| CONSTRUCTIL MODERNE NaHS | y :MODERN WOODEN CONSTRUCTIO: In the context of the new international orientations concerning the use of wood in constructions at the making of certain elements and structures of modern resistance, especially those made out of lamellate glued wood, simple or reinforced, the paper , Modern Wooden Constructions" shows a major practical interest, both from a theoretical point of view and for its ‘multiple applications of technical and constructive matter. After a short presentation of the history, of the advantages and disadvantages of the buildings made out of wood, physical - mechanical characteristics of wood and of the new products based on wood are presented as well as the bases regarding the planning and the calculation of elements with simple and composed sections, the elaboration and the calculation of joining, the behaviour and the calculation of lamellate glued wood elements. Further on, Prefabricated houses and wooden frameworks and resistance structures are presented, insisting on the efficient wood and metal structures and on simple and reinforced lamellate glued wood. The paper was elaborated on the basis of a rich bibliography of the results of research and experience in the wood constructions field, inside and outside the country, some of the author's ‘own research being mentioned too. The paper contains as well numerous figures and a comprehensive graphic and illustrative material rich in sketches, solutions and details concerning the building of the elements and the structures of resistance made out of wood.Prof.dr.ing. DUMITRU MARUSCIAC CONSTRUCT] MODERNE DIN LeEMIN EDITURA TEHNICACopyright © 1997 Editura Tehnica Adresa: EDITURA TEHINCA Piafa Presei Libere, 1 33 Bucuresti, Romania Cod. 71 341 Redactor: ing. Adina Neg. Tehnoredactor: Nicoleta Negoifa Coperta: Simona Dumitrescu Procesare computerizaté: Editura SEMNE Imprimare: Tipografia , SEMNE °94“ Bun de tipar: 09.04.1997; Coli de tipar: 19 C. Z, 624.011.1 ISBN: 973-31-0924-XPREFATA CDaroritd multiplelor avantaje pe care le prezinit lemnul din punct de vedere tehnic si constructiv, acesta a constituit in decursul timpurilor unul dintre principalele materiale de construct, sténd la baza realicdrii unor importante construcfi civile gi ingineresti._s Jn prezent, lemnul lamelat incleiat, tratat tmpotriva focului si biodegraddrii, reprezintd unul dintre materialele de constructii moderne, utilizat pe scard tot mai mare la realizarea elementelor xsi structurilor de rezistenpa tn domeniul construchiilor civile, industriale si agricole. Jn contextual noilor orientiri pe plan mondial privind utilizarea lemnului in constructii ta realizarea unor elemente $i structuri de rezistenta moderne, indeosebi din lemn lamelat incleiat, obisnuit sau armat, lucrarea,, CONSTRUCTU MODERNE DIN LEMN" prezinié un interes practic major, atét din punct de vedere teoretic, cét si prin multiplele aplicatii de ordin tehnic si constructiv. Dupito scurtd prezentare a istoricului, avantajelor si dezavantajelor constructitlor din lemn, sunt precentate caracteristicile fizico-mecanice ale lemnului si produselor noi pe bazd de lenu, bazele privind protectarea si calculul elementelor cu sectiune simpla si compusd, aledtuirea $i catculul tnbintrilor, comportarea si caleulul elementelor din lemn lamelat tncleiat. In continuare sunt prezentate case prefabricate si sarpante din lemn, structuri de rezistenja din elemente plane yi structuri spatiale, insistindu-se asupra structurilor eficiente din lemn si metal, lemn lamelat tncleiat obisnuit si armat Lucrarea a fost elaborati pe baza unei bogate bibliografti, a rezultatelor cercetirii i experientet in domeniul cansiructiilor de lemn din tard si strdindtate, fiind mentionate si unele rezultate ale cercetirilor proprit ale autorului. Ea confine de asemenea numeroase tabele si un cuprinzdior material grafic si ilustrativ, bogat in schite, solupii si detalii privind realizarea elementelor si sstructurilor de recistenté din lemn. Prin continutul situ, lucrarea, care sintetizeazd un bogat material documentar, reprezintd un indreptar pentru inginerii constructor, specialisti din cercetare, proiectare si executie. Totodatd, lucrarea se adreseaztt si studentilor ~ ingineri de la secpille de construct civile, industriale si agricole, constituind un pretios material documentar pentru dezvoltarea conceptiei si spiriuului practic al viitorului specialist in domeniul constructitlor. AUTORULCUPRINS L. Introducere 1.1. Lemnul, produs al pdurii 1.2. Fondul forestier din Romania 1.3, Folosirea rafional8 si valorificarea superioard a materialului lemnos in Romania 1.4. Scurt istoric al constructiilor din lemn 1.5. Clasificarea constructiilor din lemn 1,6. Avantajele si dezavantajele constructiilor din lemn 1.6.1. Avantajele constructiilor din lemn 1.6.2. Dezavantajele construcfiilor din lemn 2. Materialele si caracteristicile lor 2.1, Materialul lemnos folosit in constructii 241.1. Structura lemnului 2.1.2. Clasificarea materialului lemnos 2.13. Defectele lemnului si categorii de material lemnos pentru constructii 2.1.4, Contragerea gi umflarea lemnului 2.1.5. Putrezirea lemnului si masuri de protectie 2.1.6. Comportarea lemnului la foc si masurile de protectie contra incendiului 2.2. Lemn incleiat Produse noi pe baz de lemn folosite in constructii 2.3.1. Placaj de constructii 2.32. Placi din aschii de lemn (PAL) 2.3.3. Placi din fibre de temn (PEL) 2.3.4. Lemn stratificat 3. Proiectarea si Iculul elementelor de construcfii din lemn 3.1. Reguli generale 3.2. Proprietati mecanice ale lemnului. 3.2.1. Comportarea lemnului la diferite solicitari 3.2.2. Factori care influenteazi comportarea lemnului la diferite solicitari 3.3, Calculul elementelor construcfiilor din lemn 3.3.1. Principii fundamentale de calcul 3.32. Caracteristici normate gi de calcul 3.4. Calcutul elementelor din lemn cu sectiune simpli 3.4.1. Elemente solicitate la intindere axial 3.4.2. Elemente solicitate la compresiune axiala 3.43. Elemente solicitate la incovoiere8 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 3.4.4. Elemente solicitate la compresiune excentric’ 83 3.5. Principalele tipuri de imbin&ri folosite in construcfiile de lemn 83 35.1. Clasificarea imbinarilor 83 35.2. Considerafii generale privind comportarea, alcatuirea si calculul imbinarilor 85 3.5.3. Alc&tuirea gi calculul imbinarilor cu chertare 89 ~3.5.4, Ale&tuirea si calculul imbindrilor cu pene 95 — 3.5.5, Ale&tuirea gi calculul imbinarilor cu tije 102 3.5.6. Imbinari incleiate 111 3.5.7. Piese si elemente metalice de imbinare utilizate in constructiile de lemn 132 3.6. Comportarea gi calculul elementelor din lemn cu sectiune compus& 135 3.6.1. Date generale 135 3.6.2. Grinzi cu sectiune compusa solicitate la incovoiere 138 3.6.3. Elemente cu sectiune compusa solicitate la compresiune axial 140 3.6.4, Elemente cu sectiune compusi solicitate la compresiune gi incovoiere 144 3.7. Comportarea gi calculul elementelor din lemn incleiat 144 3.7.1. Date generale 144 3.7.2. Factorii de influenta 145 4. Case prefabricate si sarpante din lemn 147 4.1, Elemente generale privind conceptia si proiectarea cladirilor 147 Nofiuni privind proiectarea functionala 148, Scheme gi tipuri de apartamente 149 Case prefabricate din lemn 150 4.4.1, Considerajii generale 150 4.4.2, Tipuri constructive caracteristice 151 4.5. Sarpante din lemn 161 45.1. Consideratii generale 161 45.2. Tipuri constructive si elementele componente 162 45.3. Calculul elementelor sarpantei 166 4.5.4. Sarpante cu structura spatial 169 5. Construcfii de lemn din elemente plane 173 3.1. Grinzi 173- 5.1.1. Grinzi cu alcituire simpli 173 5.1.2. Grinzi cu sectiune compusi 179 5.1.3. Grinzi cu inima plina din seanduri incrucisate bitute in cuie 179 5.14, Grinzi incleiate 185 5.1.5, Grinzi armate, pretensionate 204 5.2. Grinzi cu zibrele 214 5.2.1, Date generale 214 5.22. Ferme din seanduri 218 5.2.3. Ferme moderne din lemn si metal 223 — ~5.3, Cadre cu doua gi trei articulatii 239 = 53.1. Date generale 239 5.3.2. Sisteme tradifionale 240 5.3.3. Sisteme moderne 246 5.3.4, Cadre cu zibrele 258 5.4, Arce cu dou’ gi trei articulatii 259 5.4.1. Date genrale 259 5.4.2. Sisteme traditionale 259CUPRINS 9 5.43. Sisteme moderne din arce incleiate 264 5.5, Stabilitatea spatial a structurilor din elemente plane. Cotravantuiri am 6. Structuri spafiale din lemn 215 6.1. Date generale 215 6.2. Clasificarea structurilor spafiale 216 6.3. Bolti-membrane 278 6.3.1. Bolfi-membrane cilindrice 278 6.3.2. Bolji-membrane intretdiate 29 6.4. Suprafefe cutate 219 6.5. Bolfi lamelare 280 6.5.1. Date de bazi 280 6.5.2. Constructia bolfilor lamelare 282 6.5.3. Calculul static 295 6.5.4. Executia boltilor lamelare 298 66. Cupole din elemente plane 299 6.7. Cupole geodezice. Particularitati constructive 301 Bibliografie 3032k SSSINTRODUCERE 1.1. LEMNUL, PRODUS AL PADURII P&durile constituie o uriasi bogitie, la fel de cAutati si de necesara ca si alte surse de materi prime. Tulpinile si coroanele arborilor constituie veritabile acumulatoare ale energiei solare si magazii de pretioase substante organice. incepand cu celuloza $i alcoolul si sfarsind cu risinile si catranul, pAdurile ne daruiesc prin lemn — produs si prin cirbune — produs fosil al fesuturilor lor - materi prime de © deosebit’ important’. Lemnul a fost folosit din cele mai indepartate timpuri ale existentei umane, impfrtind cu piatra si argila gloria de a fi prilejuit-nasterea primelor unelte, a primelor locuinfe, a primelor mijloace de apirare ale omului. Atat de adanc se inr&dacinase lemnul in existenfa cotidiand a omului si in treburile ,,cet8fii, incat putem vorbi de o civilizatie a lemnului, care a premers metalelor si betonului armat si care a supravietuit pana in timpurile noastre, cnd nici masele plastice si produsele de sintez4 nu pot si-i ia locul. P&trunderea lemnului in existenta omului constituie o istorie plind de neprevazut a ‘caunoasterii naturi si folosirii, intai gospodresti si apoi industriale, a acestei materii biologice, care a generat zeci de mestesuguri, importante ramuri industriale si arte cu semnificatii adanci pentru viafa spiritual’, culturali si economic a numeroaselor popoare. Pentru refacerea lemnului forestier, pentru a asigura cantitatea necesara aprovizionarii cu lemn a industriei si a constructiilor, in toate farile se aplic& o politica dinamic&. Se depun eforturi pentru a creste, prin toate mijloacele, volumul si calitatea padurilor, prin extinderea zonelor exploatate, ameliorarea speciilor si reimpadurirea terenurilor defrisate, cu specii repede crescatoare. fn acelasi timp, evolutia prefurilor materialelor naturale si a produselor artificiale sau sintetice, la care asistim, poate determina o intoarcere in favoarea Jemnului. Un prim indiciu in acest sens il constituie cresterea generald a consumului si costului energiei si in particular a produselor petroliere din care deriv majoritatea materialelor plastice. Cercetarile actuale pe plan mondial si rezultatele obfinute pana acum indrept&tesc ideea ci lemnul va continua si se mentin& printre materialele de12 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 1.2. FONDUL FORESTIER DIN ROMANIA P&durile f4rii noastre nu sunt repartizate uniform sub raport teritorial, datorit& fie conditiilor fizico-geografice, fie unor factori economico-sociali care au actionat adesea anarhic in trecut. Zona padurilor, situata la peste 700 m altitudine, detine circa 60 % din fondul forestier, cea de pe deal (150-700 m altitudine) 29 %, iar zonei de cAmpie (sub 150 m altitudine) fi revine doar 11 % din suprafata fondului forestier. Pornind de la clasificarea facut de fitogeograful P. Enculescu in anul 1924, unanim acceptat& si azi, in Roménia exist% urmitoarele mari zone de vegetatie: — zona alpina (superioars si inferioar’); - zona forestier’, cu trei subzone (subzona coniferelor, a fagului si a stejarului); ~ zona stepei, cu dou’ subzone (subzona silvostepei cu piduri si zona stepei propriu-zise, fri p&duri). fn zona alpina, unde se manifest’ conditii aspre de clim&, vegetatia lemnoas prezint’ fenomene de nanism. Zona superioara este dominati de silcii pitice (Salix retusa, Salix reticulata) si azalee pitice (Loiseleuria procumbes), speci pionere succedate de tufe de ienupir pitic (Juniperus sibirica). in zona inferioar’ apar jnepenisurile (Pinus mugho), smirdarul (Rhododendron kotschii) si, pe alocuri, exemplare izolate de zambru (Pinus cembra). ‘Subzona coniferelor este ocupata in special de molidiguri care se intind sub forma de benzi in lungul intregului lant carpatic. Limita lor inferioard este de 900-1000 m altitudine in nordul f&rii si de 1 200-1-300 m in sud, datorita diferentei de latitudine. Subzona fagului este cea mai stratificat’. Sub fasia de molid este amplasati p&durea formatt din amestecuri echilibrate de fag si rasinoase. fn solurile si rariturile acestor paduri se instaleaz4 palcuri de pini i arini albi, localizate mai ales pe vaile raurilor. Urmeaz& apoi figete pure, compacte, care apar pe versanfii sudici ai Carpatilor Meridionali. Limita lor inferioar4 coincide cu granita dintre munte gi deal (700 m). Sub fasia fagetelor pure apar fagetele de deal, cu amestecuri (asa-numitele paduri de ,,sleau“), situate de obicei intre 400 si 700 m, unde al&turi de fag cresc carpenul, ulmul, teiul, frasinul ete. Subzona stejarului prezinti si ea dou’ fasii. In partea superioar’ a subzonei, in atingere si uneori in intrep&trundere cu fagetele de amestec, intalnim gorunetele, a c&ror limita inferioar coboar4 pan’ la 200 m in podisul Moldovei. Gorunetele cuprind numeroase asociafii in care intr’ gorunul propriu-zis (Quercus petraea), gorunul balcanic (Quercus dalechampii), prezent doar in Dobrogea, stejarul pufos, c&rpinita, mojdreanul, alunul turcesc etc. Silvostepa se intinde sub fasia gorunetelor. PAdurile propriu-zise de cAmpie sunt formate din stejarete si cereto-garnifete, care cuprind in regiunile de ,sleau“ si alte specii, ca: jugastrul, arfarul, teiul argintiu, precum gi un subarboret bogat. Luncile de c4mpie cuprind intinse zvoaie de s&lcii si plop.Referitor la ponderea speciilor forestiere, dupa ultimele statistici, pe primul loc se situeaz4 fagul (31,76%), urmat indeaproape de risinoase (28,26%) si alte foioase (20,39%), precum gi specii de stejar (19,59%). Pana in anul 2000 sunt prevazute misuri de crestere a ponderii r4sinoaselor pani la 38%, de scidere a fagului pan’ la 21,5% si mai accentuatd a celorlalte foioase (pnd la 14,4%). 1.3. FOLOSIREA RATIONALA $I VALORIFICAREA. SUPERIOARA A MATERIALULUI LEMNOS iN ROMANIA Folosirea cat mai eficient’ a resurselor naturale ale f4rii constituie unul din elementele esentiale ale politicii de industrializare, avand o deosebiti insemnatate pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale din patria noastra. Dupa cel de-al doilea r4zboi mondial, industria lemnului s-a bucurat de o atentie deosebit’, creandu-se condifii pentru transformarea ei intr-o industrie moderna, multilaterala si complex4, corespunz&toare satisfacerii tuturor necesit4tilor economice nationale. in dezvoltarea industriei lemnului, se deosebesc doua etape principale: — etapa 1948-1959, de comasare, reamplasare, reutilizare si reprofilare a fabricilor existente, concomitent cu construirea unor unit&ti pentru prelucrarea, in special, a lemnului de fag; — etapa a doua, 1960-1965 (etapa saltului calitativ), de concentrare a productiei in mari complexe de industrializare, care asiguri o valorificare superioar’, integrala si complex4 a masei lemnoase, pe baza celei mai avansate tehnici si tehnologii. Mijlocul principal pentru ridicarea industriei lemnului la nivelul cerintelor impuse in cadrul ansamblului economiei nationale |-a constituit prelucrarea lemnului in unit&fi cu profil complex, care permit valorificarea cu un inalt randament si cu 0 mare eficienf’ economica a materialului lemnos. Asemenea unitati complexe s-au realizat si au intrat in functiune la Galdutas, Ramnicu-V4lcea, Bucuresti-Pipera, Tg.-Jiu, Gherla, Blaj, Braila, Suceava, Pitesti, Cominesti, Sighet, Baciu, Drobeta- Turnu-Severin etc. in prezent, o atentie sporita se acordi problemei legate de economisirea Iemnului si in special a cherestelei, prin reducerea consumurilor specifice si folosirea pe scari tot mai larg a inlocuitorilor (plici din particule aglomerate si fibro- lemnoase, placaj etc.), precum si prin folosirea de lemn incleiat, asigurandu-se o utilizare rafionala a lemnului plin, cat si a celui de mici dimensiuni. 1.4. SCURT ISTORIC AL CONSTRUCTULOR DE LEMN Istoricul dezvoltarii constructiilor de lemn, ca ramurd a tehnicii constructiilor,14 CONSTRUCTH MODERNE DIN LEMN dezvoltarii productiei si a modurilor de productie, care se succed de-a lungul veacurilor, respectiv de istoria dezvoltirii fortelor de productie sia relafiilor de productie. De aici, necesitatea studiului dezvoltirii istorice a constructiilor de Jemn de-a lungul diverselor oranduiri sociale. in comuna primitiva, dup’ cum rezulti din datele arheologice, lemnul s-a bucurat de o larga si variat intrebuintare. Acest lucru a fost condifionat in primul rand de faptul cX lemnul avea o rispndire mare, rezistenja ridicat’, combinati cu o greutate specifics mic& si o prelucrare usoara. Astfel, concomitent cu folosirea lui pentru confectionarea armelor pentru vanat, a uneltelor de munci si a obiectelor casnice, Iemnul a avut o intrebuintare larga si la realizarea diferitelor constructii. Dezvoltarea slaba a fortelor de productie din epoca de piatr’ limita inst posibilitatile de prelucrare, conditionand astfel caracterul primitiv al constructiilor din aceasta epoca. Aparitia uneltelor de fier si a pieselor metalice de prindere, in ultima perioad’ de existen{a a societifii primitive, a usurat taierea padurilor si a imbunatatit prelu- crarea lemnului, asigurand posibilitatea diversificarii constructiilor din lemn cioplit Cel mai mare progres in domeniul constructiilor de lemn si'in special in cel al podurilor, in timpul ordnduirii sclavagiste, a fost realizat in Roma antica, Constructorii romani, posedand 0 serie de unelte de fier pentru dulgherie si tamplirie, au reusit si realizeze imbiniri dintre cele mai perfectionate.,Drept exemplu de constructii rationale de poduri executate de romani, din grinzi de lemn, pot servi: podul peste Rin (fig. 1.1), executat de armatele lui Cezar in secolul I iH. in timpul rizboaielor purtate de acesta in Galia (construit in numai 10 zile, desi avea o lungime de 500 m) si podul peste Dunire, cu lungime de 1070 m, executat in secolul al I-lea din era noastr, de cel mai mare con- structor al antichitatii- Apolodor din Damasc - in vederea expe- ditiei in Dacia a impiratului roman Traian, in dreptul locali- titii Drobeta-Turnu-Severin de astizi (fig. 1.2.). Podul peste ee Dunare se remarca prin faptul ci é SBui@. se folosesc pentru prima dati basco 2. SSN arce din lemn, rezemate pe pile Fig. 11. Podal peste Rin, construit de armatele lui Cezar, din zid&rie de piatra.INTRODUCERE 15 Constructorii romani din acea epoca au folosit lemnul gi la realizarea acope- rigurilor, adoptand solutii noi in constructiile de lemn. Spre deosebire de constructorii din Egipt si Mesopotamia, care executau de preferint acoperisuri plane din grinzi (din lemn rotund sau cioplitura) asezate alitu- rat, si de constructorii din Grecia antica, care foloseau c&priori inclinafi, romanii executau acoperisurile 1a cladiri cu o deschidere pana la 23 m, cu ajutorul unor ferme triunghiulare, care se deosebesc putin de contructiile moderne de azi. In feudalism, starea : : ‘ fortelor de productie a ¥ ‘ “sub determinat caracterul meste- vee : gugiresc al execufiei construc- fiilor din lemn. $i aici, cea mai mare parte din construc- fille de lemn erau executate din lemn rotund sau cioplituri, deoarece productia materialului ecarisat era insuficienta, avand in acelagi timp si un cost ridicat. fmbinarea elementelor se ficea, in general, prin chertare, solufic indicat pentru materialul lemnos din bile si cioplitura. Remarcabile sunt, din aceasti epoca, solufiile constructive propuse de arhitectul italian Palladio (1518-1580). Sistemele constructive din bare concepute de Palladio au constituit un pas important in dezvoltarea viitoare a constructiilor din Jemn. Se remarcé intr-un mod deosebit sistemul constructiv de rezistenta al podului din Bassano peste raul Brenta, cu 5 deschideri de 12 m, format din grinzi cu contrafise (fig. 1.3), sistem eficient care este folosit si in prezent in constructiile de lemn. O contributie deosebit de valoroasd la dezvoltarea tehnicii constructiilor de lemn a adus-o D. I. Juravschi (1821-1891). Ca rezultat al cercetirilor sale teoretice si Fig. 1.2, Podul peste Dunire din arce de lemn (reprezentat in basorelieful de pe columna lui Traian). — =|CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN 16 (eluesg) s2gI us “twiey But ap ayeinoaxa ‘axapiyssap wi YZ ap areqIND LNpUEDs UIp ase UIP yZodep mun jnstIedooy “py "FLY 1 wang 6 8 2 9 F 4 Ee EF ogg, _ use 0% S10 SOexperimentale, Juravschi a creat teoria calculului grinzilor cu zabrele, inclusiv a celor continue, a stabilit metoda de calcul pentru grinzi de lemn cu sectiune compusa, a ilustrat fenomenul necunoscut pana atunci, al lunecdrii din incovoiere, deducand gi formula pentru determinarea eforturilor unitare tangentiale la grinzi incovoiate. Perspectivele noi in dezvoltarea constructiilor ingineresti din aceast epoca se deschid prin folosirea metalului (mai ales la inceputul secolului al XIX-lea), determinand astfel aparitia unor sisteme mixte din lemn si metal, utilizate pe scar& larga si in zilele noastre. In capitalism, in locul atelierelor mestesugiresti si al intreprinderilor de manufacturd din perioada feudal, au aparut fabrici si uzine uriase, care printre altele au mirit posibilitatea prelucrarii mecanice a lemnului. Astfel, apare posibilitatea procuririi, la pret redus, a materialului lemnos i a executirii diferitelor elemente de constructii din scanduri, dulapi cu imbinari caracteristice (cuie, dornuri, buloane, pene inelare etc,). Una dintre formele constructive specifice acestei perioade o constituie arcele realizate din scAnduri asezate pe lat, imbinate cu ajutorul buloanelor sau al dornurilor i strnse cu juguri metalice (fig. 1.4), realizate pentru prima dati de inginerul francez Emi (1825). Aceasta solufie reprezint’ un principiu nou pentru realizarea elementelor curbe cu sectiune compusi, stand la baza unei serii intregi de forme constructive rationale din lemn (moderne) si, mai ales, a celor incleiate care au aprut pentru prima dati la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Germania. Dezvoltarea rapida a diferitelor stiinje (la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea), ca tehnologia lemnului, rezistenta materialelor, statica constructiilor si teoria elasticit&tii etc., a creat baza teoreticA necesar dezvoltarii metodelor de calcul al constructiilor, in general, si al constructiilor de lemn, in special. Dezvoltarea puternicd a comertului, industriei si a oraselor din aceasta’ perioad’, impune alt gen de constructii decat cel din epocile anterioare, bazate in mare parte pe sisteme si forme constructive noi, mai ugoare $i economice. Astfel, spre sfarsitul secolului trecut, V.G. Suhov (1853-1939) a emis ideea unor constructii spafiale, care mai tarziu si-au gisit o larga utilizare in Rusia, la realizarea acoperisurilor spatiale din lemn sub forma de membrane (fig. 1.5) si sisteme lamelare18 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN (fig. 1.6). in acelasi timp, in $.U.A. si in unele tari din apusul Europei, o larg’ raspandire au c&pitat fermele imbinate cu pene inelare, precum gi constructiile combinate din lemn si metal. in ciutarea unor posibilitaji de imbinare gi de ansamblare mai noi si mai sigure a pieselor de lemn, intr-o serie de fri (Germania, S.U.A., Rusia etc.), in ultimul timp au fost initiate cercetiri in vederea elaboririi refetelor si tehnologiei de fabricatie si de folosire a cleiurilor in constructii, rezistente la api si la actiunea microorganis- melor. Rezultatele obti- nute au avut drept conse- cinje introducerea in practicé a clementelor si structurilor din lemn incleiat. Totodat’, in vederea prelungirii dura- tei de exploatare a con- Fig. 16. Acoperigul unui pavilion deschis, executat din boltilamelare — stryctiilor din lemn, $-au incrucisate, sistem Peselnik (1939). efectuat studii si cerce- tari concretizate in mono- grafii si normative, privind introducerea in construcfii, pe scar largi, a unor masuri constructive si chimice de protectie a lemnului impotriva putrezirii si incendiului. Folosirea cleiului ca mijloc de imbinare si asamblare a permis realizarea unor elemente de constructii sau constructii monolite cu calititi superioare, de dimensiuni si forma dorite, asigurand totodat’ o utilizare mai rationala si o valorificare superioara a materialului lemnos. Jn etapa actuali, lemnul, incleiat gi tratat cu substan{e antiseptice si ignifuge, apare ca un material de constructii de prim rang. Acest lucru rezulta si din cresterea insemnat& a volumului productiei constructiilor din lemn incleiat in strainatate, atat in {rile care dispun de rezerve de piduri: S.U.A., Germania, fosta U.R.S.S., cat si in cele care nu dispun de aceste rezerve (Anglia). Din analiza preocupirilor actuale si de perspectiva in domeniul constructiilor moderne din lemn pe plan mondial, a rezultat necesitatea organizarii unei productii de serie in fabrici sau sectii specializate pentru realizarea unor elemente si structuri (grinzi, ferme, arce si cadre) din lemn incleiat si tratat impotriva putrezirii. Dintre tipurile constructive cu cea mai mare rispandire in domeniul constructiilor ingineresti sunt fermele in form de segment de cere (fig. 1.7) si arcele cu trei articulafii (fig. 1.8) executate din lemn incleiat, arcele constituind solufii constructive dintre cele mai rationale, mai cu seam in cazul constructiilor cu deschideri mari. in {ara noastr, construcfiile de lemn s-au bucurat de o veche traditie si o larg’ rispandire, atat in domeniul constructiilor civile si de poduri, cat si al celor indus- triale, mai ales in industria lemnului.INTRODUCERE 19 in evul mediu, casiin epoca moderna, casa fArineasca si-a pistrat, in general, structura si linia, casti- gand insi pe plan estetic, prin aparitia unor elemente arhitec- tonice si prin arta sculptural’ cu care sunt executate. Un alt tip de locuin{a, care atrage atentia prin formula 3 arhitectonicd origi- Fig. 1.7. Hale industriale din ferme segment incleiate, de 21 m deschidere nali pe care o dezvolti, (Anglia). este casa cu foisor, frecvent intalnita in Maramures, Muntenia, zona Muntilor Apuseni, a Sibiului sia Fagarasului. Foisorul, situat in dreptul intrarii in locuinti, ocroteste casele cu etaj sau de oarecare inalfime, precum si garliciul pivnitei.20 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Elementele esentiale ale casei romanesti, in sat, ca si in orag, erau din lemn: incepand cu grinzile groase de stejar, care se puneau la temelie, ,,talpa casei, continuand cu barnele din care se faceau peretii si terminand cu cipriorii podului, cu sindrila sau sita acoperisului. Dintre realizarile mai semnificative in domeniul constructiilor de lemn din fara noastra se pot mentiona bisericile vechi din zona Maramuresului, care constituie adevarate monumente de arhitectura. in mod deosebit se remarca bisericile de la Surdesti (1767), de 54 m indltime, si de la Plopis (1798), de 34 m, care au atins apogeul indraznelii, atat in privinta solufiei constructive, cat si a inaltimii constructici, dovedind inventivitate, simt practic si simt estetic. Se poate mentiona, de asemenea, o veche tradifie in domeniul constructiilor de poduri. Sunt remarcabile in acest sens podurile acoperite de peste Somes si din nordul Moldovei, care se bazeazi pe solutii constructive ingenioase. Dintre realizirile moderne in domeniul constructiilor ingineresti din lemn se pot cita: hala de expozitie din Parcul Herastriu din Bucuresti, realizata din arce cu inima plina, din lamele batute cu cuie, cu deschidere de 40 m; Sala de sport Floreasca din Bucuresti, realizat& din arce de acelasi tip (fig. 1.9); hala de gatere de la Piatra Neam}, realizata din arce de lemn cu zAbrele; turnurile de racire din lemn executate la Hunedoara, podurile din grinzi cu inima plina batute in cuie, realizate cu ocazia lucrarilor de la Bicaz; magazii de borhot uscat, executate la fabricile de zahar de la Ludus si Tg. Mures, din arce cu 3 articulatii din grinzi in form’ de segment de cere batute in cuie, de 24 m deschidere. Dintre lucra- rile mai recente, merit si fie scoase in evident construc- file ingineresti reali- zate la diferite intre- prinderi din cadrul Trustului Exploa- tare, Transport si Industrializarea Lem- nului Cluj, avand structura de rezis- tenti formataé din cadre cu rigla curbi cu inima plina batute in cuiec. in mod deosebit se remarca constructia halei de gatere de la Fabrica de Cherestea Ilva Mica, de 45 m deschidere, executata in anul 1967 in colaborare cu Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca (fig. 1.10). Succese insemnate au fost obfinute, mai ales in ultimul timp, si in ceea ce priveste folosirea lemnului incleiat si a fabricatelor usoare din lemn si vlacai de Fig. 1.9.Sala de sport Floreasca din Bucuresti, din arce de lemn batute in cuie.INIKULUL ERE22 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN constructie, la realizarea mai multor constructii ingineresti in cadrul industriei de prelucrarea lemnului. Sunt remarcabile in acest sens halele cu acoperis spatial din lamele incleiate din lemn si placaj de constructie realizate la Fabrica de Cherestea din Ilva Mica si Beius (fig. 1.11). in prezent, preocupirile sunt indreptate in directia folosirii lemnului incleiat, in vederea realizirii unor elemente si structuri moderne (pene, grinzi, cadre, panouri etc.) executate in serie in ateliere si secfii specializate, bazate pe o tehnologie avansata. 1.5. CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Clasificarea constructiilor, in general, prezinté o important& practicd, contribuind in mod deosebit la alegerea solutiilor constructive rationale si economice in proiectare, servind totodati la clasificarea sarcinilor, a regimului de exploatare, a duratei de serviciu etc., iar in cadrul documentarii tehnice, pentru clasificarea materialului documentar. ‘~~ Clasificarea constructiilor si a elementelor de constructie din lemn poate fi | facut dupa duraté, condifiile de exploatare, destinafie, sistemul static etc. Dupa durata de exploatare, constructiile se clasificd in: — permanente, cu o durat% mai mare de 4 ani, sub forma de constructii civile, industriale, agricole, poduri, baraje etc.; — provizorii, cu o durat& mai mica de 4 ani, sub forma de baracamente, tribune, poduri pentru restabilirea circulafiei etc.; — auxiliare, sub forma de schele, egafodaje, cintre etc. Dupé condifiile de exploatare, constructiile se clasificd in: - adapostite, ferite de intemperii (acoperiguri, plangee etc.); — neadapostite, care sunt supuse umezirii alternative (suprastructuri de poduri, pereti exteriori, turle pentru foraje etc.); — sub ap, care stau permanent sau timp indelungat sub ap (piloti sub etiaj, deversoare etc.). Dupa destinatie, constructiile se clasific& in: — constructii civile, industriale si agricole, cuprinzand cl&diri, barici, hale, ateliere etc.; — poduri si podete de serviciu, pasarele etc.; — hidrotehnice, cuprinzand baraje, deversoare etc.; — speciale, cuprinzand silozuri, buncdre, turnuri de ricire, turle de foraj, stalpi si piloni pentru linii electrice si de telecomunicatii etc. Dupa sistemul constructiv, exist constructii cu: — grinzi cu sectiune simpli sau compusi, armate sau de tip macaz, cu contrafise, cu inima plin& din scdnduri sau placaj, cu zibrele si din lemn incleiat; - cadre cu inima plind, cu zabrele si din lemn incleiat; - arce cu inima plin4, cu zabrele si din lemn incleiat; — bolfi lamelare sau membrane; — cupole lamelare, membrane sau din arce incleiate.— imbinari cu pene; — imbinari cu cuie; — imbinari incleiate; — imbin&ri mixte, prin combinarea a dou’ sau mai multe moduri de imbinare. Dup& modul de execufie, exist: = construcfii executate in atelier sau in fabric’; — constructii executate pe santier. 1.6. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Lemnul, ca material de constructie, are multe calitafi, care il fac si fie folosit pe ‘scar larga in constructii, dar in acelagi timp are si o serie de inconveniente, care nu trebuie sd fie scApate din vedere la proiectarea si executarea constructiilor de lemn. Proiectarea si executarea constructiilor de lemn trebuie facute astfel incat proprietatile pozitive ale materialului lemnos sa fie folosite la maximum, iar influenta neajunsurilor, dac& nu poate fi exclus4 complet, sA fie redus& la minimum. 