Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lei 15900
Traducere de Marinela Cojocaru
Tco
W
*
'Bucurcsti
"Ma fascineaza mai mult decit atunci cind
arta e prea exacta in toate form ele ei".
CAPITOLUL 1
Exista magie In aer, insa putini o puteau vedea. In
ochiul muritorului nu era decit o ploaie torenjiala, o aro-
ganta furtuna scotiana care se abatea ca rasuflarea dia-
volului dinspre apele piumburii i zbuciumate din Sound
of Mull. Fulgerele de&picau intunericul miezului de
noapte, iar tunetele urlau. Ploaia se revarsa din Tnaltu4
cerului i valurile marii se izbeau de uriaele roci de
granit ale Jarmului, improcind spuma alba spre stinca
ascutita pe care se afla Castelul Duart.
Timp de cinci sute din cei ase sute de ani ai exis-
tenjei sale, castelul a adapostit membrii clanului Mac-
Lean i a tost gazda pentru verii lor, clanul MacQuarrie.
Insa batalia de la Culloden Moor a schimbat total. In
acea mlatina neagra i rece, cu aizeci i apte de ani
in urma, incapatinarea sco]jana a facut ca multe clanuri
sa-i piarda pamtnturile. Cei din neamul MacLean i-au
6
CAPITOLUL 2
Londra, decembrie 1813
O caleaca neagra i eleganta huruia pe strazile
umede, acoperite cu piatra, vizitiul parind sa nu dea
atenjie cejii groase care plutea deasupra oraului. Tre-
cind pe linga caruciorul unui negustor de haine vechi
postat in faja la Green Park, pe linga un paznic de.
noapte cu o tirfa amejita de gin agajata de pumnul lui
carnos, pe linga lecticile trase cu greu de birjele u-
brede, vizitiul se strecura cu aceeai viteza, la fel de
nepasator faja de strazile aglomerate pe cit era fata de
vremea aspra. Vehiculul Jifni ca o sageata neagra pe
linga un colj unde un lampagiu ii inalja torja prinsa in
cirlig, pentru a aprinde ultimul dintre felinarele de pe
strada St. James. Cit ai zice pete, caleaca se opri i
un lacheu in livrea verde, deschise ua cu blazonul
auriu i verde inainte ca echipajul de patru cai cu
spume la gura a-i inceteze micarile.
18
Draga Alec,
Cu regret, Juliet.
1. Tn original: ... ring the bell more"- suna clopojelul mai mult
34
- Ce s-a intimpat?
Henson alerga spre el cu o expresie zapacita pe
chip.
- Parca jumatate de padure a ajuns pe drum, Alteja.
Cel mai straniu lucru pe care l-am vazut vreodata.
Copaci cazind ca nite soldati raniti. Ridica mina i se
scarpina in cap. i nici nu bate vintul, Alteja.
- Fii atent sa nu ne atace tilharii. Alec deschise un
mic compartiment de linga scaunul lui i scoase un
pistol.
- Nu e nimeni prin preajma, Alteta. Cei din spate au
controlat. Henson arata spre padure cu propriul lui
pistol.
Alec le inmina arme lui Downe i lui Seymour, le
spuse sa ramina linga fata apoi iei din caleaca cu
pistolul in mina. Cerceta padurea care ii inconjura i nu
vazu nimic, decit copaci peste care plutea o ceata
sinistra. Ramase pe loc citeva clipe ascultind daca se
mica ceva. Nu auzi nimic. Se indrepta spre vizitiul care
studia drumul plin de copaci in timp ce celalalt valet
calma caii nervoi.
Cel putin cincisprezece anini erau intini de-a
curmeziul drumului ca nite coloane cazute, i cu toate
astea nici un sunet sau micare misterioasa nu venea
dinspre padurea care-marginea drumul.
- Oh, Sfinte Sisoe!
Alec incepuse sa se sature de fraza asta.
- Oh, nu! E a rezida" nu a reteza"!
Se intoarse incet vazind-o pe fata atirnind afara din
calea^ca, privind' drumul cu o expresie ingrozita pe
chip. Ii arunca lui o privire furia, paru sa inghita in sec
i disparu inauntrul caletii in mai pu]in timp decit i|i
trebuia sa respiri. O clipa mai tirziu Downe i Seymour
coborira venind linga el, evaluind situatia.
- Sint cincisprezece, anunja vicontele.
- Asta imi place la tine, Seymour. Ai darul supra-
38
1. Scojiana
56
- Nu pot.
i se mica spre urechea ei.
- Marita-te cu mine, Joyous MacQuarrie.
- Ummmmm.
Limba lui ti patrunse tn ureche i ea tremura.
- Dar nu te cunosc. Voia sa-i vada faja i tncerca s
se tndeparteze de el.
Saruturi pornira tn jos pe gttul ei.
- Casatoria va rezolva asta. Crede-ma.
- i cum ramtne cu dragostea?
El se opri Itnga umarul ei.
- Iubeti pe cineva?
- Nu.
- Atunci nu e nici o problems..
- Dar abia ne-am cunoscut, i doar din tnttmplare.
- Tot timpul se aranjeaza casatorii tntre doi oameni
care nu s-au vazut niciodata.
- Dar tu eti cjucele de Belmore.
- tiu, opti el tn urechea ei umeda. Iar tu eti sco-
Jianca.
- Dar... dar...
- Nu Ji-ar placea sa fii ducesa? Voceplui adtncS era
attt de tandra, attt de linititoare.
Joy se pierdu tn vise melancolice provocate de cu-
vintele lui.
- Ducesa mea.
Ea nu spuse nimic. Buzele lui o mtngtiau ca arlpllt
unui fluture.
- Hm? Gura i se freca de ttmpla ei. Nu Ji-ar pllO M ?
- Nu stnt sigura... Pai, cred ca da... ah, nu.
- N-ai nici un motiv. Gura lui o cuprinse din nou po a
ei.
Joy ofta.
- Marita-te cu mine, scojianco!.
- Stnt vrajitoare.
- Toate femeile stnt, mai devreme sau mai ttrzlll.
84
1. bucurie, voioie
96
lui nu se schimbase, nu arata deloc ingrijorat. Pumnul
lui ii dovedea ca faja lui minjea.
0 secunda mai tirziu Richard dadu ochii peste cap
i se prabui peste o coloana. Singurul lucru care il mai
Jinea in picioare era vicontele.
- Mai bine il due intr-o camera inainte sa leine.
Bejivanul asta e ?n stare sa leine in biserica. II apuca
pe conte de brajul sanatos.
- Vreau sa beau. Richard se scotoci prin haina.
Unde e coniacul meu?
- S-a dus. Neil il ajuta sa faca cei cijiva pai pina la
ua lateral a.
- Ateapta. Richard ii infipse calciiele in covor. Nu
se poate ca Belmore sa ne abandoneze aici. !i trase
brajul din mina lui Seymour i se intoarse spre ei
aruncindu-le un rinjet insolent. Ce va spune lumea?
- A aranjat sa imprumutam caii lui Hobson, ii spuse
Neil. Plecam spre Londra miine dimineaja. I se adresa
lui Joy. IJi doresc o calatorie placuta, Alteja. tiu, e
destinul. Soarta te-a ales pe tine, iar acum totul este in
ordine. Privi spre duce. Chiar daca Belmore refuza sa
creada asta.
- Am nevoie de o afurisita de bautura!
- Taca-Ji gura, Downe. Eti intr-o biserica, pentru
numele lui Dumnezeu.
- Nu cred in Dumnezeu. Singurul lucru bun pe care
l-a facut vreodata e coniacul. ii smulse brajul din
strinsoarea vicontelui.
Neil il apuca din nou i il ajuta sa iasa din biserica.
- Intotdeauna e aa? intreba Joy.
Alec se uita la ea, apoi ii indrepta din nou privirile
spre ua.
