi a declarat că nu este bine ca omul să fie singur. Bărbatul şi femeia
se completau unul pe celălalt. Ei trebuiau să se înmulţească şi să aducă la
existenţă o familie formată din mai mulţi membri care, la rândul lor, aveau
să formeze alte familii şi alte grupuri sociale.
Unul dintre cele mai importante grupuri sociale din care pot face parte
oamenii este biserica. Din nefericire, mulţi nu mai recunosc beneficiile
sociale pe care le aduce apartenenţa la o biserică. Fără îndoială că bi-
serica este mai mult decât un club pentru bărbaţii şi femeile cu aceleaşi
preocupări. Biserica este o comunitate de credincioşi care au în comun
experienţa mântuirii şi care recunosc că Hristos este Domnul lor.

Scurtă prezentare a studiului: A crede şi a aparţine sunt două noţiuni

înrudite. Dumnezeu vrea să facem parte din comunitatea pe care El a for-
mat-o. Este un privilegiu să faci parte din această comunitate, dar această
apartenenţă presupune şi unele responsabilităţi. Fiecare dintre noi putem
contribui în modul nostru specific la închegarea trupului lui Hristos.
Studiul 12

Pentru studiul Bibliei la rând: Iov 35 – Psalmi 35

139
 Duminică, 14 iunie Dumnezeu vrea să formeze un popor
În Geneza 11 se găseşte relatarea despre un experiment legat de
un edificiu comunitar neautorizat de Dumnezeu. După potop, urmaşii
supravieţuitorilor din arcă au luat decizia de a se uni şi de a construi o
cetate şi un turn, undeva în partea de sud a Irakului de astăzi. Dumnezeu
a fost foarte nemulţumit văzându-i, întrucât nu aceasta era voia Sa. Totuşi,
în capitolul următor – în Geneza 12 – ideea de comunitate este adusă din
nou în discuţie, dar într-un sens pozitiv. Dumnezeu i-a spus lui Avraam
(care pe atunci se numea Avram) că dorea să aducă la existenţă un popor
care să fie al Lui.
1. Care este deosebirea principală între iniţiativa de a construi Turnul Ba-
bel şi planul lui Dumnezeu de a face din Avraam şi din urmaşii acestuia
poporul Său? Compară Gen. 11,1-4 cu Gen. 12,1-3.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Începând cu chemarea lui Avraam, Vechiul Testament are în cen-
tru experienţele poporului lui Dumnezeu, eşecurile şi biruinţele aces-
tuia. Poporul Israel avea rolul de a-L face cunoscut celorlalte popoare
pe Dumnezeul legământului lor. Ei trebuiau să pregătească astfel calea
pentru venirea lui Mesia. Se ştie că Israelul, ca popor, nu a reuşit să îşi
îndeplinească această misiune. Când a venit, Mesia a fost respins şi dat la
moarte ca un criminal, de către conducătorii care ar fi trebuit să Îl întâm-
pine ca pe Răscumpărătorul lor. Totodată însă, mulţi au rămas credincioşi
Domnului şi au alcătuit un nucleu din care avea să se formeze mai târziu
Biserica Creştină.
2. Citeşte 1 Petru 2,9.10. Ce mesaj ne transmit aceste versete?
______________________________________________________________
Poporul lui Dumnezeu din Noul Testament este format din evrei şi din
neamuri, din bărbaţi şi femei din orice popor, limbă sau neam. La fel ca
Israelul din Vechiul Testament, el are acum responsabilitatea de a le vorbi
oamenilor despre harul divin. La fel ca Israelul din vechime, el constituie
o comunitate specială de credincioşi.
Studiul 12

Ce asemănări există între vechiul Israel şi biserica din zilele noastre? Ce

lecţii putem învăţa de la cei din vechime? Ce greşeli trebuie să evităm?

140
 Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului în legătură cu membrii grupei:

La nivelul cunoştinţelor: Să explice că a face parte din comunitatea
bisericii înseamnă a avea anumite responsabilităţi faţă de biserică
şi faţă de lume.
La nivelul sentimentelor: Să aibă sentimentul apartenenţei la biserică
şi să considere că această apartenenţă este un privilegiu.
La nivel practic: Să-i motiveze să facă tot ce ţine de ei, ca să menţină
unitatea bisericii în Hristos.