1.6.1. AVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Avantajele sunt determinate de calitatile lemnului ca material de constructie, si anume: Rezistenfa relativ mare, intelegind prin aceasta raportul dintre rezistenta admisibila sau de calcul si densitatea materialul ac’ se compara densitatea lemnului cu densitatea celorlalte materiale principale de constructie (ofelul, betonul armat si zid’ria de c&rdmid&), se constat4 ci lemnul este de 3,5 - 15 ori mai usor. Indicii comparativi pentru principalele materiale de constructii sunt prezentafi in tabelul 1.1. Din datele prezentate rezult4 ci numai lemnul gi ofelul se comport’ la fel de bine la intindere si la compresiune, avand rezistenfele relative aproximativ aceleasi, spre deosebire de betonul armat si zidaria de céramida, la care rezistentele relative la compresiune si indeosebi la intindere sunt incomparabil mai mici. Tabelul 1.1 Indicii comparativi pentru principalele materiale de construcfii Rezistenja admisibila lar Rezistenga relative: Denumirea Densitatea ‘Compresiune Tntindere materialelor aparentd Sac Sap Sac Sar daNim' daNicm? daNicm* Lemn 500-600 100 70 200-10* 140-10° Ofel OL 7800 1400 1400 179-10° 179-10° Beton simplu 2.400 45 i 18,8-10° 4,5-10° Zidarie de cirimida 1800 10 05“4 WUNSL RUC MULEARNE Ui LEW fabricilor de cherestea sunt mult mai reduse fat de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv a ofelulyjj De asemenea, amenajarea atelierelor pentru confec- fionarea constructiilor de lemn este cu mult mai simpla decat a celor pentru con- strucfii metalice si beton armat. Totodat,,construcfiile din lemn se pot executa in orice anotimp, fara a necesita msuri speciale. fAsamblarea, demontarea, mutarea, refacerea $i consolidarea constructiilor de lemn se pot face fie total, fie partial, cu cheltuieli minime gi cu foarte multa usurin{a. Coeficientul de dilatare termica liniara in Iungul fibrelor este foarte redus (4x 10*), de 2-3 ori mai mic decat cel al ofelului si al betonului armat si, ca urmare, la constructiile de lemn nu este necesar s& se prevada rosturi de dilatatie. Coeficientul de conductibilitate termicd al lemnului (A) este de asemenea mult mai redus decat in cazul ofelului, al betonului armat sau chiar al zidariei de caramida. Valoarea mica a coeficientului de conductibilitate termic& (A = 0,2) face ca lemnul s& opuni la trecerea unui flux termic o rezistent4 de 300-400 ori mai mare decat ofelul si de 7-10 ori mai mare decat betonul obisnuit, cea ce justifick folosirea lui ca material termoizolant. Durabilitatea constructiilor de lemn corespunzitoare, care poate fi considerabil imbundtatita in cazul in care este asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat impotriva putrezirii si a focului. Merit sa fie subliniat de asemenea faptul ci, spre deosebire de constructiile metalice si de beton armat, constructiile moderne din lemn incleiat nu sunt supuse coroziunii si, in consecinf4, nu necesit’ masuri de protectie, dovedind in acelasi timp © foarte bun’ comportare la suprasolicitarea climateric’. | 1.6.2. DEZAVANTAJELE CONSTRUCTIILOR DIN LEMN Dezavantajele sunt determinate de: Anizotropia $i neomogenitatea structurii lemnului: spre deosebire de alte materiale de constructie, lemnul are o structura anizotropa si neomogeni, din care cauzi rezistenfele mecanice ale acestuia variazi cu unghiul pe care il formeazi directia forféi (efortului) cu directia fibrelor.j Datorité neomogenit&tii structurii lemnului, rezistenfa materialului din apropierea r4dacinii este de circa 15-20% mai mare decat cea a materialului din apropierea coroanei. Anizotropia si neomogenitatea lemnului se manifesta cu atét mai mult cu ct dimensiunile acestuia sunt mai mari. FInfluenfa negativa a umiditafii asupra propriet&tilor fizico-mecanice ale lem- nului, care este foarte mare. Cresterea umiditafii pana la atingerea punctului de saturatie al fibrei, determina pe lang’ miscarea rezistentei mecanice la rupere si 0 crestere insemnata de volum prin umflare. Sortimentul limitat de material lemnos, atat in ceea ce priveste forma si dimensiunile sectiunii transversale, cat si lungimea limitat’ a pieselor, ingreunnd astfel proiectarea si executarea constructiilor din lemn. Diferite defecte: defectele naturale (defecte de forma, de structura, nodurile si crapaturile), defecte cauzate de insecte si moluste, contragerea si umflarea, putre- zirea si inflamabilitatea lemnului etc. y In prezent, datorita cercetarilor efectuate si in domeniul studiului lemnului, 0 mare parte din neajunsurile materialului lemnos mentionate pot fi inlaturate printr-o tratare corespunzatoare a acestuia cu substante ignifuge si fungicide, pe de o parte, si nrintr-n tehnalocie madern’ de nrelucrare ci de fahricati ne de alt% norteMATERIALELE SI CARACTERISTICILE LOR 2.1. MATERIALUL LEMNOS FOLOSIT iN CONSTRUCTII Fig. 2.1. Sectiune transversal: 1 coaj; 2 - cambiu; 3 - cilindru lemnos; 4~ miduva. Fig. 22. Sectiuni plane fundamentale: de ci 2.1.1. STRUCTURA LEMNULUL in sens restrans, prin lemn se infelege acea parte a masei organice vegetale care este cuprins% biul si coaja arborelui. Lemnul este un material complex, alcatuit din p&rti si elemente distincte ca forma, natura, dimensiuni si cu proprietafi diferite. Totalitatea partilor componente cat si natura, asezarea si pro- portia lor in lemn, de asemenea construcfia, natura morfologica si proportia elementelor componente ale fiecirei parti constituie structura lemnul Lemnul este produsul arborilor, ale caror organe lemnoase (tulpina, radacinile etc.), in sectiune transversal’, in mod normal sunt de forma aproxi- mativ circular’, avand un centru fizio- logic, numit maduva sau inimé (fig. 2.1). In functie de forma si de pozitia inimii, se face gruparea elementelor si -fesuturilor care alctuiesc lemnul. fn general, structura lemnului este caracte- rizata si se examineaza in doua sectiuni plane principale, transversal gi longi- tudinala (fig. 2.2). Sectiunea longitu- dinal& poate fi radial’, cand planul sectiunii trece prin maduva, si tangen- fiala, cand planul sectiunii longitudinale nu trece prin centrul fiziologic. Sectiunile radial’, tangential si transversala se consider& sectiuni planeTDupa esent’, arborii al-ciror lemn este folosit ca material de constructie se pot grupa in urmitoarele dou esenfe: foioase si riginoase. Partea principal a unui arbore este trunchiul, al cArui volum ocup4 un procent cu at&t mai ridicat cu cat acesta este mai batran. La arborii buni de exploatare, volumul trunchiului reprezint& 60% (pentru foioase) si 85% (pentru risinoase) din volumul total. Din punct de vedere chimic, lemnul este alc&tuit din substante organice (50% carbon, 44% oxigen si 6% hidrogen) si, din aceast& cauz4, este combustibil si poate fi atacat si distrus de microorganisme si insecte, daci nu se iau masurile de protectie necesare. Din punct de vedere structural, lemnul este un material fibros, directia prin- cipal’ a fibrelor fiind paralel§ cu axul trunchiului, din care cauz4 proprietatile mecanice ale lemnului variazi in functie de unghiul facut de directia solicitarii cu directia fibrelor, astfel c&, din acest punct de vedere, lemnul este un material anizotrop. Elementul constructiv al materialului lemnos este celula vegetald in stare vie, capabila de a se inmulti prin diviziune. Celula este format& din membrana celular, nucleu gi protoplasma (fig. 2.3). Membrana celulara este alcAtuit& din celuloza si hemicelulozd, iar nucleul si protoplasma din substanfe albuminoide. fn timpul vietii arborelui, celula se transforma, ! in functie de esenf, in fesuturi de conducere, de sus- Fig. 2.3 Schema constructiva a finere, sau mixte si de parenchim. Cu exceptia fesu- celulei vegetale: turilor de parenchim, celelalte tesuturi odata formate aero eg ~~ nu_-mai evolueazi, datorit4 incrustarii_peretilor acestora cu lignina, devenind astfel mai rezistente, iar nucleul si protoplasma dispar. Membranele celulelor lemnoase cu o constructie complex4 prezint’ o important’ deosebit’ in vederea cunoasterii si explicdrii propriettilor fizico- mecanice ale lemnului, comportarii la diverse solicitari, cat si la folosirea acestuia intr-o serie intreag& de industri (celuloza, placi din fibre etc.), precum si in problema amelior&rii lemnului si intelegerea naturii unor defecte de structura etc. Analizand lemnul in sectiune transversal4, se constat& cd inelele anuale de grosimea A nu au o structur4 uniforma (fig. 2.4), aceasta depinzand de anotimpul in care se formeazi. Partea care creste primavara are o structur’ mai poroasa si se numeste lemn timpuriu sau de primAvar’ B, iar partea care creste toamna este mai compacta si mai inchis4 la culoare, numindu-se lemn taziu sau de toamnd C. Grosimea inelelor anuale este mai mare in anii cildurosi $i mai mic& in cei reci. Proporfia dintre lemnul timpuriu si cel tarziu variaz4 in functie de esenta si de felul anului (c&lduros sau r&coros). La foioase, lemnul timpuriu ramne constant ca grosime, iar cel tarziu ocupa un volum cu atét mai mare cu cAt anul a fost mai calduros. La rasinoase insi, situatia se prezint& tocmai invers: lemnul tarziu are o grosimeOk 3 3 Pals 85 RD mei Fig. 2.4, Structura inelelor anuale Ja lemn de brad: a~ grosimea inelelor anuale A; 6- compozitia inelelor anuale, lemn timpuriu B si lemn tarziu C. Rezulta c& la foioase, lemnul cu inelele anuale mai groase va avea rezistentele mai mari, iar la rasinoase, rezistenfele cresc o dati cu reducerea inelelor anuale. 2.1.2, CLASIFICAREA MATERIALULUI LEMNOS Clasificarea materialului lemnos folosit in constructii se poate face dupa specie si gradul de prelucrare (STAS 856-71). Dupa specie, materialul lemnos se clasifici in lemn de foioase si rAginoase. In tabelul 2.1 sunt prezentate speciile de foioase si riginoase in ordinea descrescitoare a rezistenfei la compresiune, cu specificatia privind modul de comportare a acestora in diferite medii. Dupi gradul de prelucrare, materialul lemnos folosit in constructii pentru Tealizarea elementelor portante se clasifica in: - lemnul brut, care provine din orice parte a arborelui si care, in afari de operatiile de recoltare, nu a suferit nici o alta prelucrare; ~— lemnul ecarisat (cheresteaua), care se obfine in urma debitarii lemnului brut. Lemnul rotund de rasinoase si foioase se utilizeaza in constructii (STAS 1040-85 gi STAS 4342-85). Lemnul ecarisat cuprinde Jemnul t&iat in sens longitudinal, avand cel putin dou’ suprafete plane si paralele, rezultate din debitarea bustenilor (la gatere, la ferastraie cu panglic’, la ferastraie circulare sau alte masini-unelte) in fabricile de28 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Cheresteaua poate fi: tivit’ (cu muchii vii); netivit’ (cu muchii tesite); spintecat&; din punct de vedere al confinutului de umiditate: verde (W > 30%); zvantat& (W = 24-30%); semiuscat’ (W = 18-24%); uscatd (Ws 18%). Sortimentele de cherestea ce se livreaza la noi in fara sunt reglementate prin STAS 942-86 pentru rasinoase si STAS 8689-86 pentru foioase. Tabelul 2.1 Speciile materialului lemnos folosite in construcfiile din Roménia Trainica Tenn Tn api Th, sau pe pimint Observati Foioase Salcam Mare Mare Crap usor in aer Stejar Mare Mare Gorun Mare Mare Garnit’ Mare Mijlocie Fag Mijlocie Mick Putrezeste usor in, sau pe pimant Frasin Mijlocie Mijlocie Ulm Mare Mijlocie Anin Mijlocie Foarte mici Plop Mick Foarte mick Risinoase Mare Mare Mare Mare Mare Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Mijlocie Lemnul ecarisat se foloseste sub forma de: - scAnduri, avand grosimi 4 de maximum 40 mm gi latimi b mai mari decat dublul grosimii, ins& cel putin 8 cm; - dulapi, avand grosimi A mai mari de 40 mm, ins& cel mult 100 mm gi latimi b mai mari decat dublul grosimii, ins4 cel pufin 10 cm; ~ sipci, avand grosimi h de maximum 40 mm gi latimi b de cel mult 6 cm: ~ rigle, avand grosimi h de peste 40 mm si sub 100 mm si l&timi b cel mult dublul grosimii; — grinzi, avind grosimea h de minimum 100 mm si latimi b egale sau mai mari dec&t grosimea, care pot fi: cu doua, cu trei sau cu patru fete plane; — margini, piese de cherestea avand fata interioara complet atins& de ferastriu, iar cealalt4 cel pufin jum&tate din lungime; in cazul in care fata exterioar4 ramane neatinsa sau atins& mai putin de jumitate, se numesc latunoaie. ‘Dimensiunile curente $i speciale ale principalelor sortimente de cherestea de rasinoase folosite in constructii (STAS 942-88) corespund starii lemnului pentru o umiditate de 15%. Clasele de calitate pentru cheresteaua de risinoase se stabilesc conform STAS 1949-86, iar caracteristicile claselor de calitate se objin prin sortarea cheresteleiScandurile si dulapii de lungimi normale se sorteaz& in 5 clase de baza: clasa extra (E-A si E-B); clasa tombat (T); clasa III; clasa IV; clasa V-A; V-B. ipcile, riglele si grinzile se sorteaza intr-o singurd clas de calitate. maul folosit in constructii nu trebuie si aib’ o umiditate mai mare de 23%, sau cel mult 30% pentru piesele la care uscarea ar provoca slabirea imbinarilor sau ar produce eforturi suplimentare. La elementele speciale (de imbinare) ca pene, dornuri, eclise etc., umiditatea nu trebuie si depaseasc’ 15%.) 2.1.3. DEFECTELE LEMNULUI $I CATEGORI DE MATERIAL LEMNOS PENTRU CONSTRUCT Materialul lemnos prezinti o serie de anomalii si defecte, care se trasmit si produselor rezultate din debitarea bustenilor, influentand in mod defavorabil calitatea lor. {Principalele anomalii si defecte ale lemnului sunt precizate in STAS 1949-86, care dupa felul si natura lor se pot clasifica in: defecte de forma ale trunchiului; defecte de structura ale lemnului; defecte de noduri si crapaturi; defecte provocate de insecte; defecte cauzate de microorganisme (ciuperci) si paraziti vegetali._4 Materialul lemnos folosit la elemente de rezistenf& sau la finisaje in constructii se imparte in trei categorii, tinand seama de destinafia piesei si de natura si marimea solicitarilor la care sunt supuse. fn tabelul 2.2 se dau categoriile pieselor si elemen- telor de constructie din lemn portante, neincleiate, pentru constructii civile, indus- triale si agricole (STAS 857-83). Tabelul 2.2 Categoria de calitate a pieselor utilizate in construcfii de lemn Categoria de calitate Solicitarea si destinatia pieselor si elementelor din lemn a) Elemente supuse la intindere si incovoiere, De exemplu: grinzi cu zabrele, grinzi simple si piese speciale; pene, dornuri, eclise etc. a) Piese supuse la compresiune si incovoiere. b) Elemente intinse si intinse-incovoiate, la care efortul unitar efectiv reprezint& maximum 70% din rezistenta admisibild a lemnului. Elemente secundare supuse la incArciri accidentale. De exemplu: astereala acoperisului gi piesele a cAror deteriorare nu pericliteaz& rezistenfa si stabilitatea constructiilor. Pentru fiecare dintre categoriile de mai sus, numarul si m4rimea defectelor materialului lemnos sunt limitate, trebuind si satisfac’ anumite conditii de admisibilitate specificate in tabelul 4 pentru cherestea si in tabelul 5 pentru lemnul rotund, din STAS 857-83. ‘Defectele cele mai frecvent intalnite, care influenteazi in mare m&sura calitatea (rezistenta) elementelor de constructie, sunt nodurile.jPentru cele treiCUNO RUC AE MUERINE UN Less Calitatea I b = dy+ dy+d3+..6 7 Calitatea I E dys dye dzt. ne 4 Calitatea I Ede dye dy 4.6 i Fig. 2.5. Categorii de material lemnos. 2.1.4. CONTRAGEREA $I UMFLAREA LEMNULUL Lemnul verde sau proaspat doborat confine intre 40 si 50% umiditate, din care aproape jumitate este ap’ liber’, iar restul ap’ de higroscopicitate, Apa legat& chimic (apa de constructie) reprezint’ numai 1%. Limita dintre apa liber4 si apa higroscopic& (legat&) se numeste punct de saturatie si corespunde unui confinut de 25-30% umiditate. Peste aceast limita, proprietatile mecanice, contragerea si umflarea lemnului nu mai sunt influentate (fig. 2.6). Dupa doborarea arborilor, apa liberd se pierde usor si fara s& influengeze dimensiunile sau proprietitile lemnului, spre deosebire de apa higroscopic’, care se rel] s wu Contragerea si umflarea, 0 5% 1% 20% 30 3 40 CTE 1A)indepirteazi foarte incet (din cauza fenomenelor de capilaritate) $i numai partial, in functie de umiditatea mediului inconjuritor, pani ce se ajunge la un echilibru. Pentru condifiile climatice din fara noastr4, se consider’ c& lemnul ajunge Ja un echilibru in azul unui confinut de 15% umiditate. in Variatia umiditatii lemnului determina’ schimbarea dimensiunilor acestuia, “dind nastere la fenomenul de contragere sau umflare. Cu cat umiditatea se reduce, ‘cu att rezistentele mecanice cresc, iar contragerea (contractia la uscare) se mareste. Din cauza anizotropiei lemnului, contragerea si umflarea nu sunt uniforme, ci ‘wariazi in functie de directiile caracteristice (axial4, radiali si tangential&), intre wrmitoarele limite: contragerea axialé Al < 1%, radialé Ar = 5-6% si tangentiala At = 10-12% (fig. 2.7). Din cauza neuniformitatii contragerii, piesele de cherestea debitate nerational se deformeazi la uscare, lucru care poate duce la curbarea scAndurilor sau aparitia erip&turilor in cherestea, din cauza tensiunilor inegale care se produc. Umflarea duce la rezultate inverse contragerii, in plus, din cauza umidit&fii sporite, rezistentele Jemnului se micsoreaz4. Deformatiile si crip&turile elementelor de constructie produse in urma contragerii lemnului pot duce la consecinfe grave; din aceast& cauza, ‘Fig. 2.7. Variatii dimensionale caracteristice pieselor debitate din diferite pirji ale unui trunchi, in urma contragerii lemnului, Ja executia constructiilor de lemn trebuie luate o serie de misuri de ordin constructiv, finand seama de modul de deformare, care si inliture sau cel putin s& micsoreze aceste consecinfe nedorite. Deformatiile lemnului gi in special curbarea scndurilor supuse usc&rii pot fi complet eliminate, dacd se utilizeaz’ proprietatile plastice ale lemnului, care sunt cu at&t mai mari cu cat temperatura $i umiditatea acestuia sunt mai mari. Deci, printr-o uscare artificial in camera de uscare cu aer cald, aer cald si vapori de api sau cu curenti de inalta frecvenfa, umiditatea lemnului poate fi redusi intre limitele dorite (erute de conditiile de exploatare), fri ca acestea si sufere din punct de vedere ‘ealitativ32 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 2.1.5. PUTREZIREA LEMNULUI $I MASURI DE PROTECTIE. Putrezirea lemnului. Putrezirea lemnului este provocata de o serie de ciuperci si insecte xilofage, ce aparjin organismelor inferioare, care nu contin clorofila si, in consecinj4, nu pot s& asimileze, astfel c& se hrinesc cu formafii organice, gata preparate fie de alte plante vii (ciupercile parazite), fie dintr-un substrat mort, care mai confin asemenea subsanfe hrdnitoare (ciuperci saprofite). {nmultirea ciupercilor se face prin spori. Din spori se dezvolt’ o serie de fire foarte subfiri, numite hife, care apoi, prin unirea lor, formeaz& pseudotesuturi, numite micelii. Dupa structura hifelor, ciupercile se impart in ciuperci inferioare si ciuperci superioare. Ciupercile inferioare provoac& numai defecte de culoare, fara ca si afecteze $i proprietifile mecanice ale lemnului. Cele mai frecvente defecte de culoare ale lemnului provocate de aceste ciuperci sunt: — inima rosie (duramenul fals al fagului), care se prezint& ca o pat rosiatica situata in centrul sectiunii transversale; ~ albastreala, care se intAlneste la rasinoase (in special la pin si molid) precum sila unele foioase (paltin, tei), sub forma unei pete de culoare vant, sau de alte nuante (galbuie, cenusiu inchis, neagri-bruni, rosiaticA sau puternic verzuie). Ciupercile superioare provoaci lemnului defecte mult mai importante, deoarece miceliile acestora patrund in masa lemnului si, prin punctuatii, strabat in interiorul celulelor, unde, datorit unor substante (enzime) pe care le secretd, produc distrugerea (putrezirea) lemnului, fapt care duce si la sciderea greutatii specifice, iar dat& cu aceasta si la anihilarea insusirilor mecanice. Ultimul stadiu de putrezire a lemnului se caracterizeaza printr-o culoare inchisd-bruna. Procesul de putrezire a lemnului se produce in doua etape: ~ in prima etap&, celuloza, sub influenta ciupercii, atrage din mediul incon- jurdtor molecula de apa, transformandu-se in glucoz’; ~ in etapa a doua, glucoza, in procesul de activitate a ciupercii, se oxideaza si se transforma in bioxid de carbon si apa: C)Hj20, + 60, > 6CO, + 6H,0. Aspectul exterior al lemnului descompus difer’, in functie de substanfele care intervin in procesul de putrezire. Din acest punct de vedere, se deostbesc dou’ feluri de ciuperci, si anume: ciuperci care atac& lignina si ciuperci care atacd celuloza. Ciupercile care atac& lignina si las neatins’ celuloza produc asa-numitul putregai alb, iar procesul de putrezire se numeste putregai de coroziune. Ciupercile de coroziune provoacd in general distrugerea lemnului arborilor in picioare si sunt cunoscute sub numele de ciuperci de pidure sau ciuperci parazite. Lemnul atacat de acestea crap& dup& conturul inelelor anuale, al razelor medulare gi al fibrelor, desfacandu-se in lamele. Ciupercile care atac& celuloza si las neatinsi lignina produc asa-numitul putregai rosu. Lemnul atacat de aceste ciuperci se caracterizeaz& printr-o descom-SEER 22 .imprim4nd lemnului 0 culoare rosie-brun, de unde ii vine si numele. Lemnul atins de astfel de’ putregai, desi la inceput isi pstreazi forma, mai tarziu isi pierde, consistenta si crapa in diferite forme geometrice. Cele mai multe ciuperci din aceasta categorie sunt ciupercile saprofite, care atacd lemnul arborilor doborAfi, ele fiind cunoscute sub denumirea de ciuperci de depozit sau ciuperci de casa. Dintre toate ciupercile amintite, grupa cea mai periculoasi de ciuperci este aceea care provoac’, putrezirea materialului lemnos din constructii; cele - mai importante sunt: — buretele de cas’ (Merulius lacrymaus), cea mai periculoas’ ciuperc’, deoarece acolo unde se instaleaz4 produce adevarate dezastre. Locurile preferate pentru dezvoltarea acesteia sunt partile ascunse ale lemniriei (dusumea oarbi, grinzisoare de sustinere a dusumelei etc.); — buretele alb de casi (Polyporus vaporarius) se intalneste sub diferite forme. In primul rand, miceliul apare sub forma unei vate albicioase, iar dupa imbatranire are un aspect castaniu. Ata¢cul acesteia este asem&nator buretelui de casa, cu diferenta c& pentru dezvoltare are nevoie de o mare cantitate de ap&, pe care nu totdeauna o poate avea la dispozitie. Celelalte ciuperci care atac’ lemnul de constructie pot fi intalnite sub diferite forme, ca: pojghite, tesuturi pufoase sau gelatinoase care duc la craparea si gdurirea materialului lemnos, precum si la colorarea in diferite nuante a acestuia. Misuri de protecfie. Prevenirea acestor efecte se poate face dac& se are in vedere c& microorganismele care produc putrezirea, in cea mai mare parte, se dezvolt& la o umiditate a lemnului de 20-30%. Deci, una dintre masurile de protectie consta in reducerea umidit&tii sub aceasta limita, fie prin uscare, fie prin alte m&suri care s4 asigure atat reducerea umidititii, ct si izolarea lemnului de sursele care ar duce la ridicarea ei. Masurile generale de protectie contra putrezirii elementelor de constructie de lemn, in vederea maririi duratei de exploatare, sunt reglementate de STAS 2925-67. In unele cazuri, pentru conservarea lemnului se foloseste afumarea i carbo- nizarea superficial’. Cele mai sigure rezultate, ins4, pentru marirea durabilititii lemnului, se obtin prin folosirea metodei de impregnare superficiali sau profundd cu substante antiseptice (fungicide), care exercit& asupra ciupercilor o actiune toxic4. Patrunderea substantelor antiseptice in protoplasma ciupercilor face cu acestea o reactie chimic’, determinand moartea sau incetinirea dezvoltarii lor. Substanfele antiseptice folosite in mod curent pentru protectia lemnului contra putrezirii pot fi imp4rtite in patru mari grupe: — substanfe antiseptice solubile in ap’, cum sunt: srurile minerale solubile in ‘apa (clorura mercuric¥, clorura de zinc, sulfatul de cupru, fluorura de sodiu, fluoro- silicatul de sodiu etc.); derivafii organici solubili in ap’ (fenolii, crezolii sau hidroxi- toluolii, dinitrofenolatul de sodiu etc.); substanfe antiseptice mixte, care contin ino4 CONS KUL | MODEKNE DIN LEMN — derivafi organici insolubili in apa (gudronul de huili, ulejul de creuzet, tifeiul, gudronul de lemn din sisturi bituminoase si de turba), acestia fiind folositi numai pentru protectia lemnului rotund din constructii sau la poduri; = substanfe antiseptice gazoase (anhidrida sulfuroasi, aldehida formica, cloropicrina etc.), folosite numai la dezinfectarea superficial a lemnului, pentru distrugerea sporilor si a miceliilor de pe suprafata lemnului infectat; = paste antiseptice, fabricate fie pe bazi de fluorura de sodiu, fie pe baz de fluorosilicat, utilizate pentru protejarea elementelor de constructie care nu sunt direct sub aciunea umidit’tii din atmosfera sau din sol. Toate aceste substante trebuie sa corespunda conditiilor cerute de STAS 650-83 si STAS 651-83. Tratarea lemnului cu antiseptice, in vederea conservarii lui, se poate face prin una din urmitoarele dow’ metode: — metoda prin patrundere, dup unul din urmitoarele procedee: prin osmozi, prin imersiune (imbiiere) si prin impregnare sub presiune; = metoda prin acoperire cu paste antiseptice. Pentru a se atinge scopul, lemnul c&ruia i se aplic’ unul din procedeele enumerate trebuie si fie perfect sinatos, uscat si prelucrat in forma definitiva. 2.1.6. COMPORTAREA LEMNULUI LA FOC $I MASURILE DE PROTECTIE CONTRA INCENDIULUI Comportarea lemnului Ia foc. Sub influenta unei temperaturi mai mari de 105°C, lemnul incepe si se descompuni termic in mod progresiv, cu degajarea in acelasi timp a unor gaze inflamabile (hidrogen, metan si etan). in prezenta aerului si a cAldurii, la o anumit& temperatura si dup o anumiti durata de acfiune a focului, Iemnul incepe si ardi. Arderea este un proces de oxidare foarte rapida a lemnului, in pezenta oxigenului din atmosfera, transformandu-se in bioxid de carbon $i ap’: (CéHiOs + 60, > 6CO, + 5H,0). in cazul in care aerul lipseste in timpul descompunerii termice, arderea nu poate avea loc din lipsi de oxigen, producindu-se astfel distilarea uscat a lemnului. in decursul procesului de incilzire a lemnului sub flacira direct’, temperatura gazelor degajate poate atinge unul din urmatoarele puncte caracteristice: ~ punctul de inflamabilitate (t = 225 ... 250°C), cand au loc scurte explozii ale gazelor de ardere formate prin descompunerea termic& a lemnului; — punctul de ardere (t = 260 ... 290°C), cand se formeaza o flaca continu’. Pericolul de ardere a lemnului apare nu numai in cazul unui contact direct cu flacira, ci si prin autoaprindere, care se poate produce in urma unei incdlziri de lungd durata a lemnului, cand temperatura gazelor degajate atinge asa-numitul punct de autoaprindere (t = 330 ... 470°C). Temperatura corespunzatoare fieciruia dintre punctele caracteristice aritate mai one difart dela ncnanie la alta daningind de dancitaten lamanlnt On oft dancitatanmnie ES este mai mica, cu atat inflamabilitatea este mai mare; cu alte cuvinte, inflamabilitatea gi viteza de ardere a lemnului cresc concomitent cu porozitatea acestuia. Cu toate ca inflamabilitatea lemnului este destul de mare, pericolul de pribusire neasteptata a constructiilor din lemn in timpul incendiilor este mult mai mic decat in cazul constructiilor din piatra, cirimida sau ofel neprotejat. Acestea, tncdlzindu-se usor la temperaturi inalte, se deterioreaza, pierzindu-si stabilitatea, fapt care duce la prabusirea neasteptata a lor in timpul incendiilor. Lemnul, in timpul arderii se carbonizeaza incet, iar stratul de carbune:format la exterior, avand un coeficient de conductivitate termici mai mic decat lemnul, apira zonele centrale ale acestuia impotriva distrugerii, intarziind astfel prabusirea constructiei. Masurile de protectie contra incendiilor. Lemnul nu poate fi facut incom- bustibil, dar poate fi facut greu combustibil si neinflamabil, prin: msuri constructive (in cazul constructiilor existente); masuri chimice prin impregnarea pieselor de lemn, de obicei inainte de punerea lor in opera, cu diferite substante ignifuge. Dintre masurile constructive folosite in mod curent, se pot aminti: spoirea suprafefelor cu lapte de var sau cu suspensii apoase de argil’, masuri putin eficace, din cauza desprinderii dup uscare a peliculei izolatoare; spoirea suprafetelor cu suspensii de silicat; tencuirea pe rabit cu mortar de ipsos; executarea unei zidarii de protectie din cArimida in jurul elementelor de susfinere (stalpi); placarea usilor cu tabla de ofel, pentru a intarzia propagarea incendiilor dintr-o inc&pere in alta; vopsirea superficial cu anumite substanfe ignifuge, care formeazi pelicule izolatoare chiar sub actiunea flicarii, cum sunt: silicatul de sodiu (sticla solubila) si vopsele cu unele rasini sintetice cu confinut de azot legat chimic. Silicatul de sodiu, sub actiunea focului, se topeste si acoper’ suprafata cu un smalt protector, iar rasina se umfli si se carbonizeazi, dand o pelicula termoizo- latoare (acestea din urma trebuie controlate din punct de vedere calitativ, in sensul de a nu fi combustibile). Rezultate mai bune se pot obfine prin folosirea unei suspensii de silicat de sodiu cu un adaos de ciment si nisip fin, marindu-se astfel gradul de rezistenta la foc. Masurile chimice de protectie a lemnului constau in impregnarea acestuia cu substanfe ignifuge, capabile si degaje apa de cristalizare prin incdlzire, acoperind astfel obiectul cu o pelicula protectoare impotriva focului, sau si se descompuna, degajand o cantitate mare de gaze necombustibile, care indeparteaza oxigenul din aer de pe suprafaja lemnului si dilueazi gazele de ardere degajate de masa lemnoasi. Impregnarea lemnului cu substante ignifuge constituie un mijloc mai sigur decat acoperirea cu vopsele ignifuge, intrucat substanfele ignifuge pitrund in interiorul lemnului la o adancime mai mare. Pentru a putea fi folosite cu succes in vederea ignifugarii lemnului, substantele ignifuge trebuie sa satisfacd conditiile prevazute de STAS 652-83. Substantele folosite in mod frecvent pentru ignifugarea lemnului se pot grupa astfel: sirurile de amoniu (bifosfatul de amoniu, sulfatul de amoniu si clorura de amoniu); uncle siruri de sodiu si potasiu (carbonat de sodiu, bicarbonat de sodiu, carbonatul de potasiu); alaunii (sulfatul dublu de aluminiu si potasiu, sulfatul dublu36 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Deoarece, in practic4,-lemnului folosit in constructii trebuie s4 i se asigure concomitent atat rezistenta la foc cat si rezistenta impotriva putrezirii, de regula, in substanfele ignifuge se mai introduc si diferite substante antiseptice (fungicide), de obicei fluorura de sodiu. Impregnarea lemnului cu substante ignifuge se face prin aceleasi procedee ca si in cazul impregn4rii cu substante antiseptice (fungicide), consumul mediu de compo- itie ignifug’ uscat fiind de 5-8% din greutatea lemnului de impregnat. 