- In ultimul timp. Nu obinuia sa fie aa. Oamenii se
schimba. N lua brajul. Caleaca ateapta.
- Stai pujin, te rog. Unde e Beezle? Joy privi in jur
alarmata.
97
- La Henson.
- Lacheul tau?
- Al nostru.
S-au Tndreptat spre ieire, apoi direct spre caleaca
unde Henson deschise imediat ua i cobori scarile.
Beezle ii atirna de spate i mesteca fericit din coada de
par a lacheului.
- Alteja, spuse el facTnd o plecaciune de parca ar fi
fost ceva normal ca un castor sa-i fie lipit de spate ca o
lipitoare.
Joy il smulse pe Beezle de pe spatele lui.
- Multumesc, Henson, ca ai avut grija de el.
- Desigur, Alteta.
Joy se uita la lacheu. Parul Ti ieise afara din pan-
glica cu care fusese legat. Ii privi slujitorul. Dormea in
brajele ei, dormea inocent. Joy il lasa in pace pentru ca
tia cit era de fascinat de par i Ti permise lacheului sa o
ajute sa urce. Sojul ei striga citeva porunci in timp ce ea
se aeza pe scaun i-l puse pe Beezle linga ea. Ducele
urea i el, iar peste citeva minute pornira la drum.
103
- Nu.
- Oh, sint atit de uurata! Va imaginaji ce-ar fi fost
sa va atace tilharii? Am citit o carte despre nite tilhari
care au capturat o sarmana tinara, i-au furat toate lu-
crurile, apoi au dus-o, cerind rascumparare pentru viafa
ei. i cite n-au incercat sa-i faca, ahhhh, a fost infio-
rator! Pina cind capetenia tilharilor a intrat in tabara lor
calare pe armasarul sau negru i a luat-o sub protecjia
lui. S-au indragostit i s-au casatorit pentru ca de fapt el
era un conte acuzat pe nedrept ca i-ar fi ucis tatal.
Partea aceea a fost foarte romantica.
- Ce fel de carte era?
- Una pe care o citea bucatareasa.
- Pare interesanta.
- Este intr-adevar. O clipa Polly paru incurcata, ochii
ei micindu-se in stinga i in dreapta, apoi se apleca
mai aproape de Joy i opti: e un roman romantic.
- Injeleg. Jdy tacu apoi intreba: i asta e ceva rau?
- Oh, nu! Unii spun ca nu sint decit nifte aiureli, dar
eu cred ca n-au citit niciodata unui, aa ca nu tiu
despre ce vorbesc. Povestirile sint mai delicioase decit
- camerista cazu pe ginduri apoi ochii ei se luminara -,
decit capunile proaspete cu frica.
- Mi-ar placea sa o citesc i eu. 0 mai are bucata
reasa?
- Banuiesc ca da, doamna. Voi incerca sa va fac
rost de ea. Dar daca nu pot, mai am altele trei. Iar
bucatareasa citete acum una despre un duce.
- Cred ca aceea mi-ar placea i mie. Joy zimbi, la fel
facu i Polly, apoi amindoua au inceput sa rida.
O clipa mai tirziu Polly ridica hainele pe care le adu-
se i i le arata.
- Croitoreasa va veni mjine, dar doamna Watley
mi-a spus sa va aduc astea. intinse pe pat un halat i o
camaa de noapte. Acum cauta ceva ca sa imbracati
pentru cina.
Joy tia ca putea vraji hainele, era punctul ei forte.
Dar cum va putea explica miraculoasa lor aparijie? Privi
110
CAPITOLUL 8
-A lte ja ?
Alec se uita la Roberts, apoi scutura capul Tncerclnd
sa-i adune mintea ratacitoare, atit de logica de obicei.
- Nu, muljumesc. Asta a fost tot.
. Ua dormitorului se inchise i Tn acelai timp Bra-
mah-ul sojiei lui rasuna din nou prin perejii conacului.
Sojia lui. Se uita la perete, apoi hotari ca acjiunile ei se
datorau nervozitajii din noaptea nunjii i a faptului ca
era pe jumatate scojiana.
Dar era i englezoaica - din floarea societajii. Fa
milia Locksley era una dintre cele mai vechi i impor-
tante familii din Anglia, egalTnd Tn pozijie sociala familia
Spencer. De fapt, titlul lor, ca i cel de Belmore, data
Tnca din secolul al doisprezecelea.
Puse pipa jos, gTndindu-se la numele ei de familie.
Ii spuse ca Ti alesese sojia Tn mod corespunzator.
Termfna coniacul i Ti aminti de parul ei. li spuse ca se
descurcase admirabil. Se ridica i se gTndi la gura ei.
Nu-i mai spuse nimic. Porni spre ua.
- STnt vrajitoare.
Nu, nu era bine aa. Joy Tfi Tmpreuna mTinile la spate
127
- Poji fi tot ce vrei atita timp cit eti in pat. Gura lui o
devora pe a ei i porni cu ea Tn braje spre pat, puse un
genunchi pe el i .o depuse pe cuvertura, brajele lui
inca cuprinzindu-i mijlocul astfel incit era arcuita spre el.
Buzele lui se departara de ale ei. Ea ii impinse umerii.
- Alec, te rog... asculta-ma.
Gura lui se inchise peste sinul ei, tragind uor prin
matasea subjire a halatului. Mina lui libera porni in jos
pe piciorul ei pentru a-i ridica halatul. ti simji palma
calda alunecind pe partea frageda a interiorului coap-
sei. Tresari i i-o impinse.
Alec inalja capul, incruntindu-se.
Joy zvicni de sub el i ingenunche pe perne, res-
pirind greu i agitat.
- Sint vrajitoare. 0 vrajitoare adevarata.
Ochii lui se ingustara. Inca aplecat peste pat, cu
palmele apasate pe salteaua moale, nu-i lua ochii de la
ea. Ochii ii erau intunecaji i aprini, rasufla greu din
cauza pasiunii i a furiei.
- Nu e momentul potrivit pentru jocuri.
- Nu e un joc, opti ea cu voce sugrumata. Sint
intr-adevar o vrajitoare scojianca care are puteri ma-
gice.
131
- Ma crezi?
- Pune-ma dracului jos! Acum!
Joy Ti cobori incet bratele i am indoua fotoliile izbi-
ra podeaua, tare. Paharul zbura din mtna lui i se ros-
togoli pe covor.
- Oh, Alec, spuse ea alergind spre locul unde statea
intins pe podea, aratind foarte pujin ca un duce. Imi
pare atit de rau!
intinse mina sa-l atinga.
El tresari i se retrase.
- Alec...
El se ridica in picioare, fara sa-i ia ochii de la ea,
Joy facu un pas spre el.
-T e ro g .
- Pleaca!
- tiu ca asta trebuie sa fie o... surpriza, dar...
Chipul lui trecu de la oc la furie.
- 0 surpriza? Rosti cuvintele cu dintii incleta]i.
Ea ii muca buza.
- O surpriza? Acum gitul i se facuse vinat.
Joy ii privi degetele impreunate. Se uita la ea cu
atita repulsie ca nu mai suporta sa ridice ochii spre el.
O durea prea mult sa tie ca el o considera un monstru.
Gitul i se usca.
- O surpriza e atunci cind gaseti o moneda uitata
intr-un buzunar. Nu - se indrepta spre camin i flutura o
mina agitata spre ceas - nu atunci cind descoperi ca
mireasa ta e... o... o... Mai flutura din mina incercind sa
rosteasca cuvintul.
Joy inchise strins ochii, inghiji, dar lacrimile se ros-
togolira oricum pe obrajii ei.
- O vrajitoare, opti ea.
Urma un minut intreg de tacere furioasa, chinuitoa-
re.
- Dumnezeule Atotputernic... Dumnezeule Atotputer-
nic!