SCHIŢA STUDIULUI:
I. O comunitate responsabilă (1 Petr. 2,9.10)
De-a lungul istoriei biblice, Dumnezeu a avut un popor ales. În
Vechiul Testament, poporul Său era Israelul. În Noul Testament
era biserica primară. Astăzi, noi suntem poporul ales al lui Dumne-
zeu şi avem răspunderea de a fi ispravnici buni ai bisericii Lui. Ne
îndeplinim noi această responsabilitate?

II. Comunitatea lui Hristos (Efes. 4,16)

A. În versetul acesta, care este şi textul de memorizat de săptămâna
aceasta, biserica este numită trupul lui Hristos. Fiecare parte a tru-
pului are un anumit scop. Care este locul tău în trupul lui Hristos?
Cum pot colabora diferitele părţi ale corpului? Cum pot colabora
membrii bisericii tale în mod mai eficient?
B. Luând în considerare faptul că faci parte din trupul lui Hristos, cum
poţi să contribui personal la răspândirea Cuvântului?

III. O comunitate unită (Efes. 4,3-6.11-13)

Isus Hristos este principalul liant al bisericii. Însă unitatea este
obţinută şi prin sprijinul şi încurajarea reciprocă a membrilor; bi-
serica în care există divergenţe profunde poate ajunge la destrămare.
Ce poţi să faci pentru a promova unitatea în biserica ta locală?

Rezumat: Suntem membri ai trupului lui Hristos şi avem privilegiul

de a-L sluji ca o familie unită. Să nu uităm care este ţinta noastră şi să
menţinem adevărata unitate în Hristos.
Studiul 12

141
 Luni, 15 iunie Privilegiul apartenenţei
Pedagogul şi scriitorul american Laurence J. Peter spunea odată:
„Dacă mergi la biserică, nu înseamnă neapărat că eşti creştin, tot aşa cum,
dacă intri într-un garaj, nu eşti neapărat maşină!” A face parte cu adevărat
din biserica lui Hristos înseamnă mai mult decât să ai numele trecut în
registrul comunităţii. Înseamnă să înţelegi ce este biserica şi care este rolul
tău în ea.
În multe ocazii, Pavel îi numeşte pe credincioşi sfinţi (Efes. 1,1; Fil. 1,1;
Col. 1,2). Cuvântul acesta a căpătat în zilele noastre un sens pe care nu îl
avea în timpurile biblice. Sfinţii nu sunt oameni desăvârşiţi sau perfecţi; ei
nu sunt oameni care au fost declaraţi „sfinţi” după o procedură ecleziastică
îndelungată şi complexă, întreprinsă după moartea lor. „Pe Pavel [şi pe
alţi scriitori biblici], termenul sfânt nu-l ducea cu gândul la un vitraliu,
aşa cum ne duce pe noi astăzi. Sfântul nu era un creştin desăvârşit din
vechime, ci un om obişnuit, chemat şi pus deoparte de Dumnezeu, care
aparţinea comunităţii de credinţă.” – John C. Brunt, The Abundant Life
Bible Amplifier: Romans (Boise, Idaho: Pacific Press® Publishing Associa-
tion, 1996), pag. 42
3. Care este rolul principal al celor care fac parte din biserică – din „trupul
lui Hristos”? Care trebuie să fie relaţia dintre „sfinţi”? 1 Cor. 12,12-27
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Calitatea de membru nu este acordată doar pentru a realiza o statistică.
Fiecare membru al bisericii are de îndeplinit un rol unic şi are de adus
o contribuţie proprie. Dacă cineva este îndepărtat, apare o anumită
disfuncţie în sistem. În acelaşi timp, niciun membru nu poate pretinde că
rolul lui este cu mult superior rolului altuia. Simbolul trupului alcătuit din
mai multe organe ilustrează în mod excepţional acest adevăr. Unele părţi
ale corpului par a fi mai importante decât altele. Inima, creierul, plămânii
şi stomacul fac parte dintre organele vitale; totuşi buna funcţionare sau
disfuncţia unei mici glande se poate dovedi, la un moment dat, o chestiune
de viaţă şi de moarte.
Care este rolul care ţi se potriveşte în comunitatea locală? Eşti mulţumit
cu rolul acesta? Eşti invidios pe rolul altcuiva? Te asemeni mai degrabă cu
Studiul 12

un organ mort, disfuncţional? Sau încerci să preiei anumite roluri care nu îţi
aparţin? Cum te pot ajuta cuvintele lui Pavel să înţelegi mai bine ce rol ai?