2.2. LEMN INCLEIAT Prin lemn incleiat se infelege un produs nou, cu calititi superioare, obfinut in urma unui proces de asamblare (imbinare), prin incleierea mai multor piese-lamele din lemn ecarisat (scAnduri, dulapi, rigle etc.) si prin respectarea anumitor reguli si condifii tehnice de executie. Acest procedeu st’ la baza realizirii unei game foarte largi de tipuri de elemente de rezisten{& pentru constructii civile, industriale $i agricole. Prin incleiere se intelege operatia in urma c&reia dou sau mai multe piese de lemn sunt imbinate intre ele prin intermediul unei pelicule de clei sau adeziv. Lemnul incleiat se consider’, din punct de vedere al proprietatilor mecanice, ca un monolit, deoarece prin intermediul rosturilor incleiate se realizeazi practic o legatur4 perfect rigid intre piesele asamblate. Pentru realizarea elementelor din lemn incleiate se utilizeaz&, de obicei, cleiuri rezistente la actiunea umidit{tii, la intemperii si biodegra-! dare, iar lemnul folosit trebuie si corespund& anumitor cerinfe privind continutul de! umiditate, categoria de calitate si dimensiunile in sectiune transversala. ! Caracteristica principal a lemnului incleiat const in aceea c& din el se poate | realiza o varietate foarte larga, practic nelimitatd, de elemente si structuri de rezis- ZZ. S Meee WAY, fs NNW Py NAW,| fen{4, atat in ceea ce priveste tipurile constructive (grinzi, ferme, arce, cadre etc.), cat | qi forma sectiunii transversale (fig. 2.8). O alta caracteristic’ important& a lemnului incleiat const’ in aceea c& poate fi realizat din piese de dimensiuni mici si de calititi diferite, asigurandu-se astfel folo- sirea rationala si valorificarea superioar’ a cherestelei. Totodati, prin incleiere se obtin tmbin&ri fara slabiri ale sectiunii transversale, iar forma acesteia se poate realiza | astfel inc4t s4 permit& folosirea cat mai rationala a materialului, in functie de natura | gimarimea solicitarii. Deoarece, in general, cleiurile folosite in constructii se caracterizeaz& prin rezistenta la forfecare superioara rezistentei la forfecare a lemnului obisnuit, lemnul incleiat poate fi considerat practic un monolit perfect. in cazul unei alc&tuiri corecte a sectiunii, lemnul incleiat se bucura de propriet&ti fizico-mecanice superioare | lemnului obisnuit. Sporul de rezistenta se obtine pe seama unei dispuneri rationale a materialului de calitati diferite pe inaltimea sectiunii transversale, tinand seama de natura si marimea eforturilor unitare, determinate de solicitarile la care este supus elementul de constructie. Totodat{, prin folosirea lamelelor cu dimensiunile sectivnii transversale relativ mici, efectul negativ al diferitelor defecte , specifice materialului Jemnos (noduri, crapaturi etc.), asupra rigiditatii si capacitatii de rezistenfA a unui element din lemnul lamelat incleiat este cu mult mai redus dec4t in cazul unui element identic, executat din lemn obignuit. Reducerea efectului negativ al defectelor se poate explica prin aceea cX in cazul lemnului incleiat, influenta acestora se manifest’ numai pe o inaltime mic& a sectiunii, egal’ cu grosimea unei lamele (scdnduri sau dulapi), deoarece suprapunerea lor in aceeagi sectiune este, practic, putin probabil. TJindnd seama de cele aratate mai sus, lemnul incleiat, tratat cu substante antiseptice si ignifuge, apare in etapa actuala ca unul dintre materialele moderne de ‘eosntructii. Datorit& calitatilor lui tehnico-constructive deosebite si a posibilitatilor mari de industrializare a executici, elementele si structurile de rezistent& din lemn incleiat satisfac in mare masura exigentele actuale in constructii privind reducerea greutatii proprii si, indeosebi, a consumului de energie inglobati. 2.3. PRODUSE NOI PE BAZA DE LEMN FOLOSITE iN CONSTRUCTH in industria cherestelei si a celei de prelucrare a lemnului in produse finite, Fezulth cantit&ti foarte mari de deseuri de lemn, precum: coaja, latunoaie, ramasife ezultate de la tivirea cherestelei, capete de scnduri, busteni etc., rumegus, rebuturi38 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN fn fara noastra, datorité unei griji deosebite acordate folosirii rationale si valorificarii superioare a lemnului, a fost creaté o puternica industrie a lemului, cu largi posibilitati si in ceea ce priveste utilizarea deseurilor rezultate din pelucrarea masei lemnoase, indeosebi la fabricarea unor produse noi din lemn (plici de agchii de lemn - PAL, plici din fibre de lemn - PFL etc.). Ameliorarea lemnului constituie o problema de baz& in procesul valorificarii superioare si complexe a materialului lemnos. Structura lemnului poate fi modificata prin diferite tratamente (termice, fizice si mecanice), obtinandu-se in felul acesta structuri diferite de cea naturala si cu proprietifi fizico-mecanice superioare. Lemnul ameliorat, datorit’ proprietatilor lui, a ciptat o larg’ utilizare in diverse domenii de activitate, dar mai cu seami in domeniul constructiilor, constituind un pretios material de constructie si cu pefspective mari in viitor. Dintre produsele noi pe baz de lemn, folosite in mod frecvent in constructii, se mentioneazi: placaje de exterior; placi din aschii de lemn - PAL; plici din fibre de lem ~ PFL; lemn stratificat. | i | | | | 2.3.1. PLACAJ DE CONSTRUCTIL Prin placaj se intelege un panou de diferite dimensiuni, format dintr-un numar impar (3-9) de straturi de furnire suprapuse, de obicei alternativ, perpendiculare pe directia fibrelor, obtinute prin incleierea si presarea la cald. Din punct de vedere al utilizarii, placajele se impart in: placaje obignuite sau de uz general, folosite indeosebi in industria mobilei, si placaje de exterior sau cu utiliziri speciale (placaj bachelitizat, placaj cu armaturi metalice sau textile, placaj blindat cu foi metalice etc.), folosite in constructii, aviatie, constructii de nave etc. Dup& anomaliile si defectele furnirului tehnic al stratului exterior, placajele se clasifick in 5 categorii (A, B, C, D, E), iar dup’ categoria straturilor exterioare, in 5 clase de calitate (A/C, B/C, C/D, D/D, E/E). Notarea placajelor se face prin indicarea speciei, clasei de calitate, formatului si grosimii; de exemplu: placaj de fag A/B 2000 x 1250 x 10, STAS 1245-86. Placajele folosite in constructii, conform STAS 1245-86 si STAS 7004-86, trebuie s& indeplineasca, in afara conditiilor de form’, dimensiuni, aspect etc. si anumite condifii privind: rezistenta incleierii la forfecare, rezistenta la compresiune, incovoiere si tractiune etc. Proprietiiile fizico-mecanice mai importante ale placajelor de exterior, din furnire de fag, sunt date in tabelul 2.3. La noi in fara, placajele de exterior se realizeazi cu grosimi de: 6; 8; 10; 12 si 15 mm, din 3; 4; 5; 7 si 9 straturi, ale c&ror formate mai uzuale sunt: 1000 x 1220 mm; 1220 x 2220 mm; 1220 x 1525 mm; 2000 x 1250 mm. in constructii, placajele de exterior au inceput sa aiba, mai ales in ultimul timp, © larga utilizare si la realizarea unor elemente de rezisten{&, fie sub forma unor panouri de perete sau acoperis, fie sub forma unor grinzi de diferite tipuri utilizate inTabelul 2.3 Caracteristici fizico-mecanice ale placajelor de exterior din furnire de fag UM filme de rising fs fenolformal- dehidies) formaldehidica) 1 3 4 Densitatea aparenti (p,) daN/m* min 680 650-740 Conductivitate termic& (A) kealim- h grd-C Wim - grd 0,20 0,20 Modulul de elasticitate la incovoiere static’ cu sarcin§ concentrat’ perpendiculara pe straturi, axul longitudinal al epruvetei find paralel cu directia fibrelor straturilor exte- rioare de furnir (E): — in stare uscatk (U) = 7%) = in stare umeda (dup’ 24 h imersie in ap’) daN/cm* daN/cm* 77000 46.000 83 700 50.000 Modulul de elasticitate la incovoiere statica sub sarcina concentrata paralela cu straturile,| axul longitudinal al epruvetei find paralel cu fibrele straturilor exterioare de furnire (E): — in stare uscaté (U=7%) — in stare umeda (dupa 24 h imersie in apa) daN/cm* daN/cm? 111 000 28970 Rezistenta la rupere la compresiune paralel cu straturile, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel cu directia fibrelor foilor exte- tioare de furnir (R,): — in stare uscati (U=7%) ~ in stare umed% (dupa 24 h imersie in apa)| daN/em’? daNicm* 400, 120 435, 155 Rezistenja de rupere la incovoiere statici sub sarcina concentrat, perpendicular pe straturi, axul longitudinal al epruvetei find paralel cu directia fibrelor foilor exterioare de furnir (Ri): ~ in stare uscati (U = 7%) ~ in stare umeda (dupi 24 h imersie in ap’) daN/cm* daN/cm* 730 aa 780 430. Rezistena la rupere la incovoiere static’ sub sarcina concentrata paraleli cu stratu- rile, axul longitudinal al epruvetei fiind paralel sau perpendicular pe directia fibrelor foilor exterioare de furnir (R)): — in stare uscati (U = 7%) daN/cm? 560,40 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Tabelul 2.3 (continuare) Rezistenja de rupere la tractiune paralela cu straturile, axul longitudinal al epruvetei fiind (Rj): ~ paralel cu directia straturilor exterioare de furnir (U = 7%) ~ perpendicular pe directia straturilor exte- rioare de furnir, in stare uscati (U = 7%) Rezistenja la forfecare a placajului, planul de forfecare find perpendicular pe straturi, iar directia fortei (Rp): ~ paraleli pe directia fibrelor straturilor exterioare de furnir, in stare umed& — perpendicular pe directia fibrelor stratu-| rilor exterioare de furnir, in stare umed& 2.3.2. PLACI DIN ASCH DE LEMN (PAL) | } Placile din agchii de lemn se produc prin aglomerarea aschiilor de lemn cu, ajutorul unui adeziv, sub influenta presiunii si cildurii. Ele se prezint& sub forma d semifabricate, foarte variate din punct de vedere al dispozitiei aschiilor gi al dimen: siunilor, al felului gi calit&tii liantului, gradului de preparare etc. Placile din aschii de lemn aglomerate se pot clasifica: — dupa greutatea specifick: usoare p, < 400 daN/m’; semigrele p, = 400-850 daN/m¥, grele p, 2 850 daN/m’, i — dupa materia prima folosit&: placi de riginoase; plici de foioase moi; plici de foioase tari; plici de agchii amestecate. : in general, plicile din aschii de lemn se realizeazA in trei tipuri principale de plici aglomerate din agchii de lemn: placi stratificate; plici omogene pline; plid omogene cu goluri. in functie de destinatie, plicile se livreaza slefuite sau neslefuite si se pot folos in culoarea natural sau colorate cu baifuri. Plicile aglomerate, pe lang faptul ca au o mare utilizare la producerea mobilei, capata o intrebuinfare tot mai larg’ si in constructii, fie sub forma unor elemente portante sau autoportante, utilizate in general Ja realizarea bardcilor, fie ca elemente de finisaj-tencuieli uscate, lambriuri si perefi despartitori sau la cAptuseala propriy- zis& a perefilor din beton si cArimida etc. Pentru ridicarea calitativa a placajelor, se pot folosi: placi furniruite, acoperiteky Dintre tipurile de plci din aschii de lemn care se fabric& la ora actual in tara tri si care se pot folosi cu mult succes si ficient’ tehnico-economica in con- aecti, se mentioneaza: ~ placi de interior antiseptizate si ignifugate: PAL-AI (STAS 10164-80); — placi de exterior: PAL-CON (STAS 10371-86). Plici de interior antiseptizate si ignifugate. Placile din aschii de lemn antisep- tigate si ignifugate sunt aglomerate (incleiate) cu rasini ureoformaldehidica si presate perpendicular pe fete, avand inglobate in cursul fabricatiei substante de jie contra ciupercilor si insectelor xilofage si a focului. ky Plicile de interior se fabricd in trei clase de calitate (A, B, C), avand urma- toarele dimensiuni: i ai gtosimi: 8; 10; 12; 16; 18; 22mm. *.. ~ formate: 3660 x 1830 mm; 1830 x 1830 mm. Principalele caracteristici fizico-mecanice sunt prezentate in tabelul 2.4. Tabelul 2.4 Caracteristici fizico-mecanice ale plicilor de interior antiseptizate si ignifugate a | Um LPALeu fete normale PAL cu fete fine 4 | Cal. A-B Cal. C Cal. A. Cal. B Cal. C Densitate daN/cm’| 550-800 680-850 | Umiditatea la livrare % 842 822 -Umflarea in grosime dupa 2h |imersie in apa % | max14| max16 Rezistenfa la incovoiere static’: ~ plicide 8-12 mm daN/em?| 200 | 180 | 205 | 205 | 190 ~ plici de 16-18 mm daN/cm*] 180 | 160 | 185 | 185 | 170 = plicide 22mm daN/cm'| 160 | 140 | 165 | 165 | 150 Placi de exterior. Placile din agchii de lemn exterior sunt incleiate, de obicei, cu risini fenolice si presate perpendicular pe fefe, fiind destinate pentru lucrari exterioare. Placile de exterior se produc in urmatoarele doua tipuri: — 1.100, cu incleiere rezistenti la fierbere in apa; - 1100, cu incleiere rezistent& la fierbere in ap’, la atacul ciupercilor si insectelor xilofage. Ambele tipuri se fabric4 cu urmatoarele dimensiuni normale: — grosimi: 8; 12; 16; 18; 22; 25 mm; — formate: 2500 x 1220 mm; 3000 x 1220 mm. 2.3.3. PLACI DIN FIBRE DE LEMN (PFL) Placile din fibre de lemn sunt semifabricate din lemn, constituite din fibre izo- late sau din fascicule de fibre de lemn, sau din alte materiale lignocelulozice obfinute fin dafihencan mananiak sat ahimian ma. aK fentalite af Gnalainta faten alaPlacile fibrolemnoase se impart, in functie de densitatea aparenti si aspectul suprafetei, in urmAtoarele sortimente: ~ plici fibrolemnoase poroase (p = 220-400 daN/m’); — placi fibrolemnoase semidure (p = 550-750 daNim’); — placi fibrolemnoase dure (min p = 850 daN/cm’); ~ placi fibrolemnoase extradure (uleiate) (min p = 950 daN/cm’). Fabricarea placilor din fibre de lemn consta dintr-un proces complex, folosind ca materie prima sortimentele lemnoase inferioare si deseurile de la prelucrarea lemnului, sub forma de lemn rotund subfire sau rimisite de la debitarea cherestelei. Placile poroase (STAS 7848-78) se fabricd in trei tipuri: plici moi netratate — PFL-N; placi moi bitumate si antiseptizate - PFL m-BA. Toate placile poroase se fabric& in doua clase de calitate (calitatea I'si II). Placile semidure sau cu densitate medie (PFL-DM) se fabric& in 3 clase de calitate (A, B, C), avand: grosimea de 12; 14; 16 si 18 mm; latimea de 1220 mm; lungimi de 2440, 2750 si 3050 mm. Placile dure se produc in doud clase de calitate (I si II), iar placile extradure intr-o singurd clasa de calitate. Tabelul 2.5 Dimensiunile plicilor fibrolemnoase poroase Formatul Grosimea placii si abaterea [mm] =m e205 | 125206 | 16208 1830 x 1220 2440 x 1220 2750 x 1220 3050 x 1220 3660 x 1220 5500 x 1220 Nota: 0 = dimensiuni curente; x = dimensiuni de comand’. Tabelul 2.6 Dimensiunile plicilor din fibre de lemn dure $i extradure Formatul Grosimea placii si abaterea [mm] mm 2,5* 32 4 5 6 1830 x 1700 x 0 0 0 x 2150 x 845 = x x 0 x 2745 x 1700 x 0) 0 0 x 3350 x 1700 - z 0 a. 3600 x 1700 xt 0 0 x x 5500 x 1700 x 0 0 x x Not: 0 = dimensiuni curente; x = dimensiuni de comand’; imensiuni numai pentru plici dure. Dimensiunile normale in care se produc plicile fibrolemnoase poroase sunt Ante te LID DE fee ate&# Proprietitile fizico-mecanice mai importante pentru plicie fibrolemnoase sunt date in tabelul 2.7. Tabelul 2.7 Caracteristicile fizico-mecanice mai importante pentru plicile fibrolemnoase dure si extradure Pliei dure standard grou pastd | Tee aa mecanich,calitatea: ei etre i 1 Densitatea aparent’ daNim* | min850_|_min850 | min 850 Rezistenfa de rupere la incovo-| iere statick daN/cm* | min 400_| _min300_| min 600 Rezistenta de rupere la compre| 265 la grosi- siune paralel& cu planul plicii_| daN/em* |meade4mm| —_- 340 Rezistenfa de rupere la intinder aralela cu suprafata plicii daN/cm* min 150 amin 130 amin 300 ' Utilizarea placilor fibrolemnoase in constructii este foarte variat’: pardoseli; pete desp&rfitori; ciptuseli interioare; tavane; acoperiguri; cofraje etc. In constructiile moderne, plicile fibrolemnoase se folosesc tot mai mult la tealizarea peretilor desp&rtitori si a tencuielilor uscate, care se pot aplica pe orice fel de perete interior sau exterior de carimida, piatra sau lemn. ts. Plicile innobilate emailate si melaminate pot servi ca: lambriuri decorative sau Giptuseli speciale pentru holuri, sili de receptie, biblioteci, spitale, laboratoare etc. Placile poroase bitumate si mai ales plicile bitumate si antiseptizate (PFLm-BA) se folosesc cu mult succes la realizarea izolatiei termice si fonice, atat la acoperiguri ugoare cat si la pardoseli peste subsol. Placile dure si extradure se realizeazi cu bune rezultate in constructii la tealizarea cofrajelor de inventar, asigurandu-se astfel obtinerea unor suprafete perfect netede, plane sau curbe, si o economie important de cherestea. in ultimul timp, plicile fibrolemnoase dure si extradure, datorit% multiplelor calititi, sunt tot mai mult folosite la realizarea elementelor de constructii portante si autoportante: panouri de acoperis; cApriori; pene; grinzi etc. 2.3.4. LEMN STRATIFICAT Acesta este un produs nou si se obtine prin incleierea si presarea la cald a furnirelor tehnice de fag. Dupi gradul de presare, se disting urmatoarele doud categorii: — lemn stratificat nedensificat (LSN);44 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Lemnul stratificat nedensificat (STAS 10031-80) se produce intr-o singura clasa de calitate, avand urmatoarele dimensiuni nominale: ~ grosimi: 10-40 mm, din 5 in 5 mm; = formate: 1175 x 900 mm, 1250x920 mm pentru grosimi de 10-40 mm; 2000 x 1250 mm, 2200 x 1250 mm pentru grosimi de 10-60 mm. Principalele caracteristici fizico-mecanice, corespunz&toare celor dou’ cate- gorii de lemn stratificat, sunt prezentate in tabelul 2.8. Tabelul 2.8 Caracteristici fizico-mecanice pentru lemnul stratificat ‘Caracteristica UM a Nedensificat Densificat Umiditatea la livrare ° % B42 842 Densitatea daNim’ | 800-1000 | 1300 Rezistenta la compresiune paralel& cu fibrele stra- turilor exterioare daN/cm*? | 550- 800 | 1000-1400 Rezistenta la tractiune paraleld cu fibrele stratu- rilor exterioare daN/em* 2000-2200 Rezistenfa la incovoiere static perpendicular pe straturi daN/em? Rezistenfa la forfecare daN/cm? Din analiza datelor prezentate in tabelul 2.8, rezult% c& lemnul stratificat, datorit& calit&tilor deosebite, constituie un pretios material modern de constructie, care poate inlocui in bune condifii materialele tradifionale si indeosebi ofelul.gre Cound a a a ‘ oD PROIECTAREA SI CALCULUL “~LEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN uC 5 3.1. REGULI GENERALE La proiectarea constructiilor din lemn se vor respecta toate cerinfele de ‘*fezistent&, stabilitate si durabilitate, adoptand solutii constructive eficiente $i masuri ude protectie contra putrezirii (STAS 2925-86), care si asigure o bund conservare in imp a materialului folosit. Totodat’, se vor lua masuri ca aceste construcfii s& fie “ferite de temperaturi ridicate. Temperatura maxim’ a mediului inconjurator in care de pot fi exploatate se limiteaza la +55°C, avandu-se in vedere, totodata, si normele “fn vigoare cu privire la preintampinarea pericolului de incendii. . La alegerea sistemului constructiv se va fine seama de calitatea si continutul de “amiditate ale materialului folosit. In cazul in care materialul Jemnos are o umiditate umare, iar pe santier nu exista posibilitatea de a-l usca in timp util, se vor adopta acele «jsisteme constructive la care uscarea lemnului nu provoaca deformafii periculoase sau ,¢forturi unitare suplimentare. Pentru constructiile de lemn supuse acfiunii unor agenti chimici, care atacd ofelul, sunt de preferat solufiile constructive care nu necesit’ piese metalice, ‘deoarece protectia acestora este anevoioasa si costisitoare. : in vederea asigurdrii unei eficiente tehnico-economice sporite, la proiectarea constructiilor din lemn se recomanda utilizarea acelor sisteme constructie care permit folosirea rationala si valorificarea superioar4 a materialului lemnos, pretandu-se, totodatd, la o execufie mecanizati a elementelor constructive in ateliere sau fabrici ide specialitate. In acest sens, pot fi mentionate elementele si structurile de rezistent& din lemn si metal, din lemn incleiat sau din lemn incleiat si produse superioare din Jemn (placaj de constructie, placi fibrolemnoase dure etc.). Lemnul incleiat, tratat cu substante antiseptice si ignifuge, datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezinta din ‘punct de vedere tehnic $i constructiv, apare in etapa actual ca unul din materialele de constructii de prim rang. t in cazul elementelor constructive executate din mai multe piese sau cu sectiune jseompusa, imbinarea acestora va trebui sd asigure o repartizare (transmitere) ratio- nal a eforturilor in toate piesele componente. an acest sens, legaturile folosite pentru ,Fealizarea imbin&rii trebuie s& fie de acelasi tip (suruburi, cuie etc.) si cu aceleasi _caracteristici geometrice si elastice. + Pentru a fine seama de influenja negativa a eventualelor defecte (noduri, Merinkturi ete.) din zona imbindrii. tinnl si nnmirnl leoXturilar (enrmbiri: nie ete.) se46 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN in vederea evit&rii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul trebuie transmis, pe cAt posibil, centric (axial), conditie obligatorie mai ales pentru elementele intinse. fn acest sens, dispunerea leg&turilor (suruburilor, cuielor etc.) intr-o imbinare trebuie sf fie simetric& in raport cu axa elementului. La elementele comprimate, innadirea pieselor se va realiza cu ajutorul a dou’ eclise, avand lungimea egal cu cel putin de 3 ori grosimea pieselor innadite, prin- derea lor ficindu-se constructiv cu cel putin 2 sau 4 suruburi (dupa cum latimea pieselor este mai mic& sau mai mare de 16 cm), asezate de fiecare parte a rostului, in sectiuni diferite. in alegerea modului de executie a imbinirii se va acorda prioritate acelor tipuri care se preteazi la o executie mecanizata, montare usoara si permit efectuarea controlului si dupa executarea constructiei. Elementele de rezistent4 cu sectiune simpli trebuie si aiba aria net& de cel putin 40 cm? si minimum jumatate din aria bruta a sectiunii. De asemenea, grosimea sectiunii slabite trebuie s& fie de minimum 3 cm, iar grosimea secfiunii brute de 6 cm. in cazul elementelor de rezistent4 cu sectiune compusi, realizate din scanduri bitute in cuie, trebuie ca grosimea minima a unei piese (scdnduri) s& fie de cel putin 2,4 cm, iar aria sectiunii transversale de cel putin 14 cm”. Pentru realizarea elementelor de rezistenf din lemn incleiat, se recomanda ca| sortimentele de cherestea folosite si aib% o lungime de-cel putin 250 cm, iar grosimea lor si nu dep&seasc’ 4 cm, Se impune, de asemenea, ca adezivul folosit si fie rezistent Ja actiunea umiditafii si a intemperiilor, iar umiditatea,pieselor din pachet care urmeaz& s& fie incleiate, nu trebuie s& depageasct 15%. Placajele de constructie folosite la alc&tuirea elementelor incleiate cu sectiunea compusi se vor realiza din cel putin 5 straturi de furnir. Calculul elementelor de construcfii din lemn si al construcfiilor in ansamblul lor se efectueazA cu considerarea celor mai defavorabile grupiri de incircari (actiuni) care pot s& apard in decursul executirii sau exploatarii acestora. | Pentru calculul elementelor de acoperis (sarpantei) se iau in consideratie) urmatoarele grupari de incirc&ri (actiuni): | — inc&rcarea permanent, inclusiv greutatea proprie si incrcarea cu zipad’; incdrcarea permanenti, inclusiv greutatea proprie, presiunea vantului si juma-| tate din inc&rcarea cu z4pada; ~ incdrcarea permanenti, inclusiv greutatea proprie si o forj4 concentrat’ P= 100 daN, reprezentand un om cu uneltele lui. in cazul in care distanta dintre axele scandurilor (care formeaza astereala) este <15 om, se admite c& forta concentrata Pse distribuie la doua scanduri, iar dac& distantal dintre axele scdndurilor este >15 cm, forfa Pse distribuie la o singurd scdndur’. fn cazul podinilor formate din dou’ straturi suprapuse (unul de uzurd si unul de rezisten{4), se cosider’ c& forta concentrata P se distribuie pe o Kitime de 50 cm, in general, elementele de acoperis (sarpanta) se calculeaz4 ca grinzi simplu rezemate, iar deschiderile de calcul se vor considera egale cu lumina dintre reazeme, eee AA a Bee oo Stas cas we 1 . 1in cazul constructiilor de lemn nu se fine seama in calcul de eforturile supli- tare ce iau nastere din cauza variatiei de temperatura, respectiv in urma uscarii fl4rii lemnului. Se neglijeazi de asemenea in calcul efectul favorabil al forfelor de frecare, luandu-se in consideratie insi efectul defavorabil al frecarii, care poate duce la aparifia unor eforturi suplimentare sau la cresterea unghiului dintre directia efortului de strivire si directia fibrelor etc. *% Calculul barelor supuse la eforturi alternative si al prinderilor acestora in noduri ie face pentru 1,3 ori efortul maxim (de intindere sau compresiune) din bara, dac& agesta nu provine numai din inc&rciri temporare (zipada, vant). Calculul de rezisten{a si rigiditate al elementelor constructiilor de lemn se va “face in domeniul elastic dupi metoda ,,rezistenjelor admisibile« (STAS 856-71). Aceasta nu exclude ins& posibilitatea folosirii si a metodei ,,starilor limita“, bazata pe utilizarea rezisten{elor de calcul. Eforturile unitare calculate nu trebuie si difere de rezistentele admisibile (de calcul) corespunzatoare speciei materialului lemnos folosit, decat cu 3% in plus sau cu 5% in minus, daci elementul de constructie nu trebuie dimensionat constructiv. 3.2. PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI Stabilirea corecta a dimensiunilor elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite solicitiri reclam& cunoasterea proprietitilor mecanice, respectiv a rezistentei materialului lemnos din care sunt realizate. In general, proprietatile mecanice ale lemnului depind de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: caracterul si natura solicitarii; viteza de incircare dau durata de solicitare; structura, defectele si starea de umiditate a lemnului etc. Din studiile experimentale efectuate in acest sens, s-a putut constata ci ezistenta de rupere, ca marime objinuti pe aceleasi epruvete, diferii dup’ cum aracterul (modul) de actionare a fortelor exterioare este static, dinamic sau prin Marimea rezistenjei de rupere difera, de asemenea, in functie de natura Ssolicitarii (intindere, compresiune, incovoiere etc.). Totodata, s-a mai constat ci zistenta de rupere depinde in mare masura de viteza de aplicare sau de durata de ictiune a sarcinii, precum si de natura structurii si starea de umiditate a lemnului. Fetes unora dintre factorii amintiti asupra proprietafilor mecanice ale lemnului, ‘Bb toate aspectele, nu este in suficient’ masura cunoscuta pana in prezent. “Cel mai mult sunt studiate proprietatile mecanice ale lemnului determinate pentru solicitari statice de scurtd durata, iar cele de lunga durata constituie obiectul eocuparilor actuale. Cunoasterea proprietajilor mecanice de durata ale lemnului Coan © importan{a practic’ deosebiti, mai ales pentru proiectarea si realizarea #enstructiilor de lemn cu caracter permanent, a caror pondere in etapa actuala este48 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Proprietatile mecanice ale lemnului se determina in laborator prin incerc&ri facute la masini de incercat, in anumite conditii prevazute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni standardizate si executate dintr-un lemn fara defecte (fig. 3.1). Fig. 3.1. Epruvete standard pentru determinarea rezistentei lemnului a intindere in lungul fibrelor; b— incovoiere; c- compresiune in Iungul fibrelor; d~ forfecare in lungul fibrelor; e- strivire perpendicular pe fibre. Rezistenfele de rupere determinate astfel nu pot fi considerate ins ca valori reale ale eforturilor in diferite elemente de constructie realizate din scanduri, rigle, grinzi etc., deoarece acestea contin diferite defecte (noduri, fibre torse, cripaturi etc.), care reduc in mod considerabil proprietatile mecanice ale lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in mod curent in practica constructiilor de lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor standardizate, fac ca neomogenitatea materialului lemnos si se manifeste mai puternic, fapt care duce, de asemenea, la micsorarea rezistentelor. Deci, valorile obtinute in cadrul incercarilor mecanice efectuate in conditii de laborator pe epruvete standardizate trebuie efectuate cu corectii simtitoare. 3.2.1. COMPORTAREA LEMNULUI LA DIFERITE SOLICITARI Comportarea lemnului Ia intindere. incercarea lemnului la intindere paralela= Pentru lemnul de risinoase, incerc4rile mecanice efectuate igaanditiile de mai aati ci valoarea medie a rezistenfei de rupere la intindere in lungul fibrelor } fi consideraté de 1000 daN/cm’, iar valoarea modulului de elasticitate de 000-140 000 daN/cm?. Curba caracteristic’ de comportare a lemnului la intindere (fig. 3.2, a) are pe foatA-lungimea ei un caracter curbiliniu, fapt care demonstreaza c4 nu are limita de ionalitate. Practic, din cauza unei curburi foarte putin pronuntate a diagramei (mai ales in prima parte a acesteia), se admite pentru limita de proportionalitate o valoare de 0,5 din valoarea rezistentei de rupere. Valoarea rezistentei de rupere la intindere paralel cu fibrele este simfitor micsorati la barele cu dimensiuni mai mari, de valoarea obfinut’ pe epruvete standardizate. Aceasta se datoreste, pe de o ¢, unei manifestari mai puternice a neomogenitafii materialului, iar pe de alta arte, defectelor de noduri si devierii fibrelor lemnului in regiunea acestora, turilor etc. a Fig. 3.2. Curbele caracteristice de comportare a lemnului: ala intindere in lungul fibrelor; b— la compresiune in lungul fibrelor. oi Ay ‘ai Din experientele facute s-a constatat ci, in cazul in care suma diametrelor hiodurilor dintr-o sectiune ajunge la 1/4 din dimensiunea laturii piesei intinse (alitatea I), rezistenta de rupere la intindere a acesteia scade pana la 0,27 din waloarea rezistentei de rupere obtinuta pe epruvete standardizate. Rezistentele de Tupere scad, de asemenea, si datorita fibrelor torse (deviate) din cauza c& acestea nu mai sunt paralele cu directia forjei de intindere, astfel c& apare o component’ sermala pe directia fibrelor al cdrei efect este cat se poate de defavorabil, deoarece tizistenta de rupere normal& pe directia fibrelor este de 20-25 ori mai mic3 decat | Rezistenta de rupere la intindere in lungul fibrelor. .* Ruperea epruvetelor solicitate la intindere se produce brusc, fara dezvoltarea deformatiilor plastice (fig. 3.3). Din cele aratate mai sus rezult& c& pentru realizarea elementelor constructiilor 2 lemn colicitate la intindere cortarea materialuini lemnnc trehnie fenth en50 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Fig. 3.3. Modul de rupere'a lemnului de molid la intindere: a~ eu fibre scurte; b— cu fibre lungi. Comportarea lemnului la compresiune. incercarea lemnului la compresiune in lungul fibrelor se face in conformitate cu prevederile STAS 86-87, folosindu-se| epruvete de forma si dimensiunile aratate in fig. 3.1, c. | Pentru lemnul de risinoase, rezistenta de rupere la compresiune in lungul fibre-| lor obfinuta pe epruvete standardizate este de 2-2,5 ori mai mici fata de rezistenta la} intindere si are 0 valoare medie de 400 daN/cm?. Modulul de elasticitate are aproxi mativ aceleasi valori ca si in cazul solicitarii la intindere (110 000-130 000 daN/cm”) Influenta defavorabila a defectelor (nodurilor) si a slibirilor in acest caz se manifesta mai pufin decat in cazul solicitarilor la intindere, datoriti unei comportir plastice a lemnului la compresiune, ceea ce determina o repartitie mai uniforma 4 eforturilor pe suprafata sectiunii transversale. Astfel, in cazul in care sum dimensiunilor nodurilor dintr-o sectiune ajunge la 1/3 din dimensiunea laturii pies comprimate (calitatea II), rezisten{a de rupere la compresiune reprezinti 0,6-0,7 dig valoarea rezisten{ei de rupere a pieselor far noduri. In afard de acestca, clementele! construcjiilor de lemn supuse la compresiune sunt dimensionate de obicei la flambaj| ginu din conditia de rezisten}a a materialului, cum se face in cazul elementelor intinse, In urma celor aratate mai sus, rezultd c4 elementele constructiilor de lemn solicitate la compresiune prezinté o siguranti mai mare in exploatare decat cele solicitate |a|ane es es indere. De aici si explicatia faptului ca in ultimul timp constructiile mixte din lemn j. metal au cipatat o utilizare din ce in ce mai larg’, elementele comprimate- gcovoiate fiind executate din lemn, iar clementele principale intinse din ofel. Curba caracteristic’ de comportare a lemnului la compresiune (v. fig. 3.2, b) are o qyrbur’ mai pronuntat’ in comparatie cu cea la intindere, iar limita de proportionalitate rate fi considerata si aici egal cu aproximativ 0,5 din valoarea rezistentei de rupere. * Experimental s-a constatat ca rezistenta de rupere la compresiune in lungul fiprelor depinde de grosimea perefilor celulari ai lemnului tarziu. Distrugerea Jemnului solicitat la compresiune in lungul fibrelor incepe cu flambajul fibrelor mai rezistente si mai rigide ale lemnului tarziu, care deviaza lateral spre fibrele mai moi alé Jemnului timpuriu, putand prezenta mai multe planuri inclinate (cute earacteristice), ce se formeaza in urma ruperii locale a fibrelor (fig. 3.4). * Rezistenta lemnului_ la strivire in lungul fibrelor difera putin de rezistenta la compre- siune in lungul fibrelor, astfel c& practic nu se face nici o deosebire fintre ele. Comportarea lemnului la fncovoiere. incercarea lemnului la incovoiere se face in confor- mitate cu prevederile din STAS 337-81, folosind epruvete de forma si dimensiunile aratate in fig. 3.1, b. Rezistenta de rupere la incovoiere se situeaza intre rezis- tentele la compresiune $i intindere, avand pentru lemnul de risinoase pvaloare medic de ~750 daN/em’. Influenta defectelor (nodu- rilor si fibrelor deviate) in cazul solicitirii la incovoiere este consi- derabili, mai ales daca acestea Sunt situate in zona intinsi a barei. Experientele au aratat ci Fig. 3.4. Ruperea temnului de pin (a) si molid (b) la aceasta influenta este mai mare compresiune. la barele din lemn ecarisate si i mic la barele din lemn rotund. in cazul in care suma dimensiunilor nodurilor Sorezints 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intins’, rezistenta de rupere incovoiere reprezint& numai 0;45-0,50 pentru lemn ecarisat si 0,60-0,80 pentru n rotund, din valoarea rezistentei de rupere a epruvetelor standardizate. 