Pacea interioar

Au fost odat doi artiti crora li s-a cerut s ilustreze pacea, descriind o scen panic. Primul artist a desenat o imagine frumoas de la ar, dintr-o zi cald de primvar. Un soare blnd lumineaz iarba verde. O cas de ar pitoreasc i vitele adunate pe lng ea sunt scldate de cldura zilei. Un fermier se plimba linitit n urma plugului i a cailor, pregtind cmpul pentru primvar. Aceast imagine red frumuseea i linitea. Al doilea artist a abordat subiectul altfel. El a pictat o stnc maiestuoas. Copaci ciudai, contorsionai timp de ani de zile de ctre furtuni, apar din coastele stncilor. Nori negri se trsc la nlime mic, amenintori, iar dre de trsnet brzdeaz cerul ncruntat. Pictura arta violen, haos i furie. Dar pe msur ce o priveai, ceva ieea n eviden. Acolo ntr-una din crevasele muntelui stncos, adpostit de vnt i ploaie aprea un cuib cu dou psri mici. Aparent nepreocupate de furtuna care amenint, ele se artau calme, linitite i pline de pace, ateptnd cu rbdare s treac vijelia. i, oare, nu se ntmpl la fel i n viaa noastr? Poate c ne dorim, ntr-adevr, s fim nconjurai de pace, dar furtunile sunt cele care vin asupra noastr. Problemele, presiunile, amenin s prind n vrtejul lor pacea noastr sufleteasc. Numai c pacea interioar nu trebuie s plece n momentul n care circumstanele exterioare se schimb. Ea trebuie s fie cldit pe convingerea c furtuna va sfri prin a trece, c vom supravieui i vom deveni mai puternici datorit ei i c, pn atunci, nu suntem, totui, singuri.