Memoria Capacitatea de memorare este o chestiune de genetica?

Ne putem gandi ca exista diferente genetice care ar explica capacitatile de memorare inegale. Chiar daca educatia joaca un rol important, se constata ca unele persoane, desi nu au beneficiat de studii indelungate in scoli renumite, au o memorie buna; in schimb, altele, care au frecventat scoli foarte bune, nu o au . Diferentele dintre capacitatile noastre de invatatre nu se datoreaza asadar exculusiv influentei educatiei. Si totusi nici un cercetator nu a gasit inca o gena responsabila de o memorie extraordinara! S-a vorbit despre descoperirea, la animale, a unei gene a uitarii si a unei alte gene a memorarii. Dar pana in prezent e vorba mai de graba de ipoteze formulate in cadrul unor experimente foarte particulare si greu de extrapolat la functoinarea naturala a memoriei umane. Pentru a rezuma, memoria exprima cu siguranta un amestec de innascut si dobandit, de date genetice si educatie. O memorie buna este o chestiune de inteligenta? Memoria are, fireste, legaturi cu inteligenta. Dar unul dintre primele lucruri descoperite despre memorie la pacientii afectati de sindromul Korsakov este ca ei uitau mult, pastrandu-si in acelasi timp inteligenta. In 1888, dr. Korsakov, un medic rus, a notat ca pacientii sai amnezici puteau castia o partida de sah, dar, doua minute mai tarziu nu mai stiau ca au castigat! Totul depinde insa de ceea ce se intelege prin inteligenta; psihologii au inlocuit, de altminteri, acest termen prin cel de cunoastere sau proces cognitiv. Daca inteligenta se defineste ca fiind capacitatea de a rezolva probleme sau de a se adapta la situatii noio, ea este considerabil handicapata in absenta unor cunostinte anterioare sau fara amintirea elementelor a ceea ce este de rezolvat. Inteligenta progreseaza in fapt pe masura experientelor traite, iar experienta inseamna memorie. Putem localiza memoria in creier si cum ? Memoria este distribuita in tot creierul. Din punct de vedere anatomic, exista un sistem ( si regiuni cerebrale specifice) pentru invatare, un altul pentru regasirea amintirilor, acestea fiind la randul lor depozitate in diverse zone. Aceste urme mnezice se afla stocate in ansamblul creierului, dar mai cu seama in partea posterioara, senzoriala a creierului. Neuronii si conexiunile lor formeaza retelele sau hartile neuronale. Totul are forma unei panze de pianjen care reuseste in mod sincronic toate elemntele senzoriale legate de acelasi eveniment. Cand un neuron invata, el produce activitati electrice specifice, secreta proteina si va crea conexiuni cu alti neuroni. Neuronii vor pastra apoi amintirea acestei urme electrice si a acestei sinteze de proteine de fiecare data cand vor reface acelasi lucru. Astfel, cu cat un circuit este mai folosit, cu atat el va dainui mai mult in creier. Cand dorim sa ne amintim ce am facut in weekendul trecut, incercam sa regasim aceasta harta neuronala si, odata cu ea, tot ce se leaga de acel moment, mirosuri, sunete, emotii. A-ti aminti inseamna a reconstitui aceasta harta grupand amintirile dispersate in functie de urmele lor senzoriale. In functie de informatie si tipul de memorare, circuitele pe care le urmeaza memoria in creier sunt diferite.

Tipuri de memorie: Senzoriala- mentin informatia pentru scurt timp( cateva miimi de secunda) Pe termen scurt sau de lucru-retinerea temporara a unui numar limitat de informatii Pe termen lung-conservarea infpormatiilor cu caracter permanent Episodica-pastreaza evenimentele traite de persoana intru-un timp si spaciu precis Semantica-stocheaza cunostintele de limbaj Procedurala- inmagazineaza abilitati manuale Declarativa- stocheaza informatii descrise prin limbaj Nondeclarativa- inmagazineaza informatii care se demonstreaza sau utilizeaza fara cuvinte

REZUMAT Memoria depinde intr-o oarecare masura de datele genetice ale persoanei respective insa aceasta nu a fost inca evidentiata. Memoria exprima cu siguranta un amestec de innascut si dobandit, de date genetice si educatie.

Memoria are legaturi cu inteligenta, dar nu exista o dependenta intre cele doua putand exista inteligenta si fara memorie. Insa, daca inteligenta se defineste ca fiind capacitatea de a rezolva probleme sau de a se adapta la situatii noio, ea este considerabil handicapata in absenta unor cunostinte anterioare sau fara amintirea elementelor a ceea ce este de rezolvat. Inteligenta progreseaza in fapt pe masura experientelor traite, iar experienta inseamna memorie.

Memoria este distribuita in tot creierul. Din punct de vedere anatomic, exista un sistem ( si regiuni cerebrale specifice) pentru invatare, un altul pentru regasirea amintirilor, acestea fiind la randul lor depozitate in diverse zone. Totul are forma unei panze de pianjen care reuseste in mod sincronic toate elemntele senzoriale legate de acelasi eveniment. Cand un neuron invata, el produce activitati electrice specifice, secreta proteine si va crea conexiuni cu alti neuroni. Neuronii vor pastra apoi amintirea acestei urme electrice si a acestei sinteze de proteine de fiecare data cand vor reface acelasi lucru. Astfel, cu cat un circuit este mai folosit, cu atat el va dainui mai mult in creier.