4s, Calculul elementelor solicitate la incovoiere se bazeazi pe o serie de ipoteze fimplificatoare, care, printre altele; presupun ci lemnul ascult& de legea lui Hooke si52 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Cercetarile experimentale efectuate pana in prezent au ardtat c4, in cazul lemnului, ipotezele emise sunt numai partial valabile. in urma incercarilor efectuate pe epruvete standardizate, a rezultat cA intre diagramele construite pe baza datelor objinute la compresiune si intindere axial’, marcind legitura dintre eforturile unitare normale existente in acelasi punct, dar Ja momente de timp diferite, si diagramele objinute in cazul solicitarii la incovoiere, care reprezint4 izocromata eforturilor unitare normale. care apar in acelasi timp dar in puncte diferite ale sectiunii, exist o deosebire calitati In vederea determinarii curbei reale de distributie a eforturilor unitare o, respectiv a epurei deformajiilor ¢ la diferite trepte de inc&rcare, in cadrul catedrei de Constructii civile de la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca au fost efectuate studii experimentale de laborator, pe un numar relativ mare de grinzi, avand rapoartele h/b si h/Idiferite. incercarea grinzilor s-a efectuat in condifii de incircdrare cu doua sarcini concentrate P, aplicate la 1/3 si 2/3 din deschiderea J. Pentru urmirirea stiri deformatiilor , respectiv a eforturilor unitare normale o, grinzile au fost echipate cu traductori tensometrici si tensometre mecanice (fig. 3.5). Fig. 3.5. Incircarea si echiparea grinzilor din lemn solicitate la incovoiere. La prima grup de grinzi incercate s-a urmirit, in principal, modul in care evo- lueazi deformatiile specifice, la diferite trepte de incircare, in cele dou’ zone caracteristice ale sectiunii (comprimata si intins4). Restul grinzilor au servit pentru determinarea distributiei reale a eforturilor unitare normale in diferite stadii de lucru. Analizand rezultatele obfinute, se ajunge la concluzia c& deformatiile e, dinfowctanta $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 53 a = Re Non. 10k on 20) eon sO sia 0 5 10 1 20 25 SHm* Fig. 3.6. Curbele de variatie a deformatiilor specifice e, pe inaltimea sectiunii transversale a grinzilor la . diferite trepte de incircare, Pe baza datelor obfinute s-a putut face o remarci deosebit de important din punct de vedere al teoriei incovoierii, si anume ci dac& pentru primele trepte de incrcare raportul dintre valoarea absoluti a deformatiilor din zona comprimata e, ‘gi zona intinsa e, este foarte apropiat de 1 (e/e;~ 1), la treptele care preced ruperea, ‘valoarea raportului se reduce pani la 0,75-0,80. Acest fenomen se explica prin faptul datoriti atingerii limitei de curgere plastici in zona comprimat’, deformatiile ¢, iscad ca valoare absolut’, pe cand in zona intins’, deformatiile ¢, cresc ca valoare, de la o treapta de incarcare la alta. in privinta pozitici axei neutre rezultd c& in primul stadiu de lucru, aceasta coincide cu centrul de greutate al sectiunii (a = h/2), inst dupa o crestere a incarcarii, ‘axa neutra incepe s& se deplaseze inspre zona intins’, ajungand in stadiul de rupere Ia valori a = (0,53 ~ 0,55)A, h find inaltimea sectiunii. in concluzie, in cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care 0 insofesc, distributia eforturilor unitare normale pe inaltimea sectiunii transversale a Iharai naata fi anncidarath Hiniark anmai fn neima fan’ dad Mireare ind sractes enntIns4, o dat& cu cresterea incirc&rii cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimat& incepe s& treacd in domeniul elasto-plastic. Diagrama eforturilor unitare normale in acest caz este usor curbilinie in zona comprimati, p&strand ins% caracterul liniar in zona intins’, deoarece materialul din aceast4 zona ram4ne inc& in domeniul elastic (fig. 3.7, b). Dac& inc&rcarea creste si mai mult, eforturile unitare normale cresc in continuare, astfel c& materialul din zona cea mai comprimata trece in domeniul plastic. in ultimul stadiu, diagrama eforturilor unitare normale este curbilinie, atat in zona comprimatd, cat si in zona intins& (fig. 3.7, c), iar eforturile unitare normale marginale ating valoarea rezistentei de rupere. a=a’ Gri? Oci a>a Oy > Cet a>ra! Gri>9Gei Fig. 3.7. Comportarea lemnului la incovoiere in diferite stadii de lucru: a elastic; b — elasto-plastic; c~ plastic. Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimat&, unde se formeazi cute (ondulafii), care explic’ aparitia deformatiilor plastice in aceast4 zona, ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii, determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa gi se termina prin ruperea fibrelor din zona intins. Ruperea fibrelor in zonele comprimate si intinse se produce la fel ca si in cazul intinderii si compresiunii axiale. Pe baza datelor obfinute in cadrul cercetarilor experimentale, s-a ajuns la concluzia c& in cazul incovoierii, comportamentul lemnului in zona comprimatt, respectiv irazona intins4, difer’ de comportarea lemnului la compresiune si intindere axial. Totodata, a rezultat ci modulele de elasticitate la compresiune din incovoiere E,i la intindere din incovoiere E, si, respectiv, la incovoiere E; nu au aceeasi valoare, ceea ce face necesar ca explicarea fenomenelor privind dependenta dintre o sie si nu se facé in mod simplist, ci de pe pozitia mecanicii sistemelor elasto-vascos-plastice. Avand in vedere caracterul real al epurei deformatiilor ¢, respectiv al(PROIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 55 —— niar in zona intinsd (fig. 3.8), s-a urmarit stabilirea unor relafii de calcul pentru ‘Yerificarea sau dimensionarea elementelor din lemn solicitate la incovoiere bazate pe metode exacte de calcul. Gj +2 Fig. 3.8. Epura experimentald privind distributia eforturilor unitare normale o, pe in’timea sectiunii it transversale. Pentru stabilirea unor relatii de calcul care s& urmareasca cat mai fidel starea eal de solicitare la incovoiere, s-a admis cA distributia eforturilor unitare normale in sectiune se realizeaza dupa o functie exponenfiala in zona comprimata si dupa una liniar’ in zona intinsa: a 6,,= A (1-e); o,= ABz. Pentru determinarea parametrilor A si B se pun cele doua conditii de egalitate a eforturilor rezultate din zona comprimata si intinsi, respectiv a momentului fncovoietor exterior cu momentul eforturilor interioare: s a{(i -e™ be = B fete: Affe crap f 2ae * o 0 0 0 Din prima conditie, dupa integrare, rezulta o ecuatie transcendenta care nu se te rezolva decat aproximativ. Daci e~*” se dezvolta in serie si dac& seria se iteaz’ la primii trei termeni, dupa rezolvarea ecuatiei se objine: 3h(2a-h e Din conditia a doua, dup’ efectuarea calculelor si finand seama de aproxi- Mafiile facute cu privire la functia e~ *4, respectiv de expresia obtinuta pentru B, rezulta: £ a 7 2a°M pb(2.a—A\7h—- 3a)vw Une UU Uo eins ces fn baza celor de mai sus, relatiile de calcul pentru determinarea eforturilor unitare din zona comprimati 6,; si din zona intins& o,; a elementelor solicitate la incovoiere devin: 2Ma> bh¥(2a-h)(2h-3a)], 6M. bh? (2y-3a) l-e Pentru determinarea eforturilor unitare normale in fibre extreme, relatiile de mai sus devin: M Suki k, si k, sunt coeficienti de corectie, care depind de mirimea a, respectiv de pozitia axei neutre. Adoptand pentru pozitia axei neutre valoarea determinaté experimental (a= 0,53 h), se obfine k, = 0,95 si k, = 1,10. Deoarece diferenfele obfinute prin aplicarea metodei exacte de calcul se situeaza intre 5 si 10%, determinarea eforturilor unitare normale marginale din incovoiere se poate face cu ajutorul formulei cunoscute (o,, = M/W). Aceasta formuli nu corespunde stiri reale de solicitare, impundndu-se adaptarea coeficientilor de corectie k, $i k, indeosebi pentru determinarea eforturilor normale 6,; din zona intinsa. Comportarea lemnului la strivire. fncercarea lemnului la strivire sau la compre- siune perpendiculara pe fibre se face conform STAS 1348-87, folosind epruvete de forma si dimensiunile din fig. 3.1, e. Curba caracteristic’ de comportare a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre (fig. 3.9) arata ci in prima parte de incircare (0-A), cand o, este mai mic decat 6, (limita de proportionalitate), perefii celulelor se comport in conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de propor- fionalitate este depasita (A-B), peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocind astfel deformatii mari, cu caracter permanent. Dupa turtirea com- pleté a peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la 0 mirire considerabila a solicitarii. Pentru evitarea deformatiilor exage- 0 Ep €fnd, tate ale elementelor constructiilor de lemn supuse la compresiune si strivire normal pe fibre, de regula in zona reazemelor, in practic’ nu sunt admise solicitari care si Fig. 3.9. Curba caract de comportare a Jemnului la compresiune si strivire. In mod curent se intalnesc trei cazuri de solicitare la compresiune gi strivire gormal pe fibre (fig. 3.10) + {n cazul compresiunii si strivirii pe intreaga suprafaf& (fig. 3.10, a), limita de portionalitate 6, are o valoare mai mic decat in celelalte dou’ cazuri (aproape independent de dimensiunile sprafetei de strivire). Spre ‘deosebire de cazul a, in cazu- rile b si c (fig. 3.10, b; c) limita 4 proportionalitate c, depinde raportul dintre lungimea uprafetei de strivire J, si Jengimea total J, fiind cu atat i mare cu ct acesta este ai mic (fig. 3.11). Aceasta se @mplic’ prin aceea c& in cazul compresiunii gi strivirli pe © 5 19 Compresiune gi strivire a lemnului normal pe fibre: arte din lungime (b), respec- 5 "pe tntreaga suprafatl; b— pe o parte din lungime; c pe 0 j pe o parte din lungime si parte din lungime si pe o parte din litime. ie (c), extremitatile epru- lor fiind libere, fibrele lemnului, in afara de strivire lucreaz4 la incovoiere si care, ceea ce determina cresterea rezistentei acestora. M&rimea limitei de proportionalitate mai este influenfata si de lungimea capetelor libere ale piesei si ‘@feste o data cu cresterea acesteia pan la o anumitd valoare, si anume cand aceasta Mingime atinge valoarea lungimii de strivire. 4 Valoarea rezistentei la strivire o, variazi de asemenea in functie de unghiul a pe. care il face forfa de strivire cu directia fibrelor lemnului si creste o dat& cu micsorarea acestui unghi (fig. 3.12). 100) J 90 80 TTT Peay oe nD wo ex58 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Valoarea modulului de elasticitate la strivire si compresiune normal pe fibr: variazd in functie de umiditatea si calitatea lemnului, pozitia inelelor anuale etc, Pentru lemnul de rasinoase, valoarea modulului de elasticitate variaz& intre 6 000 § 9 000 daN/cm?. Comportarea lemnului la forfecare. incercarea lemnului la forfecare se face i conformitate cu prevederile STAS 1651-83 si const in masurarea incarc&rii care| produce ruperea epruvetei standardizate (v. fig. 3.1, d). ‘TJinand seama de pozitia planului de forfecare si de directia de exercitare a fortei de forfecare fafi de directia fibrelor, se deosebesc urmatoarele trei cazurij (fig. 3.13): rezistenta lal o forfecare transversal& t,(1)} Tleanfem ] rezistenta la forfecare para. lela t, (2); rezistenta | 300 forfecare longitudinal’ perpendicular’ tperp (3): 200 In constructii del lemn, solicitarea la forfe- care mai frecvent intalnit&] 100'—A 6 g este forfecarea longitu. dinal paralela. Experimental s-a| constatat c& rezistenta| medie de rupere la forfe-| Fig. 3.13. Curbele caracteristice de comportare alemnuluila care, calculat& cu formula forfecare: me 1 —transversala; 2— longitudinal& paralela; Tm =TylA; este mai micd 3~longitudinala perpendicular’. decat rezistenfa maxima real& Tax, care se reduce| pe masura cresterii lungi- 1 T hh mii de forfecare ly i depinde de raportul dintre lungimea de forfecare |; si excentricitatea e de aplicare a forfei de forfecare ol 1, fe (fig. 3.14). Aceasta arati c& repartifia real a efortu, rilor t in lungul suprafetei de forfecare este neuni- forma. Neuniformitatea este mai mare pentru| cazurile de forfecare unila- terala (fig. 3. 14, a) si mai mick in cazul forfecdrii fie pl frame: Fig. 3.14. Comportarea lemnului la forfecare si distribufia-_— in cazul aplic&rii excentrice a fortei de forfecare (fig. 3.14, c), forfecarea poate produsé ca urmare a smulgerii normal pe fibre, determinaté de momentul voietor (M = Te). Prin aceasta, comportarea lemnului la forfecare se jutafeste. Reducerea influentei negative a eforturilor de smulgere asupra uului la forfecare se poate obfine prin crearea unei forte de apisare pe suprafata forfecare (fig. 3.14, d). # .2. FACTOR. CARE INFLUENTEAZA COMPORTAREA LEMNULUI i LA DIFERITE SOLICITARI rite solicitari se mentioneaza: anizotropia, umiditatea, temperatura, densitatea si rata de actiune a incarcarii. Anizotropia. Datoriti anizotropiei materialului lemnos, proprietitile mecanice epind de unghiul pe care-l face directia fortei cu directia fibrei. Valorile maxime ale tentelor mecanice se obfin in ile in care directia fortei @incide cu direcfia fibrelor, iar C¢. lea Nem] Yalorile minime, cand directia de june = =a_—forfei_— este dicular pe directia fibrelor . 3.15). Modulul de elastici- variazi, de asemenea, in ort cu unghiul a. Astfel, rezulta c& din cauza zotropiei, comportarea lemnu- Ja diferite solicitari difera damental de comportarea Yorlalte materiale principale de pstructie (ofel, beton etc.). Umiditatea. Umiditatea lem- lui este unul dintre factorii care : Dintre factorii mai importanti care influenteazi comportarea lemnului la Hoate cazurile de solicitare, rezis- i a lemnului scade o dat’ cu 0° 5° 30° 4° a 75° 90° festerea umiditétii. Insi reducerea Paistentei se observa numai pana §. Variatia rezistentelor lemnului in functie de “Patingerea punctului de saturatie ee eee : Jor (25-30%), peste aceast ~ la incovoiere; 2 la intindere; 3~1a compresiune. it influenta dispare. * Influenta variatiei umiditatii este neinsemnata in cazul solicitarii la intindere gi povoiere dinamic’, in schimb | in cazul solicitarilor la compresiune si incovoiere axou CONSTRUUY MODERNE DIN LEM! Pentru ca rezistentele de rupere ale lemnului obfinute pentru diferite umidit’ s& poata fi comparate, acestea trebuie raportate intotdeauna la rezistent: standardizata, care se determin4 pentru umiditatea normalé de 15% cu relati 645 =6,[1+c(U-15)], in care: O45 este rezistenta de rupere cAutat’ pentru 15% umiditate; ©, — tezistenta determinata la o umiditate oarecare U; ¢ - coeficientul de corectie al rezistentei pentru 1% diferenta d umiditate. : Temperatura. Experientele arat& c4 pentru o crestere neinsemnata a temperaturii, rezistentele scad. Reducerea rezistenfelor este cu atat mai insemnata cu ct umiditatea| este mai mare. Astfel, in urma ridic&rii temperaturii de la 25 la 50°C, rezistenta la] intindere si forfecare scade cu 15-20%, iar la compresiune cu 20-40%. Modulul de| elasicitate se reduce de asemenea cu ~20% in cazul solicitarii la intindere si de 2-2,5 ori in cazul compresiunii. Din aceste motive, utilizarea construcfiilor de lemn in cazul unei actiuni de lung durati a temperaturii care depaseste 50°C, nu este admis’. La temperaturi sub 0°C, rezistenta lemnului creste, indiferent de umiditatea| acestuia, cu deosebire c& in acest caz lemnul devine mai casant, ca urmare rezisten{a| la incovoiere scade. Densitatea. Variatia densitatii lemnului influenteaz si propriet&tile mecanice ale acestuia. Astfel, in cazul unei scdderi a greutatii proprii (la rasinoase) de 1a 600 la| 400 daN/m3, rezistenta la compresiune se reduce cu ~1,5 ori etc. Din aceast& cauzi, in practic’ se limiteazi folosirea materialului lemnos pentru confectionarea elementelor de rezistent4 care are o densitate sub 400 daN/m3. Studiile experimentale din diferite {Ari au aratat ci densitatea si respectiv proprietitile fizice si mecanice ale lemnului depind, in mare masur4, de grosimea inelelor anuale si, mai cu seam, de confinutul de lemn tarziu (figurile 3.16 si 3.17). Durata de actionare a incdrcarii. Experimental s-a constatat c4 marimea rezis-| tentei de rupere a lemnului, indiferent de natura solicitarii, depinde in mare masur4 de viteza de inc&rcare. Cu cat viteza de inc&rcare creste, cu atat si rezistentele cresc, si invers, cu cat viteza de inc&rcare scade sau cu cat actiunea inc&rc&rii asupra unui element de constructie dureazi mai mult timp, cu att rezistenta si in consecin{a| capacitatea portant’ a acestuia este mai mica, iar deformatiile cresc. Dac& dintr-un sistem de coordonate rectangulare se masoara pe abscis’ timpul| din momentul inc&rc&rii unei epruvete cu o sarcin constant pana la ruperea ei, iar pe ordonata m&rimea corespunzitoare a rezistenfei de rupere obfinute pentru un numiar relativ mare de epruvete incarcate cu sarcini diferite, rezult4 o serie de puncte, care se inscriu aproximativ pe o curba descendent ce se apropie asimptotic de 0 dreapti paralel& cu axa timpului (fig. 3.18). Caracterul asimptotic al curbei arat’ ci rezistenta de rupere a lemnului tinde spre o anumit& limit’ egali cu ordonata asimptotei si se numeste rezistent4 de rupere la sarcini statice de lung’ durat’, sau2.3 4 5 Etmmj Fig. 3.17. Influenta grosimii inelelor Fig. 3.16. Influenta grosimii inelelor anuale asupra anuale asupra rezistenfelor mecanice: densititii lemnului de risinoase si foioase: — Ia lemn de risinoase; _1~molid; 2— brad; 3— pin; 4 - fag; 5— frasin; 6— stejar. -++ la lemn de foioase. ay Din cele aratate, rezulta c& rezistenta de durat& a lemnului reprezinta valoarea maximi a efortului unitar, sub actiunea cdruia elementul de constructie nu se va rupe, oric&t de lunga ar fi durata de solicitare, observafie care din punct de vedere practic ate.o importan{a deosebiti. : G- IdaN/cm*) ‘ 10004 ie 800} ob * 600 0 20 40 60 80 100 120 140 thile]62 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Deformatiile lemnului.sub actiunea sarcinilor exterioare constante variaz’ di asemenea in functie de durata solicitarii, Se deosebesc in acest sens dow’ cazuri distincte in ceea ce priveste deformatiile lemnului, produse sub actiunea uneil inc&rc&ri de durat& (fig. 3.19). Fig. 3.19. Curbele deformatiilor in timp la incercri de duraté: a~ pentru o< oq; b- pentru o> og fn primul caz (fig. 3.19, a), cand 6 < Gg, aplicarea inc&rc&rii este insofit’ de o deformatie instantanee a epruvetei (segmentul 0-b), dupa care viteza de crestere scade treptat, tinz4nd c&tre o limit’ determinata. in cazul al doilea (fig. 3.19, b), cand o > 64, deformatiile nu mai tind spre o limit& oarecare, ci continua s4 creasc4 cu o anumit& vitezd de deformare (segmentul b-c), devenind apoi constant& pentru o anumit& perioada de timp (portiunea c-d), dupa care viteza de deformare creste foarte mult, ducdnd la distrugerea materialului. Din cele aritate mai sus rezult& c& lemnul are proprietatea de a lucra in timp, adic& de a se deforma in timp sub inc&rcare. fn practic’, acest lucru se evidentiaz’ prin cresterea sigefii grinzilor aflate mai mult timp sub inc&rcarea de exploatare. Rezistenfa de durat’ a lemnului reprezinta indicele rezistentei reale a lemnului, spre deosebire de rezistenta de rupere, determinatd in laborator pe epruvete standardizate prin metode rapide. Trecerea de la rezistenfa de rupere la rezistenta de durata se realizeaz& prin inmulfirea rezistentei de rupere cu coeficientul de durata, egal cu raportul dintre rezistenta de durat& si rezistenfa de rupere (ky = Gy/ G,). Coeficientul de durat& poate fi luat egal cu 0,5 in cazul solicitarii la intindere, 0,7 la compresiune gi 0,6 la incovoiere. Pe de alti parte, studiile experienfelor efectuate au aratat cA in cazul unor viteze mari de incarcare, de exemplu prin lovire, rezistentele de rupere crescin medie de 3 ori in raport cu rezistenta de durat&. Astfel, rezistenta lemnului variaz4 intre limite mari, de la 1 la 3, in functie de viteza de incarcare. Teterminarea rezictentei de durat’ noate fi fiont’ nrin incerearea nani numaroad’ indelungat’ de timp, sau prin folosirea unor metode rapide, bazate pe particularitafi ale curbelor de deformare a lemnului sub actiunea inc&rcarii de rat’ (fig. 3.19), care nu necesiti decat o perioad& scurt’ de timp pentru efectuarea rilor (cateva zile sau ore). #e CALCULUL ELEMENTELOR CONSTRUCTIILOR DIN LEMN ne 3.3.1. PRINCIPI] FUNDAMENTALE DE CALCUL gov, Calculul eforturilor si al deformatiilor in elementele construcfiilor din lemn se fage in conformitate cu metodele staticii constructiilor. fig Una dintre problemele de cea mai mare importanf& a tehnicii constructiilor t4 in calculul rezistentei, stabilitatii si rigiditatii elementelor si structurilor portante. in decursul timpurilor s-au dezvoltat diferite metode pentru calculul gpstructiilor de lemn. Prezentim doar: |. = metoda rezistentelor admisibile, utilizat& inci de la inceputul secolului al Wir iea si cu rispAndire larg’ in zilele noastre; ee - metoda starilor limit’, aplicata pentru prima dat& in C.S.L, care a inceput si pete o utilizare tot mai larga si in alte ari. Metoda rezistenfelor admisibile (MRA). Calculul dupa metoda rezistentelor lisibile (bazata pe ipoteza proportionalitatii dintre eforturi si deformatii si ipoteza fiunilor plane) const’ in compararea eforturilor unitare determinate pentru re element al constructiei, actionat de incdrcdri normale date, cu rezistentele sibile (O.¢S 5,). Deformabilitatea elementelor de constructii, in general, se verificd (daca este }) tot prin compararea s&getilor rezultate prin calcul cu cele admisibile. whe Eforturile unitare si marimea deformafiilor se determin tinand seama de actiu- Mea incarcdrilor, stabilite in conformitate cu STAS 10101/0-75, STAS 10101/01-75; "AS 10101/2-75; 10101/2A1-78; 10101/2A2-78; 10101/20-92; 10101/21-92. Rezistentele admisibile se stabilesc in functie de valoarea medie a rezistentei de e O, $i rezult4 din impartirea acestei marimi cu un coeficient unic de siguranta care introduce in calcul influenta unor factori cum sunt: defectele lemnului si Agfluenta dimensiunilor ca urmare a neomogenitafii materialului; concentrarea efor- -Surilor unitare in apropierea gaurilor si a taieturilor; posibilitatea reducerii rezistentei fe. rupere sub valoarea medie; inexactitatea calculelor datorit’ aproximatiilor siptroduse prin ipotezele admise; variatiile probabile in mirimea incircitrilor stabilite @e norme; defectele de executie etc. ____ Neajunsul metodei rezistentelor admisibile const& in: lipsa de justificare stiin- ¢ a coeficientului de siguranf unic, care trebuie s4 acopere toate abaterile de la ezele medii sau ideale admise la dimensionarea elementelor de constructie; eaeDin cele aratate rezulté ca metoda rezistenjelor admisibile este acoperitoare, neputand prezenta corect capacitatea portant’ a elementelor de constructie, conducand de cele mai multe ori la constructii neeconomice. | Metoda stirilor limit (MSL). Un calcul mai apropiat de solicitarea si compor-) tarea reala a constructiilor se obtine prin inlocuirea coeficientului unic de siguranta printr-o serie de coeficienti care tin seama de factorii care influenteaz& rezistenfa si comportarea materialelor, ajungandu-se astfel la metoda strilor limita. Prin starea limita se intelege acea stare a unei constructii in care exploatarea ei in conditii normale este imposibila. In calculul constructiilor de lemn se iau in considerafie urmatoarele doud stari limita: — starea limita a capacit&tii portante, care include starea de rezistenfa si starea limita de stabilitate, in care constructia igi pierde capacitatea de a rezista la actiunile exterioare; — starea limita a exploatarii normale sau starea limita de deformafie, in care constructia isi pastreaz4 rezistenta si stabilitatea, ins4 din cauza deformatiilor sau a vibrafiilor mari care apar, se exclude posibilitatea exploat&rii ei in conditii normale. Calculul dup’ prima stare este obligatoriu pentru toate construcfiile la care deformatiile mari pot impiedica exploatarea lor normal’. Prima stare limita poate fi atinsi intr-unul din urmatoarele moduri: cand rezistenfa intr-unul din elementele constructiei atinge valoarea rezistentei de calcul; cAnd efortul intr-una din imbinari atinge valoarea capacititii portante de calcul a imbinarii; cand eforturile din elementele constructiei ating valori care duc la pierderea stabilitatii, fie a unuia dintre elemente, fie a constructiei in ansamblu. A doua stare limita apare atunci cand deformatiile constructiei sau ale elemen- telor de constructie ating anumite valori limita. Posibilitatea ajungerii constructiei sau a elementelor de constructie intr-una din starile limité depinde de numerosi factori, dintre care cei mai importanti sunt: calitatea si proprietifile mecanice ale materialelor folosite; sarcinile exterioare si alte actiuni; condifiile generale de Jucru ale constructiei si ale elementelor ei. Calitatea si proprietitile mecanice ale materialelor folosite se reflect& in calcule prin valoarea rezistentei de calcul R, care se stabileste pe baza rezistentei de durat& a lemnului, denumit’ rezistent’ normati R°, prin inmulfirea ei cu coeficienti de omogenitate a materialului k si cu coeficientii condifiilor de lucru m, cu relatia: R=R’' km. in cazul constructiilor de lemn, coeficientii condifiilor de lucru se folosesc tinand seama de: formarea varfurilor de solicitare in dreptul gaurilor gi al chert&rilor; neuniformitatea distributiei eforturilor unitare normale si tangentiale; actiunea diferitilor agenti chimici etc. Pentru a fine seama de posibilitatea de depisire a incirc&rilor normate Q”, se introduc in calcule asa-numitii coeficienti de suprainc&rcare n, de obicei supraunitari, en care ce multinlics fi neXrearea OM fie enlicitarea enrecnunaitnare ©a 0 avand in vedere cele de mai sus, conditia principala care trebuie indeplinit’ in Jculul dupi metoda starilor limit’ poate fi enuntata astfel: solicitarea maxim’ bila (de calcul) a elementelor de constructie sau a constructiei trebuie si piinana mai mici decAt capacitatea portant minima a acestora, calculati finand sgama de coeficientii de omogenitate ai materialului si ai conditiilor de lucru. =~ Calculul dupa metoda starilor limita stabileste urmatoarea forma unicd de exprimare a formulelor de calcul: i S=nS"s f(A, R"km); tgkare: S = nS" este suma solicitarilor de calcul: x (0,5? + 0,58 + 3S? + ...); A-~caracteristica geometric’ a sectiunii elementului, corespunztor naturii solicit&rii; R"km = rezistenta de calcul R. Calculul la starile limit’ dup’ capacitatea portant a elementelor si construc- fillor de lemn se face sub actiunea inc&rcarilor de calcul, tinandu-se seama de compor- ‘taf€a elasto-plasticd a materialului. Calculul la st&rile limit’ de deformatie se face sub actiunea inc&rc&rilor ndtmate, in ipoteza comportirii elastice a materialului (fr $ fim). < 3.3.2. CARACTERISTICI NORMATE $I DE CALCUL Rezistentele admisibile pentru principalele specii de rasinoase in constructii, in jipoteza de incircare I (gruparea fundamental&) se dau in tabelul 3.1. 4 Rezistentele admisibile din tabelul 3.1. se vor lua la dimensionarea elementelor ‘@rezistent&, atunci cand materialul din care se execut4 corespunde categoriei in care it incadrate elementele, conform STAS 857-83. in cazul in care elementele sunt drate intr-o categorie superioara calitatii efectiv folosite a materialului, tpzistentele admisibile se reduc cu 15%. © Rezistenfele de calcul ale lemnului de molid si brad pentru constructiile de lemn loatate in conditiile normale de temperatura si umiditate, supuse simultan actiunii ‘cdrilor permanente si temporare de lunga durat&, sunt date in tabelul 3.2. Valorile rezistenfelor de calcul R din tabelul 3.2 s-au stabilit prin inmultirea stentelor normate R,, din tabelul 3.3, coloana ,,c“, cu coeficientii de omogenitate 'Rdin tabelul 3.4 si cu coeficientii condifiilor de lucru m din tabelul 3.5. Rezistenfele lemnului de alte specii se determina prin inmultirea rezistenfelor ee ibile sau de calcul ale lemnului de brad si molid din tabelele 3.1 si 3.2, cu \Beficientii k,, din tabelul 3.6. | in cazul constructiilor de lemn exploatate in medii cu umiditati si temperaturi Widicate sau in cazul in care sunt supuse numai la acfiunea inc&rcarilor permanente (je de scurt’ durata, rezistenfele admisibile sau de calcul din tabelele 3.1 si 3.2 se imultesc. cu cneficienti de corectie sunlimentari. care tin seama de conditiile deRezistenfele admisibile pentru principalele specii de risinoase gi foioase folosite in construcfii Tabelul 3.1 Nr Natura solicitdrii ent. Simbolul constructii definitive Rezistenfele admis (STAS 856-71) ile, daNiem? Molid brad Stejar Fag Plop Molid brad ‘Stejar gorun L+— 5 6 1. | Incovoiere 2 | {ntindere: a)‘in lungul fibrelor fibrelor b) in lungul fibrelor la constructii care nu sunt supuse la) efecte dinamice 3 | Compresiune in lungul fibrelor 4 | Compresiune normala pe fibre 5 | Strivire in lungul fibrelor 6 | Strivire normala pe fibre: a) Neconditionata: — pe orice suprafatai de contact ~ in chertiri laterale b) Conditionata (pe suprafete de strivire limitate pentru calcul) ~ pe piese de reze- mare cu conditiile ashgi a210cm ~ cu pene prismati- ce cu fibrele ele- mentelor imbinate| — la transmiteri frontale — pe suprafetele de Teazem ale con- ctrictiilar de leme Sai as Sas 70 85 100 15 100 15 130 130 30 130 30 50 110 110 24 110 24 55 80 15 80 15 100 120 120 18 155 | 130 110 | 100 120 | 120 155 | 130 36 29 155 | 130 36 29 95 18 95 18 302 Tabelul 3.1 (continuare) ———— 2 3 4 5 6 7 9 iw | ou Strivire sub saibe | o,&| 35] 70] 56] 35 | 40] 80] 64] 40 Forfecare in lungul fibrelor provenind din incovoiere 1, Forfecare in planul fibrelor a) Longitudinal’: ~ la imbinari cu prag de chertare fronta: 14, cu lungimea dd forfecare luat in calcul de max 10h,, sau max 2h — la pene prismatice| cu fibrele asezate in aceeasi directie cu fibrele elemen: telor imbinate x, | 10] 16] 13] 8] 12] 19] 16] 10 b) Transversal ~ la pene prismati- ce cu fibrele ase- zate normal pe directia fibrelor pieselorimbinate] t,| 5 | 8| 7] 4] 6| 10] 8] 5 Forfecare in planul fibrelor, longitudina- li, avand si o com- ponent transversali ~ la imbinari cu chertare lateral’, cu lungimea de forfecare luata in calcul de max Sb: a) Pentru unghiul de imbinare 20 32 26| 16 24 38, 31 19 a< 30" eto cS) eee eeede to oG)|ei0r lee alba b) Pentru a> 30° 7 3 5 4 2 4 6 5 z Forfecare in plan normal pe directia fibrelor 4, raya.Rezistenfele de calcul R ale lemnului de molid si brad Tabelul 3.2 Rezistenta Nr. Solicitarea si caracteristicile elementelor ‘Simbolul de calcul crt. daNicm? i! 2 3 4 a 1 | incovoiere: a) Elemente cu inaltimea sectiunii pani la 50 cm, cu exceptia celor mentionate la punctele ,,b“ sic R 130 b) Elemente cu sectiunea dreptunghiulara plina, cu [itimea minima de 14 cm gi inaltimea de 50cm Rj 150 c) Lemn rotund care nu are chert&ri in sectiunea calculati Rj 160 2. | intindere paralel cu fibrele: a) Elemente fara slabiri in sectiunea de calcul R, 100 b) Elemente cu slabiri in sectiunea calculata R, 80 3. | Compresiune si strivire paralel cu fibrele: RoRstr 130 4 | Compresiune si strivire perpendicular pe fibre pe intreaga suprafati Reoo; Retro 18 5 | Strivire local’ perpendicular pe fibre: a) in planele de rezemare ale constructiei Rsr99 24 b) in chertari frontale si pene Retr00 30 c) Sub saibe, pentru unghiuri de strivire de la 90" Ia 60" Retro 40 6 | Forfecare in lungul fibrelor din incovoiere $iin imbiniri (pentru intindere maxim’) Riot 24 7 | Forfecare transversal pe fibre (pentru intindere maxima) Reort 12 Tabelul 3.3 Rezistenfele normate ale lemnului de brad si molid, fark defecte, cu umiditate de 15% Rezistenta normati R” daNem? Solicitarea a b c incovoiere statica 500 400 330 Intindere paralel cu fibrele 550 440 370 Compresiune si strivire paralel cu fibrele 300 240 200 Compresiune si strivire perpendicular pe fibre = 23 20 Forfecare in planul fibrelor: a) Forfecare paralel cu fibrele 40MBOECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 69 Tabelul 3.4 Coeficientii de omogenitate ves Solicitarea Coeficientul de omogenitate k i 0,40 ptindere paralel cu fibrele 0,27 KCompresiune paralel cu fibrele 0,65 ompresiune perpendicular pe fibre 0,90 F in lung 0,70 Tabelul 3.5 Coeficienfii condifiilor de Iucru pentru elemente gi imbindri m Coeficientul Solicitarea si caracteristica elementelor §i imbin&rilor condifiilor de lucra m jente cu sectiuni dretunghiylare pline, cu lijimea maxim’ de cm si inaltimea maxima de 50 cm 1,15 jeni care nu au chertari in secfiunea de calcul 1,20 fatindere paralel cu fibrele flemente care au slabiri in secjiunea de calcul 0,80 ftrivire perpendicular pe fibre suprafefele de reazem ale construcfiilor 1,30 imbin’rile frontale si penele de imbinare 1,70 compresiune sub saibe (la unghiuri de strivire de la 90" la 60°) Tabelul 3.6 i