136
CAPITOLUL10
- Fir-ar al naibii!
Joy se Tmpiedica oprindu-se. Ochii ei vinovaji se
deschisera dintr-o data.
Alec statea Tn pragul uii, mTnerul de bronz fiind
strTns Tntr-o mina devenita alba. Balul continua, pentru
ca magia lui nu se stinsese; vraja nu fusese Tntrerupta.
Chipul sojului ei era un amestec de oc i furie. Urmari
animaiele, culoarea disparindu-i de pe faj, ochii fiind
tot mai Tngrijoraji. Apoi privi direct Ja ea. Parea sa res
pire rar i adinc.
Facu un pas Tn camera i se trezi cu Pan Tncer-
cuindu-l, Jopaind Tn ritmui saltarej al muzicii. Alec se uita
la ea. Joy nu mai vazuse niciodata narile unui om dila-
tlndu-se.
Sari ca arsa i-l urmari venind cu pai mari spre ea.
Cu cTt se apropia, cu attt devenea mai vjzibil spasmul
din obrazul lui, gTtuI mai rou, respirajiile mai adTnci. N
trecu prin minte ca pentru un barbat care susjinea ca
nu striga i nu se Tnfurie, le cam facuse pe amlndoua Tn
preajma ei. Alec se opri la trei pai Tn faja ei aruncTndu-i
o privire ucigatoare, barbia fiindu-i atTt de rigida, TncTt
era surprinsS ca putea vorbi.
- Ce se TntTmpla aici?
- AaSa... pai... cred ca i-ai putea spune... adica... e
un bal.
- Imj amintesc foarte clar ca Ji-am spus: fara hocus-
pocus* li flutura din nou mTna.
- A fost un accident.
- Cum, pentru Dumnezeu, se poate ca asta - ridica
mTna care tremura, continuTnd sa strige - sa fie un acci
dent?
O lance de turnir despicS aerul dintre ei.
- BatrTnef Vrei sa-Ji fie retezat capul?
AmTndoi se Tntoarsera sa priveasca la cavalerul care
se Tncrunta la Alec.
Ochii lui Alec se Tngustara provocator.
- BatrTne?
- Capul tau e gri, spuse cavalerul, deloc intimidat de
152
- Linite!
Joy se tncrunta, intrebindu-se daca ti va porunci
acum sa faca sluj. Destul de rau ca nu avea nici un simj
al umorului, pentru ca altfel ar fi fost tentata sa latre. ii
inabui un zimbet, simjind ca izbucnind intr-un ris ner-
vos nu i-ar crea decit alte probleme.
Se auzi o scurta bataie Tn ua.
O clipS mai tirziu pendula batu de apte ori.
- Fir-ar al naibii!
Ochii lui Joy se marira. Se uita la Alec care privea
incruntat pendula.
Era ora trei.
Alec se intoarse spre ea. Joy tresari i ridica din
umeri.
In ua se auzi inca un ciocanit, mai tare.
- Intra, se rasti Alec, stind la pupitru cu uile de
sticla in spate, iar stralucirea dupa-amiezii revars?ndu-se
prin sticla ii contura in raze de soare silueta inalta. Arata
i mai intimidant, mai inalt, mai furios.
Townsend deschise ua, intra i dregindu-i glasul
anunfa:
- Mesagerul Altejei Sale Regale Prinjul George.
Alec dadu din cap iar majordomul deschise larg
ua. Un lacheu in livrea regala intra i se indrepta spre
pupitru, unde facu o plecaciune i ii inmina ducelui un
plic de culoare deschisa.
- Pentru Alteja Sa ducele de Belmore.
Alec lua mesajul, ridicind privirea spre majordom du
pa ce studiase pecetea regala.
- Townsend, sint sigur ca servitorii prinjului nostru
regent ar dori sa serveasca ceva. Ocupa-te de asta.
- Muljumesc, Alteja. Lacheul mai facu o plecaciune.
Mi s-a spus sa atept un raspuns.
- Bine, replica Alec pe un ton taios. Poji sa agtepji
raspunsul meu in bucStarie impreuna cu ceilalji.
- Firete, Alteja. Ua se inchise. Cu un pocnet.
Alec se uita la ua, se aeza incet pe scaunul de
linga pupitru, deschizind mesajul cu un cujit de deschis
156
--------------- -
scrisorile pe care il Jinea in mina ca pe un pumnal, ceea
ce nu era prea linititor, pentru ca avea o expresie fio-
roasa pe chipul lui cu trasaturi coljuroase. Studie scri-
soarea i trase o injuratura lasindu-se pe spatele
scaunului i inchizind ochii de parca scrisoarea ar fi
conjinut condamnarea lui la moarte.
- Am fost invitati la Carlton House.
Joy se uita la el cu ochi mariji.
- Am fost?
- Prinjul dorete sa o intilneasca pe noua ducesa de
Belmore.
- Pe mine? Joy se arata cu degetul.
- Da, pe tine. Se pare ca am deosebita onoare de
a-l prezenta pe Maiestatea Sa Regala Prinjul Regent
sojiei mele, vrajitoarea. ii freca o mina de frunte i
mormai: care transforma statuile in fiinje vii i danseaza
cu ele pe acoperiul meu.
- Ce fel de om e?
- Rasfajat, capricios, gras, arogant i destul de su-
perstitios pentru a face mai mult decit sa ne taie ca-
petele daca ar asista la ce am asistat eu astazi. O
fulgera cu inca o privire mustratoare.
Joy era prea uluita ca sa o observe. II va intilni pe
prinjul regent, pe insai batrinul Prinny.
- Oh, Sfinte Sisoe! Se uita la soful ei i ar fi putat
jura ca-i auzise dinjii scrinind. Cum de a aflat atit de ,
repede de casatoria noastra?
- N-am nici o indoiala in aceasta privinja. Trebuie sa
fie fost bagareata aceea de vrajitoare...
Lui Joy i se taie respirajia.
El se uita la ea i flutura din mina cautind un alt
cuvint.
- Acea harpie, Lady Agnes i cele doua prietene cu
creier de pasare.
- Cind trebuie sa plecam?
Continuind sa se uite la ea, lovea cu degetele pe
pupitru.
- Miine dimineata.
157
- Aa de repede?
El se ridica, dar nu raspunse. In schimb veni spre
ea. Joy ridica ochii spre faja lui serioasa.
- Trebuie sa-mi promiji - fara alte vraji.
Ea doar se uita la el, vazindu-i ochii acoperiji de un
val de gheaja. Oh, Alec, ii zise ea, ai nevoie de magia
mea.
El intrerupse vraja apucind-o de umeri i tragind-o
spre el.
- Poji sa-mi promiji asta?
Ea se uita la faja lui, atit de serioasa, de ingrijorata,
de aproape. Ar fi vrut sa-l atinga, sa-i puna o mina pe
pieptul lui, linga inima - din care dorea o bucajica mica.
I-ar fi promis orice.
- Da.
- Fara treaba aia cu ceasurile.
- Fara ceasuri.
- Fara - flutura din mina - zbirniit.
- Fara zbirniit.
- Fara lucruri sau oameni care sa pluteasca prin aer.
- Fara.
- Fara statui care danseaza?
In mintea lui Joy aparu chipul de dracuor al lui Pan.
Pai, plecau oricum i ce Alec nu tia, nu avea cum sa-l
doara.
- Fara statui. Apoi adauga. fncepind cu aceasta
clipa.
Miinile lui se frecara uor de umerii ei i paru sa
priveasca destul de intens la gura ei. fn ochi ii scapara
dorinja la fel cum se intimplase inainte sa o sarute. Nu
o mai sarutase de cind ii spusese ca e vrajitoare. Voia
ca el sa o sarute, acum, aici, sa-i arate ca nu o consi
dera un monstru, sa puna capat izolarii dureroase.
