Grigoras Sorina Georgiana ITA II Estetica filmului

Ernst Ingmar Bergman

Ernst Ingmar Bergman, unul dintre cei mai influenti regizori din a doua jumatate a secolului al XX-lea, a obtinut de trei ori de-a lungul carierei premii Oscar. A realizat in total 54 de filme, 126 de productii teatrale si 39 de piese pentru radio. In opera sa se simte obsesia a doua teme: moartea si singuratatea. Cu o copilarie zbuciumate, filmele sale vor reflecta multe din trairile din copilarie. Acesta v-a marturisi : "Filmele mele cuprind ntotdeauna ce gndesc, emoiile mele, tensiuni, vise... Cteodat toate aceste lucruri apar din trecut, altdat se nasc din viaa prezent". Bergman a urmat Stockholm High School i ulterior dou perioade de cinci luni de serviciu militar i cursuri de literatur ale Universitii din Stockholm, pe care nu le-a finalizat din cauza atraciei sale puternice ctre film i teatru, devenind, dup propriile sale spuse, "un dependent de film natural" pe la nceputul anilor 1930. ncepnd cu anul 1943 Bergman a prelucrat scenarii semnate de ali autori pentru Svensk Filmindustri. Pentru prima oar contribuie ca scenarist i asistent de regie pentru "Frmntri" ("Hets"), n 1944. Filmul descrie zbuciumul sufletesc al unui student care sufer din cauza unui profesor crud i nedrept. Din 1944 Bergmann este i director al teatrului de stat din Helsingborg.

Debuteaza in 1945 ca regizor cu filmul Criza( Kris). Iar apoi, din 1953 isi incepe colaborarea cu Sven Nykvist, care va deveni cameramanul sau preferat.

Prima sa pelicula care il va consacra este A aptea pecete, care ii va aduce Premiul Special al Juriului la Cannes. Filmul este o alegorie pe tema venicei cutri de Dumnezeu a omului, pentru care singura certitudine e cea a morii. ntors din cruciad, cavalerul Antonius Blok se ntlnete n drum cu Moartea, creia i cere un rgaz, pre de o partid de ah, pe parcursul creia el ncearc s gseasc rspuns la ntrebri fundamentale despre fiin, nefiin, divinitate. Mai mult decat a fi o lupta intre Moarte si un cruciad, este o lupta intre credinta si ateism. Bergman reda atmosfera evului mediu si realitatea lugubra a acelor timpuri salbatice si primitive, se reda elementul de grotesc ce stapaneste peisajul si este interesant modul in care Bergman se folosete de actori pentru a-si reda propriile sale idei despre conflictele interioare de natura existeialist. Unic este si modul de reprezentare a Morii: mbrcat in negru cu un puternic machiaj. Sunt redate remarcabil: tnguiri, gnduri, sentimente de alienare, aceeai atmosfera de abandon sufletesc, de izolare. Intreg filmul este aadar o alegorie tip "vanitas", cu decoruri fabuloase si costume extraordinare, a caror expresivitate este infinit mai mare in alb si negru decat ar putea reda orice film color contemporan. Figurile actorilor sunt impecabil de realiste prin grotescul fizionomiei. Folosind reprezentari ale oniricului si halucinantului pentru a ilustra trairile interioare ale personajelor, Bergman va creea in 1957 pelicula Fragii slbatici, pentru care va fi premiat cu Ursul de aur la Berlin. Cum bine este ilustrat in Dictionnaire des films 1995 (Larousse): marile angoase metafizice(viaa, moartea, divinitatea), se amesteca cu problemele morale sau psihologice (dragostea, egoismul, solitudinea, femeia), intr-un stil si prin simboluri care datoreaz mult expresionismului, ca si tradiia cinematografului mut.", filmul este una dintre cele mai reuite drame filosofice ale regizorului suedez. Lucrat cu mijloace aparent tradiionale, filmul izbutete naintea altor experiene ale cinematografiei contemporane si transcrie desvrit gndul in sunete si imagini, constituind totodat una dintre cele mai reprezentative opere a cinematografiei de monolog interior. Procedeul reprezentri ale halucinantului si oniricului ct si ptrunderea in subcontient va fi folosit i n opera sa trzie.

Bergman folosete aici reprezentri ale halucinantului i oniricului pentru a evidenia zbuciumul interior al personajelor i pentru a ptrunde n subcontientul acestora. Procedeul va fi ntlnit i n opera sa trzie. Att "Primvara virgin" (1959), o prelucrare a une i vechi legende suedeze, ct i "Printr-o sticl ntunecata sunt ncununate cu premii Oscar pentru cel mai bun film strin. Ambele pelicule au fost turnate mpreun cu cameramanul Sven N ykvist. "Lumin de iarn" (1951-1962) i "Tcerea" (1963) sunt ultimele filme care abordeaz n mod central o tem religioas.