142
 Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ
Ideea centrală pentru creşterea spirituală: Comunităţile de credinţă
au fost concepute de Dumnezeu să fie o binecuvântare atât pentru ele
însele, cât şi pentru lume.
Daniel a întâlnit-o pe doamna Georgeta la înmormântarea nepoatei
acesteia. Mai târziu, el a căutat o ocazie de a o încuraja şi de a o cunoaşte
mai bine. Au stat de vorbă despre moartea prematură a nepoatei ei, dar
apoi conversaţia a luat o altă turnură, când a întrebat-o dacă a observat
vreo schimbare în zona în care ea trăise toată viaţa.
– Fiule, a început ea, am văzut mai multe schimbări decât mi-am dorit.
Îmi amintesc că odată puteam să merg pe stradă noaptea târziu, fără
să-mi fie teamă, a spus ea, începând să-şi depene amintirile. Îmi amintesc
că mama mea şi alte câteva femei aveau grijă de proaspetele mămici când
îşi aduceau bebeluşii acasă. Adulţii aveau grijă de copii, iar copiii îi respec-
tau pe adulţi. Oamenii aveau grijă unii de alţii.
Apoi, a adăugat resemnată:
– Acum nu mai este aşa.
Doamna Georgeta deplângea dispariţia spiritului comunitar. În timp
ce vorbea, lui Daniel i-a venit ideea că Dumnezeu a creat biserica Sa toc-
mai pentru a veni în întâmpinarea acestei nevoi.
De discutat: Cere-le membrilor grupei să povestească despre ocaziile
în care au văzut la lucru spiritul comunitar şi spiritul de întrajutorare.

2. APROFUNDEAZĂ!
Comentariu biblic
I. Dumnezeu vrea să aibă un popor
(Citiţi, în cadrul grupei, Geneza 11,1-4 şi Geneza 12,1-3.)
Se poate considera că istoria biblică este o consemnare a eforturilor
lui Dumnezeu de a înfiinţa un popor care să Îl reprezinte pe El, şi nu in-
teresele lor personale. În Geneza 11,1-4, constructorii Turnului Babel au
format o comunitate cu unica intenţie de a se înălţa pe ei înşişi. De aseme-
nea, în Geneza 12,1-3 este surprinsă apariţia unei comunităţi. Dumnezeu
îl cheamă pe Avram şi îi făgăduieşte: „Voi face din tine un neam mare şi
te voi binecuvânta” (v. 2). Mai departe, El adaugă: „Îţi voi face un nume
mare” (v. 2).
Studiul 12

Dumnezeu vrea să facă din Avram un neam mare, cu un anumit scop:

„Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (v. 3). Comu-

143
 Marţi, 16 iunie Responsabilităţile membrilor
Apartenenţa la trupul lui Hristos este un mare privilegiu. Acest adevăr
este subliniat de un alt simbol: toţi facem parte din familia lui Dumnezeu.
„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!”
(1 Ioan 3,1) Însă privilegiile sunt însoţite de obicei de responsabilităţi.
4. Ce ne transmite simbolul bisericii ca trup al lui Hristos, în care fiecare
membru este o parte a acestui trup, cu privire la responsabilităţile indi-
viduale? Efes. 4,1-13
______________________________________________________________
„Toţi trebuie să acţioneze ca într-un mecanism bine structurat, în
care fiecare parte componentă depinde de cealaltă, dar are o activitate
distinctă. Fiecare îşi îndeplineşte rolul care i-a fost desemnat şi activita-
tea care i-a fost rânduită. Dumnezeu îi invită pe membrii bisericii Sale să
primească Duhul Sfânt, să trăiască în armonie şi în bună înţelegere unii
cu alţii, să îşi unească interesele în dragoste.” – Ellen G. White, My Life
Today, pag. 276
5. Ce alte responsabilităţi importante le revin membrilor bisericii? 1 Cor.
16,2; 1 Tes. 5,14.17.25; Evr. 10,25; 1 Petru 3,15
______________________________________________________________
Mulţi oameni trăiesc în societăţi bazate pe consum şi, prin urmare, au
tendinţa de a aduce mentalitatea de consum şi în biserică. Ei se întreabă
Ce îmi oferă biserica?, în loc să îşi pună întrebarea: Care poate fi contribuţia
mea în biserică, prin talentele şi prin darurile mele? În anul 1961, când a
fost desemnat preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy a rostit
următoarele cuvinte memorabile: „Nu întreba ce poate să facă ţara pen-
tru tine, ci întreabă ce poţi tu să faci pentru ţara ta.” Aceste cuvinte pot fi
aplicate şi la atitudinea noastră faţă de biserică. Deşi biserica face multe
pentru cei care o frecventează şi participă la activităţile ei, ar trebui ca,
mai întâi de toate, să ne punem mereu întrebarea: Ce să fac, ca să slujesc
mai bine? Cum pot să-i încurajez pe alţii? Cum pot să fiu un model pentru
tineri? Cum pot să contribui la crearea unei atmosfere spirituale plăcute,
în care oamenii să-şi găsească pacea sufletească şi împlinirea nevoilor?
Pune-ţi întrebările următoare şi analizează-ţi răspunsurile cu onestitate:
Studiul 12

