Somnul

Cnd numai luna singur din noapte Vegheaz din ntinderea albastr, i cnd o raz alb, vistoare, S-a strecurat sfioas prin fereastr i-a adormit pe pern, lng tine, Atunci din cer, cu aripi nevzute, Copilul morii - somnul - tainic vine, Pe ochii-nchii, uor s te srute... Tu, dragul meu, dac te simi prea singur i n-ai pe nime-n camera srac Dect un nou duman i oaspe: foamea... nchide ochii! Foamea o s-i treac, i fr veste somnul i aduce O mas cu mprteti bucate, Belugul unei lumi mai fericite, Cu soare cald i parcuri, i palate... i nu te miri, aa firesc i pare, Cnd vin din trista lor singurtate Icoane scumpe de odinioar, Fiine dragi, de mult nmormntate. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . O, nger blnd, alintor durerii! De pe cernita sufletului-zare, Ridic-mi vlu-n fiecare noapte S vd splendoarea lumii viitoare!... Mi-aduc aminte...-n serile de iarn, La gura sobei, - fr s-mi dau seama, M cuprindeai n brae moi de visuri, Cnd mi spunea poveti frumoase mama... i-acuma simt singurtatea rece i tot pustiul nopilor trzii. Te chem s-mi vindeci sufletul, o clip, Dar n zadar te chem, - c nu mai vii! O, vino iar... i s-mi aduci cu tine Iubitul chip de care sunt departe! Atta am, n lumea asta mare, i rutatea lumii ne desparte... Srut-mi ochii! - Dintre ea i mine, Pieri-va ca prin farmec deprtarea: Zmbind frumoas mi ntinde gura i-n vis e-att de dulce srutarea...