Primavara virgin conine o varietate de teme de la cretinism, pgnism, mitologie ridicnd ntrebri in ceea ce privete natura rzbunrii adoptate de ctre tatal personajului violat. Finalul filmului se concentreaz asupra rscumprari n cadrul povetii, n care tatl lui Karin, Tore, pledeaz lui Dumnezeu pentru iertare pentru aciunile sale rzbuntoare, ulterior, proclamnd el va construi o biseric pe locul unde a fost ucisa fiica sa. El remarc, de asemenea, confuzia lui fa de Dumnezeu pentru evenimentele care s-au desfurat peste zi , i ntreab de ce Dumnezeu ar permite astfel de lucruri oribile. Interesant este si contrastul dintre inocenta fetei si grotescul violatorilor. Bergman trateaza temele intr-un cadru alb-negru in care ne apar personaje tipologii. Abordand teme atat de profunde, legate de existenialism, Bergman va incheia acesta perioada cu predominanta religioasa, din anul 1966, opera sa se va axa pe psihologia personajelor feminine. Printre filmele tipice acestei categorii putem enumera: "Persona" (1966) cu Liv Ullmann i Bibi Andresson, "Pasiunea Annei" (1969), "Atingerea" (1970) i "Strigte i oapte" (1972), film ncununat cu un Oscar pentru cea mai bun imagine (Nykvist) n care sunt reprezentate diverse ipostaze ale naturii feminine, avnd-o ca model pe mama regizorului. Pelicula Persona, a fost lansat n 1966, avndu-le ca protagoniste pe actriele suedez Bibi Andersson i norvegian Liv Ullmann. Filmul a fost considerat de Bergman Bergman ca fiind unul dintre cele mai importante ale sale. In cartea sa Imagini, regizorul suedez scrie, "Astzi cred c n Persona -- i apoi mai trziu n Plnsete i oapte-- am mers att de departe ct am putut merge. n aceste dou cazuri de total libertate [artistic], am atins secrete care nu pot fi spuse n cuvinte, i pe care doar cinematografia le poate

descoperi. Filmul trateaza relatia dintre doua femei, Elisabet, o actri care nregistrase numeroase succese anterioare unui spectacol al piesei Electra, n timpul creia devine mut, i Alma (care semnific suflet n spaniola), sora medical desemnat ngrijirii condiiei sale. Succesiunea de imagini cu care Bergman deschide filmul: un pianjen, o cruce, un penis, sacrificarea unui animal, un crucifix pentru ca apoi sa apare un baiat care citeste trateaza o unumita cruzime. Bergman trateaza tema pierderii identitii :Elisabeth este o actri de teatru care nu numai c refuz s mai joace teatru, ci refuz s joace piesa de teatru a vieii sale cotidiene. Tcerea i nemicarea ei sunt semnele unei lipse de voin.mpietrirea personajului este rezultatul unei decizi :o decizie care dovedete o for sufleteasc neobinuit remarc sora Alma. Pe lng abandonarea rolului din Electra, ea renun la rolul de femeie, de iubit, de soie, de mam. Cu alte cuvinte, se izoleaz de acele elemente care schieaz identitatea sa social (interumanitatea sa). Elisabeth nu mai joac n piesa propriei viei. Aceast renunare este comentat n film prin directoarea spitalului. Filmul las impresia c Alma preia treptat personalitatea lui Elisabeth i c spre final pare s nu mai tie cine e de fapt. Dup orele n care bolnava mut o ascult pe vindectoarea Alma aa cum nimeni n-a mai ascultat-o pn acum, apare indecizia intre identitatea pacientului sic ea a psihanalistului cat si cine este vindecat. Bergman foloseste efectul de distanare propus de Bertold Brech. Se oscileaz secvene n care Alma vorbete cu publicul sau n care vedem mecanismele de funcionare a proieciei unui film, pornirea unui proiector, arderea peliculei, dar i un cadru n care pe ecran apare chiar echipa de filmare. Aa cum Bergman deconstruiete psihologia personajelor, la fel deconstruiete i arta cinematografic, artndu-ne cum se filmeaz de exemplu un plancontraplan.

Bergman trateaza teme de la credina, la singuratate, intrebari fundamentale existentialiste, mergand in aceelasi timp spre simplitatea si claritatea vietii, opusa stilizarii, metamorfozarii. Putem spune ca exceptie face pelicula Persona, care este neobisnuit de sofisticat si complex pentru intreaga opera a regizorului suedez. Pentru ntreaga sa oper Bergman a fost distins cu un premiu special al Festivalului de la Veneia n 1983, cu Premiul European de Film Felix (1988), o meniune special cu ocazia celei de-a 50-a ediii a Festivalului Internaional de Film de la Cannes, cu titlul de Doctor honoris causa al Universitii din Stockholm i cu Legiunea de onoare a Franei.