Care este motivul principal pentru care vin la biserică? Ce primesc? Ce pot să
ofer?

144
 Comentarii pentru instructori

nităţile de credinţă sunt aduse la existenţă de Dumnezeu pentru a fi o

binecuvântare.
De discutat: Care sunt cauzele eşecului poporului Israel de a fi o bine-
cuvântare pentru lume? Cum putem noi, Israelul spiritual, să fim o bine-
cuvântare pentru lume? (Vezi 1 Petru 2,9.10.)
II. Privilegiul apartenenţei
(Citiţi, în cadrul grupei, 1 Corinteni 12,12-27.)
Probabil că niciun alt pasaj biblic nu surprinde mai bine decât 1 Corin-
teni 12,12-27, esenţa unităţii şi a egalităţii care trebuie să existe în tru-
pul lui Hristos, adică în biserică. Toţi membrii sunt importanţi, oricât de
neînsemnată ar părea contribuţia lor la trupul lui Hristos. Se pare că Pavel
vrea să argumenteze că „mădularele trupului care par mai slabe sunt de
neapărată trebuinţă. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină
cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă.” (1 Cor. 12,22.23)
De discutat: Ce atitudine ar trebui să aibă biserica faţă de membrii
care fac greşeli de natură morală sau etică?
III. Responsabilitatea apartenenţei
(Citiţi, în cadrul grupei, Efeseni 4,1-13; Matei 20,20-34.)
Credincioşii din Efes, cărora li se adresează Pavel în scrisoarea sa, erau
oameni obişnuiţi, care ajunseseră să-L cunoască pe Hristos ca Mântuitor şi
care învăţau cum să facă din El Domnul vieţii lor. În Efeseni 4,1-13, apos-
tolul Pavel îi roagă să se poarte „într-un chip vrednic de chemarea” (v. 1)
pe care au primit-o: să fie răbdători, blânzi, uniţi, gata să se roage, smeriţi şi
să îşi accepte rolurile pe care le-au primit de la Dumnezeu. Pavel a înţeles
în mod corect că, „în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui
Hristos” (v. 12), este necesar spiritul de sacrificiu. Acest spirit este o modali-
tate de pregătire a poporului lui Dumnezeu pentru lucrarea de slujire.
De discutat: Cum s-ar schimba bisericile noastre, dacă ne-am îndeplini
împreună responsabilităţile care ne revin ca membri, potrivit cu Evrei
10,25, 1 Tesaloniceni 5,14.17.25 şi 1 Corinteni 16,2?
IV. Unitate în diversitate
(Citiţi, în cadrul grupei, Ioan 14,6; Efeseni 4,3.13.)
Efeseni 4,13 îi invită pe membrii trupului bisericii să atingă un ideal
frumos: unitatea în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, pentru
Studiul 12

