In nu stiu ce curs Landmark am auzit, pentru prima data o fraza - poate banala, poate stiuta de altii - care m-a

cutremurat pana in strafunduri prin recunoasterea ei in viata mea, in fapt. Fraza se referea la oameni care traiesc viata ca si cum asta ar fi o viata de practica, nu o viata adevarata. Undeva, in fundal, nedistins dar trait ca un fel de abur, era gandul ca intr-o zi, candva, voi face si voi drege, dar nu acum, nu inca. Ce merita era mereu amanat, ce trebuia sa fac faceam ca n-aveam incotro, si ma mai si. odihneam ca deh, eram obosita facand lucruri. Cumva, undeva era certitudinea ca intr-o zi voi face acele lucruri. Insusi acest gand era dusmanul meu si nu stiam; nu stiam ca ma purtam ca si cand as fi trait o vesnicie sau ca si cand viata de acum nu se scurgea cu orice clipa traita. Ce mi-a trezit aceasta traire a fost cand am recitit cateva pasaje, azi, despre Don Juan. Ce-mi place Don Juan!!!!! Doar maestrii de Zen, imi imaginez, au o cautatura atat de directa de te simti gol pusca in fata lor (imi plac mai mult maestrii cu compasiune nemiloasa decat ceilalti, pe care ii gasesc un pic dulcegi pentru gustul meu). Carlos vorbeste despre Don Juan si apoi il compara cu oamenii care se aflau in jurul lui (oameni cu care ma identific in anumite aspecte ale vietii mele ): Don Juan, in acceptiunea mea, era o fiinta care isi traia viata cu adevarat impecabil, impecabil in adevaratul sens al cuvantului - asta insemnand ca fiecare actiune a lui, indiferent cat de neansemnata, conta. Eu eram inconjurat de oameni care credeau ca sunt fiinte nemuritoare, care se contraziceau la fiecare pas; erau fiinte care nu ar fi putut da socoteala niciodata pentru actiunile lor. Era un joc neloial; cartile erau in defavoarea oamenilor pe care ii intalneam, cunosteam. Eram obisnuit cu purtarea impecabila a lui Don Juan, cu totala lui indiferenta referitor la a da bine (his total lack of self-importance), si cu scopul imposibil de inteles - al intelectului sau; foarte putini dintre oamenii pe care ii cunosteam erau macar prezenti ca existau si alte feluri de comportament care puteau ajuta la dezvoltarea acelor calitati. Majoritatea dintre ei nu stiau decat cum sa se poarte sa dea bine si sa evite sa dea rau, lucru care ii lasa slabi si contorsionati. Ca si figure of speech, as putea spune ca se pot scrie volume din acest paragraf; si asta imi aminteste de cineva care mi-a spus ca desi a citit cartile lui Castaneda inainte de a participa la Landmark Forum, a realizat ca, atunci, nu a inteles nimic din ele. Daca ma uit la paragraful de mai sus, ce pot sa vad este ca oriunde te uiti sunt oameni care se plang ca nu sunt stapani pe timpul lor, ca circumstantele le

dicteaza viata, oameni care justifica lipsa de rezultate ad nauseam, oameni care nu pot sa se lase de fumat, de intarziat, de televizor, de mancat excesiv, de baut, oameni care se plang de ceva care-i impiedica sa isi tina cuvantul (of Doamne!), oameni care fac cursuri ca sa dezmorteazca, trezeasca, castige, bla, bla, bla si apoi nu aplica nimic, sau mai nimic. Cand conduceam cursuri pentru Landmark, dupa ce ascultam litania de impotenta a unora , raspundeam cu o fraza a lui Don Juan: esti plin de prune! Vrei sa fii viu? Disciplineaza-te sa iti onorezi cuvantul! Toata mediocritatea si suferinta vin din neonorarea cuvantului. Ia un caiet si in fiecare zi scrie pe cate o pagina cateva lucruri (ex. sa fii la serviciu cu 15 minute mai devreme, sa pleci la timp de la serviciu, sa nu mai iesi la tigara decat de x ori si pentru x timp, sa nu mananci prajituri, sa te duci la film, sa gatesti ceva anume, sa cumperi ceva anume, sa te intalnesti cu cineva, sa te scoli mai devreme si sa alergi in parc.) pe care le vei face pentru ca este bine pentru tine sa le faci si ONOREAZA ACELE LUCRURI, pentru ca tu ai spus. Fa asta in fiecare zi pentru o perioada de o saptamana, doua sau chiar trei. Dupa ceva timp, cand ai inceput sa apreciezi momentele de prezenta si satisfactie pe care le ai, pune mai multe lucruri de onorat. Apoi fa o lista cu lucruri pe care nu le-ai onorat in trecut. Ia-le pe rand si curata! Cere iertare daca ai impactat pe cineva ca nu ai facut ce ai spus, comunica ceva pe care doreai sa il comunici si nu ai facut-o, fa noi acorduri, da bani imprumutati inapoi, afla cati bani iti datoreaza altii si cere-i inapoi, etc. (cu totii stim care sunt lucrurile care ne stau in spate si ne impovareaza).