Joy ii ridica mina de la pieptul lui spre a-i atinge
gura. In aceeai clipa el ii inalja mina spre faja ei. Se
opri. Mina ei se apasa pe pieptul lui. Alec paru sa cin-
tareasca ceva in minte, luptindu-se cu el insui. Respira
tot mai adinc. Mina ii cuprinse barbia, degetul mare
158
- Nu.
- O situajie disperata?
- Nu.
- Daca am fi, sa zicem, intr-un pericol de moarte, a
putea sa-mi folosesc puterile?
- Aceasta nu este - repet, nu este, un pericol de
moarte. Se intoarse spre fereastra. E o mica furtuna de
zapada, atita tot.
- Dar e ingrozitor de frig.
- Nu vreau sa mai discut despre asta.
- T u ai inceput.
Respirajia lui deveni foarte controlata i adinca.
- Doar un mic pocnit din... ii prinse privirea i mor-
mai. Nu are importanja.
Dupa o clipa lunga in care el nu spuse nimic rami-
nind incruntat, Joy ii intoarse capul i se uita din nou
spre fereastra. Totul era complet alb. Nu putea vedea
mare lucru pentru ca fereastra se aburise. Incercind sa
vada mai bine terse geamul cu doua degete InmSnu-
ate, dar i le retrase dupa o clipa. Sticla era atit de
rece, incit o simjea prin manuile de piele.
Caleaca incetini, se cietina, apoi se smuci inainte,
dupa ce se auzi biciul vizitiului. Dupa inca trei hurducS-
turi care facura caleaca sa trepideze, expresia de pe
chipul lui Alec se schimba din enervare in ingrijorare. Se
ridica i lovi cu mina in acoperiul caletii, apoi intinse
mina ca sa deschida fereastra dinspre vizitiu, aflata dea
supra ei.
- Cit de rau e?
Batrinul Jem ii raspunse strigind.
- Mai inghetat ca sfircul unei vrajitoare, Alteja.
Joy nu-i putu inabui icnetul de spaima.
Urma un lung moment de tacere. Alec nu se mica,
nu vorbi, dei Joy avu impresia foarte clara ca sojul ei
voia sa spuna ceva. Ridica ochii dar se trezi uitindu-se
la haina lui din brocart auriu. Vocea grava a lui Jem
rasun de sus.
164
- Scottish.
Joy ii infaura mai Strins bratele in jurul lui Alec i
se cuibari mai bine la pieptul lui, frecindu-i picioarele
intre ale lui.
- Hmmm, picioarele tale sint calde.
Alec gemu apoi spuse:
- Trezete-te, Scottish.
- Nu. E aa de frig, murmura ea.
Brajele lui o imbrajiara mai puternic.
- tiu. De aceea trebuie sa te trezeti. O scutura,
dar ei nu-i pasa. Era prea frig ca sa deschida ochii.
-J o y ! Treze?te-te! Acum!
Pleoapele ei zvicnira in sus la auzul vocii lui ridicate.
- Aa e mai bine, spuse el. Trebuie sa stam de
vorba.
- A prefera sa dorm. Se ghemui din nou linga el i
ii lasa pleoapele somnoroase sa se inchida.
- Nu se poate. Pumnul lui ii ridica barbia de la piep
tul lui. Ii mingiie buzele cu degetul. Un astfel de gest o
sili sa-l priveasca. E prea frig ca sa dormi. Trebuie sa
raminem treji. Brajele lui o cuprinsera i o ridica in timp
ce se aeza mai bine in scaun apoi o trase pe ge-
170
Alec o scutura.
-Trezete-te!
Ea cazu la loc tn zapad, fara vlaga, cu pielea rece.
- Scottish! Trezete-te! O trase spre el trectndu-i
brajele ude tn jurul ei i legantnd-o. Stnt eu, Alec.
Ea nu se mica.
- Alec al tau. Vorbi blind, dar o scutura din nou.
Nimic. Ii puse obrazul pe pieptul ei gol. Era rece ca
gheaja. Ii Jinu respirajia, asculttndu-i bataile inimii. Nu-i
auzi dectt propria inima zvtcnind cu putere. Incerca din
nou. Nimic. Inchise ochii, concentrtndu-se, asculttnd un
semn de viaja.
Se auzi o bataie slaba i o urma din ceea ce se ruga
sa fie o respirajie.
Se chinui sa ajunga la haine, sttngaci, tn genunchi,
ducele de Belmore cu ducesa lui nemicata, goala,
strinsa la pieptul lui ce fremata agitat de un braj rece i
tot mai slabit. Zapada se depunea mai groasa, mai ta-
cuta, la fel de sinistra ca i tacerea sojiei lui.
Se tntreba daca urma sa moara, apoi daca va muri
?i el.
Se sili sa alunge acest gtnd din mintea lui. Un duce
nu murea pentru ca se pierduse tntr-o afurisita de nin-
soaje. Cel pujin, nu ducele de Belmore. i nici ducesa
lui. Ii tnhaja bluza rupta i acoperita de fulgi de zapada
i o scutura attt de ta/e ca aceasta pocni ca o im-
pucatura trasa tn aer. Ii vtrt un braj tn bluza i apoi se
stradui sa-l strecoare inauntru i pe celalalt. Apuctnd de
marginile zdrenjuite, le trase una spre cealalta.
Urma apoi rochia de Itna tmbibata de apa. l-o trecu
peste cap i incerca sa-i vtre brajele inauntru. Parul ei
era ud i doar o masa de gheaja castanie. Pielea ei
avea o nuanja albastruie.
Acoper-o, ti zis el, ctt mai repede. Smuci pelerina
din zapada i o ?nfaura tn jurul trupului ei mic. Acum el
insui tremura attt de tare ca abia se mai putea Jine tn
182
CAPITOLUL 14
-T re b u ie sa maninci.
Ea scutura din cap.
- Nu.
- Eti sojia mea i iji poruncesc sa maninci.
- Are gust de pamint.
El inlemni, dar ea era prea slibita i prea obosita ca
sa se certe cu el. Putea sa fie cit de arogant dorea, dar
ea nu va minca fiertura aceea respipgatoare. l-o i spu
se i inchise ochii scapindu-i expresia jignita care aparu
pe chipul lui cind se uita la cana cu supa. Dupa citeva
secunde de tacere puse o bucata de piine linga ea i
cu cana In mina iei din camera.
Joy se trezi in mirosul fumului de lemne arse. Ii
deschise ochii i urmari limbile fiacarilor croindu-i o
poteca albastru-portocalie in sus spre horn. Era un foe
mare care trimitea valuri de arija ondulind spre ea. Ii
intoarse capul spre fereastra ateptindu-se sa-l vada pe
Alec. Nu era acolo. insa privirea ei plina de speranta
intilni lumina alba a zilei care patrundea in camera to-
pind geamurile inghejate.
Se ridica in capul oaselor, tresarind cind muchii ei
protestara dureros i privi in jurul ei. Alec nu era acolo.
Ii strinse mai bine patura in jurul ei, simjindu-se dintr-o
data foarte singura, vulnerabila i foarte goala sub pa
turi. Cerceta incaperea i ii gasi^hainele inirate pe un
serin de lemn de linga fereastra. incerca sa se ridice, o
acjiune prosteasca care trimise durerea muchilor nefo-
losiji pina in picioare, de parca s-ar fi umplut de roiuri
de albine.
Se lasa sa cada la loc peste gramada de paturi,
simjindu-se i mai neajurorata. Ii freca picioarele goale
pina cind devenira parca mai normale, apoi incerca din
nou sa se ridice, de data asta cu succes. Cu un mers
stingaci, de raja beata, se impletici, inca infaurata in
paturi, pin la hainele ei.