ca trupul să ajungă „la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii

lui Hristos”. Dacă acesta este finalul măreţ pe care îl doreşte Dumnezeu

145
 Miercuri, 17 iunie Unitate în diversitate
Mulţi creştini militează pentru realizarea unităţii între numeroasele
confesiuni. Ei vorbesc despre „scandalul” schismei şi al dezbinării şi
menţionează că Hristos le-a cerut urmaşilor Săi, în mod repetat, să rămână
uniţi. Unitatea este o temă importantă şi pentru Biserica Adventistă de
Ziua a Şaptea, care este ameninţată din interior de fragmentare şi de po-
larizare. Însă unitatea pe care o caută adventiştii nu poate fi redusă la uni-
tatea organizaţională sau la uniformitatea stilului de închinare şi a altor
ritualuri. Ea are un sens mai profund.
6. Care sunt trăsăturile principale ale adevăratei unităţi creştine? Ioan
14,6; Efes. 4,3.13
A fi una în Hristos înseamnă a fi una în adevăr. Hristos a spus despre
Sine că este Adevărul. Adevărata unire presupune un angajament comun
faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de învăţăturile lui fundamentale şi
o dorinţă comună de a le aplica. Însă ea nu presupune ca toţi membrii să
gândească la fel şi să se închine exact la fel. Ea nu anulează diversitatea
culturală care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează biserica din toată lumea.
7. Ce ne spune descrierea Noului Ierusalim cu privire la diversitatea care
caracterizează biserica lui Dumnezeu? Apoc. 21 şi 22,1-6; mai ales,
21,12-14.19.26 şi 22,2
Chiar dacă descrierea este în primul rând simbolică, Noul Ierusalim este
un loc real, pe care Dumnezeu îl creează pentru poporul Său. Ceea ce ne
surprinde atunci când citim aceste pasaje este sublinierea diversităţii. Şi nu
este de mirare, întrucât cei răscumpăraţi provin „din orice seminţie, de orice
limbă, din orice norod şi din orice neam” (Apoc. 5,9; Apoc. 7,9).
Popoarele care intră pe porţile Noului Ierusalim şi care vor locui pe
Noul Pământ sunt ca mlădiţele care cresc pe aceeaşi viţă-de-vie. „Între
mlădiţele viţei există diversitate, însă în această diversitate este unitate.
Toate mlădiţele cresc din acelaşi butuc. Toate mlădiţele îşi trag seva din
aceeaşi sursă. Dacă suntem mlădiţele adevăratei Viţe, între noi nu vor
exista dispute, lupte pentru supremaţie sau defăimări.” – Elen G. White,
General Conference Bulletin, 25 aprilie 1901
Dacă în ceruri va fi atâta diversitate, de ce există atât de multe conflicte
etnice în bisericile noastre? De ce dorim să facem parte din comunitatea celor
Studiul 12

care ne seamănă şi nu din comunitatea celor diferiţi de noi?

146
 Comentarii pentru instructori

pentru biserica Sa, atunci Isus este singura cale spre acest final. El este
Calea!
Dar este esenţial să nu uităm că diversitatea cu care ne-a înzestrat
Dumnezeu încetează să mai fie o binecuvântare şi devine un blestem
atunci când Hristos este subordonat moravurilor şi practicilor culturale
moştenite.
De discutat: Isus este viţa şi noi suntem mlădiţele (Ioan 15,1-17). Cum
putem transforma diversitatea într-un beneficiu, şi nu într-o pierdere?
V. Temelia bisericii: Isus Hristos
(Citiţi, în cadrul grupei, Matei 16,18.)
„’Pe această piatră’, a zis Isus, ’voi zidi biserica Mea’. În prezenţa lui
Dumnezeu şi a tuturor fiinţelor cereşti, în prezenţa oştilor nevăzute ale
locuinţei morţilor, Hristos a întemeiat biserica Sa pe Stânca cea vie. Stân-
ca aceasta este El Însuşi – corpul Său, frânt şi zdrobit pentru noi. Porţile
locuinţei morţilor nu pot să biruie o biserică ridicată pe această temelie.”
– Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 413
De discutat: Dacă Isus a zidit biserica pe o temelie solidă şi dacă a
împuternicit-o să împlinească voia Lui, cum se explică starea ei căldicică?
(Vezi Apocalipsa 3,13-15.)

3. ILUSTREAZĂ!
Întrebări pentru meditaţie:
• Trupul lui Hristos, descris în 1 Corinteni 12,12-27, este Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea sau din el fac parte şi credincioşi din alte
biserici? Explică-ţi răspunsul.
• Cum ne ajută Matei 5,13.14 să înţelegem rolul pe care îl avem de
îndeplinit în lume?
Întrebări aplicative:
• Ce ne spune Matei 20,20-34 despre efortul lui Isus de a-i uni pe uceni-
cii Lui?
• Enumeră trei modalităţi prin care comunitatea locală poate coopera cu
o biserică adventistă din altă cultură pentru a sluji nevoilor societăţii.
Lucrarea misionară:
Cum poţi să le vorbeşti celor necredincioşi despre bucuriile şi binecu-
Studiul 12

vântările pe care le trăieşti datorită faptului că faci parte din această co-
munitate de credinţă?