de trecere la rezistenfele admisibile sau de calcul ale lemnului de alte specii, in raport cu rezistenfele lemnului de brad si molid Coeficengi fy pentru solicitarea la Intindere, incovoiere,] _ Compresiune Specia ‘compresiune paralel| perpendicular Forfecare cu fibrele pe fibre ie 12 12 1,0 sjar 13 2,0 1,3 in, arfar, carpen 13 2.0 1,6 cam 15 22 18 lesteacin, fag Va 16 13 1 1,6 1,0 iin, tei 08 1,3 1,1 08 10 0.8 La calculul imbin&rilor, rezistentele admisibile de calcul se vor inmulfi cu70 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Tabelul 3.7 Coeficiengil de corectie de care trebuie si se find seama la condifiile de exploatare a construcfiilor Conditile de exploatare a constructilor Coeficientii de corectie Umeziri de scurt& durati ale materialului lemnos, urmate de usc&ri (neprotejat la actiunile atmosferice), la constructii cu umeziri de scurt durati in inc&peri industriale etc. Umeziri de lunga durata ale materialului lemnos (in apa sau p&mént), la constructii cu umeziri indelungate in incperi industriale etc. Actiunea temperaturilor ridicate ale aerului 35...50°C (in inc&peri industriale) Actiuni numai din incSre&rile permanente Observafii: Coeficientul de 0,8 (pct. 4) se va lua in consideratie la calculul elementelor si al imbinarilor supuse numai actiunii incdrcdrilor permanente si numai atunci cand efortul din elementele si imbinirile respective, cauzat de inc4rcarile permanente de calcul, depaseste 0,8 din efortul calculat pentru incarcarea totala. Ca inc&rciri permanente se considera pe lang greutatea proprie a constructiei si sarcinile utile ale depozitelor si inc&perilor pentru biblioteci, presiunea apei sia materialelor necoezive, care actioneaz4 pe o perioada mai indelungat de functionare. Tabelul 38 Coeficienfii de corectie pentru elemente de construcfii supuse actiunii sarcinilor de scurti durati Coeficientul conditiilor de lucru Incarcarea : Pentru orice fel de rezisten, in afari de in hie irvhea pewendink pains Strivirea perpendiculara pe fibra Din vant 12 14 Din montaj 42 14 Seismicd 14 16 Rezistentele admisibile pentru elementele de rezisten{4 realizate din ofel (talpile, diagonalele si montantii fermelor supuse la intindere, tiranti etc., Precum si An Beee Tabelul 3.9 £ Coeficientul k, pentru elemente curbe —S Coetficienti pentru raportul Rt } ry 0 200 250 00 *Compresiune si incovoiere 07 08 09 1,0 1,0 plntindere 05 06 07 08 10 ° Observatie: R- raza de curbura a elementului; a — dimensiunea sectiunii unei singure scanduri sau rigle pe directia razei de * curbura. Tabelul 3.10 Modulele de elasticitate E si G Modulul de elasticitate ; - Modutul de elastic Specia materialului lemnos Paralele eu directia | Perpendicular pe directia transversal, G fibrelor, E, fibrelor. Epp daNlem? daNiem? daNlcm’ Asinoase 100 000 3.000 5.000 Foioase 125 000 6.000 10 000, ¥ ate Rezistentele de calcul ale ofelului pentru elemente de ofel ale constructiilor din Igmn, precum si calculul acestora se vor determina finand seama de prevederile parti #1V-a din vol. II al Normativului pentru calculul la stari limita. + Modulul de elasticitate E si modulul de elasticitate transversal G pentru fpecite de material lemnos folosite in constructii se dau in tabelul 3.10. = Modulul de elasticitate al materialului lemnos in lungul fibrelor, indiferent de @senfa lemnului, pentru calculul la starea limita de deformatie a constructiilor protejate impotriva umiditatii de lungd durata si a temperaturilor ridicate, aflate sub tiunea incArcarilor permanente, cat si a celor temporare, se ia E= 100 000 daN/cm?. In cazul determinarii deformatiilor elementelor de constructie aflate in difiile unei umiditafi de lung’ duratd sau a unor temperaturi mari (35...50°C), ori cazul in care sunt verificate numai la actiunea incarcarilor permanente (fara a se in consideratie cele temporare), modulul de elasticitate se objine prin inmultirea lorilor mentionate mai sus cu coeficientii de corectie indicati in tabelul 3.7. in cazul in care intervin concomitent mai multi factori (de exemplu cresterea iditatii, cresterea temperaturii, actiuni numai ale incircarilor permanente etc.), tentele si modulul de elasticitate al materialului lemnos se vor determina ducdnd coeficienfii de corectie corespunzatori3.4. CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA 3.4.1. ELEMENTE SOLICITATE LA iNTINDERE AXIALA Calculul barelor intinse centric se face in ipoteza distribuirii uniforme a efor- turilor unitare normale, tinand seama de slabirile existente. In realitate, datorita) slabirilor, repartitia eforturilor unitare normale in zona slabirilor nu este uniforma, In calculul la st&ri limita se tine cont de acest lucru, prin introducerea coeficientilor de neomogenitate si ai conditiilor de lucru subunitari. a 5 c Fig. 3.20. Slabirile caracteristice elementelor intinse axial. Calculul la intindere axial se face pentru sectiunea cea mai slabita (fig, 3.20). Slabirile existente pe o porfiune masurati in lungul barei de maximum 20 cm, se vor considera in aceeasi sectiune transversala a barei. Calculul elementelor intinse centric se face cu relatia: on 5 <0y (Ri) . (3.1) in care: N, este forta axialé normat& (de calcul), in daN; — aria secfiunii transversale slibite, in cm?; 6, (R,) ~ rezistenta admisibil’ (de calcul) a lemnului la intindere in lungul fibrelor (tabelul 3.1 sau 3.2), daN/em’. 3.4.2. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA Calculul barelor scurte comprimate. sau la care deformarea axei medii in senste in bara. fn cazul compresiunii, formarea varfurilor de solicitare are un rol putin important decat in cazul intinderii, din cauza unei repartiziri mai uniforme junilor incidentale locale, ca urmare a unei comportari mai plastice a lemnului mpresiune. *. Calculul elementelor comprimate centric din conditia de rezisten{ se face cu O=N,/A, $0 4¢(Re), (3.2) Hoare: N- este forta axial normata (de calcul); sp 4 (R,) — Fezistenta admisibila (de calcul) la compresiune in lungul fibrelor, in daN/em?, . In cazul elementelor comprimate, mai mult sau mai pufin lungi, la care rmarea axei medii in sens transversal nu este impiedicat, se impune ca in afara lului de rezistenf si fie verificate gi la stabilitate (o = N./ @A; 9 este coeficient ibaj). igkur O bar& flexibil’ comprimata centric igi poate pierde stabilitatea in urma fgnomenului de flambaj, la un efort unitar cu mult mai mic decat rezistenta de rupere, cazul unei actiuni de duratd a incarc&rii, la un efort unitar mai mic decat ‘apetenta de durati a lemnului, =... Flambajul apare atunci cdnd forta de compresiune depseste o anumita valoare , denumit’ inc&rcare critic de flambaj si se manifest prin pierderea stabilititii barei. Ma&rimea teoretica a incarc&rii critice pentru o bard perfect elastic’ comprimata eentric se stabileste cu formula lui Euler: & Ne = 1 ELI, (3.3) im care: E este modulul de elasticitate al materialului, in daN/cm?, I — momentul de inerfie minim al sectiunii, in cm‘; sme I, — lungimea de flambaj, care se determina in functie de rezemarea extre- mit&tilor barei; in cazul barelor articulate la ambele capete (cazul cel mai caracteristic pentru elementele din lemn), se ia egal cu lungimea lor real. mn Din formula (3.3) rezult& rezistenta criticd a unei bare perfect elastice: ee ‘ate finde A este coeficientul de subtirime al barei (A = J;/ ). ; Raportul dintre rezistenja critic’ o,, si rezistenta de rupere dé marimea ee jentului de flambaj @: Og, = WEI AP =17 E20. (3.4) 6,/6,=7 E/N, =9. (5) * In acest mod, coeficientul @ < 1 poate fi considerat un coeficient de corectie cu trebuie inmulfita rezistenta de rupere pentru a se obfine efortul unitar critic al j bare perfect elastice. . a Experimental s-a constatat c4 pentru A 2 75, raportul dintre modulul de elastici- "si rezistenta de rupere poate fi considerat constant si in medie egal cu E/.o, = 312. fn cazul solicitrilor de durat&, rezistenta de rupere se reduce; in acelasi timp,| | | | | 4 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN} elasticitate se produce aproximativ in aceeasi proportie cu a rezistentei de rupere si ca urmare, raportul dintre modulul de elasticitate de durata E, si rezistenja de duraty geste acelasi ca si in cazul solicitirilor de scurta durat’, adic’: E,loq= Elo, =312. (3.6) {in acest caz, relafia (3.5) devine: =n? 312/22 = 3100/27. (3.7) Intr-un sistem de coordonate 9, A, relafia (3.7) reprezinta ecuatia uneij hiperbole (hiperbola lui Euler). Valorile lui @ determinate pe baza acestei formule sunt adevirate pentra valoarea constant’ a modulului de elasticitate, adic atata timp cAt efortul unitay critic 6, nu depaseste limita de proportionalitate a materialului. Dincolo de aceasta limit’, modulul de elasticitate E devine variabil, depinzind de mrimea efortului unitar. Formula lui Euler poate fi extins% i dincolo de limita de elasticitate, dacd se introduce in calcul in locul modulului de elasticitate E constant, un modul de elasticitate E,, mai mic decat E, care pentru o sectiune dreptunghiulara are expresia| 4E 4E 1. =—__—- = (EWE) (ey @8) in care: E = tg a este modulul de elasticitate constant, in daN/em?; E, = do / de = tg B - modulul de elasticitate variabil, determinat din diagrama experimentala la compresiune (fig. 3.21) in acel punct al ei, pentru care rezistenta critica are valoarea data. Determinarea coefici, entului de flambaj ¢, dincolo| de limita de proportionalitate} (A < 75), se face cu ajutorul formulei propuse de D. AJ Kocetcov, pe baza curbei| experimentale: 9=1-0,8(2/100)". (3.9) Coeficientul de flambaj 7 A poate fi determinat si cu Fig. 3.21. Diagrama experimental la compresiune pentru ajutorul graficului din determinarea modulului de elacticitate variahil dinenin de10 Ay i? ay {+ a) lea 20 ke nh a8 CN 4 by i=l Pa O7 tT] a tA. ‘ 06 +} - cp tg= gat ast f T nna \) ajte=a65t 04 H 1] + Ost H HH} e “ 4 HH attr Y=1-08 De ype 0 104 ye 0 60 80, 100 120 140 160 180 260 \Ue/tmin (p92 822,12 3035 6 or r—=C=i“'ES a +— r575 —f{ a > 75 Fig. 3.22. Curba teoreticA pentru determinarea coeficientului de flambaj. é Calculul elementelor comprimate centric la stabilitate se face cu relatia: & o=N/@ASG,(R.), (3.10) Seare: O,¢ (R,) este rezistenta admisibila (de calcul) a lemnului la compresiune in * lungul fibrelor, in daN/cm?; & © — coeficientul de flambaj; A ~ aria de calcul a sectiunii transversale si se stabileste astfel; — pentru sectiuni fara slabiri sau cu slabiri care nu ies la margine si la care aria slabirilor nu depaseste 25% din sectiunea brut& (fig. 3.23, a, b), A= Abr, — pentru sectiuni cu slibiri care ies la margine, dar la care aria slabirilor denidseste 25% din sectiunea bruta. A = 4/3A-:76 CONSTRUCTII MODERNE DIN LI jn cazul slabirilor nesimetrice, calculul se face la compresiune excentri (fig. 3.23, d). N N N N | : | . : | | | N N ty hy 5 c a d Fig. 3.23, Slabirea elementelor din lemn solicitate la compresiune. Coeficientul de subjirime a barelor se determina cu relatia: N=Ipligins @.11) in care: J, este lungimea de flambaj a barei, in cm; imi ~ taza de giratie minima a sectiunii barei, in cm. Valorile coeficientului de zveltefe sunt date in tabelul 3.11. Tabelul 3.11 Valorile coeficientului de zveltete Amar Coeficientul de zveltete maxim admis 2, pentru: Nr. Denumirea elementului nstructii provizorit en. Constructi definitive | Constructii 4 siauxiliare 1. | La grinzi cu z&brele si arce: ~ tlpi, diagonale si montanti de reazem; 150 175 ~ celelalte elemente 175 200 2. | Stalpi principali 120 150 Stalpi secundari (pentru perefi, supralu- minatoare etc.) si zAbrelele stalpilor cu sectiune compus’ 150 175 a | Contravantnirs 7m nnLungimea de flambaj J; se determina in functie de modul de rezemare si rea barei. Lungimea de flambaj de calcul, in cazul barelor comprimate care se ecteaz si se solidarizeaza la intersectie, se ia in felul urm&tor: #1) Pentru verificarea la stabilitate in planul constructiei, J, se ia egal cu distanta ja centrul nodului pana la punctul de intersectie a barelor. 2) Pentru verificarea stabilitatii in planul normal pe planul constructiei se va lua: 4) in cazul intalnirii a dou’ elemente comprimate (Nj, N2), J; se ia egal cu ea totala a barei; b) in cazul intlnirii unei bare comprimate (N;) cu una nesolicitat’ (Nz = 0), I, termina cu relatia: (3.12) fheare: J,, 44, A; sunt lungimea total8, coeficientul de subtirime si aria sectiunii barei comprimate; 1, Ay, Az — idem, ale barei nesolicitate (fara efort); c) in cazul intAlnirii unei bare comprimate (N;) cu una intins’ (N;) solicitat& efort axial egal sau mai mare decat cel din bara comprimatf, J, de calcul se ia cu distanta de la centrul nodului pana la punctul de intersectie al barelor. Daca efortul axial din bara intins’ este mai mic decat efortul din bara rimati, /,se stabileste prin interpolare intre cazurile b) sic). 3.4.3. ELEMENTE SOLICITATE LA INCOVOIERE : Din materialul lemnos utilizat pentru realizarea constructiilor de lemn, si mai in cazul constructiilor de acoperis, elementele solicitate la incovoiere reprezint& %. Rezulté c& printr-o proiectare rafionala, adoptand solutii eficiente pentru izarea acestor elemente, se pot asigura importante economii de material lemnos. fn practica se intalnec doua cazuri de solicitare la incovoiere: incovoiere simpla Pncovoiere oblica. covoierea simpli. In acest caz, calculul de rezistent& se face cu relatia: O=M/Wre: $05i(R;) [Jan rem’) ; (3.13) care: M este momentul incovoietor normat (de calcul), in daNcm; Waer —-modulul de rezistent4 net al sectiunii transversale, in cm’; 6,; (Rj) — rezistenta admisibila (de calcul) a lemnului la incovoiere, in daN/c11 One RU} MODERNE Ui Len Dac& sectiunea cea mai slabité nu coincide cu sectiunea in care moment fncovoietor este maxim, se impune o verificare suplimentara si in sectiunea cu slabiy maxime. Deoarece lemnul are un modul de elasticitate relativ mic, grinzile de le supuse Ia incovoiere sufera de obicei deformatii mari, mai cu seam& in cazi inc&rcrilor de durat&, si din aceastA cauza se impune ca in afara calculului rezisten{& si se faci gi o Verificare a rigiditafii sau a sAgetii acestora (f,,S f,). Valoar s&getilor admisibile f, se stabileste in conformitate cu STAS 856-71. Calculul elementelor incovoiate Ja starea limit’ de deformafii se face in ipote: cea mai defavorabila de inc&rcare cu incirciri normate. Valorile sigetilor limita ale elementelor incovoiate sunt date in tabelul 3.12 functie de deschiderea si de durata inc&rcrilor. . ; in practic’ se pune problema determinarii secjiunii optime pentru grinzi supuse la incovoiere, care s& satisfacd condifia de rezistenja fri a depasi valoarea sigetilor admisibile f, sau limit. Solutionarea acestei probleme se poate face dacd se porneste de la relati simpl& care exist’ intre sigeata relativa f/ J, inaltimea relativa h /I si efortul unit normal o, cunosc4nd c& sigeata maxim a unei grinzi supuse la incovoiere se poat exprima sub forma: 2 feoMoalH | (3.14) EI Dact in relafia (3.14) se inlocuieste Icu Wh/2 si se imparte in acelas timp cu J se objine expresia sigetii relative: ee or = 1 W Eh Eh Eh ; (3.15) in care: 6 este efortul unitar efectiv in sectiunea in care actioneazA Mmaxi 2a = k—un coeficient numeric care depinde de modul de incarcare si conditiile] de rezemare ale grinzii. Tabelul 3. Sagefile limits pentru elementele incovoiate Ségetielimitk Elementele constructor Tnciredri de Tnctredri de Junga durata scurté durats La plangee intre etaje 11250 11250 La plangeele podurilor clidirilor 11200 11200 Acoperiguri (in afard de dolii): a) Pane, c&priori, plici de lemn 1/200 11150 b) Grinzigoare si astereali 11150 1/100 La dolii 11.400 11300 Observatie: ___ Pentru elementele planseelor tencuite se mai face verificarea suplimentara numai sub actinnea inckroXrilor tile canciderind chaeata limit admiek 17 360x: Din formula (3.15) se poate determina indltimea relativa necesara a grinzii o valoare data sigetii relative f/ | (care de obicei se ia egald cu sdgeata relativa im admis sau limit&) si rezistenta efectiva o,, cu relatia: Ajo 1 1” "E flim) @.16) E In unele cazuri este necesar ca pe langi calculul de rezistenfa gi rigiditate s& se verificarea elementului incovoiat si la forfecare, in sectiunea in care eforturile fiale sunt maxime, cu relafia: 1= QS, /bl, $t, (Ry), (3.17) : Q este forta taietoare normata (de calcul), in daN; Sp - momentul static brut al sectiunii care lunec in raport cu axa neutr4, in cm’; I, - momentul de inertie brut al intregii sectiuni, in cm‘; b - l&timea sectiunii in dreptul planului de alunecare, in cm. dies Verificarea la forfecare din incovoiere apare necesari numai la grinzi foarte ‘sturte, a ciror lungimea nu depaseste de 5 ori inaltimea (/ / h < 5). Exceptie fac @@urile in care sarcinile concentrate mari sunt amplasate in apropierea reazemelor ggu in cazul grinzilor cu o inima plin& subtire (I, T si dublu T). #° {ncovoierea oblica. fn cazul in care directia de actiune a fortelor care solicit un dement supus la incovoiere nu coincide cu directia nici uneia dintre axele principale @inertic ale sectiunii transversale, are loc asa-numita incovoiere oblicd. ‘4 Cazuri de solicitare la incovoiere oblicd apar in mod frecvent in cazul penelor ® acoperis, unde sarcina q care incarcd pana se descompune in doud elemente gomponente q, si qy, dup’ directia axelor principale de inertie, a c&ror marime ‘@pinde de unghiul o (fig. 3.24). _ Calculul elementelor incovoiate sectiune plind solicitate dupa douad \ we Seat se face cu relatia: - Ze & : ta yw ), G18) Gy aN 40=M, |W, +My /W, $04; ban M,, M, sunt componentele momentelor incovo- ietoare, corespun- zAtoare axelor princi- Ud pi pale x~xsiy-y; \ W,, W,-modulele de rezis- we \L- \ tenfa ale sectiunii 9 i transversale in raport Nuin cazul elementelor cu sectiunea dreptunghiulara (h, b), valoarea minim’ ariei sectiunii transversale se obtine pentru raportul h/b = W,/W, = ctg a, din conditi de sigeat& (a. fiind unghiul de pant). Deoarece, in general, prezenta incovoierii oblice duce la marirea considerabi a dimensiunilor sectiunii transversale (cu exceptia sectiunilor circulare), aceast incovoiere trebuie, pe cat posibil, evitata. Slabirea grinzilor (penelor, cipriorilor etc.) prin t&ierea fibrelor extreme zonele cu Mrs, Sau prin chertare in dreptul reazemelor nu este indicat’, deoare prin reducerea brusc& a sectiunii apar concentrari de eforturi locale mari, care p. duce la despicarea lemnului din acele sectiuni, prin depisirea rezistentei la intinde: normala pe fibre. Acest pericol devine si mai mare in cazul in care se folosest| materiale cu umiditate ridicat’, deoarece in acest caz cr4piturile din contragere (uscare) pot coincide cu zonele cu eforturi de despicare maxime. Pentru evitarea acestor neajunsuri, chertarea grinzilor pe reazeme se impune| s&_nu se faci sub forma unui prag drept, ci in tesiturd (fig. 3.25), cu respectarea urmatoarelor indicatii cu privire la marimea adancimii de chertare a: tsh 1244 Fig. 3.25. Chertarea grinzilor din lemn solicitate la incovoiere. — pentru V/ bh26 kgficm?, aS0,10h; — pentru V/ bh > 4 kgf/cm’, a$0,25h; ~ pentru V/ bh22,5 kgf, as0,50h; — pentru h> 18 cm, a$0,30h; ~ pentru h = 18-12 cm, a<040h; - pentru h< 12cm, a<0,50h; 3.4.4. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE EXCENTRICA Elementele de constructie supuse simultan actiunii unei forte axiale de compre siune N si unui moment incovoietor M se numesc elemente comprimate excentric, san camnrimateineauniatefn practic& se intalnesc diferite cazuri de incircare, care duc la aparifia unei Wicitiri simultane din N si M. Momentul incovoietor poate proveni din actiunea Kei incArcAri transversale, din actiunea excentric4 a unei forte axiale, din cauza unei bari initiale a barei, din guza slibirilor nesimetrice (fig. 3.26). Calculul barelor com- mate excentric se face Band in consideratie, in afara - momentul incovoietor tial Mo (dat de incarcarile fansversale), si momentul Sovoietor suplimentar (Nfjo,) dat de forta axiali de compre- ne N si s&geata totala provenit4 atat din incdrcari Fansversale, cat si din actiu- excentric& a lui N). ® Deoarece 1a calculul relor solicitate la incovo- cu compresiune nu poate folosit principiul supra- punerii e¢fectelor, calculul glementelor comprimate excen- Hic se face dupa o metoda aproximativa, stabilita in urma a Fig. 3.26. Schemele de solicitare pentru barele comprimate numeroase observatii teo- excentric. ice si practice. Efortul unitar in fibra extrema comprimat&, {inand seama de actiunea ‘PFanultan’ a forfei axiale N si a momentului incovoietor M se determina cu relatia: t o=N/A+MIWS0,.(Re)> (3.20) . * care: M=My)+NE (3.21) & — Admitand ipoteza c& axa medie deformat’ a unei bare supuse la compresiune centric’, pentru toate cazurile de incirc&ri simetrice, se apropie de cazul unei Ancirciri sinusoidale, se poate demonstra c4 intre sageata totalé fio, a barei si sageata a aceleiasi bare supuse numai la incovoiere, exist relatia: fe = "ot = Nv (3.22) Na care: Neste forta axiali de compresiune; : N,,~ forta critic de flambaj (N,, = 1 EI/ /?);82 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN: in baza ipotezei admise mai sus, dup’ care axa medie deformata este sinusoid’ y = fy sin(IUx / 1), in care fy poate fi exprimata in functie de momentul} incovoietor i de forta critic& de flambaj (f = Mo/ N,,), expresia sgetii se poate scrie sub forma: 2 wax =-fy —sin—, fy pny uf care pentru x= 1/2 si neglijand semaul minus, devine: 2 2 nM Mol* _M y= =—2 sau fy=—2—=—2. “Pp EF WEL Ne In acest caz, sigeata total va fi: Mo Mo fox N) Ng-N (3.23) wat-ZL} Me er Introducdnd valoarea lui f din expresia (3.23) in relatia (3.21), se objine: NM, N My__M M=M, 0 = My] 1+ o = Mo | 0+ NN it wo] iN (3.24) N, unde & este coeficientul care tine seama de efectul momentului suplimentar si de flambaj, Dac se ia Na = @Ap, 042 $1 9 = 3 100/22, coeficientul & poate fi exprimat si sub forma: 2 gaj-—-__N_ (3.25) 3100 Ay,0,, Relatia final pentru verificarea rezistenfei unei bare supuse la compresiune excentric’, finand seama de slabirea existenti gi de faptul ca rezistentele admisibile (de calcul) la compresiune $i incovoiere pot avea valori diferite, devine: My 4. (Re) Aaa EWas 00 (RJ) 029 Valoarea coeficientului & variaz& intre 0 si 1. Coeficientul de subtirime 2 necesar pentru calculul lui & se determin’ in acelasi mod ca gi in cazul calculului la flambaj, tinand seama de lungimea de flambaj /, In cazul valorilor mici ale lui Mo, cand Mg/ W,, teprezint mai putin decat 10% din N/ Ay, verificarea se face numai la compresiune cu flambaj (neglijandu-se an Inflsantn lotCalculul fortelor taietoare de calcul precum si al celor de alunecare, in cazul resiunii excentrice, se face in mod analog, folosind relatiile: Q=Qy/é; T; =Tp/§. (3.27) 3.4.5. ELEMENTE SOLICITATE LA iNTINDERE EXCENTRICA. Calculul elementelor intinse excentric se face in acelasi fel ca si in cazul barelor primate excentric, cu deosebirea c& aici, forfa axiala de intindere N duce la ‘gpicsorarea sagetii provenite din incdrcarea transversala (fig. 3.27) si, de aceea, in ealcule nu se tine seama de coeficientul €, care in acest caz este supraunitar (€ > 1). Preyer — i - N Pe San We — aie ~~ Lai fp Fig.3.27, Schema unei bare intinse excentric. Calculul elementelor intinse si incovoiate se face cu relatia: My W, ‘net (3.28) 3.5. PRINCIPALELE TIPURI DE {MBINARI FOLOSITE iN CONSTRUCTULE DE LEMN AD aH, ‘sectiune si lungime, nu satisfac intotdeauna cerinfele ivite in constructii. De aceea, ‘Mn practica se simte deseori nevoia realizirii prin imbinare a unor elemente de “eonstructii ale ciror forma si dimensiune difera de cele ale sortimentelor livrate. otodat&, la executarea constructiilor de lemn se intalnesc si situatii in care apare ‘Recesitatea realizarii unor imbin&ri intre doua sau mai multe piese ce se intersecteazi ere ele, form4nd asa-numitele noduri. * Sortimentele de material lemnos care se livreaz& in mod obsnuit fii 3.5.1. CLASIFICAREA IMBINARILOR Pe Ode oeDupa rolul indeplinit, imbinarile se pot clasifica in: imbin&ri de prelungire soli citate la compresiune sau intindere (fig. 3.28, a); imbinari de solidarizare (fig. 3.28, b); imbinari in noduri (fig. 3.28, c). 5 Fig. 3.28. Moduri de imbinare a elementelor din lemn: a~ de prelungire; b— de solidarizare; c— in noduri; 1 scoabe; 2~ eclise; 3 - cuie; 4— buloane; 5— pene inelare sau cu gheare; 6 pene din lemn; 7 tije lamelare; 8 - chertare. Dup tipul imbinarii si natura solicitarilor, imbin&rile folosite in constructiile de lemn se pot clasifica in: imbin&ri cu chertare, solicitate la strivire si forfecaregore $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 85 cipal la incovoiere, iar elementele imbinate, la strivire (toate tipurile de tije rice sau plicufe de ofel, lemn sau masa plastic’: cuie, buloane, dornuri, suruburi cute); imbinari incleiate, care lucreaz4, in principal, la forfecare (toate tipurile imbin4ri incleiate si saibele din metal incleiate); imbinari cu piese metalice supuse tindere (juguri, tiranfi) si leg&turile de siguranfé: buloane, scoabe, cuie etc., care prevad in vederea asigurarii stabilitatii relative a elementelor sau pentru tampinarea unei distrugeri neasteptate. Dup& modul de executie, exist’ imbinari executate in fabricd sau ateliere ializate, pe baza unei tehnologii moderne (de exemplu imbinri incleiate); imbi- i executate pe santier, cum sunt imbin@rile cu chertari in cuie sau bluoane etc. 3.5.2, CONSIDERATI GENERALE PRIVIND COMPORTAREA, ALCATUIREA $I CALCULUL iMBINARILOR ie Dintre elementele construcfiilor de lemn, cele mai dificile sunt imbinarile mentelor de constructie supuse la intindere. Din cauza sl&birilor locale si a eventu- lor defecte din zona imbinarii (noduri, crapaturi etc.), realizarea lor necesita o tie deosebit’. Cure Bulogne Pene +1 + as ge | te 045 d[mmp a15 Alan Fig. 3.29. Diagramele de lucru ale diferitelor tipuri de imbin&ri, Almm] In general, imbinirile folosite in constructiile de lemn, cu exceptia celor leiate, se caracterizeaz& prin aceea c in timp cedeaz& sub actiunea solicitarilor, \d Ia aparitia unor deformatii suplimentare destul de mari (fig. 3.29). fn cazul tor imbin4ri, in afara deformatiilor elastice, apar si deformatii remanente. Olor totala depinde de marimea inc&rc&rii si de tipul imbinarii. Comportarea unej jmbin&ri depinde in mare masur& de stadiul de dezvoltare a deformatiilor de natur, diferite [strivirea locala a lemnului, deformarea elementelor de legitura (imbinare)}. in exploatarea construcfiilor de lemn, o importanfa practic’ deosebita prezint) modul de comportare si caracterul distrugerii imbinarii la incarcri repetate (fig. 3.30), Dac cedarea se produce in mod treptat, datorita unei cresteri pronun. aida N] fate a deformatiilor plastice, imbinarea poate fi considerata cu legaturi om V flexibile (elastice). Daca insi cedarea se produce brusc, fara deformatii plastice, aceasta vere? us { se considera cu legaturi rigide. Cedarea brusca este specifici imbinirilor solicitate in principal la forfecare sau in urma despicarii sau 7 ' Deformatiq —_ ruperii lemnului in sectiuni cu slabiri, a 7 ereste pe cand cedarea lent& este specificd 4/1 NEN. imbin&rilor la care legaturile sunt soli- 14 f citate la incovoiere, iar piesele de lemn {/Deformapia scade \a strivire. Za fn fig. 3.30 se araté modul de lucru al unei imbinari cu legaturi elastice (cuie sau buloane). Daca o imbinare se supune la Fig. 3.30. Deformafiile unei imbinari cu tije cilindrice oa ee aes ae supuse la mai multe cicluri de incarcare-descarcare: incdrcare-descarcare, se constatd ci iinitiald; r-remanentd; e-elastic’; p-plastic’. pentru un efort N< N.., deformatiile remanente scad treptat, iar imbi- narea, dupa un numar redus de cicluri, se comporta elastic (fig. 3.30, a). Daca aceeasi imbinare se supune la un efort N > Noap, defor- matiile cresc cu numArul ciclurilor de incdrcare-descarcare, remarcandu-se © dezvoltare din ce in ce mai pro- nuntat a deformatiilor plastice, care conduc in final la cedarea imbindrii (fig. 3.30, b). In cazul imbindrilor cu chertari (fig. 3.31), se constaté cd pentru unghiuri mici (fig. 3.31, a) cedarea se produce brusc, din cauza forfecarii pragului, iar pentru unghiuri maripromctanea SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTI DIN LEMN 87 Cedarea brusca a unei imbinari constituie un mare neajuns, deoarece aceasta ate duce la suprasolicitarea altor imbinari sau elemente de constructie, periclitand acest mod capacitatea portanta sau stabilitatea constructiei in ansamblu. Astfel, ca urmare a unei execufii neingrijite, la imbinarile cu pene prismatice . 3.32, a) se poate produce o suprasolicitare a unora dintre pene sau praguri, ind la distrugerea lor succesiva si, prin urmare, la cedarea imbinarii in ansamblu tru un efort T< Taye aleul 47? Tealeul "balou Disteugere syccesivd a elementelon a Conlucrarea 2h Memento de 5 nbinare 4 Fig. 3.32. Modul de comportare a imbinirilor cu pene: atigide; belastice. Altfel stau lucrurile, de exemplu, in cazul imbindrilor cu legaturi elastice plicuje elastice fig. 3.32, b); acest neajuns este inlaturat, asigurandu-se astfel @mportarea bund a imbinarii, chiar si pentru un efort T> T,.) Fig, 3.33. Modul de lucru al unei imbin&ri cu tije solicitate la intindere: a-cu o singuri tijd 24mm (rigid’); b-cu 16 tije @ 6 mm (elastice); cdiagrame de lucru. 4 in fig. 3.33 se prezint& comportarea unei imbinari cu tije cilindrice, executatd cu Beingur’ legdtur’ - rigid’ (fig. 3.33, a) si cu mai multe legaturi-elastice (fig. 3.33, b), ind ins& aceeasi sectiune de calcul (Ay = Aye).Din analiza comportarii diferitelor tipuri de imbinari rezulta ci cele maj potrivite din punct de vedere al modului de lucru sunt imbinarile la care 7 succesiva a legiturilor este inliturata (fig. 3.32, b). Totodat&, pentru a tine seama si, de prezenta eventualelor defecte (noduri, cripaturi) din zona imbinarii, a cero influenfa negativa este cu atat mai mare cu cat numéarul legaturilor este mai redus, s¢ recomanda ca realizarea imbinirilor si se fac folosind principiul vfractionarit fig. 3.33, b). ‘ ae Din aceleasi motive, leg&turile dintr-o imbinare trebuie si fie de acelagi tip si sf aiba aceleasi caracteristici. i Folosirea legaturilor cu rigidit&ti diferite nu este indicat&, intrucat unifor- mizarea eforturilor intre legdturi in acest caz nu este posibila, cele mai rigide supra- incarcéndu-se in defavoarea celor mai putin rigide. Asezarea legiturilor intr-o imbinare trebuie s& fie simetricd in raport cu axa elementului, evitand prin aceasta suprasolicitarea imbinarii prin aparitia momentelor, incovoietaoare, determinate de transmiterea excentricd a eforturilor. in alegerea tipului de imbinare, prioritatea trebuie acordata acelor tipuri care se preteaz’ unei executii mecanizate, sunt usor de montat si permit efectuarea controlului tehnic inainte si dup’ executarea constructiei. Calculul imbinarilor se face pentru capacitatea portant a barei respective, Efortul efectiv din imbinare sau in legaturi nu trebuie si depaseasc4 capacitatea portant’. In calcul se admite ca repartizarea eforturilor in imbinare se face propor- tional cu numérul si capacitatea portant a legaturilor folosite. Capacitatea portanta a imbinarii la strivire sau la forfecare se determina cu relafiile: T, = A.Gxa(Rea)s (3.29) T,=An(R?), (3.30) in care: A, este suprafata de calcul Ia strivire, in cm?; A,— suprafata de calcul la forfecare, in cm’; sq (Req) ~ tezistenta admisibil& (de calcul) a lemnului Ja strivire sub unghiul ain raport cu directia fibrelor, in daN/em’; 1 (Rf) - rezistenfa admisibil&’ (medie de calcul) a lemnului la forfecare, in daN/cm’. Deformatiile imbinarilor, in cazul folosirii totale a capacit&fii portante, se iau in conformitate cu tabelul 3.13. Actiunea favorabila a fortei de frecare se ia in consideratie numai la sistemele la care echilibrul este asigurat prin frecare, in condifiile unei comprimari permanente a elementelor imbin&rii si in cazurile in care sarcinile nu au un caracter dinamic. Tabelul 3.13 Valorile deformafiilor de calcul Tipul imbingrit Deformatia, mm Imbinari cu praguri sau innddiri cap la cap 15 |mbinari cu tije de toate tipuril 2 aInver gh Une He EU ne CURSOR is i eo Valorile coeficientului de frecare in acest caz se iau: ~ in cazul frecirii pe suprafetele frontale, f= — in cazul frecarii pe fefele laterale, f= 0,2; = in cazul in care forfele de frecare duc la inrautatirea condifiilor de lucru wocand eforturi suplimentare in elementele constructiilor sau marimea unghiului e directia forfei si directia fibrelor etc.), luarea lor in consideratie este obliga- je. Valoarea coeficientului de frecare in acest caz se ia f= 0,6. 