Cit de repede putu, scotoci printre hainele ei, gasin-
du-i cmaa rupta, o zdreanja sfiiata. Se dadu un pas
200
CAPITOLUL 15
- Dar...
- Iji poruncesc sa indepartezi vraja.
Ea il privi un timp indelungat. Vedea cum ii lucreaza
pe furi? mintea ei de vrajitoare. Ochii ii scinteiau. In cele
din urma ofta, se dadu batuta i indruga ceva de ne-
injeles, fluturindu-i miinile in aer de mai multe ori. El
atepta ca senzajia sa dispara. Nu disparu. Joy veni
spre el foarte incet, ochii ei raminind ajintiji asupra lui.
Se opri la cijiva pai de el, faja ei devenind foarte se
rioasa, i spuse:
- Trebuie sa te sarut ca sa indepartez vraja.
El inlemni, netiind la ce sa se atepte.
- Da-i drumul.
Ea ii strecura brajele in jurul gitului lui i incet se
ridica in virful picioarelor, gura i afurjsita aia de alunija
sexy apropiindu-se tot mai mult.
Miinile ei se micara de la git la obrajii lui in clipa in
care buzele ei le atinsera pe ale lui. Alec incepu sa
numere in latina, i totul merse bine pina cind limba ei
mica i curioasa ii trecu peste buze. Gemu i limba ei
patrunse in gura lui, mingiindu-l, facindu-l sa simta ma-
gia. Incerca sa numere in greaca, apoi sa conjuge ver-
be in franceza, orice pentru a rezista tentajiei de a o lua
in braje i a i-o face a lui acolo in fin.
Intr-un final ea se retrase, incet, respira adinc, i
spuse:
- Am terminat.
- A disparut?
Ea dadu sa zimbeasca apoi ii muca buzele.
-D a .
El nu se simjea cu nimic mai altfel.
- Nu mai exista vraja?
- Nu, confirma ea, apoi ii arunca unui din zimbetele
alea care il faceau sa-i piarda minjile.
Alec ii indrepta umerii i spuse:
- Sa nu o mai faci niciodata. Nu ai voie sa mai faci
216
- Vijei-de-mare?
- Foci.
El ii drese glasul, Jifnos, incercind sa ia o mutra cit
mai serioasa.
- Imposibil.
Joy ii impinse palaria pe spate i faja ei iscoditoare
se apropie de el. Ii studie ochii.
- Alec... sa fie acesta un zimbet?
- Nici vorba.
- Cred ca ochii tai zimbesc.
- Ducii nu zimbesc cu ochii lor i nici cu nimic alt
ceva.
, - De ce?
El ii intoarse spatele.
- De ce nu vrei sa zimbeti?
- Debilii mintali se plimba rinjind, nu ducii. Risul e
pentru proti. Auzi raceala tatalui sau in propria voce i
intreg trupul i se TncordS.
- Cred ca risul e un dar.
- Nu vrei sa vezi ce se mai afla tn cufar?
- Vreau sa te vad zimbind, murmura ea.
- i eu vreau sa terminam cu toate prostiile astea ca
sa ne putem tntoarce inauntru.
- Prostii? Dintr-o data deveni tacuta, foarte tacuta.
Se uita la cufar. Toata incintarea disparuse de pe faja ei
expresiva. Mucindu-i buzele, ?i intoarse spatele, ume
rii ei lasindu-se uor in jos, ofta de parca s-ar fi simjit
stinjenita, sau mai rau, ruinata. Ma uit pujin la carjile
astea. Te poji uita tu ce mai e in cufar.
Alec tl urmari umerii ridicindu-se i coborind odata
cu respirajia Tntretaiata. Ii studie virfurile cizmelor cau
tind fire de par de pisicuja i ramase pe loc simjindu-se
ca un prost, greoi f i neindeminatic.
Fir-ar al naibii! Ii auzi oftatul adinc i il ignora. tn cele
din urma privi capul ei plecat i nenorodtul acela de
cuvint ii scapa pe buze:
220
- Scottish?
Ea intoarse spre el ochii aceia mari, verzi i invini
acum. Aproape ca zimbi pentru ea, aproape, dar reui
sa se stapineasca. Ce dracu se intimpla cu el? Dupa
un moment de incordare Tn care avu senzajia ca ea il
Tnghijise spuse:
- Voi duce cufarul inauntru ca sa scotoceti prin el.
- Da? Chipul ei se lumina. Muljumesc.
El dadu drumul unei respiratii pe car^nici nu tiuse
ca i-o rejinuse.
- Eti sigura ca ai indepartat vraja?
- Sa mor daca te mint! Nu exista nici o vraja asupra
ta.
Nu vazu nici o inelatorie pe chipul ei ceea ce-l
neliniti i mai mult.
- Crezi ca putem imprumuta citeva dintre cartile
astea?
- Firete. ?i lua pelerina de pe cirlig i o imbraca.
Pune-le de-o parte pe cele pe care le vrei in timp ce eu
due cufarul inauntru.
- i cada?
- Care cada? Se intoarse din nou spre ea, inchi-
zindu-|i pelerina.
- Cea de acolo. Arata cu degetul spre un colj in
care se afla o cada veche, plina cu fin.
- i cada, spuse el, indreptindu-se spre cufar i pu-
nind jos capacul.
II ridica i trebui sa-i inabue un geamat. Afurisitul
cintarea o tona. Porni spre ua hambarului, coapsele i
brajele simtind fiecare kilogram. O mina mica ii prinse
brajul. Se opri, respirind in speranja ca nu-l va scapa
din mina. Joy se uita la el cu ochii mari.
- i asta faci foarte bine.
- Ce fac?
- Duci lucruri in braje, spuse ea cu mindrie. IL min
giie uor, apoi alerga spre coljul cu cartile.
221
CAPITOLUL 17
- Pe cuvint?
- Dar nu despre asta e vorba aici. Nu asta are im-
portanta.
- Are pentru mine, murmura ea continued sa zlm-
beasca.
- Fiecare ceas afiat la un kilometru distanja de tine
se strica. Ma ridici In aer. Stnt sojul tau, nu un balon
umplut q j aer.
- Nimeni nu mi-a mai spus ca sint frumoasa. Ofta.
- Aproape ca ai reuit a ne omori in zapada.
- Minunat, murmura ea.
- Napi zboara prin camera, i trandafiri apar de
nicaieri. Se rasuci. Dumnezeule Atotputernic, femeie -
se lupta sa-i gaseasca cuvintele - stranuji i produci
tot ce e in mintea ta afurisita! Ii trecu mina prin par i
mai facu cijiva pai.
- Da, aa fac.
- i dansezi cu statui - statui, nimic altceva - pe
acoperiul casei mele unde te-ar putea vedea oricine,
inclusiv mesagerul regal!
- Nu uita de petalele de trandafiri, adauga ea ab
sents, minea ei mea scandind frumoasa, frumoasa, fru
moasa...
Alec se opri, chipul mai pujin Tncordat, expresia gin-
ditoare.
- Imi plac petalele de trandafir.
- Da?
El mini un da, apoi adauga:
- Dar in clipa asta nu tiu daca sa-Ji stringa gitul
acela neastimparat sau sa fac dragoste cu lin e pina vei
fi prea obosita ca sa mai faci vreo vraja.
- Oh, Alec!
- Fir-ar al naibii!
- Poji sa faci dragoste cu mine, ii propuse ea incet.
- Nu, nu pot. Tonul lui era aspru.
- Dar tocmai ai spus ca vrei.
- Nu pot. Nu ma voi mai lasa atras in acea capcana.
250
- Care capcana?
- Capcana de a face dragoste cu tine. Imi tulbura
mintea. De acum Tncolo vreau ca viaja noastra sa de-
vina ordonata. Am nevoie de control asupra ei. Acum.