147
 Joi, 18 iunie Temelia bisericii: Isus Hristos
Vorbim adesea despre biserica noastră. Avem multe motive să ne mân-
drim cu biserica noastră. Pe de altă parte, ştim că biserica noastră nu este
desăvârşită. Am investit în ea din ceea ce suntem, din talentele, timpul,
energia şi banii noştri, şi avem motive întemeiate să considerăm că ne
aparţine. Cu toate acestea, în ultimă instanţă, biserica nu este a noastră.
Este a lui Dumnezeu. Şi situaţia se schimbă radical.
8. Ce a declarat Hristos ca răspuns la întrebarea A cui este biserica? Mat.
16,18
Afirmaţia lui Hristos cu privire la piatra pe care urma să fie zidită bi-
serica lui Dumnezeu a fost înţeleasă greşit de mulţi oameni. Dacă se ţine
cont de întregul context şi de toate celelalte dovezi biblice, nu se găseşte
niciun argument care să susţină faptul că Petru ar fi fost piatra pe care
s-a întemeiat biserica şi că autoritatea ar fi fost transferată de la el asupra
episcopilor de Roma care l-au urmat. Mărturisirea lui Petru că Hristos
era Fiul Dumnezeului Celui viu (Mat. 16,16) a fost piatra pe care Şi-a
întemeiat Dumnezeu biserica.
9. Gândeşte-te la semnificaţia altor simboluri folosite pentru a subli-
nia acelaşi adevăr, şi anume că biserica este zidită pe Isus Hristos
şi că biserica este a Lui, şi nu a noastră. Efes. 2,20; Efes. 4,15.16;
Apoc. 1,12-16.20
Ca şi în cazul altor pasaje din cartea Apocalipsa, descrierea lui Isus
Hristos din capitolul 1,12-20 este plină de simboluri preluate din Ve-
chiul Testament. Hristos este înfăţişat ca umblând printre şapte sfeşnice,
îmbrăcat în haine de Mare Preot. Gândurile ne duc aproape imediat la
simbolul sfeşnicului din sanctuarul din vechime, care reprezenta prezenţa
lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Înainte să prezinte în detaliu
„lucrurile care au să se întâmple în curând” (1,1), cartea Apocalipsa se
asigură mai întâi că vom privi totul din perspectiva corectă: descoperirea
lui Isus Hristos, Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Marele nos-
tru Preot ceresc, care nu este o divinitate distantă şi inertă, ci Acela care
umblă prin mijlocul bisericii Sale.
Dacă biserica este a lui Dumnezeu, care este rolul nostru în ea? Nu înseam-
nă că suntem ispravnicii ei? Ce responsabilităţi ne revin în acest caz? Îţi înde-
Studiul 12

plineşti aceste responsabilităţi? Ce ai putea îmbunătăţi în această privinţă?

148
 Comentarii pentru instructori

4. APLICĂ!
Probabil că majoritatea membrilor grupei au sentimentul apartenenţei
la trupul lui Hristos, dar poate că mulţi dintre ei au înţeles abia acum că
au un rol special şi o responsabilitate faţă de acest trup. Invită-i să spună
dacă au învăţat ceva nou din studiul de săptămâna aceasta şi cum cred ei
că pot să slujească mai bine în biserica lui Dumnezeu.

Studiul 12

149
 Vineri, 19 iunie Studiu suplimentar

Pentru un studiu adventist complet asupra naturii bisericii, vezi R.

Dederen, ed., Handbook of Seventh-day Adventist Theology [Manual de
teologie adventistă] (Hagerstown. Md.: Review and Herald® Publishing
Association, 2000), pag. 538-581. Vezi şi capitolul 45 din Hristos, Lumina
lumii de Ellen G. White (pag. 410-428).
„Adevărul mărturisit de Petru este temelia credinţei credincioşilor.
Hristos Însuşi a afirmat că în aceasta constă viaţa veşnică. Dar faptul că
cineva avea această cunoştinţă nu era un motiv de proslăvire de sine. Petru
nu primise această descoperire datorită înţelepciunii sau bunătăţii sale.
Niciodată natura omenească nu poate, de la sine, să ajungă la o cunoaştere
a naturii divine. ’Cât cerurile-i de înaltă; ce poţi face? Mai adâncă decât
locuinţa morţilor; ce poţi şti?’ (Iov 11,8) Numai Duhul înfierii ne poate
descoperi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos,
Lumina lumii, pag. 412