3.5.3. ALCATUIREA $I CALCULUL {MBINARILOR CU CHERTARE imbinarea prin chertare reprezinta unul dintre cele mai vechi tipuri de imbinari ale entelor constructiilor din lemn, care isi p&streaz4 valabilitatea si in zilele noastre. imbinarile prin chertare asigura transmiterea efortului de la o pies& la alta, prin suprafata de contact, amenajata corespunzitor. Legaturile folosite (suru- i, scoabe etc.) joacd mai mult rol de sigurant&, urmarind impiedicarea deplasi- relative intre piesele imbinate sub actiunea unor incarcari neprevazute, care pot rveni fie in timpul montajului, fie in timpul exploatarii si mentinerii contactului re suprafefele care transmit efortul. Imbinarile prin chertare se caracterizeaza, in general, prin deformatii mari, mai fis in prima faz’ a incarcarii, pana la realizarea unui contact perfect intre suprafetele e transmit efortul, incadrandu-se in categoria imbinarilor prin pasuire. In faza a a inc&rcarii, dupa realizarea contactului intre suprafefele care transmit efortul, formatiile au in general valori reduse, ceea ce conduce la concluzia c& imbinarile in chertare, din acest punct de vedere, pot fi considerate rigide. imbinarile prin chertare, cu toatd varietatea lor mare, se pot clasifica in Atoarele doua tipuri principale: imbinari prin chertare frontal si imbinari prin jertare lateral’. imbindri cu chertare frontal. Modul de lucru sau capacitatea portant a unei imbinari chertarea frontal depinde in mare masura de forma t&ieturii pragului (fig. 3.34).Dupé felul de tiere a pragului, imbindrile prin chertare frontala, care s-ay dezvoltat in decursul timpurilor, pot fi grupate in urmatoarele 4 tipuri principale; ortogonala (fig. 3.34, a); chertare dupa bisectoare (fig. 3.34, b); chertarea normala la suprafata de forfecare (fig. 3.34, c); chertarea lateralA (fig. 3.34, d). in cazul chertirii ortogonale, pragul fiind taiat perpendicular pe directia fortei de compresiune N, forta de strivire N, este identic& cu cea de compresiune (N, = N,), fn acest caz, componenta vertical (V = N, sin a) exercit4 o apasare asupra pragului | fn zona eforturilor maxime de forfecare +, influentand favorabil comportarea pragului de forfecare, determinat’ de componenta orizontala (N; = N, cos & = Nj). In cazul imbindrii cu taietura pragului dupa bisectoare, forfa de compresiune N,se descompune in componentele N; si Nz, respectiv N; si Nj corespunzatoare celor doua suprafete de strivire (1-2) si (2-3). Strivirea pragului se produce numai sub actiunea componentei N,, care face unghiuri egale cu fibrele celor doud elemente (a, = B/2), adici cele doua elemente (talpa superioara si inferioar4) lucreaz4 cu rezistente egale la strivire. Descompunand pe N; intr-o component orizontal& N; i una verticala V’, se observ c& in acest caz N,> N, iar V < V. Rezult& c4 o imbinare cu t&ietura pragului dupa bisectoare este solicitat intotdeauna mai defavorabil la forfecare decat o imbinare cu chertare ortogonal4, datorit& forfei de forfecare N;mai mari sia forfei de apasare V mai mici. Chertarea pragului dup& normala la suprafata de forfecare prezint4 un mare dezavantaj, deoarece in acest caz lipseste actiunea defavorabila a fortei de apasare, componenta vertical’ V desc&rcandu-se nu pe prag, ci pe suprafata 2-3. De asemenea, la o micsorare a unghiului B, in urma deformarii generale a sistemului, piesa comprimat& lucreaz4 ca o parghie asupra pragului, ducdnd la aparitia unor eforturi de intindere normal pe fibre (de smulgere) la baza pragului, usurand in felul acesta forfecarea lui. imbinarea prin chertare lateral& se caracterizeaz4 prin componenta verticali V, care, spre deosebire de celelalte cazuri, solicité pragul la forfecare sub un unghi O,= B = a, si prin aparitia momentelor incovoietoare suplimentare M = (NJ2)e, din cauza aplicarii excentrice a fortelor NJ2. Din cele aratate mai sus, rezulti ca dintre tipurile de imbinari prin chertare descrise, cea mai indicat&, din toate punctele de vedere, este imbinarea cu chertarea ortogonala (v. fig. 3.34, a). imbindrile folosite in mod curent cu chertare frontal ortogonali pot fi: cu prag simplu sau cu prag dublu. imbinarile cu prag simplu, cu chertare frontal ortogonali, se utilizeazi in mod frecvent la imbinirile din noduri ale fermelor dulgheresti (fig. 3.35). in vederea asigurarii unei bune comportiri, in timp, imbinarile cu prag simplu trebuie s& satisfacd anumite conditii de ordin constructiv. Adancimea chertarii h, nu trebuie sA depaseasc& 1/3 din dimensiunea sectiunii elementului pe directia chertarii, nenten nadnrile de raavem ci T/A nantes nadurila intarmediara fn analaci Hmn co— 30 CALCULUL BLEMEN I ELUK DE CUNDS1 RUC {i DIN LEMN v1 Centrare corectd lupe An Centegre incorecta (dup Aye} Fig. 3.35. imbinare ortogonala cu prag simplu. Constructia $i centrarea nodului de la reazem. i 3 cm pentru cele din lemn rotund. Lungimea planului de forfecare },, in cazul bin&rilor prin chertare frontal’, trebuie si fie: [/2 10h, sau J;=2h(d), ins minimum 20 cm (v. fig. 3.35, a). f’ — La proiectarea si executarea imbinarilor cu prag simplu, in special la reazem, 0 atentie mare trebuie acordat& centrarii nodului, care este indicat s4 se fact dup tiunea slabit& si nu dupa secfiunea bruta (v. fig. 3.35, b). Asigurarea unei distribufii uniforme a efortului unitar N; in sectiunea net’ A, inde in foarte mare masura de pozitia reazemului. Cea mai mici deplasare a ctiunii (v. fig. 3.35, c) poate duce la eforturi unitare suplimentare destul deimportante, provenite din Mz, pozifiei proiectate a reacfiui dispozitivelor speciale. Verificarea eforturilor unitare intr-o imbinare cu prag simplu se face relatiile: — la strivire: Ne, $i, de aceea, trebuie luate masuri pentru fixai , chiar de la inceputul montajului fermei cu ajutoy =N,/A, $O,sa(Rea)s (3.31 — la forfecare: t=N,/A;=F,1Ay s1,(R”}, (3.32) in care: N, F; reprezint& efortul normat sau de calcul la strivire si forfecare, in daN; Ag Ay — aria de calcul la strivire si forfecare, in cm’; Oasa(Rsg) — rezistenta admisibil& (de calcul) a lemnului Ia strivire dup& unghiul «, in daN/cm’; 44(R1) ~ rezistenta admisibilé (de calcul) a lemnului la forfecare, in daN/cm?. Verificarea tilpii inferioare in sectiunea cea mai slabit’ (in dreptul chertirii) se face la intindere centric&, in cazul centrarii dup’ sectiunea net’ (v. fig. 3.35, b) si la intindere | excentric&, in cazul in care centrarea se face dupa sectiunea brutd (v. fig. 3.35, c). Elementele constructiilor de lemn, imbinate cu prag simplu, trebuie asigurate cu legaturi de sigurant4 (suruburi-buloane, scoabe etc.) in vederea preintampinarii unui eventual pericol de cedare a pragurilor. Efortul axial de legitura de siguran{ se determin’ cu formula N = N, (60° - B), in care B este unghiul dintre piesele de imbinat (v. fig. 3.35). imbinarile frontale simple se recomandi s& se foloseasc& in cazul fermelor cu deschideri relativ mari (12-18 m), in locul imbin&rilor cu prag simplu, care pe lang’ faptul c& nu necesitd chertarea (slibirea) elementului intins, se bazeazA pe folosirea principiului fractionarii (fig. 3.36). In acest caz, talpa superioar’ comprimata reazema cu toat& suprafata pe un sabot (cupon) din lemn, care transmite componenta vertical direct la reazem (prin intermediul subgrinzii), iar componenta orizontala, tlpii inferioare, prin intermediul unor juguri metalice si al unor eclise de lemn, fixate la randul lor cu ajutorul unui numiar relativ mare de dornuri si suruburi (buloane) rezultate din calcul. Avantajul principal al acestui sistem de imbinare const’ in aceea c& asigura o capacitate portantd ridicatA si un grad inalt de sigurant& in exploatare. Calculul unei imbinari frontale simple se reduce la un calcul de verificare a elementelor imbinarii, tinand seama de solicitarile respective. Verificarea eforturilor unitare normale de strivire in nlanul de rezemare aJECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 93 Fig. 3.36. {mbinare frontal simpli. Constructia nodului de la reazem. Tirantii de ofel se verifici la intindere in secjiunea slabita (filetatd) cu relatia: 5=N,/4A, $0,86,(R,), (3.35) care: 6,(R,) este rezistenta admisibili de calcul pentru tiranti de ofel; 0,8 - un coeficient care fine seama de posibilitatea supraincarcarii unuia jintre tiranti. Determinarea numirului de legaturi (tijei cilindrice-suruburi, dornuri) se face relafia: n=N,/2T,, (3.36) & ‘tn care: T, este efortul admisibil (de calcul) al tijei cilindrice. Verificarea cornierelor verticale si orizontale la incovoiere se face cu relatia: o=M/WS0,(R,) , (3.37) In care Meste momentul incovoietor; ( W - modulul de rezistenga al unui cornier; 6,(Rj) — rezisten{a admisibila (de calcul) a ofelului la incovoiere. imbinarile frontale cu trei suprafefe de strivire sunt utilizate in cazul intersectiei intr-un nod a trei piese comprimate (cazul cadrelor de lemn ~ fig. 3.37, a), precum si in cazul intersectiei a dou piese comprimate sub un unghi mai mare de 40° (camul tSlnii sunerioare frante a fermelor nolisonale ~ fis. 3.37. b).94 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN a Fig. 3.37. {mbinare frontali cu trei suprafete de rezemare: a-cadru de lemn; b-fermA cu talpa superioara franti. La acest tip de imbinare este rational ca suprafetele de contact s& fie realizate dupa bisectoarea unghiului, objinand in acest caz o imbinare de egal& rezistenfa la strivire. imbinari cu chertare lateral’. imbinarile prin chertare laterala se folosesc la realizarea nodurilor la fermele triunghiulare executate din scdnduri sau dulapi (fig. 3.38). Acest tip de imbinare nu este indicat, din cauza unei execufii complicate sia unei comportari slabe la forfecare a pragurilor. Calculul imbinarilor prin chertarea laterala const in verificarea eforturilor unitare normale de strivire si tangentiale, cu relatiile: Guu =N,/n,ah, $6,,(R,); (3.38) t= N,cosa/nelhst,(R”), (3.39) in care: ng ny reprezint’ num&rul suprafetelor de strivire, respectiv de forfecarel a — grosimea unei piese a talpii superioare;rowctanea $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 95 Fig. 3.38. {mbinare prin chertare lateral pentru o ferma executat& din dulapi. 3.5.4. ALCATUIREA $I CALCULUL {MBINARILOR CU PENE La constructii de lemn, penele se folosesc de obicei la realizarea unor elemente sectiunea compusi si cu piese de forma prismatic’, circulara etc., montate in uri amenajate in prealabil, care impiedic’ deplasarea reciproci a pieselor ponente, lucrand in general la strivire sau forfecare. Clasificarea penelor folosite in constructii de lemn poate fi facut’: dup’ pterialul din care sunt executate (lemn, ofel, mase plastice); dup& forma lor ismatice, inelare netede, cu din{i sau cu gheare etc.); dupa modul de realizare a bindrii (pene care se introduc in locagurile pregatite in prealabil si pene care se luc prin presare). Caracteristic pentru toate tipurile de imbinari cu pene este faptul c& dau ingeri transversale, pentru preluarea cdrora sunt necesare suruburi (buloane) de \gere. Baza de calcul si particularitatile de lucru ale unei imbinari cu pene se pot IN Anak co analivesc% ctares da achilihen a unei mene neiematice tnelinateFig, 3.39. Modul de lucru al unei imbinairi pe pene prismatice inclinate. Pana, opunandu-se lunecirii care apare intre cele doua elemente componente ale unei grinzi cu sectiune compusa supusa la incovoiere, este actionat’ la randul sdu de dou’ forte egale side sens contrar N,, aplicate in centrele de greutate ale suprafetelor de strivire, ale caror componente orizontale T, psi verticale Q, dau doua cupluri: T,,¢,, care } ¢ h, =I (3.40) &, tinde s& roteasc4 pana, si Q,J,, care tinde s-o echilibreze lc a2te = Valoarea componentei Q, se stabileste din conditia de echilibru: Cu cat lungimea penei este mai mic’, respectiv cu cAt pana este mai scurt’, cu atat tendinja de rasturnare a ei este mai mare (Q, creste) si invers. Pentru a evita aparitia unor striviri (deformatii) inadmisibile, din cauza rotirii penei, precum si a unei risipe de ofel pentru buloane de strangere, dimensiunile normale impun ca lungimea penei sa fie de cel putin Sh.(J,2 5h,), adic& h/l, = e,/1, $ 1/5, de unde rezultd _ Din varietatea mare de tipuri de pene utilizate in decursul timpurilor in constructiile de lemn, in prezent se mai folosesc: pene prismatice din lemn, pene inelare netede si, indeosebi, pene cu dinti sau gheare din ofel. indiri pe pene prismatice din lemn. Dupi directia fibrelor penelor, in raport cu directia fibrelor pieselor imbinate, penele prismatice din lemn pot fi: transversale (fig. 3.40, a); longitudinale drepte sau orizontale (fig. 3.40, b); longitudinale inclinate sau oblice (fig. 3.40, c). imbinarile cu pene prismatice se pot realiza fri sau cu interspafii intre elementele componente. fn cazul imbinarii cu interspatii (v. fig. 3.40, d), determinarea fortei de impingere Q, se face la fel ca si in cazul imbin&rilor fara interspatii, cuFig. 3.40. Tipuri de pene prismatice din lemn: _. a-transversale reglabile; b-longitudinale drepte; longitudinale inclinate; d-cu interspagii (cu clopuri). in prezent, folosirea imbin&rilor cu pene prismatice din lemn in constructiile de jemn nu se recomanda decat in cazuri exceptionale si numai la construcfii cu caracter provizoriu. fn cazul folosirii imbinarilor cu pene prismatice longitudinale, prioritatea rebuie acordatA penelor oblice (Inclinate), care se caracterizeaz, in general, printr-o mportare mai buna, datorit’ maririi suprafefelor de forfecare si a efortului de ppisare ce se realizeazi pe aceste suprafete (v. fig. 3.40, c). Penele si elementele prismatice care se solidarizeazi se calculeazi la strivire gi forfecare, analog cu imbin&rile prin chertare frontal’. La verificarea strivirii transversale, se consider’ c& lungimea de repartitie a eforturilor unitare normale de strivire a (fig. 3.39) este egal cu 3/4 din lungimea penei J,, la grinzi fard interspaji, si cu 1/2 din J,, la grinzi cu interspafii. » Lungimea de calcul la forfecare a elementelor imbinate cu pene inclinate se ia: I; = s +05 I, unde s este distanfa dintre pene, iar J, — proiectia penei pe axa longitudinala a elementului.98 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN¢! Elementele imbinate cu pene trebuie prevazute cu buloane de strangere dispuse in intervalele dintre pene si caculate la efortul de intindere, determinat de efectul cuplului de rotire a penei. valoarea efortului de intindere din bulon Nj, la imbindrile fari sau cu interspafi Sp 8 determing astfel: h, Qp=Ny=Tp i (3.41) Q,=Ny= 7,7t, (3.42) P unde; 7, este efortul admisibil (de calcul) al unei pene, determinat din conditia de strivire si forfecare, {mbiniti cu pene inelare sau cu gheare din ofel. in scopul obtinerii unor capactifi portante mari sia unei comportiri mai bune in exploatare, s-a trecut la folosirea penelor metalice in locul celor de lemn. De-a lungul timpurilor, penele metalce s-au dezvoltat de la penele din font in forma de disc (fig. 3.41, a), la penele inelare netede, la inceput sub forma unui inel inchis (fig. 3.41, b), iar mai tarziu sub forma unui ine! cu t&ieturd (fig. 3.41, c), . ____ Fig. 3.41. Tipuri de pene din metal: in forma de disc; bn forma de inel inchis; c-in forma de inel cu taieturd. Peneleinelare netede cu tdieturi fiind mai elastice, se comport mai bine decat celelate dov’ tipuri (rigide), avand in acelasi timp gi o capacitate portant mare. in acest caZ, stivirea i forfecatea lemnului se fac att pe partea interioar& (miezul), cat i pepartea exterioard a inelului (v. fig. 3.41, c), spre deosebire de penele in forma de ise au pencleinelare fara taieturi (rigide), unde strivirea sau forfecarea se produce numai pe una din parti (miezul sau partea exterioar’). Penele inclare cu tdieturd se realizeaz& cu diametrul interior dy = 10-18 cm, prin aoauteta receaunei henzi da nent aaa 8 ~- kanOIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 99° Realizarea imbinarilor cu pene lare trebuie facutd cu respectarea umitor condifii in ceea ce priveste ispunerea penelor si dimensiunile mini- ye necesare pentru piesele de lemn folo- « gite (fig. 3.43). Asezarea penelor in locasuri face cu tdietura orientata perpen- ‘Bicular pe directia efortului (fig. 3.44). ae Calculul imbinarilor cu pene “inelare cu tiieturi se face pe baza ipo- or simplificatoare, presupunand, in \d conventional, ca eforturile de stri- ¢ sunt repartizate uniform si nu dupa suprafafa cilindricd, cum este in reali- , iar efortul de calcul sau capacitatea tanta la strivire si forfecare se deter- in’ findnd seama atat de suprafetele de Birivire si forfecare a miezurilor, cat si de Je exterioare dintre pene (v. fig. 3.43). Fig. 3.42, Modul de realizare a locasurilor pentru pene inelare.Caleulul imbindrilor cu pene inelare consti in determinarea efortului admisibil (de calcul) pentru o singur’ pan’, din: 1) Conditia de strivire: Ts = O45 asa Ra); (3.43) unde: b, este inaltimea penei inelare; , - diametrul interior al penei inelare. 2)’ Conditia de forfecare: re 2" (re) (3.44) unde: Rf este rezistenta medie de calcul la forfecare; 1, — rezistenta la forfecare, care se determin’ cu formula: Sai ple 2 "= in care: t,; este rezistenta admisibili la forfecare in lungul fibrelor, provenind din incovoiere (v. tabelul 3.1, punctul 8); B — coeficient de neuniformitate a distributiei eforturilor unitare tangentiale pe suprafata de forfecare, egal cu: 0,125 — pentru imbinari supuse la compresiune, 0,25 — pentru imbinari supuse la intindere; 1, - lungimea planului de forfecare (i,= d,); e - braful de pirghie al cuplului de forfecare. Determinarea numarului de pene inelare necesare se face cu relatia: np =NIT,; (3.45) in care Neste efortul axial de imbinare; T, - capacitatea portanta a unei singure pene (cea mai mic& dintre Taps Si Taps)-pROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 101 in prezent, din cauza neajunsurilor pe care le prezint& imbinarile cu pene jnclare (manopera complicat’, capacitate portant rélativ mic&, deformafii initiale gpari etc.), s-a trecut la folosirea penelor inelare cu dinti si, indeosebi, a penelor cu ipheare (fig. 3.46). Particularitatea principal a imbinarilor realizate cu ajutorul penelor cu dinti au cu gheare consti in faptul ci in acest caz asamblarea pieselor se face prin introducerea forfati a penelor (fara a necesita pregatirea locasurilor in prealabil) cu un dispozitiv special (figurile 3.46 si 3.47). se OCCU te ee (if SUTT Fig. 3.47. Modul de realizare a unei imbinari Fig. 3.46, Modul de asezare a penei cu gheare cu pene cu gheare. si dispozitivul de presare. Strivirea si forfecarea lemnului intr-o asemenea imbinare se fac, in general, dup’ un numir relativ mare de planuti, dispuse diferit in raport cu directia de actiune a efortului, asigurandu-se astfel 0 comportare mai buna (in special la forfecare) si 0 mirire considerabila a capacitatii portante. Calculul imbin’rilor cu pene inelare dintate sau pene cu gheare se face ca la imbinirile cu pene inelare netede, cu deosebirea ci efortul capabil pentru o pani Ty se determina cu urmitoarea relatie empirica (stabilité experimental): T, =200d,, (3.46) in care d, este diametrul exterior al penei, in cm.tue Wuno RUC Ue vay Dey 3.5.5, ALCATUIREA $I CALCULUL IMBINARILOR CU TIJE Tijele folosite la constructiile de lemn sunt piese prin intermediul c&rora se asigura impiedicarea deplas&rii reciproce a pieselor de imbinat si lucreaz4, in general, la incovoiere. Clasificarea tijelor: dupa materialul din care sunt executate, tijele pot fi din otel sau poliesteri armafi cu fibre de sticla; dup forma lor, se impart in cilindrice si lamelare (plicute). fmbinari cu tije cilindrice. Dintre tijele cilindrice utilizate frecvent in constructiile de lemn se mentioneaz: suruburi uzuale (buloane), dornuri de ofel sau dornuri de lemn, cuie de sarma si suruburi pentru lemn. yr {7 {7 Yh yer ge " " {" eee ter ter tar i” 6 tr tr vv T 7 ¢7 yf V, 47 47, Hp ARR Pa Ay Ay Fig. 3.48, imbiniri cu ti a-simetrice; b-nesimetrice. Dup& modul de executie, imbinarile cu tije cilindrice se impart in: imbin&ri la care tijele se introduc in locaguri sau g&uri in prealabil pregitite (buloane — suruburi uzuale, dornuri, stifturi); imbinari la care tijele se introduc in lemn prin batere (cuie) sau prin ingurubare (surubufi pentru lemn). Dupa numarul planurilor de lunecare (sectiunilor de lucru), se deosebesc imbiniri: cu o sectiune de forfecare, cu doud sau mai multe sectiuni de forfecare (fig. 3.48); dup& modul de solicitare (deformare) a tijei, imbin&rile cu tije se impart in: simetrice (fig. 3.48, a) si nesimetrice (fig. 3.48, b). Distrugerea unei imbin4ri cu tije poate fi provocati fie de forfecarea tijei, dac& aceasta este realizata dintr-un material cu rezistenta redus& (cazul dornurilor de lemn), fie de forfecarea si despicarea lemnului pieselor imbinate, daci dispunerea tijelor se face la distante mici sau daca tijele sunt prea rigide. fn mod practic, in cazul imbin&rilor cu tije din ofel, capacitatea portant& se determina din conditia de strivirePROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 103 o— {Experimental s-a constatat c4 modul de lucru si caracterul distrugerii unei inbindri cu tije depind in mare m&surd de rigiditatea (elasticitatea) tijei. In cazul fmbinirilor cu tije cilindrice, acest aspect este reprezentat schematic in fig 3.49 si ilustrat in fig 3.50. 2 Fig. 3.49, Modul de lucru al unei imbiniri cu tije cilindrice: a-elastice cu diametre mici; b-rigide cu diametre mari. Fig. 3.50. Modul de tucru (deformare) al unei imbiniri cu tije cilindrice: a-cu diametru mic; b-cu diametru mare. Calculul imbinarilor cu tije se face in conformitate cu principiile generale de «calcul al constructiilor de lemn, avandu-se in vedere comportarea elastica sau elasto- plastic’, in functie de metoda de calcul adoptati (MRA sau MSL). Un cal nbinari cu tije cilindrice sau lamelare reprezinti o ‘Lexact al waceast& cauz4, pentru obtinerea unei formule practice s-a recurs la metode de calcul aproximative pentru determinarea capacititii portante, la baza cirora stau urma- toarele ipoteze simplificatoare: — se presupune ci eforturile de strivire 6, sunt distribuite pe toati lungimea tijei; — se admite c& diagrama de variatie a eforturilor 6, in lungul tijei este liniara, ceea ce echivaleazi cu ipoteza ci axa rimAne rectilinie, pani la formarea articulatiei plastice in sectiunea cu moment incovoietor maxim; Fig. 3.51. Curba caracteristici de comportare elasto-plastic a lemnului la strivire: L-reali; 2-aproximativa. — se admite, de asemenea, cd efortu- tile unitare de strivire in sens transversal pe axa tijei sunt distribuite uniform pe suprafata diametrala, desi in realitate distributia lor este neuniformi si pe o suprafata cilindric’, Calculul imbinarilor cu tije se poate face in MRA sau MSL in cazul in care calculul se face dup’ MSL, se admite curba caracteristic’ de comportare a lemnului la strivire simplificati (fig. 3.51), luandu-se pentru raportul dintre deformatia marginala limita de strivire €,, si deformatia conventionala elastic’ ¢,, valoa- rea egal’ cu 2. Pe baza ipotezelor admise si avand in vedere modul de solicitare a tijei, conside- rate cu o singuri sectiune de forfecare (v.fig. 3.48, b), se pot construi diagramele de variatie a eforturilor unitare de strivire in lungul tijei (fig. 3.52). c d e Fig. 3.52. Schema de lucru si diagramele de comportare elastic& 1 si elasto-plastic’ 2a unei tije cu o singura sectiune de forfecare. Diagrama de variatie a eforturilor , marcat& cu linie intrerupti, se ia in conside-PUIBULAIEA 91 CALUULUL ELEMENNI ELUK Ut CUNDSLKUL IL DIN LEN aus Scriind expresiile forfei t&ietoare si a momentului incovoietor in raport cu ctul de intersectie a axei tijei cu planul de forfecare al imbinarilor, se obtin resiile pentru marimile 6; si dp. : Cunoscand legea de repartitie a eforturilor unitare de strivire in lungul tijei, se ite determina usor sectiunea in care forta taietoare este nula si deci, sectiunea in momentul incovoietor are valoare maxima. Pentru aceasta, se scrie expresia tei tSietoare intr-o sectiune oarecare y (fig. 3.52, a) si se impune conditia ca aceasta se anuleze. Avand expresia momentului incovoietor maxim, care (in conformitate cu incipiile generale de calcul de rezistenta) nu trebuie si depaseasc& capacitatea tant a tijei din conditia de incovoiere si tinand seama, totodat’, ca efortul unitar strivire 6), la limita, atinge valoarea rezistentei admisibile sau de calcul de strivire jz Re), aU rezultat in final urmitoarele expresii pentru determinarea efortului isibil (de calcul) al unei tije cu o sectiune de forfecare: — Din conditia de strivire a lemnului, prin: a) Metoda rezistentelor admisibile: Tyg = 0,256 55,0; (3.47) b) Metoda starilor limita: T, = 0,36 Ryde. (3.48) i — Din conditia de incovoiere a tijei, prin: r a) Metoda rezistentelor admisibile: (3.49) b) Metoda starilor limita: 1 VWR; /0,064R,d, =2W4,R:R, , (3.50) de: d, este diametrul (grosimea) tijei; c-adancimea de incastrare a tijei sau grosimea piesei; O,5(R,) —rezistenta admisibila (de calcul) la strivire a lemnului in lungul fibrelor; ,; (R,) ~ rezistenta admisibili (de calcul) la incovoiere a tijei. Efortul admisibil (de calcul) al unei tije cilindrice T pentru o sectiune de forfecare la imbinari avand piesele realizate din lemn de molid si brad, cand directia eforturior transmise este paralela cu directia fibrelor — pentru tijele cilindrice din otel si stejar si sub orice unghi a — pentru cuie, in cazul constructiilor exploatate in conditii rmale de umiditate si temperatura, supuse simultan actiunii incdrcarilor perma- lente si accidentale, se determina cu relafiile din tabelele 3.14 si 3.15, care s-au btinut prin particularizarea relatiilor (3.48) si (3.49) pentru tijele cilindrice si T;=0,36R,vo UNO RUC Ue way einty Pentru tijele care lucreazi in dou’ sau mai multe sectiuni de forfecare, efortul capabil se obfine prin inmulfirea efortului T;, determinat cu relatiile din tabelele 3.14 sau 3.15 cu numarul sectiunilor de forfecare nf (T, = T;, 0). Efortul admisibil (de calcul) al tijelor cilindrice de ofel sau lemn de stejar in rostul considerat, atunci cand efortul transmis de tije face cu directia fibrelor un unghi 0, se determina prin inmultirea valorilor din tabelele 3.14 si 3.15 cu coeficientii: ky. - pentru calculu! a strivire a lemnului in locagul tijei; Vk, - pentru calculul la incovoiere a tijei; @ -cel mai mare unghi de strivire a tijei pentru elementul si rostul considerat. Coeficientii k sunt dati in tabelul 3.16. Efortul admisibil (de calcul) al tijelor pentru piesele din lemn de alte specii, care lucreaz& in conditii de umiditate si temperatura ridicata, calculate numai la actiunea inc&rcirilor permanente, de montaj sau seismice, se determina prin inmultirea valorilor din tabelele 3.7 si 3.8, in cazul in care determinarea eforturilor se face din conditia de strivire a lemnului, si cu radicalul coeficientilor in cazul in care calculul se face din conditia de incovoiere a tijei. La imbinarile cu tije cilindrice executate cu fururi si eclise metalice, efortul admisibil (de calcul) al tijei se va determina, de asemenea, conform tabelelor 3.14 si 3.15. Fururile gi eclisele metalice se verificd la intindere in sectiunea slabita si la presiunea pe gaurd. Tabelul 3.14 Efortul admisibil pentru o secfiune de forfecare a tijei cilindrice Efortul admisibil, in daN, pentru o sectiune de Nr. Tipul imbinarii Conditia de calcul —— ‘Suruburi si Dornuri Cuie _[dormuride ofet| de stejar 1 fimbinari Strivirea elementelor simetrice centrale 40 cd 40 cd 30 ed Strivirea elementelor marginale 50 ad 50 ad 30 ad 2 |imbinari Strivire in toate elementele nesimetrice | cu grosime identici, precum| si in elementele mai groase ale imbinirilor cu o singura i sectiune de forfecare 30 ed 30 cd 20 ed 3. |imbinari Strivirea elementelor imetrice mai subfiri la margine 50 ad 50 ad 30 adTabelul 3.15 Capacitatea portanti pentru o sectiune de forfecare a tijel cilindrice Capacitatea portants, in daN, pentru secfiune de forfecare Schema de lucru Buloane, : a imbinaril ee dornuri si oe gurubun om b € Imbinari a) Strivire in elementul de simetrice mijjloc b) Strivire in elementul de margine a) Strivire in toate elemen- tele de egal& grosime, cat sin elementele cele mai groase de la imbinari, cu o singura sectiune de forfecare b) Strivire in cele mai subjiri elemente Incovoierea tijei gi asimetrice Tabelul 3.16 Valoarea coeficientului k, Diametrul dornurilor de ofel, em Doruri de stejar 1,0 08 0,7 Numirul tijelor dintr-o imbinare se determina astfel: Nije = N;!Teaptes (3.51) le: Neste efortul normat (de calcul) din imbinare, in daN; Tap — efortul admisibil sau de calcul al tijei determinat conform tabelelor 3.14 gi 3.15; Me —numiéarul sectiunilor de forfecare cu care lucreazA o tija cilindrica. Asezarea tijelor cilindrice intr-o imbinare trebuie facut’ cu respectarea distan- x minime dintre tije, stabilite din conditia de forfecare si despicare a lemnului, i tmbinkel an Hie ailindrica ec fare numai raft nalautal annanitXtil martante a vn.LU CUNS ERUU LE MUUERINE BUY LEM : Tabelul 3.17 Distanfele minime dintre axele tijelor cilindrice Distanta St [ S S3 a(c) $10d a(>10d | 25d Distanfele dintre axele tijelor cilindrice in lungul fibrelor S, si transversal pe fibre S, si distanta de la marginile laterale S; (fig. 3.53) trebuie sé fie cel putin egale cu valorile indicate in tabelul 3.17. Tijele cilindrice din ofel trebuie sa fie bine p&suite in locasurile corespunzi- toare diametrelor lor, iar dispunerea lor (suruburi uzuale si dornuri) intr-o imbinare se recomandi si fie facut’ pe dou’ sau patru randuri longitudinale (v. fig. 3.53, a). Cuiele se pot dispune pe mai multe randuri, drepte sau oblice (v. fig. 3.53, b), respectand distanfele minime date in tabelul 3.17 sau determinarea din graficul din fig. 3.53, c. Sty St Sy Spy St 1>5} 3 Si BEPEET|R & [S3 a 3 a SH, 51, S: » c.. a b e567 8 9 & Fig, 3.53. Variante de agezare a tijelor intr-o imbinare: a-cu suruburi (buloane) si dornuri; b-cu cuie; c-grafic pentru determinarea distanfei S, in functie de raportul afd. Cuiele intrebuinfate in executarea constructiilor portante trebuie si indepli- neasca cerintele prevazute in STAS 1989-62. Baterea cuielor cu d< 0,6 cm in cazul elementelor de riginoase sau foioase moi, se poate face fara executarea prealabil& a giurilor. fn celelalte cazuri, baterea cuielor se va executa numai dupa o pregatire prealabili a locasurilor. realizate cu un diame-——____ Er in cazul elementelor (grinzilor) cu inimé plina, calculul cuielor care prind inima tlpi se face presupundnd inima monolit’, grosimea de calcul a acesteia luandu-se pgali cu grosimea cumulata a scandurilor ei. Determinarea lungimii de calcul a cuielor se face prin sciderea din lungimea ielor a 1,5 d - reprezentind varful ascutit si a cate 2 mm pentru fiecare rost batut (fig. 3.54,). Daca lungimea de calcul a incastrArii capatului cuiului a, se obfine mai mic& de atunci nu se mai considera c&4 lucreaz4 cap&tul cuiului. fn cazul in care cuiul iese pachet, grosimea de calcul a ultimului element se micgoreazA cu 1,5 d (v. fig. 3.54, c). c4 in cazul baterii incrucisate a cuielor adancimea de p&trundere in elementul + Sgnijlociu nu este >2/3 din grosimea lui, distan{a dintre cuie se stabileste fara s& se find ma de aceasta intalnire. i Fig. 3.54. Modul de stabilire a lungimii cuiului. fn cazul in care imbinarea elementelor de lemn se realizeaz4 prin intermediul ecliselor metalice, se impune folosirea suruburilor pentru lemn in locul cuielor fig. 3.55), care se dispun la distante ceva mai mari dec&t cele indicate pentru cuie, iar troducerea in piesele de lemn se face prin executarea gaurilor in prealabil. Efortul a ibil (de calcul) al suruburilor se determin’ dupa regulile aplicate tijelor @ilindrice de ofel pentru diametrul sectiunii slabite de filet. Rezistenta cuielor la @mulgere (fig. 3.55,a) poate H luata in consideratie numai ‘4a clementele secundare (la tuseala planseelor, la reala etc.), precum si in cAnd acestea, pe lang’ licitarea la smulgere, lu- ZH} Ves 4 si la alunecare. a ¥ Nulse admite luarea in YNFps pnsideratie a rezistentei la WAI KS] gere pentru cuiele batute a giuri executate in prea- bil, sau cand sunt batute in patul elementului (in lungul lor). De asemenea, nu a 6 admite. folosirea imhin’- ==110 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN nilor dinamice asupra constructiilor. In acest caz, sunt mai indicate suruburile pentru lemn, la care rezistenfa la smulgere este mult mai mare datorit insurubirilor lor in lemn (v. fig. 3.55,b). indri cu tije lamelare (plicufe). Tijele lamelare (elastice) din ofel sau din lemn de stejar se folosesc, in general, ca gi celelalte tipuri de tije, la realizarea grinzilor cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere sau la incovoiere cu compre- siune, cu scopul de a impiedica deplasarea reciproca a elementelor in sens longitudinal. Ans Gita |e tater (b>15, Fig. 3.56. imbinari cu plicute elastice din lemn de stejar: a-cind lajimea grinzilor b S15 cm; b-cind litimea b> 15 cm. imbinirile cu tije lamelare din lemn sau ofel, spre deosebire de celelalte tipuri de imbinari cu pene din lemn, prezint4 avantajul unei comportari mai bune sub actiunea inc&rcarilor, datorit4 rigidit’tii lor mai reduse gi a unei execufii mai precise, prin mecanizarea intregului proces de realizare a lucrarilor. Datorité unei asezari normale a tijei lamelare in locasurile elementelor solidari- zate, avand directia fibrelor perpendicular pe planul de lunecare, aceasta lucreazi la incovoiere, strivire si forfecare normal pe fibre, iar elementele solidarizate pe porfiunea dintre placute, la forfecare si strivire in lungul fibrelor. Dimensiunile tijelor lamelare (plicufelor) din lemn, modul si posibilitatile de dispunere a acestora intr-o imbinare, precum si conditiile constructive impuse cuIELLAREA 91 CALUULUL ELEMENIELUK DE LUND KUU}U DIN LEMN Calculul imbinirilor cu tije lamelare se face in acelasi mod ca si pentru tijele rice. Efortul admisibil (de calcul) al unei tije lamelare din lemn se determina din itia de strivire si incovoiere, plecdnd de la relatiile (3.49) si (3.50) si inlocuind eristicile generale (d, si W,) cu cele specifice tijelor lamelare (bp si W, = b,87/6). fn cazul tijelor lamelare din stejar, pentru grinzi de brad si molid exploatate in ditii normale de umiditate si temperatura si calculate pentru actiunea iturilor permanente si temporare, efortul admisibil (de calcul) la strivire si voiere se determina cu expresiile: ~ Din conditia de strivire, p a) Metoda rezistentelor admisibile: Tg = 11bpbp; (3.52) b) Metoda starilor limita: T, =14hyb, (3.53) — Din condifia de incovoiere, pri a) Metoda rezistentelor admisibile: T,; = 508,b,; (3.54) Gab) Metoda starilor limita: : T; =638,b,, (3.55) + peare: hp, by $i 8, sunt inaltimea, lungimea si grosimea penei lamelare. in cazul folosirii tijelor lamelare se mesteacin, efortul admisibil (de calcul) se csoreaza cu 0,8, iar cand grinzile se executa din alte specii sau in cazul in care jervine influenta umiditatii si a altor factori, la determinarea eforturilor capabile se fine seama si de coeficienfii de corectie respectivi. Din conditia de egal4 rezisten}a a tijelor lamelare de lemn la eforturile de ire, incovoiere si forfecare a pragului dintre doua tije lamelare, rezult& distanta tije, care trebuie s& fie cel putin 2h, sau 95, Grinzile solidarizate cu tije lamelare se realizeazi f4r4 rosturi intre piesele élementele) componente. 