- Injeleg, spuse ea Tncet, TntrebTndu-se cum ar putea
trai cu el fara sa faca dragoste cu ea. Erau momentele
cind se simjea cel mai aproape de inima lui. Aa ca va
trebui sa gaseasca o solujie.
El o privi din nou Tn ochi, cu o expresie total nedu-
merita.
- Nu mai Tnjeleg ce se intimpla. Nimic nu mai e aa
cum ar trebui sa fie. La naiba, sTnt derutat. Niciodata nu
m-am simjit aa.
- Nu?
- Viaja mea nu va mai fi niciodata aceiai. Se aeza
Tn scaun.
- Ma iubeti? Tntreba ea Tncet, cu speranja Tn ochi,
simjindu-i inima Tn git.
El privea Jinta focul.
- Nu tiu ce Tnseamna iubirea.
- Te pot Tnvaja, opti ea i Ti freca nasul care o
mTnca.
- Nu.
- Pe Polly.
-N u .
- i pe Carstairs.
Alec se multumi doar sa o Jintuiasca cu o cautatura
urita.
Joy cauta sa spuna ceva ca sa umple tacerea stinje-
nitoare.
- Ai vorbit despre bunica ta. Cum era?
- N-am cunoscut-o, doar am auzit vorbindu-se de
spre ea. A murit inainte ca eu sa ma nasc.
- i mama ta?
- Ce e cu ea?
- Cum era?
Parea surprins de intrebarea ei, apoi se uita la pa
harul lui inainte de a-i raspunde.
- Eleganta, eficienta, frumoasa - o ducesa perfecta.
Mama lui a fost o ducesa perfecta. Tot ce Joy nu
era. Ii muca buza i se stradui sa-i gaseasca min-
dria. Era pe undeva pe la picioarele ei. Cind se uita din
nou la el, il vazu urmarind-o peste marginea paharului.
!i aminti de cina lor de la Belmore Park. Se uita Jinta la
gura ei. Ochii i se facusera nelinititor de intunecaji i
patrunzatori. Dupa o clipa ii feri privirile.
Voia sa o sarute, ii zise ea in gind i inchise ochii
incintata. Forja dintre ei exista inca. 0 simjea; o putea
vedea in ochii lui. E rindul meu, ii zise ea. E ansa
mea. Se ridica i porni incet spre el.
- Mai vrei un pahar?
El ridica spre ea chipul incordat, dar nu spuse nimic.
- Paharul Ji-e gol. II arata cu degetul. Iji mai torn
unui.
Alec ii studie paharul, dar inainte de a-i putea rs-
punde ea i-l lua din mina i porni vioaie spre masa
aurita, il umplu i se intoarse cu ace|ai pas saltSreJ. N
intinse paharul. Privete-ma, Alec. El lua paharul fara
sa-i aunce nici o privire.
263
CAPITOLUL 19
- Forbes?
- Noul majordom. Spunea ca e cineva la ua cau
tind idioji, i apoi a spus ca erai plin de singe. Ii cauta
ranile. Unde eti ranit?
El ii indeparta mina de pe piept i ii arunca man
toul.
* - Urmeaza-ma, porunci el cu o voce la fel de inghe-
Jata ca i aerul londonez i pai in sufragerie. Ai fost la
tirg.
Ea veni dupa el.
- Da, dar...
Alec trinti uile i se intoarse spre ea.
- Ji-am spus ca nu poji merge.
- Dar Castairs e bolnav i...
- Nu-mi pasa nici daca e mortl i s-ar putea sa fie
cind voi termina cu el.
- Are pojar, opti ea urmarindu-l plimbindu-se agitat.
- Mi-ai nesocotit ordinul.
- Dar avem nevoie de servitori, i tu erai plecat, aa
ca m-am gindit ca fiind ducesa de Belmore e de datoria
mea sa-i angajez.
- Sa nu se mai jntimple niciodata.
- Imi pare rau. II studie atenta dar singurul singe pe
care il vazu era cel care ii colora fa]a furioasa. Te simji
bine?
- Nu! Sint nebun, sau pe cale sa innebunesc!
- Am crezut ca ti s-a intimplat ceva ingrozitor, spuse
ea.
El veni-spre ea spumegind de furie.
- Ceva ingrozitor s-a intimplat intr-adevar. M-am in-
surat cu tine.
Joy incremeni; mina ii zbura la gura. Cuvintele lui
erau atit de crude, incit nu mai putu respira. Se uita la
fa|a lui apoi cauta scapare i inchise ochii. Cind ii des
chise din nou, camera nu mai era altceva decit un val
de lacrimi, silueta intunecata a sojului ei fiind singurul
lucru vizibil.
280
CAPITOLUL 20
- De ce?
ClatinTnd uor din cap doctorul puse luminarea pe
masa i arata spre pieptul i stomacul pacientului.
- Spuzeala e pojar. Odata ce se va Tntinde, febra va
scadea. fi lua geanta.
- N-am fost bolnav nici o zi Tn viaja mea, se adresa
Alec camerei Tn general de parca facTnd acest anunj ar
fi putut sa alunge boala.
- Daca Alteja Sa ar fi avut pojar cTnd era copil, nu
I-ar avea acum, spuse doctorul cu nesf?rita rSbdare. i
e un caz destul de grav. Inchise cu un pocnet geanta.
Staji Tn pat i la caldura pTna tusea se va opri.
- Nu tuesc. Tonul lui Alec era atit de agresiv ca Joy
se Tnfiora.
- Veji tui. Ochii nu vor mai lacrima iar nasul nu va
mai curge. Vindecarea va tncepe peste o zi sau doua. I
se adresa lui Joy. Intre timp Tncercaji sa-l faceji sa ra-
mTn Tn pat, Alteja.
Joy se ridicS.
- Voi Tncerca i va muljumesc. Vom avea mare grija
de el. Ignora pufnitul pe nas al sojului ei, attt de pujin
aristocratic, i conduse doctorul pina Tn sufragerie. Mai
exista i altceva ce ar trebui sa tiu?
- Nu. Aa cum am spus este foarte important sa
stea Tn pat i la caldura. Ii arunca o privire Tncarcata de
mila. Banuiesc ca va fi un pacient foarte dificil.
- Voi face totul ca sa-i fie cald. Ii oferi un zimbet
cuceritor sperind sa compenseze purtarea scandaloasa
a lui Alec, Ti muljumi din nou Tn timp de Henson Tl con-
ducea afara.
Joy .se Tntoarse Tn dormitor. Dei i se parea imposibil
ca cineva sa arate arogant cTnd e bolnav, Alec reuea.
Trona Tntre pernele cu monograma, cu barbia sus, bra
jele Tncruciate la piept Tntr-un gest care spunea, Eu
sint ducele i Tn consecinja nu pot fi bolnav". Expresia
lui, pentru a nu spune decTt atft nu era deloc TncTntata.
311
327
- Ce e pudra aceea?
- Praf de prizat.
- Pentru ce?
- N-ai mai vazut aa ceva? Te face sa stranuji. fji
curaja capul i toate celelalte feacuri. Iar aceasta este
tabachera mea norocoasa. Vezi? Ridica cutia spre ea
tocmai cind o ua de la gradina se deschise i o bruza
uoara patrunse tn camera, trimijtnd praful fin drept tn
faja ei.
Joy ti trtnti mtna peste nas i gura, chinuindu-se cu
disperare sa nu stranute, tiind prea bine care ar fi
rezultatul daca o va face.
Neil inchise cutia.
- Imi pare rau. Ar trebui sa stranuji i sa scapi. Te
vei simji mai bine. Probabil ca vazuse teama din ochii
ei, pentru c o mtngtie pe mtna. Nu-Ji fa probleme tn
privinja etichetei. Toata lumea stranuta. E la moda, tii.
Da-i drumul. Stranuta.
