D-l Goe...

este o schi n care Ion Luca Caragiale surprinde un nou aspect al educaiei greite primite de copiii din unele familii nstrite din societatea romneasc de la sfr itul secolului al XIX-lea.

Titlul schiei
Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat, este nf i at n timpul cltoriei sale la Bucure ti, n relaie cu familia i cu persoanele din jurul su. Ironia scriitorului fa de erou este evident nc din titlu. "D-l Goe...", prin contrastul creat ntre imaginea unui copil de coal primar ("pui orul") i apelativul "domnul", care ilustreaz atitudinea familiei fa de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atenia asupra caracterului personajului i sunt o invita ie la a reflecta asupra faptelor prezentate sugerand o continuitate. Autorul isi exprima sarcasmul inca din titlu "D-l Goe" supranumindu-l domn pe un baiat care de asemenea este si prost crescut. Atitudinea satiric a scriitorului se ghicete i n determinarile ironice cu care nsoteste numele personajului: "D-l Goe", "tnrul Goe". Subliniind contrastul dintre ceea ce vrea s par personajul ("un domn", un tnr educat) i ceea ce este el n realitate (un copil obraznic, lipsit de educa ie). Elev cu rezultate slabe la nvatura, "tnrul Goe" este dus la Bucure ti, cu prilejul srbtorii na ionale de la 10 Mai, ca s nu mai rmn repetent i anul acela. Cele trei doamne care-l nso esc cu o deosebita grija, oferindu-i aceast nemeritat recompens sunt: mamiica, mam'mare i tanti Mi a. Baiatul poart un frumos costum de marinar, plrie de paie cu inscrip ia Le Formidable" i sub panglica plriei, biletul de cltorie nfipt cochet de tanti Mia fiindca "asa in brba ii biletul". A teapt nerabdtor sosirea trenului, pe peronul grii din urbea X. Nerbdtor i obi nuit s porunceasc i s i se fac pe plac, Goe comand ncruntat ca trenul s soseasca mai repede. Mam'mare ncearca s-l lini teasc, sarutndu-l pe "puior" i potrivindu-i ncntat plria: "Vezi ce bine-i ade lui - zice mam'mare - cu costumul de marinel?". n admiraia declarat a doamnelor, "tnrul Goe" le ntrerupe cu obraznicie i fr menajamente "discu ia filologica", fcndu-le "proaste" i corectndu-le, dar ntr-un mod gre it, cu termenul "mariner". n contrast cu situaia sa de repetent, mam'mare recunoate cu admira ie "cultura" nepotului: "Apoi de! n-a nv at toat lumea carte ca d-ta!", iar tanti Mia i se altura numindu-l "procopsit" (de tept, tob de carte).