3.5.6. IMBINARI INCLEIATE Imbinarile incleiate se realizeazd in general prin intermediul unui adeziv, care }timpul procesului de intarire trece din stare vascoasa, lipicioasa, in stare solid’ si ‘bucur& de proprietatea de a lega intr-un tot monolit elementele incleiate si presate. 5% Imbindrile incleiate. snre deosehire. de celelalte tiouri de imbin&ri descrise.Degi cleiul, ca mijloc de imbinare, a fost cunoscut si folosit cu mult timp in urmé, abia in secolul nostru s-au putut realiza, pe baza dezvolt4rii chimiei maselor plastice, cleiuri de constructie rezistente la apa si la actiunea ciupercilor. Caracteristica de baz4 a imbin&rilor incleiate consta in aceea c4 inlatura posi- bilitatea deformatiilor independente ale pieselor componente, asigur& o comportare monolita a elementelor incleiate; rosturile de clei realizeaz4, practic, o legatura rigid’. Pentru dezvoltarea constructiilor de lemn, imbin&rile incleiate prezint& o impor- tan{& asem&n&toare cu imbinarile sudate pentru constructiile metalice. fn plus, se mai poate adduga faptul ca elementele de lemn incleiate, rational executate, se bucura de propriet&ti elastice si mecanice superioare elementelor realizate din lemn obisnuit. Sporul de rezistenta a elementelor incleiate se realizeazi pe seama unei dispun corecte a materialului lemnos de diferite calit&qi (I, II, II) in alc&tuirea sectiunii transversale, in raport cu marimea si natura solicit&rii (eforturilor unitare) din secfiune, si anume, in zonele puternic solicitate, dispundndu-se materialul de calitate superiora (I, I), iar in zonele mai putin solicitate un material de calitate inferioar4 (III). Un exemplu in acest sens il poate servi modul de alc&tuire corect& a sectiunii elementelor din lemn lamelat incleiat solicitate la incovoiere (fig. 3.57). Un alt avantaj, de o importanf& practic’ deosebiti a imbinArilor incleiate, constd in posibilitatea realizarii diferitelor tipuri de sectiuni de dimensiuni mari, din elemente cu sectiuni si de dimensiuni mici (v. fig. 2.8), asigurindu-se prin aceasta folosirea’ rational si o valorificare superioar4 a materialului lJemnos. Prin incleiere se realizeazi imbin&ri fra slabiri, iar forma sectiunii transversale poate fi realizat astfel incAt si corespunda solicitarilor. Dimensiunile sectiunii transversale, practic nu sunt limitate. Totodat&, elementele masive din lemn lamelat incleiat se bucur& si de o rezistenf’ mai mare la foc, datorit4 dimensiunilor mai mari, prezenfei rosturilor de clei etc. Clasificarea cleiurilor. Cleiurile folosite pentru incleierea lemnului se pot clasifica dup’ mai multe criterii, si anume: 3.57.Modul de natura chimic& a materiei prime; domeniul de folosire; termo- dispunere a cherestelei_ reactivitatea; starea de agregare fizici; temperatura de incle- de calititidiferite pe «a : a paaead ‘niltimea sectiuns, Fe; rezistenfa la ap& a peliculelor; durabilitatea peliculei. transversale in cazul — Dupé natura chimica a materiei prime, cleiurile se pot clementelor solicitate grupa in naturale (animale sau vegetale) si sintetice (de polime- rizare sau policondensare). Din categoria cleiurilor animale, intalnite mai frecvent, se enumers cleiurile de gelatin’ (oase si piele) si cleiurile de cazein’. Din categoria cleiurilor vegetale se pot mentiona: cleiurile de albumin vege- tal, de amidon, de celuloza si de latex. Cleiurile sintetice se pot grupa, la randul lor, in cleiuri sau rasini termoelastice sau termoreactive si termoplastice. Rasinile termoreactive dau intotdeauna geluri ireversibile, pe cand cele termoplastice gelatinizeaza reversibil.DUI ARGA 91 CALUULUL CLEMENLELUR UE CUIND RUC }IL LN LEMN 419 jatiilor mari de umiditate, iar in categoria cleiurilor de constructii, adezivi cu rezis- pt mecanicd mare si deosebit de rezistenti la variafii de umiditate si intemperii. — in functie de termoreactivitate, cleiurile sintetice se pot grupa in termo- gstice sau reversibile si termoreactive sau ireversibile. fn general, cleiurile irever- file dau pelicule elastice rezistente la actiunea apei. B — in functie de starea de agregare fizica, cleiurile pot fi sub forma de solutii pide), prafuri si pelicule (filme). @ -Dupa temperatura de incleiere, cleiurile se pot clasifica in: cleiuri cu priza la $mperaturi inalte (100 ... 150 °C); cleiuri cu prizi la cald (50 ... 70 °C); cleiuri cu prizd ce (15... 25°C). — Dupi rezistenta la apa a peliculelor, se deosebesc: cleiuri foarte rezistente la cu o rezistenfé minima de 15 daN/cm? dupa 1h de fierbere, sau dup& o imersie '48 h in ap (de construcfii); cleiuri rezistente la ap, cu o rezistent& minima de 7 fNicm? dup’ 1h de fierbere, sau dup’ 24 h imersie in api (de mobil); cleiuri Brezistente la apa. ¥ — fn functie de durabilitatea peliculei, cleiurile se impart in urmitoarele patru ye: Grupa I: cleiuri rezistente la intemperii (cu pelicula mai durabila decat lemnul), nd o rezisten{& deosebit’ la actiunea apei (calde sau reci), a microorganismelor si ftiilor mari de umiditate. fn aceasté grup’ se incadreazi cleiurile pe bazi de fol, rezorcin’ si melamino-formaldehida, utilizate in general pentru realizarea fementelor din lemn incleiat. Grupa II: cleiuri rezistente la apa (rezistente la ap si intemperii pe timp Hitat). Din aceasta grup fac parte cleiurile ureo-formaldehidice. Grupa II: cleiuri semirezistente (rezistenti limitat% la actiunea apei si teri). tn aceasta grup se incadreazi cleiurile de albumini si de cazein’. Grupa IV: cleiuri de interior (nu sunt rezistente la actiunea umiditafii si atacul ppercilor). fn aceast’ grup se incadreaza cleiurile de gelatin’ si emulsiile Cleiurile folosite pentru executarea elementelor de constructii incleiate, nform normelor interne si strdine, trebuie si indeplineascd urmatoarele cerinte: s& ME foarte rezistente 1a acfiunea apei (rezistenta minim’ a peliculei dupa’ 1h de rbere, sau imersie in apa timp de 24 h, si fie de cel pufin 15 daN/em’); s& fie istente la actiunea ciupercilor; si aib& o rezistent& la forfecare mai mare decat Ezistenta lemnului la forfecare in lungul fibrelor. Totodata, acestea trebuie si fie 1 lucrabile, ieftine si sa nu fie toxice. Din categoria cleiurilor folosite in constructii, care indeplinesc in bund masura Hintele impuse, se pot mentiona cleiurile pe baz de fenol, rezorcina si melamino- rmaldehid’. fn fara noastra, cea mai larg’ utilizare au cApatat, mai ales in ultimul timp, iurile pe bazi de fenol-formaldehida. Rezisten{a minima de rupere a imbinirilor supuse la incercarile de forfecare a tului incleiat, pentru orice tip de clei folosit la realizarea elementelor de con- ctii portante, trebuie sa fie cel putin egala cu valorile date in tabelul 3.18 (conform114 CONSTRUCT MODERNE DIN LEMN Tabelul 3.18 Rezistenfele minime admise la forfecare ale imbinarilor jncleiate (STAS 857-83) Rezistenfa de rupere la forfecare, in daNlem’, pentru: Felul incercdrii Foioase tari, Riginoase Stee aitg Incercarea probei in stare uscati cu umiditatea normal de 15% 60 80 incercarea probei dup’ 24h imersie in api 40 50 Teoria incleierii. Prin clei sau adeziv se intelege, in general, o substan{4 macro- molecular cu ajutorul cdreia se poate realiza o imbinare rezistenta si rigidd intre doua sau mai multe suprafefe incleiate. El se poate obfine fie pe cale de sintez’, fie prin descompunerea (modificarea) produselor naturale. Produsii macromoleculari sunt substante compuse din molecule foarte mari, ale c&ror atomi sunt unifi intre ei prin legaturi de valent’ (covalent sau electrovalenta). in tehnica se foloseste nofiunea de polimeri, prin care se infelege un produs macro-molecular rezultat din unirea, prin legaturi de valen{&, a unui numar de structuri moleculare de baz&, denumite meri. Daca polimerii sunt formati din acelasi fel de meri, este vorba de un polimer simplu, iar daca acestia sunt formati din mai multe feluri de meri, este vorba de un copolimer. Produsii macromoleculari iau nastere in urma polireactiilor. Prin polireactii se definesc serii de reactii chimice care se repet de un numir foarte mare de ori, in urma c&rora se formeaz& sau se degradeazi produsii macromoleculari. Dup& mecanismul reactiei si natura monomerilor sau a merilor se deosebesc doua tipuri principale de polireacfii de formare a produsilor macromoleculari, numite reactii de polimerizare si reactii de policondensare. Polimerizarea poate avea loc prin reactii consecutive sau in trepte si prin reactii inlantuite. Cazul cel mai general de reactii de polimerizare il constituie copolime- rizarea, care defineste polimerizarea unui amestec de meri diferiti, produsul rezultat prezentand fie proprietati specifice fiecdrui mer in parte, fie proprietjile amestecului. Polimerizarea se poate obfine prin urmatoarele procedee industriale: ~ polimerizarea in bloc, cand in monomeri se dizolvi cantit3ti reduse de promotori si se mentine amestecul la temperatura optima de reactie; produsele obfinute se prezint4 sub forma unor plici sau blocuri transparente; — polimerizarea in solutie, utilizata pentru obfinerea lacurilor sau vopselelor; — polimerizarea in emulsie, cand monomerul se disperseazi ‘in solutie apoasi de emul- gator $i catalizator, incalzindu-se sub agitafie energeticd pnd la terminarea procesului; — polimerizarea in mediu gazos, cand tatalizatorul gazos se amestecd cu mono- merul si se supune apoi polimerizarii. Policondensarea este un proces complex de formare si descompunere concomi- tenta a produselor macromoleculare si se obfine printr-o succesiune de reactii de conden- sare intermediare, caracterizate prin diminuarea unei molecule simple si apoi prinjn tehnic’ se deosebesc urmitoarele trei stadii de reactii: —stadiul A, in care produsele denumite rezoli sunt fuzibile, solubile si reactive; — stadiul B, in care produsele numite rezitoli sunt caracterizate prin solubilitate fuzibilitate reduse, proprietafi inalt-elastice si tendinti puternici de imbibare cu sivent; ~ stadiul C, in care produsele numite rezite sunt infuzibile, insolubile si termo- gide si nu se imbiba cu solventi. Produsii macromoleculari sunt caracterizafi, in general, prin greutate molecu- 4 mare, rezistenté mecanica gi insusiri termice gi electrice de coagulare. Rezistenta mecanic& a polimerilor si capacitatea de a forma pelicule subfiri ytermind domeniul de utilizare practic a acestora. Aceste insusiri sunt conditionate structura liniari a macromoleculei si de gradul de polimerizare. Sub actiunea elor exterioare, produsii macromoleculari sufera deformafii temporare sau anente, in functie de viteza de aplicare si durata fortelor, precum si de temperatura. ceste deformatii pot fi elastice sau plastice, putand rezulta o decalare intre peetarea actiunii fortei si revenirea corpului la forma initial, fenomen cunoscut sub pumele de histerezis. Acest tip de deformafie este propriu majoritatii produsilor fHacromoleculari si se numeste inalt-elasticd sau de tip cauciuc. # {nsusirile termice ale compusilor macromoleculari limiteaz’ domeniul practic utilizare. Astfel, polimerii organici prezint, in general, o stabilitate termic& redusi ‘sunt buni izobari, avand un coeficient de dilatare termica foarte redusa. La variatii temperatura, compusii macromoleculari se comporta in timp diferit sub actiunea jelor exterioare, si anume: polimerii cu structura liniara se inmoaie prin incalzire, find cunoscuti sub, numele de termoplastici, in timp ce polimerii cu structura tri- mensionala de tip bachelita sufera numai deformatii inalt-elastice si, din aceasta fhuzi, au fost numiti termorigizi sau termoelastici. Exist’, de asemenea, produsi acromoleculari care se intaresc prin incalzire, cunoscuti sub denumirea de termo- ctivi. Pe termoreactivitate se bazeaza utilizarea cleiurilor cu priza la cald. in unele i, pentru a se reduce temperatura de curgere si pentru a mari elasticitatea, pestea se amesteci cu plastifianti, care sunt de obicei lichide sau polimeri cu greutate oleculara mica, greu volatile si comparabile cu polimerii. Proprietafile electrice ale polimerilor sunt determinate de flexibilitatea macro- joleculelor, de caracterul grupelor polare, precum si de prezenta impuritatilor electro- lor. Solufiile compusilor macromoleculari sunt sisteme omogene, cu un grad de rsie molecular sau ionic, caracterizate prin: formare spontana, stabilitate termo- namica si reversibilitatea proceselor care au loc in interiorul lor in urma variafiilor temperatura, presiune si concentratie. Proprietatile solutiilor de polimeri depind de structura initialé a polimerului. tfel, unele rasini ureo-formaldehidice sau fenol-formaldehidice $i alhidice formeazi steme coloidale cu viscozitate redusa si se pot folosi in concentrafii, ceea ce, pe g4 economie de solvent, duce, totodata, la o uscare mai rapida si la o acoperire respunzatoare a suprafetelor incleiate. & Procesul de coagulare, respectiv de separare din solutie a compugilor macro-sub actiunea unor cantit&ti apreciabile de substante care au o afinitate mare pentru dizolvant. Fenomenul mentionat este reversibil si poart’ numele de salifiere, care uneori trece prin faza de gelatinizare, cand nu are incd loc separarea sistemului in dou’ faze. Prin gelatinizare, solutia de polimeri sufer’ unele modific4ri vizibile, dobandind unele proprietati mecanice asem&natoare corpurilor solide. Pe lang& aceste proprietati, gelurile isi mentin insusirile plastico-vascoase. Structura unui gel este alc4tuité dintr-un schelet - faza solid’ - format din micelii legate de retele filiforme, care fi confera proprietati mecanice asemanitoare corpurilor solide si dintr-un lichid - faza lichid’ — care umple golurile scheletului, putand fi compus fie dintr-un mediu de dispersie, fie dintr-o solufie a polimerului care formeazi gelul. Sub actiunea variatiilor de temperatura si de concentratie, gelatinizarea este un proces reversibil, ceea ce este deosebit de important in cazul folosirii cleiurilor reversibile. In practic& se cunosc trei tipuri reprezentative de gelatinizare: coagulativa (prin simpla agregare a particulelor), de asociere (prin formarea de asociafii) si chimic& (de exemplu int&rirea cleiurilor sintetice la rece, sub influenta adaosului de int&ritor). insusirile mecanice deosebite ale produsilor macromoleculari se datoresc mé&rimii si structurii moleculelor, fiind determinate de legaturile intermoleculare si suma forfelor intermoleculare, respectiv de coeziune si adeziune. Legiturile intermoleculare sau valentele primare pot fi: homopolare sau covalente si ionice sau electrovalente. Valoarea energiei leg&turilor intermoleculare variaz4 intre 50 si 150 kcal/mol. Suma legaturilor intermoleculare constituie energia de leg&tura a valentelor secundare si se numeste energie de coeziune sau coeziune. Coeziunea. Aceasta se datoreste efectelor de atractie si de respingere dintre molecule. Valoarea energiei de coeziune variaza cu distanta dintre atomi si tinde c&tre zero dac& aceast& distant este de = 74. Energia de atractie se datoreste efectelor de dispersie de orientare si de inductie. Efectul de dispersie se datoreste schimbarii repartifiei electronilor in molecula; ca urmare, apare un moment electric instantaneu, oscilant, chiar in cazul moleculelor perfect simetrice. Acest moment induce in moleculele vecine dipoli in aceeasi faz’, ceea ce da nastere la atractie intre molecule. Efectul de orientare se datoreste unor forte de tip electrostatic si rezult& din’ interactiunea dipolilor permanenti ai moleculelor. Semnul si marimea energiei de orientare sunt determinate de orientarea relativa a dipolilor, variind invers propor- tional cu temperatura. Efectul de inductie se datoreste momentului indus de o molecula dipolari intr-o molecula vecin&, in concordan{& de faz4 cu dipolul inductor si independent de temperatura. Energia datorat& celor trei efecte mentionate mai sus intervine numai in cazul moleculelor multipolare. Energia de respingere se datoreste efectului de respingere dintre molecule, din cauza c4mpurilor electronice proprii. Energia de coeziune se poate m&sura prin determinarea energiei de vaporizare, energiei de dizolvare sau a rezistentei de rupere. Adeziunea. Prin adeziune se intelege capacitatea moleculelor a doua substanteosibila numai daca distanta dintre suprafetele celor doua corpuri este mai mic& decat }x 10 cm. fn consecinf, in practic, pentru realizarea adeziunii, se recurge la folosirea nor substante cu insusiri inalt-elastice. in concluzie, pentru ca adeziunea si aib’ loc, te necesar ca solutia aplicat’ pe un corp solid si umecteze suprafata acestuia. Pentru explicarea adeziunii s-au emis mai multe teorii, si anume: teoria deziunii mecanice, teoria adeziunii specifice etc. In prezent, se admite c& adeziunea te de dou’ tipuri: mecanic& si specific’. fn consecint’, se admite c& solutia pmpusului macromolecular aplicat pe suprafata lemnului umecteazd aceast& pprafat4, pAtrunzand pana la o anumit& addncime in golurile celulare largi, in vitZtile inguste ale fesuturilor de fibre si in spafiile intermicelare. fn urma unor actii chimice, prin incalzire sau racire, solutia se gelatinizeaza i legdtura dintre cele pu’ suprafete devine rigid’ prin concentrarea gelului in cavitifile care formeaz ctura lemnului. Legatura la interfata lemn-peliculd are loc datorit’ umectirii si ‘bfiei energiei libere superficiale, actiunii chimice reciproce intre grupele arginale ale cleiului si material etc. in general, adeziunea are loc numai daca sunt respectate urmatoarele doua conditii: - solutia compusului macromolecular si suprafata materialului prezint& ceeasi polaritate; ~imbinarea objinut& in urma gelatinizarii trebuie s4 prezinte un minimum de pzistent%, superior energiei de coeziune a fiec&rui material luat in parte. Dacd energia de coeziune este superioari celei de adeziune, distrugerea imbin&rii poate produce in clei sau in lemn-clei, iar in cazul in care energia de adeziune este ‘ioar& celei de coeziune a lemnului si cleiului, ruperea are loc in lemn. Desfasurarea procesului de incleiere. Procesul incleierii lemnului cuprinde mitoarele operafii distincte: pregitirea solutiei de clei; aplicarea solutiei de clei; ncleierea propriu-zis’. Pregatirea solufiei de clei. Aceast’ operatie const& in trecerea cleiului pmercial in solufie de clei, care se face dupa o anumita refet’. In general, o solutie clei se caracterizeaz4 prin viscozitate si prin durata de folosire, care depind de miditatea si temperatura mediului inconjurator. Prin durata de folosire se intelege ptervalul de timp scurs din momentul pregitirii solufiei de clei pan’ in momentul Bind aceasta, datorit unei reactii chimice, variafiei de temperatura etc., pierde oprietatea adeziva. Refeta solutiei de clei, in afar de solvent si de cleiul propriu-zis, poate confine: iluanti; intiritori, agenti de innobilare, eventual substante antiseptice si hidroizolatoare. Diluantii sau ingredientii sunt produse de natura organic’ sau anorganicd dJugate in scopul imbuniatatirii proprietatilor mecanice ale peliculelor de clei, ‘@putind fi activi, cu proprietiti adezive proprii (de exemplu fina de cereale), sau @nactivi, fri aceste proprietati (de exemplu bentonita). | intaritorii sunt substante (amestecuri) cu caracter bazic sau acid, de natura yganicd sau anorganica, care au rolul de transportori de ioni de hidrogen, adic4 de a injhila actiunea ,,inhibitorilor“ si de a dirija procesul de incleiere. Spre deosebire de talizatori, int&ritorii se consumé in timpul procesului de incleiere. Agentii de innobilare pot fi diluantii sau int&ritorii care asigura incleierilor o NA ARAntisepticele sunt substantele fungicide, insecticide si termicide, care adaugi in solutia de clei pentru a conferi peliculelor rezistent& la atacul ciupercilor g insectelor xilofage, iar rolul hidrofugantului este de a conferi produselor incleia stabilitate la actiunea apei si a umidit&tii atmosferice. Concomitent cu pregitirea solutiei de clei are loc si pregatirea suprafet lemnului, operatie care const&, de obicei, in rindeluirea, eventual dintarea (se aplic la esente tari) si stergerea de praf a acesteia. Aplicarea solufiei de clei. Aceast& operatie consta in aplicarea direct a solutiej! sau peliculei de clei pe suprafafa lemnului; intervalul de timp scurs intre aplicare gj faza urmitoare a procesului de incleiere-presare se numeste durata perioadei de impregnare. Incleierea propriu-zisd. {ncleierea sau presarea este operatia prin care suprafefele de lemn pe care s-a aplicat solutia de clei sunt supuse presiunii, si are un triplu scop; formarea peliculei de clei prin contactul intim intre suprafetele incleiate; fixarea pieselor din pachet una faf de alta; mularea pieselor in forme dorite gi incleierea propriu-zis’. 4 Presarea poate avea loc la temperatura camerei (presarea la rece) si la o temperatur& mai ridicat& (presarea la cald). Durata de presare reprezint intervalul de timp scurs de la inceputul inchiderii presei pan’ in momentul deschiderii acesteia, respectiv intervalul de timp in care are loc priza gi intarirea cleiului si se compune din durata de inchidere a presei sau a dispozitivului de presare si durata de presare propriu-zisi. Durata de presare depinde de insusirile cleiului si lemnului, precum si de conditiile de presare. Totalitatea acestor factori constituie regimul de presare. Prin priza cleiului se infelege totalitatea proceselor fizico-chimice care se produc intre clei si suprafata lemnului, iar prin intarirea cleiului totalitatea proceselor fizico-chimice care se produc in solutia de clei, fara ca acesta sA fie in contact direct cu lemnul. fnceputul si sfarsitul int&ririi nu coincid intotdeauna cu inceputul si sfargitul prizei. Astfel, intZrirea poate incepe o dati cu addugarea intaritorului si poate sfarsi inainte de terminarea prizei, reactia de intarire condifionand in mare miasurd dezvoltarea fortelor de adeziune mecancé si specific’. Regimul de aplicare a cleiului impreund cu regimul de presare alc&tuiese regimul de incleiere. Dupa operatia de presare are loc operatia de depozitare a pieselor incleiate, care trebuie si se faci in anumite condifii de temperatura si umiditate. Aceasta operafie are un dublu scop: maturarea, adici desavarsirea in timp a prizei cleiului; climatizarea’pieselor (pachetelor) incleiate, pana la umiditatea corespunzitoare condifiilor de exploatare, pentru echilibrarea complet’ a tensiunilor interioare. Procesul de prizi se bazeazi, in general, pe reactii chimice, cu schimbare de PH, urmate de eliminarea mediului de dispersie prin difuziune simpli sau prin evaporare si difuziune, cu excepfia cleiurilor sintetice de polimerizare care fac priza numai prin eliminarea solventului. Procesul de prizi incepe o dat& cu aplicarea solufiei de clei pe suprafata lemnului si continu’ pan’ in momentul in care forfele intermoleculare si cele de adeziune fac posibil ca pelicula si suporte anumite sarcini exterioare. in acest interval de timp, rezistenta incleierii prezint’ minime si maxime, ajungand la o valoare constant& dupa cateva luni. in general, minimele se datoresc variafiilor de umiditatein procesul de intarire, la marea majoritate a cleiurilor apare, la céteva ore pi imbinarea suprafetelor, o faza critica, datorita difuziunii fazei disperse in lemn. pi depisirea fazei critice, fortele de coeziune si de adeziune se dezvolti, Avarsind procesul de priza care, de regula, este o transformare ireversibila, sol-gel. prim mecanism de transformare sol-gel se bazeaz& pe eliberarea mediului de persic. In urma evaporirii partiale a mediului de dispersie, concentrafia si scozitatea cresc apreciabil, iar proprietatile structural-mecanice ale sistemului 4 modificari esentiale, astfel cA manifestarea de coeziune devine din ce in ce mai nic’, pan la destivarsirea procesului de gelatinizare. Viteza de evaporare, care depinde de temperatura si de presiunea vaporilor din jul ambiant, determin’ durata fazei deschise. Dup& imbinarea suprafetelor, fiminarea solventului din pelicula de clei continu’ prin difuziune treptat& pan’ la turarea fibrelor, aceasta ca urmare a procesului de absorbjie a lichidului polar de grupele hidroxilice ale substantelor lemnoase, proces care este urmat de o ndensare capilari a lichidului in crapaturile peretilor celulari, in fibrele de theremchin, vase si tracheide. O ultima cale de eliminare a mediului de dispersie evaporarea prin marginile imbinarii, care este practic lipsita de importan{& la prafete mari. Gelatinizarea se produce intr-in interval de timp in care macromoleculele, orit’ miscarii browniene, isi modific’ continuu pozitia lor, pana in momentul in fortele de coeziune si de adeziune ajung si uneasc& particulele intre ele. Desi la put gelul confine inc’ 40% ap’, dup’ ~ 60 min rezistenfa incleierii ajunge la lori mari si apa retinuta de pelicula nu poate fi eliminat& decat prin difuziune; astfel ire loc faza critic’, care nu dispare decat in momentul incet&rii circulatiei apei in n. Mecanismul este specific cleiurilor de glutin’ si de latexuri vegetale. Alt mecanism de transformare sol-gel este solvarea fazei disperse (liant) din pensii; prin inc&lzire, suspensia trece intr-o solufie macromolecular’, care ntr-o racire ulterioari se .gelatinizeazia. Acest mecanism este specific pentru iurile de polivinil suspendate in plastifianti. Cel mai frecvent mecanism de transformare sol-gel este acela de formare a refelelor tridimensionale cu legaturi covalente, realizandu-se astfel pelicule capabile s4 suporte garcini exterioare importante, indiferent de variatiile de temperatura si umiditate, ceea prezint& o importanta practicd deosebit’ pentru elementele de constructii. Prin aplicarea pe lemn a unei solutii de clei de cazein’, dup’ evaporarea si iunea partial a apei in lemn, are loc gelatinizarea datorit’ formarii cazeinatului ide calciu insolubil. in urma reactiei dintre uree si formaldehid’ se formeazi compusii de poli- @ondensare cu numeroase grupe marginale reactive. Prin intermediul int&ritorilor, ocesul de condensare se continua, obtinandu-se refele tridimensionale. La inceputul iic&rii peliculei de clei pe lemn are loc procesul obisnuit de eliminare a apei prin vaporare si difuziune in lemn, precum si absorbtia capilara a cleiului de catre peretii Seelulari, cea ce duce la dezvoltarea adeziunii specifice. Absorbfia risinii inceteazi o t& cu inceputul gelatiniz&rii. fn urma gelatiniz&rii, restul de apa este refinut anic de pelicula neelastic& si casant& de clei, avand rol de colid de protectie. Ancorarea risinii cleiului de lemn, respectiv dezvoltarea adeziunii specifice, pinde atat de viteza de difuziune a apei, cat si de viteza de gelatinizare. Daca viteza gelatinizare este mai redus4 decat viteza de difuziune, cleiul este rupt din imbinareProcesul de priz& se complic& prin folosirea diluantilor, mai ales in cazul in care diluantul este activ si deci ia parte la procesul de priz4, suferind transformari chimice, in cazul cleiurilor fenol-formaldehidice, care fac priza la rece, eliminarea apei din sistemul lemn-clei este si mai imperioasa. Intaritorul folosit, de regulé un acid puternic disociat, provoaca gelatinizarea solutiei de clei, fiind retinut impreund cu apa rezultat&% din reactie de ‘citre pelicula de clei. fn cazul cleiurilor rezorcino- formaldehidice, priza se realizeazi prin addugarea unui exces de formaldehida, cu ajutorul c&reia se desivarseste reactia de policondensare dup’ mecanismul general cu acizi si baze. In mod asem&n&tor decurge si priza la cald a cleiurilor melamino- formaldehidice. Gelatinizarea cleiurilor poliuretanice se produce prin amestecarea unei solutii de di- sau poliizocianat cu o solutie de polialcool, cand are loc o aditie urmati de o reactie de polimerizare in trepte. in mod asem&n&tor se produce si gelatinizarea cleiurilor epoxidice. in prima faz, prin amestecarea cu int&ritor, are loc o reactie exoterm& cu formare de punti, iar in a doua faz4, tot printr-o reactie puternic exoterma, se produce consolidarea si reorientarea puntilor formate i . In cazul peliculelor si pulberilor de clei, unde lipseste mediul de dispersie, procesul de gelatinizare poate avea loc: prin racirea sistemului lemn-clei; prin formarea de retele tridimensionale. in primul caz, in urma incalzirii i sub efectul presiunii, filmul sau pulberea de clei se inmoaie, umectand suprafata lemnului, iar in urma scdderii temperaturii se produce gelatinizarea-peliculei de clei, asigurand astfel imbinarea. In al doilea caz, prin incAlzire si sub presiune, filmul de clei, cu risina in faz de rezitol, umecteazA suprafata lemnului si intr in reactie cu grupele reactive ale acestuia, formand retele tridimensionale. Acest mecanism este specific peliculelor formaldehidice, precum si solutiilor de clei cu int&rire la cald. cazul folosirii cleiurilor de contact, utilizate mai ales pentru imbinarea lemnului cu alte materiale, solutia de clei, de obicei pe baza de latexuri naturale sau sintetice, se aplict pe ambele suprafete; dup’ evaporarea mediului de dispersie, cele doua suprafete se preseaz4, iar moleculele se intrepatrund formand legituri de tip Van der Waals care asigura rezistenta imediata a incleierii. Parametrii procesului de prizi a cleiurilor si factorii de influenfi. in urma studiilor efectuate a rezultat ci procesul de priz4 a cleiurilor depinde de o serie de factori obiectivi si intamplatori, dintre care cei mai importanfi sunt: — caracteristicile solutiilor de clei (natura, concentratia, viscozitatea, pH-ul, temperatura etc.); — caracteristicile materialului lemnos (specia, structura anatomicd, forma si aspectul suprafetei, umiditatea, temperatura etc.); — caracteristicile mediului ambiant (umiditatea relativa a aerului, temperatura, presiunea parfiala a vaporilor etc.). in functie de valorile absolute si relative ale factorilor mentionafi, se stabilesc parametrii regimului de aplicare, de presare si conditionare. Influenfa factorului ,,clei“ asupra procesului de priza. Factorul clei intervine in procesul de priz4 din momentul preparirii acestuia si pand la obfinerea rezistenfei finale. Astfel, folosirea unui clei fabricat in conditii necorespunzatoare sau depozitat in conditii de temperatura’ si umiditate necorespunzAtoare, poate duce la rebutarea intregii productii incleiate. De exemplu, cleiurile rezorcino-formaldehidice sunt foarte sensibileAPPRUBUI AREA 91 CALCULUL ELEMENIELUK VE CUNDLRUCH DIN LEMN et ih in general, bazele sau acizii puternici impiedici desfagurarea normali a ocesului de priz& si