Ea clatina din cap Jintndu-se cu degetele de nasul
care o mtnca.
Nu gtndi. Nu gtndi.
- Asculta, Joy, e mai bine sa stranuji.
- Detest sa stranut, ti spuse ea cu vocea tnnabuita
de mtna de la gura, i ochii tn lacrimi. Ridica privirea i-l
vazu pe conte.
- Poftim limonada. Ii intinse un pahar i atepta. Joy
se temea sa-l ia din mtna lui.
- Ce s-a tnttmplat? tntreba el tn cele din urma.
- A prizat din praful meu. Neil ti arata tabachera.
- Nu-i de mirare ca pltnge, Seymour. Chestia aia e
sctrboasa. Poftim. Ii tntinse din nou paharul. Bea-I. Li
monada va face sa treaca mirosul acela.
Joy ti fixa ochii pe pahar, ti Jinu respirajia, tntinse
mtna, apoi promt stranuta. Ridica tncet pleoapele, tn-
cerctnd si-i aminteasca care fusese ultimul ei gtnd. Cei
doi barbaji se uitau la ea ca doi fraji grijulii, nimic
332
- Ai terminat?
- Da.
- Eti sigura?
Joy dadu din cap.
- Nimeni nu pare sa fi observat ca a fafcut cucurigu.
- Prinjul e uneori la fel de excentric ca i nebunul lui
de tata. Cred ca ar trebui sa fim recunoscatori faptului
ca oamenii nu pun sub semnul Tntrebarii comporta-
mentul regal.
Ea dadu din cap, ?i muca buzele apoi se uita la el
cu ochi nelinitiji.
- Eti suparat?
El o fixa o clipa cu privirea, apoi clatina din cap.
- Nu, trebuie sa recunosc, Scottish, Tntr-adervar ara
ta ca un coco. Apoi rise. Pentru prima oara de la han,
Alec rise.
Joy dadu drumul respirajiei i un zimbet de o imen-
sa fericire se ivi spontan pe buzele ei. El o urmari citeva
clipe ptna incepu sa arate stTnjenit i Joy fei privirile.
Clipa se pierdu. Fara un cuvint o conduse inapoi in sala
de dans, unde se oprira la marginea muljimii.
- Cred totui ca va fi o noapte foarte lunga. Chipul
lui ramase incordat dar nu-i mai strinse mina.
Inainte sa aiba timp sa cugete la ce voia sa spuna
acordurije tulburatoare ale unui vals unduira prin sala
de bal provoclnd excamajii ocate i chicote de ris.
Ringul de dans se goli i ramase aa. Nimeni nu in-
draznea sa ia inijiativa.
Joy urmari muljinea stringindu-se i secrete optite
in spatele unor ingramadiri de evantaie in timp ce oas-
pejii ezitau.
- Ce ateapata?
- Se pare ca nimeni nu vrea sa fie primul care sa
inceapi s i valseze. In multe cercuri dansul continua sa
fie considerat indecent.
- i au de gind doar sa stea aa?
338
- Alec.
El dadu din cap.
- Juliet.
Privirea pe care ea i-o arunca era trista, ceea ce-l
surprinse.
- De unde aceasta tristeje? Ciudat, pentru o femeie
casatorita de curind. Ma ateaptam sa-Ji vad chipul stra-
lucind de iubire, draga mea. Disprejul se strecura de la
sine in vocea lui.
Ea se uita in jos.
- Banuiesc ca merit o replica i mai usturatoare
pentru felul jn care m-am purtat. Nu te acuz ca ma
urati, Alec. Insa am facut ceea ce am crezut ca e mai
bine pentru amindoi.
- Nu te urasc.
Ea rise destul de cinic.
- Nu, presupun ca pentru a ma uri ar fi trebuit sa ma
iubeti. i nu m-ai iubit.
- Nu.
- Iji muljumesc ca nu ma minji.
- Niciodata nu te-am minjit, Juliet. Credeam ca ne
injelegem unui pe celalalt. Am greit.
- El ma iubete, opti ea.
- Niciodata n-a fi putut bnui ca sub frumusejea ta
rece se ascunde un suflet romantic. Ridica din umeri i
se sprijini i el de balustrada.
Ramasera acolo legaji parca de up fel de relajie de
rudenie stinjenitoare. Se uita la ea i observa pentru
prima oara ca ochii ei erau albatrii. Doar albatrii. Fara
zburdalnice scintei verzi. Nimic altceva decit un albastru
obinuit. Se apleca peste balustrada sprijinindu-i coa-
tele de ea 1 urmari cum cad JurJuri de gheaja. Peste o
clipa renunja la mindrie i o privi discret.
- Poaste ca a fost mai bine aa.
Ea ii studie chipul.
- Te-ai casatorit, spuse ea, vocea ei sunind de par
ca s-ar fi simjit tradata.
343
- Da.
Zimbetul care aparu pe faja ei era trist i pujin me-
lancolic.
- Am vazut-o.
Cum el nu raspunse, continua:
- V-am vazut pe amindoi valsTnd.
- Da, presupun ca toata lumea ne-a vazut.
- Te iubete.
El se intoarse spre ea, aplecat peste balustrada
?ntr-o poza de indifernja pe care era departe de a o
simji.
- Nu are importanja.
- Eu cred ca are.
Ceva se strinse in el de parca ea i-ar fi vazut sufletul.
O urmari tacut netiind ce sa-i spuna.
- Vezi, eu tiu ce inseamna sa iubeti pe cineva.
- Hm, seducatorul capitan.
Ea zimbi i clatina din cap.
- Nu, Alec. Vezi tu, am spus ca ma iubete, nu i c
eu il iubesc. Te-am iubit pe tine, dar tu nu ma puteai
iubi, iar eu n-a fi suportat sa-mi traiesc viaja doar cu o
jumatate de inima. Toate lucrurile pe care Ji le-am scris
au fost doar pentru a lovi in tine. Rise, un ris sincer, fSra
rautate, insa cu o urmS de tristeje i autoironie. Dei e
foarte adevarat ca poji fr increzut, ii spuse ea cu un
zimbet deschis, cred ca am fost furioasa ca nu ma
puteai iubi.
El se indrepta auzindu-i cuvintele. Trecura citeva
clipe in care el absorbi ce-i spuse ea, apoi replica:
- Cum poate fi diferita casatoria ta cu acel capitan?
Daca doar un partener iubete nu este o casatorie de...
Cum i-ai spus? Ah, da, o jumatate de inima.
- Ba da.
Chipul ei confirma adevarul spuselor ei, dar era ciu-
dat ca nu simjea nimic pentru ea - nici furie, nici uimire
nici mila, intr- adevar nimic, doar o anumitS camaraderie
344
CAPITOLUL 23
- Ai baut?
- Lapte de cocos, raspunse ea. E delicios cu - ridi
ca doua degete ca sa-i arate - pujin rom.
Era beata. Ca pentru a-i confirma banuiala, sughija
din nou, apoi ii flutura genele spre el. La sunetul unui
hohot de ris venind dinspre teatru arat cu mfna.
- Se pare ca le place.
Livid la faja, o ridica in braje - un gest lipsit de
romantism, dar care Ii arata graba cu care voia sa o
scoata dracului din teatru - i se napusti cu ea afara.
- Mister Shakespeare, striga ea peste umarul lui,
Toarna-i toarna- i, zoru-i mare!
- Taci, porunci el i cobori tn fuga scarile, fara sa
mai vada negii care Jinira pe faja statuii.
- Unde e Stephen?
Ajutorul nu raspunse, aa ca se uita la el. El ti
inclina Tntr-o parte capul mare i o privi pe sub borul
palariei cu acei ochi de copii ai sufletelor sarmane, a
caror minte fusese oprita inca de la natere. Iar ochii
aceia umbriji erau inspaimintaji cind Ti TntTlnira pe ai ei.