Întrebări pentru discuţie

– Este calitatea de membru o condiţie necesară pentru mântuire? Sau
devenim membri ai bisericii din alte motive? Dacă da, care sunt aces-
tea? Ce avantaje avem din faptul că facem parte din trupul bisericii?
Pe de altă parte, la ce lucruri trebuie să fim atenţi?
– Unii oameni spun: „Nu mai merg la biserică, pentru că nu mă ajută cu
nimic. Când merg în natură, am o experienţă religioasă mai profundă
decât atunci când ascult o predică plictisitoare.” Ce ai răspunde?
– Meditează la întrebările din secţiunea de miercuri, referitoare la diver-
sitatea bisericii noastre. De ce creştinii trebuie să fie cei mai iubitori şi
mai prietenoşi oameni, indiferent de deosebirile etnice? Ce putem face
pentru a împlini ceea ce ne cere Domnul cu privire la buna înţelegere
dintre oamenii de rase şi etnii diferite?

Rezumat: Biserica a apărut ca urmare a iniţiativei divine: este biserica

lui Dumnezeu, şi nu biserica noastră. Noi suntem membre ale trupului lui
Hristos – fiecare dintre noi are un rol distinct –, dar nu trebuie să uităm
Studiul 12

niciodată că El este Capul. Nu suntem chemaţi la uniformitate, ci trebuie

să ne străduim să menţinem adevărata unitate în Hristos.

150
 VEŞTI MISIONARE 20 iunie
Mergeţi înainte
Tomas Repsys este ofiţer în armata lituaniană. El L-a întâlnit pe Mântu-
itorul în urmă cu câţiva ani. A fost impresionat de părtăşia credincioşilor şi
de învăţăturile Bisericii Adventiste şi a simţit că Dumnezeu îl îndeamnă să îşi
împărtăşească credinţa cu camarazii lui. Dar nu ştia exact cum să înceapă.
Repsys a studiat Biblia şi alte cărţi creştine, astfel încât credinţa lui să
aibă o temelie solidă şi să poată răspunde la întrebări. Însă a descoperit că
majoritatea oamenilor nu doreau să audă de Dumnezeu. El s-a rugat ca
Domnul să-i dea înţelepciune şi să îl trimită la persoanele cu care putea
să-şi împărtăşească credinţa.
După ce s-a rugat mult, Repsys a fost numit să lucreze la sediul arma-
tei, o poziţie pe care ştie că a primit-o de la Dumnezeu, ca să poată lucra
cu colegii lui de acolo.
După aceea, a aflat că s-a înfiinţat o organizaţie creştină numită ECHOS
(European Christian Home Organization for Soldiers – Organizaţia creşti-
nă europeană pentru soldaţi). Obiectivele acestei organizaţii se asemănau
cu ceea ce îşi propusese el să facă şi s-a alăturat ei. A început să îi invite pe
soldaţi la prelegeri pe diferite teme: viaţa de familie, principiile sănătăţii
şi principiile creştine. Astfel, a putut să îi invite pe soldaţi să participe şi
la studii biblice.
Pe lângă faptul că susţine prelegeri şi studii biblice săptămânale, gru-
pul ECHOS organizează ieşiri speciale pentru soldaţi, o dată la două luni.
Ieşirile constau în vizite la diferite obiective istorice şi turistice şi un ser-
viciu divin susţinut de Repsys sau de unul dintre ceilalţi soldaţi creştini.
De regulă, participă în jur de 25 de soldaţi.
Lucrarea aceasta ajută la identificarea soldaţilor interesaţi de lucrurile
spirituale. Repsys i-a invitat pe soldaţi acasă la el, ca să stea mai mult de
vorbă cu ei, despre Dumnezeu.
În Lituania, stagiul militar este de scurtă durată. Însă prin eforturile lui
Tomas Repsys şi ale colegilor lui creştini, soldaţii tineri, plecaţi de acasă
poate prima dată, pot afla despre Domnul Hristos.
Lituania a făcut parte din Uniunea Sovietică. În prezent, în această
ţară există aproximativ 1 000 de adventişti de ziua a şaptea (1 adventist la
3 400 lituanieni) care se închină în 17 biserici. Darurile pe care le aducem
astăzi vor susţine câteva programe de evanghelizare din Lituania şi din
alte zone ale lumii. Vă mulţumim.

174