Luceafrul A fost odat ca-n poveti, A fost ca niciodat. Din rude mari mprteti, O prea frumoas fat.

i era una la prini i mndr-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfini i luna ntre stele. Din umbra falnicelor boli Ea pasul i-l ndreapt Lng fereastr, unde-n col Luceafrul ateapt. Privea n zare cum pe mri Rsare i strluce, Pe mictoarele crri Corbii negre duce. l vede azi, l vede mini, Astfel dorina-i gata; El iar, privind de sptmni, i cade draga fat. Cum ea pe coate-i rzima Visnd ale ei tmple, De dorul lui i inima i sufletu-i se mple. i ct de viu s-aprinde el n oriicare sar, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apar. ... i pas cu pas pe urma ei Alunec-n odaie, esnd cu recile-i scntei O mreaj de vpaie. i cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge minile pe piept, I-nchide geana dulce; i Pe Pe Pe din oglind lumini trupu-i se revars, ochii mari, btnd nchii faa ei ntoars.

Ea l privea cu un surs, El tremura-n oglind, Cci o urma adnc n vis De suflet s se prind. Iar ea vorbind cu el n somn,

Oftnd din greu suspin: - O, dulce-al nopii mele domn, De ce nu vii tu? Vin! Cobori n jos, luceafr blnd, Alunecnd pe-o raz, Ptrunde-n cas i n gnd i viaa-mi lumineaz! El Se i Se i n i Un asculta tremurtor, aprindea mai tare s-arunca fulgertor, cufunda n mare; apa unde-au fost czut cercuri se rotete, din adnc necunoscut mndru tnr crete.

Uor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei i ine-n mn un toiag ncununat cu trestii. Prea un tnr voievod Cu pr de aur moale, Un vnt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feei strvezii E alb ca de cear Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afar. - Din sfera mea venii cu greu Ca s-i urmez chemarea, Iar cerul este tatl meu i mum-mea e marea. Ca S Am i n cmara ta s vin, te privesc de-aproape, cobort cu-al meu senin m-am nscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, i lumea ta o las; Eu sunt luceafrul de sus, Iar tu s-mi fii mireas. Colo-n palate de mrgean Te-oi duce veacuri multe, i toat lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eti frumos, cum numa-n vis Un nger se arat, Dar pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodat; Strin la vorb i la port,

Luceti fr de via, Cci eu sunt vie, tu eti mort, i ochiul tu m-nghea. ... Trecu o zi, trecur trei i iari, noaptea, vine Luceafrul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el n somn Aminte s-i aduc i dor de-al valurilor domn De inim-o apuc: - Cobori n jos, luceafr blnd, Alunecnd pe-o raz, Ptrunde-n cas i n gnd i viaa-mi lumineaz! Cum el din cer o auzi,