Zimbi i intreba din nou mai rar i mai calm:
- Unde e Stephen?
El nu spuse nimic.
- Copilul? incerca ea din nou, uitindu-se in ochii lui.
Baiatul?
- Alteja. Pescarul facu un pas inainte i intinse mina
spre ajutor. El e Stephen.
- De ce Ji-e frica?
El ii frarmnta miinile mari i batatorite i nu se uita la
ea.
^ - De locul acesta. Vreau sa plec acasa.
- Aceasta e casa ta acum.
El clatina din cap cu hotarire.
- Nu. Nu. Nu e casa mea. Eu nu locuiesc aici. Eu
locuiesc linga mare, cu Roddy.
- Dar Roddy nu se mai poate Tngriji de tine.
- tiu. A murit. Am avut un ciine o data. A fost
prietenul meu. Tmi lingea faja. El nu credea ca sint urit.
i el a murit.
- Cum se numea?
- Ciine.
Ea zimbi, apoi spuse:
- Eu am un castor.
Stephen se uita la ea.
-D a ?
Joy dadu din cap.
- Se numete Beelzebut.
Stephen rise.
- Ce nume timpit.
- Dar ii spun Beezle.
- i aa e destul de timpit. De ce nu-i spui Castor?
- Nu tiu. Cred c niciodata nu m-am gindit la asta.
- Eu da. Ramase citeva clipe tacut apoi adauga plin
de speranja: Asta ma face detept? Vreau sa fiu de-
tept, ca oamenilor sa le placa de mine.
Jos se apleca i privi pe sub borurile palariei pe
care Stephen insista sa o poarte ori de cite ori erau
afara.
- Trebuie sa fii deftept pentru ca mie imi placi.
El inceta sa-i mai framinte miinile i ii freca pal-
mele de pantaloni.
- i tu imi placi. Nu-Ji intorci capul, nu spui lucruri
urite i nu strigi. Ridica ochii, dar privi drept inaintea lui.
Unii oameni se uita la mine, apoi intorc capul pentru ca
375
CAPITOLUL 25
386
/
389
- Stephen?
El parea dus pe ginduri, aa ca tl lovi uor pe picior
pentru a-i atrage atenjia.
- Ce? tntreba el fara sa se uite la ea.
Joy ti atinse pumnul.
- Da-mi-le mie.
El privi tn jos i desfacu mtinile. Pe chipul lui se citea
totul - ruine, jena, suferinta. Le-a fi lipit.
Joy lua bucajile de porjelan.
- Doamna Watley a strigat i altadata la tine, nu-i
aa?
El dadu din cap, privind fix dalele de piatra de pe
aleea din gradina. ^
- Ori de ctte ori ma vedea spunea ca stnt prost.
are dreptate. Stnt prost. Am spart vaza.n
- i eu sparg lucruri. Asta nu tnseamna ca stnt
proasta. Vaza nu are importanja, Stephen.
- Are pentru mine.
Joy ramase nemicata, cautind sa spuna ceva ca
sa-l faca sa se simta mai bine. Incapabila sa gaseasca
cuvintele potrivite, tncepu sa vorbeasca despre orice,
despre lucruri pe care le cunotea, despre ce tnseamna
sa simji durerea care tji sftie sufletul i cum se poate
face sa dispara. Cinci minute mai tirziu se aflau de o
parte i de alta a batrtnului ulm, privind tn sus la co-
roana sa.
- E attt de mare! se incrunta Stephen.
- Asta pentru ca e batrtn. Joy ti ztmbi. Dar e bine
pentru ca, cu ctt copacii stnt mai batrtni, cu attt e mai
puternica magia lor. Acum puneji capul pe scoarja i
stringe bine trunchiul. Apoi tnchide ochii i respira rar i
adtnc.
- Stnt furnici pe partea mea.
- Oh, tmi pare rau! Vino tn partea asta. II aduse Itnga
ea i ti aranja brajele tn jurul copacului, apoi se duse tn
celalta parte i studie firul de furnici care urcau pe
390
-T e -a m p rin s .
Ea respira uurata i profita de pozitia in care sta-
teau printre a-i trece miinile peste pieptul lui, ridicin-
du-le apoi pe umeri.
- Daca vrei sa port asta pe ochi ca sa nu vad nimic,
atunci ar fi bine sa mergi mai incet sau sa ma iei de
brajex
- tn cazul asta...
Joy auzi risul din vocea lui i peste o clipa se trezi in
brajele lui. Ca intotdeauna, ofta i pleca capul linga gitul
lui cald, umplindu-i simjurile cu mirosul lui.
- Oh, Sfinte Sisoe, o faci aa de bine!
- Mi s-a mai spus.
- Unde mergem?
-E o s u rp r iz a .
- tiu. M-ai informat deja.
- Atunci nu ma mai bate la cap.
- N-a vrea sa te plictiseti.
- Crede-ma, Scottish. Nu m-am mai plictisit din ziua
ctnd am dat ochii cu tine.
- Iar ai facut-o.
- Ce?
- Ai reuit sa schimbi subiectul.
El nu spuse nimic.
- Sint tot curioasa.
- La fel a fost i Pandora.
- Nu sint sigura ca-mi place comparajia. Incerca sa
dea un ton indignat vocii ei, dar pina i ea ii auzi
bucuria. Ea, ca i Alec, era incintata de tachinarile lor.
Era o noua latura a relajiei dintre ei, o forma de preludiu
verbal, pe care amindoi il savurau din plin. Dupa citeva
minute de tacere, Joy spuse zimbind:
- A putea face o v raji ca sa-mi spui unde mergem?
- A putea sa te arunc pe aceste scari.
- Oh, n-ai face-o.
- Eti sigura?
397
-V in o .
Joy zimbi, punindu-i mina in a lui, pornind spre
incaperea de sub cupola scaldata in mingiierile calde
ale luminarilor i invaluita in parfumul dulce al narci-
selor, zambilelor i nalbelor. Joy arunca o privire miinii
lui care o Jinea pe a ei neglijent, dar atit de posesiv, i
simji ca ceva se schimbase cu adevarat intre ei, ceva
mai puternic decit dorinja lui i iubirea ei, un mister mai
mare i mai venic decit simpla unire a unui barbat cu o
femeie.
Intensitatea lui o speria, dar nevoia ei de fericire,
speranja, promisiunea mingiierii lui, invinse aceasta
spaima, o facu sa para aproape uor de uitat i nein-
semnata in comparajie cu exaltarea care o atepta in
brajele lui.
Ca intr-un vis mai frumos ca stralucirea stelelor i
magia iernii, pai alaturi de el spre incaperea luminata.
Privirea ei urmari licaririle luminarilor pina sus spre aco-
periul cupolei. Era din sticla, la fel de clara precum
cristalul. Mina lui Alec urea spre umerii ei, conducind-o
inauntru. Joy inca privea in sus, iar faja argintie a lunii,
sclipirile citorva stele ii faceau cu ochiul de pe cerul
nopjii.
Joy ii rosti numele intr-o oapta de venerajie, iar
raspunsul lui a fost o stringere a umerilor, intorcind-o
spre o masa pentru doua persoane, cam la doi metri
distanja, decorata cu cristalul Belmore, stralucitor ca
diamantul, porjelanului cu marginile poleite cu aur i
argint lucios, toate aezate in jurul unei vaze cu boboci
de trandafiri roz.
Amintirea dureroasa a acelei scene - cina intima
care nu mai avusese loc, suferinja i speranjele ne-
implinite care ii sfiiasera sufletul in noaptea aceea de
acum citeva saptamini - se topi ca gheaja la caldura
razelor de soare, inlocuita de o dragoste atit de puter
nica, incit nu putu vorbi.
400
George Du Maurier
CAPITOLUL 29
Juventius
EPILO G
Sfirit