De unde s-au ivit mgarii (Poveste african)

Cndva, triau pe lume numai cai, iar de mgari nici nu se pomenea. Iat c printre telegari se gsi un Cal nemaipomenit de uituc. Una, dou, i uita numele. Odat, acesta se duse la un Zeu i-i zise: - Domnule Zeu! Fii bun, te rog, i spune-mi cum m cheam pe mine? - Pe tine te cheam Cal! Nu trecur nici dou zile i Calul i uit din nou numele. Se nfi Zeului i-l rug s-i mai aminteasc o dat numele. Zeul era n toane bune. Zmbi i-i zise: - Pe tine te cheam Cal. Dar nu mai fi att de mprtiat, nu-i mai uita numele i nu mai veni s m plictiseti cu fleacuri. i aa am attea treburi! Calul i cltin capul n semn de mulumire i plec. Trecur alte cteva zile. Dar iat c, ntr-o noapte Calul se trezi i nu fu chip s-i aduc aminte cum l cheam! Se gndi mult i bine, dar degeaba. Tulburat peste msur, Calul se hotr s mai mearg o dat la Zeu i s-l ntrebe cum l cheam. De data aceasta, Zeul era n toane rele. Cnd afl pentru ce a venit Calul, i pierdu cumptul de tot. - Mgar, asta eti! Strig Zeul la el. Ai priceput? Eti Mgar i ai s rmi Mgar pentru totdeauna.

Sursa: Poveti nemuritoare