Alexandru Macedonski

- Desperarea

Attea chinuri ma tot apasa, Curnd ca floarea voi vesteji! Si spun la oameni, dar ce le pasa Dac-a mea viata se va fini? Nici consolare nu am n lume, Chiar rd multime de cntul meu. Stinge-te, viata, stinge-te, nume! Suflete, zboara la Dumnezeu! Crezui odata c-a mea durere Ea se va stinge, dar eu ma sting! Caci nu am voie, si n-am putere Moartea ce vine ca sa o resping. O consolare de l-asta lume Nu aflai nca la chinul meu. Stinge-te, viata, stinge-te, nume, Suflete, zboara la Dumnezeu! n van vegheat-am fara-ncetare, Scriind n versuri dulci lectiuni. Lumea-si rse d-a mea cntare, Rse d-a mele lamentatiuni! Si vai! nu este streina lume: Patria-mi rse de chinul meu, Stinge-te, viata, stinge-te, nume, Suflete, zboara la Dumnezeu! Al meu parinte servit-a nsa, Servit-a tara unde nascu; Putu sa strnga, dar el nu strnse! n saracie el petrecu! Oh! si ce moarte l lua din lume!... Dar rdeti toti de cntul meu. Stinge-te, viata, stinge-te, nume, Suflete, zboara la Dumnezeu! Vaduvi avute, recompensate, n aste timpuri sunt nencetat, Cele sarace sunt delasate... Omul virtutii e insultat! Asa ajunge a noastra lume... Plnsul opreste cntecul meu. Stinge-te, viata, stinge-te, nume, Suflete, zboara la Dumnezeu!