obtinerea unei rezistenfe mecanice corespunzatoare a peliculei, arece exercit{ o actiune nociva asupra materialului care urmeaza a fi incleiat. stfel, uneori intaritorul acid poate fi consumat in totalitatea lui in cursul prizei si, concentrarea locala a acestuia, in urma variafiilor mari de umiditate si tempera- ‘4, poate ajunge s% atace fibrele lemnului. Pentru remedierea acestui inconvenient = recomanda folosirea unor int&ritori neutri (rezorcin, melamin4 etc.), sau redu- *-cerea proportiei de int&ritor si majorarea duratei de presare etc. ap Durata de folosire a solutiei de clei precum si viscozitatea acesteia pot fi reglate ‘prin adaos de diluanti, care condifioneazi in mare misura dezvoltarea procesului de iz4, deoarece indeplinesc acelasi rol ca si nisipul la int&rirea betonului. Proportia acestora in clei este limitata, pe de o parte de considerente econo- “mice, iar pe de alta parte de considerente tehnice (rezistenta incleierii). Se considera 4 proportia unui diluant este economic’, dac& prin addugarea lui, costul solutiei de “lei se reduce cu 40-50%, far a influenta insd rezistenta incleierii. i Forte important pentru desfasurarea procesului de prizi este obfinerea unei ‘bolutii de clei omogene, care st permit realizarea unei pelicule continue i cat mai \fsubfiri, cu respectarea consumului minim necesar pe 1 m’. Realizarea unei pelicule “feat mai subfiri este recomandabila si pentru faptul c4 probabilitatea formarii micro- “éfisurilor, in urma contracfiei peliculelor, se reduce considerabil. e Experimental s-a stabilit cd rezistenta incleierii nu depinde de cantitatea de clei, __ daca solutia de clei este aplicati uniform pe suprafeje netede si daca presiunea exer- “Scitat& este suficient pentru realizarea unui contact intim intre suprafefele incleiate. # Influena factorului ,,lemn“ asupra procesului de prizd. in general, lemnul «\poate fi incleiat fard dificult4ti, cu oricare din tipurile de clei mentionate, dacd se iau - mAsurile necesare pentru pregitirea prealabili a suprafefelor si conditionarea lemnului “lao anumita umiditate, deoarece viteza de difuziune a solventului din solutia de clei 'depinde de umiditatea absoluta a lemnului. Folosirea unui lemn cu umiditate excesiva atrage dupa sine diluarea solutiei d “clei, precum gi scderea viscozitatii acesteia in limite necontrolate. in aceste conditii, “rezulta o incleiere saracd si o deformare a lemnului incleiat, iar durata de presare creste considerabil. z Fenomene asem&natoare se produc gi in cazul unei uscri neuniforme a supra- fetei lemnului sau a folosirii unui material lemnos deformat din cauza unei uscari : incomplete, neuniforme sau excesive. in scopul obfinerii unei incleieri rezistente, este necesar ca limita de umiditate pentru materialul lemnos folosit sa se stabileascd in functie de caracteristicile cleiului. T Ca regula general, pentru incleierea lemnului masiv se poate admite o umiditate ~ maxima de 20%. Pentru realizarea unei adeziuni corespunzatoare, este necesar ca solutia de clei folosit’ sd asigure umectarea suprafefei lemnului. Totodata, suprafetele care urmeazi sf fie incleiate trebuie s& fie proaspat si ingrijit prelucrate mecanic, « desprifuite si eventual degresate. Priza solutiilor de clei este conditionata si de specia si structura anatomica a lemnnlni. fn general. sneciile de risinoase. care. se utilizeaz’ frecvent nentru reali-in scopul folosirii specijlor lemnoase foarte dense (foioase tari), este necesara © sablare puternic& a suprafefelor, eventual o impregnare prealabil& a acestora cu solutie de clei cu adaos de 20% alcool metilic, iar presarea trebuie s& se faci cu mult mai energic. {in procesul de priz’ lemnul poate interveni si prin temperatura lui. De regula, lemnul are inainte de aplicarea solutiei de clei temperatura mediulu ambiant, adic&d 15...20°C. Uneori, este ins’ recomandabil ca lemnul s& fie preinc&lzit pani la o temperatura de 45°C. Influenfa factorului ,mediu ambiant“ asupra procesului de priza. in procesul de incleiere, ,,mediul ambiant“ intervine prin temperatura, umiditatea relativa a aerului, presiunea partial’ a vaporilor si viteza de circulafie a aerului. general, temperatura recomandata pentru incleierea lemnului este de = 20°C. Sub temperatura de 10°C, de regula, nu se poate realiza incleierea lemnului, deoarece cleiul ,,ingheaf&“in contact cu suprafata lemnoas’. Cleiurile sintetice cu int&ritori sunt sensibile, in general, la cresteri de tem- peratura peste anumite limite gi se pot intari inainte de vreme. Din acest motiv, durata de folosire, respectiv durata de depozitare a solutiilor de rasini sintetice este condi- fionat’ de variatiile de temperatura ale mediului ambiant. Pentru cleiurile sintetice pe baz& de fenol-formaldehid’ far intaritor, temperaturile mediului ambiant pnd la 100°C nu sunt critice. Temperatura de 70°C constituie pentru materialul lemnos un punct critic, deoarece duce la modificarea insusirilor sale elastice, fenomen care este accentuat in cazul unei umiditati relative a aerului mai ridicate. Influenfa umiditatii relative a aerului interior intervine at&t in cazul condifiilor de depozitare a cleiului, mai ales cand acesta se foloseste sub forma de pulberi, ct si in tot cursul desfigurarii procesului de incleiere, incepind cu pregitirea solutiei de clei, aplicarea acesteia si presarea pachetelor si terminnd cu conditionarea pieselor incleiate. Dup& terminarea procesului de incleiere, o atentie deosebit’ trebuie acordat4 condition&rii elementelor, pentru a aduce in echilibru umiditatea lemnului incleiat cu cea a mediului ambiant. Procedee si utilaje pentru pregitirea si aplicarea solufiilor de clei. Avand in vedere c& procedeele si utilajele pentru pregatirea solutiilor de clei sunt diferite de cele pentru aplicarea lor, acestea se vor prezenta in mod separat. Procedee si utilaje pentru pregatirea solutiei de clei. In general, procedeele si utilajele folosite pentru pregitirea solutiei de clei depind de natura si tipul cleiului. Pregitirea solutiilor de clei de origine natural& const din: imbibarea cleiului; dizolvarea in apa a principalului intiritor (de obicei oxidul de calciu); amestecarea componentilor; maturarea solutiei. imbibarea cleiurilor de glutin’, cazeina si albumin’ se realizeaz, de regula, in vase de lemn, zinc, duraluminiu, cupru cositorit sau ofel smalfuit. inainte de imbi- bare, cazeina sau albumina trebuie macinat pan’ la granulatia prescris& in refet’ si trecut& printr-o sit& de 1 400-1 500 ochiuri/em?. Stingerea si prepararea laptelui de var se fac in recipiente de ofel, iar ames- tecarea componentilor si pregitirea solufiei de clei se realizeaz4, de obicei, in malaxoare compuse dintr-o baie metalic&, prevazut& cu doi arbori cu palete, care se rotesc in sensuri si cu turatii diferite, cu manta de incalzire-racire si cu vana pentru+ = Maturarea solufiilor de clei se realizeaz4, de obicei, in butoaie de lemn sau in Sezervoare metalice smalfuite. ‘My, — Pregitirea solufiilor de cleiuri sintetice se face, de tegula, in malaxoare de dife- ‘pte capacitati, prevazute cu un agitator de diferite forme (planetar’, elice, turbin’ .), cu turatie de 40-60 rot/min, care s4 asigure o bun’ omogenizare gi o curdtire pid’. Atat cuvele ct si agitatoarele trebuie s& fie confectionate din ofel emailat, szistent la acizi. Solutiile de int&ritor se pregitesc in vase de ofel inoxidabil, sticl4, portelan etc., Se pot prevedea si cu un agitator cu elice pentru omogenizare. Procedee si utilaje pentru aplicarea solutiilor de clei. Procedeele si utilajele sau ozitivele folosite pentru aplicarea solutiilor de clei difer’ tn functie de forma si tipul or, marimea suprafefelor, felul operatiei, consistenta si natura solufiei de clei. f In general, aplicarea solutiei de clei se poate face prin urmatoarele dou’ gprocedee: manual sau mecanic. s+ Aplicarea manual se foloseste in cazul unor piese de dimensiuni si suprafete @eduse si se poate realiza fie cu ajutorul unor perii, pensule sau dispozitive cu role ig. 3.58), fie prin intermediul unor pulverizatoare cu duze concentrice (recomandate tru aplicarea cleiurilor sintetice compuse din doi componenti: risin4 gi Int&ritor). plica manuala a solutiilor de clei pe suprafete mari nu este economic’ gi nu i realizarea unei pelicule uniforme. motes eho d e Fie. 3.58. Utilaie ventru aplicarea manuali a solutiilor de clei:Aplicarea mecanica se‘realizeaz4, de obicei, prin intermediul unei masini de aplicat, care asigura dozarea unei cantitati bine stabilite si intr-o pelicula’ uniforma, indiferent de consistenfa solutiei de clei. Cel mai simplu gi eficace procedeu de aplicat se obtine prin folosirea masinilor cu cilindri, compuse din: cilindri de ungere, pre- vazufi cu manta cane- lata de cauciuc, cilin- dri de dozare, recipi- ente de solutie de clei si diferite mecanisme de reglare a distantei dintre cilindri, de avans, de antrenare, cuplate Fig. 3.59, Masina de aplicat clei cu cilindri: a cele ce Pomme L-recipient cu solutie de clei; Z-cilindri de dozare; 3ilindri de ungere. OPtire, montate pe un soclu rigid (fig. 3.59). Cilindrii de dozare se realizeazi, de obicei, din ofel cromat dur, avand suprafata neted&, cu diametru gi turatie mai reduse decAt ale cilindrilor de ungere. Recipientele au forma de cuvi, astfel realizate incat s asigure cufundarea unei treimi din diametrul cilindrilor de ungere. Dispozitive si utilaje de presare. Presarea pieselor incleiate se poate realiza mecanic, hidraulic si pneumatic, in functie de marimea pieselor, valoarea presiunii specifice si de tipul operatiei de incleiere. fn cazul folosirii utilajelor de presare acfionate mecanic, nu poate fi asigurat’ realizarea unei presiuni sigure si controlabile. Cel mai rispandit sistem de presare in industria lemnului este cel hidraulic, care permite realizarea unei game foarte Jargi de presiuni (de la 5 pan’ la 350 daN/cm’). Presarea pieselor incleiate se poate face la rece sau la cald. Cel mai frecvent se utilizeaz4 presarea la rece, deoarece reclama investifii reduse si permite folosirea unui material cu rugozitate si umiditate mai mare, in schimb necesit’ o durat4 de presare si de conditionare mai lung’, precum si un consum mai mare de clei. Presarea la cald reclama investitii de utilaj mai mari, umiditatea materialului mai redus& si condifii de executie mai ingrijite, ins’ permite realizarea unor incleieri mai rezistente, a unui consum mai redus de clei si o durat& de presare si conditionare mai scurta. Pentru realizarea elementelor de constructii (liniare sau curbe) se utilizeaz4, de regul&, presarea la rece, cu ajutorul unor dispozitive de tip presi cu surub (fig. 3.60). Defectele de incleiere si remedierea lor. Defectele incleierii se pot datora mai multor cauze, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele: pregatirea necores- punztoare a suprafefelor care urmeazA si fie incleiate; prepararea, depozitarea si aplicarea necorespunzatoare a cleiului; nerespectarea limitelor de umiditate de temperatura a aerului; nerespectarea conditiilor de presare si condifionare. Pregatirea necorespunzitoare a a suprafefelor conduce la neuniformitateaBOUECTAREA $1. CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 125 Fig. 3.60. Dispozitiv metalic pentru confectionarea grinzilor incleiate. in urma analizarii defectelor de incleiere a lemnului masiy, indiferent de tipul clei folosit, se constati, de regula, ori lipsa continuitatii peliculei de clei, ori zenta unei pelicule foarte groase. in primul caz, defectul se datoreazi unei cantit&ti mult prea reduse de clei, fie in cauza unei pregitiri necorespunzitoare, ceea ce face ca cleiul si fie stors din icula, fie din cauza folosirii unor solutii prea diluate. fn al doilea caz, defectul se datoreaz’ fie aplicdrii unei solutii mult prea iscoase, fie pregitirii necorespunz&toare a suprafefei lemnului sau datorit’ unor suri prea mari. Avand in vedere cele de mai sus, caracterizarea defectelor de incleiere se poate ice astfel: + ~ incleiere straci, prin lipsa totala sau partial a cleiului in pelicule (rosturi); — incleiere in pelicula cu grosime mare si neuniforma si cu o rezistenf scAzut& zistenta scizuta la actiunea apei poate fi un indiciu ca piesa nu a fost suficient fonditionata sau cA s-a utilizat fie un clei necorespunzator, fie o refet’ gresita); i — incleiere ,,inghetata“, cand peliculele de clei sunt continue si vizibile. Un alt defect important il constituie basicile de aer, care pot interveni mai ales cazul tehnologiei de incleiere la cald. Prin incalzirea pachetului de materiale in 4, la temperaturi peste 100°C, apa existent in solutie i in lamelele de lemn se ansforma in vapori, care urmeazi s& fie evacuafi pe la margini, dup’ reducerea iunii. In cazul incleierii la rece, formarea basicilor de aer se datoreazi fie distributiei egale a presiunii, fie lipsei de umectare de catre solutia de clei a suprafefei sau ezentei in materialul lemnos a pungilor de risin4, petelor de grisimi., murdariei etc. Pentru eliminarea tuturor acestor defecte, care pot afecta considerabil calitatea cleierii, ducdnd in general la reducerea rezisten{ei acesteia, se impune respectarea strictefe a tuturor condifiilor privind: pregitirea suprafefelor si confinutul de iditate a lamelelor: compozitia, modul de pregitire, depozitarea si aplicarea Fdeiului, precum si cele cu privire la presarea pachetelor si conditionarea elementelorPrevederi constructive privind realizarea imbindrilor la elemente incleiate, Elementele de constructii incleiate se realizeaz’ numai din lemn ecarisat (scanduri, dulapi, rigle etc.). Suprafefele de incleiere trebuie si fie netede si fri impurit’ti, Alegerea categoriei de cherestea pentru realizarea elementelor incleiate se face in functie de destinatia piesei, natura si marimea solicitarii, conform STAS 857-83 (tabelul 3.19). . Dispunerea materialului lemnos de diferite categorii de calitate (I, I, III) pe jndltimea sectiunii transversale se face in functie de destinatia elementelor incleiate si in raport cu natura si marimea solicit&rii (fig. 3.61). Tipurile de elemente incleiate din lemn folosite in constructiile moderne pot fi foarte variate (grinzi drepte sau curbe, arce, cadre, ferme etc.). Tabelul 3.19 Categoria pieselor de lemn utilizate la realizarea construcfiilor incleiate Categoria de calitate a Solicitarea si destinatia pieselor si clementelor incleiate pieselor de lemn Piese intinse la un efort unitar > 70% din rezistenja admisibila (de calcul), precum si in zonele intinse ale pieselor incovoiate pe oinalfime de cel putin 1/15 h a) Zonele periferice ale pieselor comprimate si ale celor incovo- iate, exceptand zona intins’. b) Piesele intinse, cu un efort unitar cel mult 70% din rezistenta admisibila (de calcul). Zona din treimea mijlocie a secfiunii transversale a pieselor ‘comprimate si incovoiate. imbinarea scAndurilor si dulapilor din piesele incleiate se poate face in trei moduri: cap la cap; pe suprafata tesiti, cu inclinare de 1/10-1/20; in form’ de dinti (fig. 3.62). Ny Mt ts 1 (es tantJU nn yt CRO DI UR Ub CUNO UU pA UE Dy ser imbinarile cap la cap se folosesc la elementele comprimate si la elementele incovo- ite, drepte sau curbe, in zona comprimata, precum si in zona centrala slab solicitat’. Imbinarile pe suprafetele tesite si in dinti-pana se folosesc la elementele intinse ‘n zonele intinse, puternic solicitate, ale elementelor supuse la incovoiere, incovo- ecu compresiune sau la flambaj. imbinirile executate pe suprafetele tesite permit realizarea pieselor intinse cu efort capabil apropiat de cel al lemnului plin, in cazul in care lungimea suprafetei psite este de cel pufin 10 ori grosimea scandurii a; imbinarile cap la cap se comport’ la solicitarile de compresiune; imbinirile in forma de dinti se preteaz4 la execu- a elementelor intinse. Cercetirile experimentale efectuate pe un numar mai mare de grinzi incleiate 8, 11 si 17 randuri de scAnduri), supuse la incovoiere, la care imbinarea scandu- gp ee Fig. 3.62, imbinarea pieselor din cherestea in elemente si structuri incleiate: a-imbinare cap la cap; b-imbinare pe suprafefele tesite; cimbinari in forma de dinti. Iritor din zona intinsd s-a facut in forma de dinfi-pand si dupa suprafefe tesite128 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN nu prezint& diferente prea mari; imbinarea in form de dinfi prezint§ ins& avantajul unei lungimi de imbinare mai reduse si al unei sigurante mai mari. Rezistenjele medi obfinute pe tipurile de grinzi incercate pentru cele dous tipuri de imbinari variazy intre 84 si‘97% din valoarea rezistentelor obfinute pe epruvetele de control, Totodat&, s-a constatat cd in cazul imbinarilor pe suprafetele tesite cu inclinare de 1:20, se poate ajunge la 95% din rezistenta objinut& pe epruvete de control. Intr-o singura secfiune transversal& a elementului incleiat, numarul scandurilor (dulapilor) intrerupte nu trebuie si depaseasci 1/4 din numirul total (fig. 3.63), Lungimea minima a scndurilor, dulapilor $i riglelor care se utilizeaz& la confec- ionarea elementelor incleiate trebuie s& fie de 2,5 m, iar grosimea de maximum 50 mm, in cazul arcelor, grosimea scAndurilor nu trebuie s& fie > 1/300 din raza de curburd. 5 Fig. 3.63. Normele privind imbinarea scAndurilor pe inaltimea sectiunii transversale si in lungul elementelr incovoiate: a-la grinzi; b-la arce. in general, imbinarea pe suprafete tesite se utilizeaz’ pentru realizarea elemen- telor intinse sau in zonele intinse ale elementelor incovoiate si, respectiv, compri- mate-incovoiate pe o inaltime de 0,10-0,15 din inaltimea sectiunii transversale si trebuie s4 cuprind& cel pufin doua randuri de scinduri sau dulapi (v. fig. 3.63, a). in cazul elementelor curbe ale arcelor, se recomanda ca imbinarea scandurilor in lungul elementului si se realizeze in forma de dinji-pand sau pe suprafefe tesite pe 0 adancime de cel putin 0,1 hin ambele zone marginale, iar restul imbinarilor, cap la cap (¥. fig. 3.63, b). La grinzi, tesirea se face cu o panta a/I= 1/10, iar la arce cu panta a/I=1/6, a fiind grosimea scAndurii, iar /~lungimea tesir Distanfa dintre imbinarile cap la cap invecinate trebuie s& fie de cel putin 20 grosimi de scndur& (20a). iar dintre axele imbindrilor tesite. de minimum 10 arncimi{OIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN Latimea elementelor de lemn incleiate care se intretaie sub un unghi « = 90° nu buie si fie > 8 cm, cand se foloseste clei de cazeina, sau 10 cm, cAnd se utilizeaz& lei de fenol sau rezorcind-formaldehid’. fn cazul unghiurilor a < 45°, litimea entelor incleiate poate fi de 12 sau de 15 cm, dup’ natura cleiului utilizat (de ind sau pe baz& de formaldehida). Calculul elementelor incleiate la care innadirea scAndurilor se realizeazi pe prafete tesite, se face prin corectarea rezistentelor admisibile (de calcul) cu ficientii de corectie: k = 0,9 - pentru panta a// > 1/10 si k = 0,8, pentru panta p/l< 1/10. Particularitatile de executie a elementelor incleiate constau in aceea c& izarea lor se face, de regula, in fabrici sau in ateliere specializate, inzestrate cu enajari speciale pentru uscare si conditionarea lemnului si cu utilajele necesare tru prelucrarea lemnului, pregatirea solufiilor de clei si executarea lucirilor de icleiere, bazate pe o tehnologie de fabricatie avansat’. Pentru ca lucrarile de incleiere s& poatd fi realizate in condifii optime, tempera- ‘a aerului din sectiile de incleiere si de conditionare trebuie s& fie ct mai constanta de minimum 15 °C, iar umiditatea aerului si fie cat mai apropiat’ de umiditatea mnului incleiat si de cea a mediului de exploatare a constructiei care urmeaza a fi ‘ealizatA din elementele respective. & Lemnul folosit pentru realizarea elementelor de rezistenta incleiate trebuie si “fic de esen{& rasinoas&, avand o umiditate de cel mult 18%. Speciile foioase se admit “numai in cazul in care au fost luate masurile de protectie impotriva putrezi: gim special de incleiere. s Cheresteaua folosita sub forma de scnduri sau dulapi nu trebuie si depageascd ‘osimea maxim’ admis (de 5 cm, in cazul elementelor drepte si 1/300 din raza de gurburd, in cazul elementelor curbe). a In vederea reducerii tensiunilor interioare in rostul incleiat, indeosebi ale celor sseare actioneaz4 normal pe rost (fig. 3.64, a), datorit’ deformatiilor de contragere, _gasezarea scAndurilor, dulapilor, in timpul efectuarii operatiilor de incleiere, trebuie ‘-ficut’ astfel incat inelele anuale si fie orientate in acelasi sens (fig. 3.64, b). +90 ° r i ‘ aS LEAS » cvIn cazul elementelor incleiate (grinzi, arce) cu litimea sectiunii transversale mai mare de 14 cm, in vederea reducerii tensiunilor interioare suplimentare in rosturile incleiate, se recomanda ca alaturarea acestora s4 se realizeze prin fesere in latime si in inaltimea sc4ndurilor cu latime redusa (fig. 3.65). Suprafetele incle- iate trebuie date la rin- dea si curatate de praf, pete de ulei, lac etc., cu cel mult 12 h inainte de incleiere. Dup& 5-10 min de la aplicarea cleiului pe suprafefele pieselor, se trece la asamblarea si presarea elementelor incleiate. Timpul de la inceputul asamblarii si pnd la terminarea ope- Tafiilor de introducere in pres& trebuie s& fie de cel putin 5 min si maximum de 20 min. Presarea pieselor poate fi realizatd, de la caz la caz, in prese spe- ciale (pneumatice sau Fig. 3.65. Modul de fesere in litime gi pe indltime a pieselor in cazul -hidraulice), cu prese ‘elementelor incleiate cu latimea sectiunii transversale > 14 cm. manuale (sub forma de jug), sau prin cuie de montaj dispuse la anumite distante intre ele. Presiunea aplicata trebuie s4 asigure un contact cAt mai perfect intre piesele incleiate, pe toat’ latimea si lungimea lor. Stabilirea presiunii optime necesare se face tinand seama de in<imea sectiunii, de grosimea scAndurilor, de calitatea de prelucrare a fetelor etc. Pentru cazurile de incleiere obisnuit&, realizate in condifii obisnuite, trebuie s& fie asigurat’ o presiune de = 5-7 daN/cm’. Durata minim de presare depinde de tipul cleiului, de temperatura incdperii si tipul (forma) elementului. in cazul grinzilor drepte, aceast4 durat& variazi intre 6 si 10 h, iar in cazul elementelor curbe (cadre, arce etc.), intre 16 si 24 h. Conditionarea, prelucrarea sau transportul elementelor incleiate se face de asemenea dup un anumit interval de timp (20-60 h) si depinde de aceiasi factori. Un caz particular al imbinirilor incleiate in noduri (cazul fermelor) il constituie imbinarile cu gaibe metalice, care in ultimul timp au c&p&tat o raspAndire destul de mare in realizarea constructiilor de lemn executate in fabrica (fig. 3.66). Prin saibd se intelege o plicufd (sau manson) cu o gaur& pentru bulon, dispusi, de regula, central, incleiat& de elementele de lemn sau placaj cu ajutorul unui adeziv rezistent la ap’ (de obicei pe baz de epoxid). Efortul intr-o asemenea imbinare se transmite de la o piesa Ja alta prin inter-Fig. 3.66. imbinari cu gaibe metalice incleiate: ome a aR eg a a ggg a-imbinare de prelungire; b-imbinare de nod; L-eclise; 2-suruburi de lemn; 3-saibe (plicute). Pelicula de clei de sub saiba lucreaza la forfecare si parfial la intindere normal “pe rost (smulgere), motiv pentru care saibele se previd la capete cu guruburi de “strangere (presare) Calculul imbinarilor cu saibe incleiate se face din conditia de forfecare a “rostului incleiat. —Suprafaja necesar& pentru saiba metalic& se determin& din conditia ca: Arg 2 N/4,(R?), fn care: 1,(Rf) este rezistenta admisibilé (medie de calcul) la forfecare a lemnului si a se determind tinand seama de unghiul pe care-l face directia forfei3.5.7. PIESE $1 ELEMENTE METALICE DE {MBINARE UTILIZATE iN CONSTRUCTIILE DE LEMN Date de bazi. In constructiile de lemn moderne, piesele metalice pot servi atat pentru realizarea unor elemente intinse ale formelor arcelor etc. (montanti, diagonale, tapi inferioare si tiranti), ct si pentru asamblarea pieselor de lemn intre ele (suruburi, cuie etc.). Piesele metalice se utilizeaz4 in constructiile de lemn, de asemenea $i la imbinarea elementelor intinse, la asamblarea barelor cu sectiune compusi, precum gi la realizarea imbinarilor in noduri sau ca piese de sustinere, O parte dintre aceste elemente sau piese au un rol de rezistent4 si deci dimensiunile lor rezulta din calcul, altele ins& au rol constructiv ( de siguranta), astfel c& dimensiunile lor se stabilesc pe baza respect&rii unor cerinte de ordin constructiv, reglementate prin STAS 856-71. Date constructive si elemente de calcul. Piesele metalice utilizate in construcfiile de lemn pot s4 apar4 sub form’ de platbande, tiranti, zbanturi, buloane, cuie, suruburi etc., care servesc atat pentru realizarea elementelor intinse a fermelor, arcelor etc., montanti, talpi inferioare, tiranti, ct si pentru asamblarea pieselor din lemn intre ele. contropiuliti Fig. 3.67. Tiranti de ofel rotund cu manson special de strangere. In ceea ce priveste utilizarea pieselor metalice in constructiile de lemn, 0 atentie deosebitA trebuie acordat& realiz&rii tirantilor si t&lpilor inferioare ale arcelor si fermelor din lemn, precum si buloanelor de ancoraj sau dispozitivelor de sustinere solicitate puternic Ia intindere. fntinderea tirantilor se realizeazi prin strangerea piulifelor prevazute, de obicei. la ambele canete (fig. 3.67). Cand ins& cavetele tirantilor nu sunt accesibile introducerea unui manson de strns cu filet stanga-dreapta, confectionat din douad ite — una cu filet stnga si alta cu filet dreapta - sudate intre ele cu doua platbande ise) de ofel (fig. 3.67, detaliul b). Pentru inliturarea pericolului de degurubare a piulitelor de la extremitatile burilor (buloanelor) si tiranfilor se prevad, de obicei, contrapiulife. Sudarea sau starea filetului nu este indicatd, deoarece prin aceasta strangerea sau desfacerea ‘@iterioara a piulitelor devine imposibila. fn vederea reducerii consumului de metal, in special la tirangi lungi si cu metrul > 20 mm, se recomanda ca porfiunea filetat& s& fie ingrosata prin forjare, tfel incat sectiunea net& din portiunea filetat s4 devind aproximativ egali cu cea a antului. Pentru a m§ri suprafata de strivire dintre piulit& si lemn, la capetele tirantilor buloanelor se asaz4 c4te o saib&. Suprafata saibei se stabileste astfel incdt o entuali suprasolicitare a tijei bulonului sau a tirantului si duc& la atingerea istentei de strivire a lemnului si nu a rezistentei de curgere in ofel, deoarece in caz pericolul nu poate fi prea mare. Dimensiunile minime ale pieselor metalice utilizate in constructiile de lemn se abilesc luand in consideratie si actiunea corosiva pe care o au in timp agentii atmos- rici asupra ofelului. Din acest motiv, se impune ca diametrul minim al pieselor tunde si fie de 12 mm, iar in cazul pieselor confectionate din ofel lat, grosimea inima s& fie de 6 mm. In cazul in care pentru transmiterea efortului de intindere se utilizeaz& doi sau nai multi tiranti, trebuie s& se tind seama de posibilitatea suprasolicitarii unuia dintre anfi, prin introducerea in calcul a coeficientului de corectie k,. Pentru cazurile ecvente, cAnd tirantii se execut& din 2 sau 3 bucifi, k, = 0,8. Calculul tirangilor si suruburilor (buloanelor) se face la efortul de intindere N; pu relafia: ES 6=N,/A, Sku (Ri); (3.56) i care: A, este sectiunea net& a tirantului sau a surubului (in zona filetata); } k, - coeficientul de distributie a efortului de intindere intre tiranti; ; , = 1,0 in cazul tirantilor executafi dintr-o singura bara; : k, = 0,8 in cazul tirantilor din dou’ sau mai multe bare; 6,,(R,) — rezistenta admisibila la intindere pentru tiranti si suruburi de ofel (STAS 763-71) sau de calcul (R, = 6,)- Scoabele din ofel rotund (sau patrat) de 10-18 mm se utilizeaz& in constructiile le lemn pentru imbinarea pieselor de lemn, in special la constructii cu caracter rovizoriu, realizate din lemn rotund (fig. 3.68). Utilizarea scoabelor ca mijloc de binare nu este indicat& in cazul elementelor de constructii executate din scnduri u din dulapi, deoarece in mod obisnuit ele se introduc in piesele de imbinat prinFig. 3.68. imbinari cu scoabe. Date constructive: a~caracteristici geometrice; b—reguli de dispunere in imbinare. Efortul admisibil (de calcul) al unei scoabe, in cazul introducerii prin batere, c4nd lungimea de incastrare a = 6-7 d,, poate fi considerat egal cu efortul admisibil (de calcul) al unui bulon sau dorn de ofel cu acelasi diametru. Pentru realizarea imbinirilor, in constructiile de lemn se mai utilizeaza si juguri metalice, indeosebi la executarea imbin&rilor in noduri (fig. 3.69). Forma jugurilor este determinat, in general, de natura imbin&rii. In mod obisnuit, jugurile au rol de transmitere a eforturilor in imbin&ri (fig. 3.69, a), sau de sustinere (fig. 3.69, b). Fig. 3.69. Juguri si zbanturi din ofel. in cazul jugurilor de sustinere executate din ofel rotund, se impune utilizarea unor gaibe de ofel lat sau cornier (v. fig. 3.69, b), pentru marirea ariei de strivire. Calculul jugurilor curbe se face considerandu-se eforturile de strivire o,, uniform distribuite pe suprafata diametrala (2N = 2r- I, 0,,). fn cazul constructiilor moderne din lemn realizate din bare drepte, in vederea simplificarii montajului $i reducerii inaltimii constructiei, imbinarea barelor in noduri se execut&, de asemenea, utilizind piese metalice de diferite forme si tipuri (fig. 3.70OIECTAREA $1 C. 2ULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 139 Fig. 3.70, Diferite tipuri de piese metalice sp, Fig. 3.71. imbinarea grinzilor cu ajutorul pieselor metalice speciale. 3.6. COMPORTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECTIUNE COMPUSA 3.6.1. DATE GENERALE Din cauza sortimentului lemnos limitat, deseori in execufia construct jemn se ajunge la necesitatea realizirii barelor cu sectiune compusa, alcituite din loud sau mai multe elemente (scanduri, dulapi, rigle, grinzi) suprapuse si solidarizate Intre ele prin diferite procedee de imbinare. in constructiile de lemn se realizeazi in mod frecvent elemente cu sectiune mpusa, solicitate: la incovoiere (grinzi solidarizate, cu pene etc.); la compresiune {(talpile si diagonalele fermelor); la compresiune cu incovoiere (stalpi, arce, cadre, a Baten mn devet ata136 CONSTRUCTII MODERNE DIN LE! Din cauza neajunsului comun tuturor elementelor de imbinare folosite pent solidarizare (cu exceptia cleiului), si anume acela de a se deforma (ceda) in timp sul actiunea solicitarii la care sunt supuse, barele cu sectiune compusi se caracterize: in general printr-o rigiditate mai redus’. Cedarea legiturilor conduce, de obicei, lg inrut&tirea comportirii unei bare cu secfiune compus’ in comparatie cu o bara cy sectiune simpla. baza celor aratate mai sus, la calculul barelor cu sectiune compusé din lemg | trebuie si se fin’ seama de reducerea rigidit%fii in urma cedarii leg’turilor, constituind astfel o particularitate specific a acestora. ; Stabilirea metodei practice de calcul pentru barele cu sectiune compusa se poate face analizind particularititile si modul de comportare a barelor cu sectiune compusi, solidarizate prin intermediul unor legaturi perfect rigide R, flexibile Fsi fara legaturi O, avand aceeasi deschidere, sectiune transversal si inc4rcare (fig. 3.72). Pp vod } f 44 tow 7 per pe er Fb! Fig. 3.72, Bare cu sectiune compusé solidarizate cu legituri rigide R, flexibile F si fard legaturi O. La bara R, eforturile de alunecare din incovoiere sunt preluate in intregime de rostul incleiat. fmbinarile incleiate fiind rigide, bara se comport ca o bard cu o sectiune simpla (monolit’), avand un moment de inertie Ip, un modul de rezistenfi We si o Sigeat’ fy (determinate in mod obisnuit). La bara O, la care legiturile lipsesc cu desivargire, momentul de inerfie 1p al barei este egal, in acest caz, cu suma momentelor de inertie ale elementelor com- ponente J, (Ig = XJ, = 2), respectiv modulul de rezistenti al barei Wo = £ W;= 2. Sageata fy a barei se determina, in mod obisnuit, pentru un moment de inertie [y= 21, - Efortul de alunecare din rost este egal cu zero (Ty = 0), neexistand leg&turi. in cazul barei F, efortul de alunecare este preluat de legiturile flexibile (tije cilindrice, pene etc.), care cedeaz in timp sub actiunea incirc&rilor. Dup% modul de comportare, bara Fse situeazi intre bara R si O. Sageata barei Fva fi, de regula, maiAstfel, momentul de inertie I-si modulul de rezistenta W,-vor fi mai mici decat ‘gi respectiv Wp, dar mai mari decat Ip si Wo: Tg>Ip > yy Wa> Wr > Wo Efortul de alunecare intr-o bar4 cu legituri flexibile se reduce, in general, la Jculul unei bare cu sectiune simpl4 sau cu legituri rigide, prin introducerea in calcul parimilor Ig, Weatcs Teale (moment de inerfie de calcul, modul de rezistenti de 1 si efort de alunecare de calcul), care se determina cu relafiile: Teste = Tp = Kilgs (3.57) r Weac= Wr= kyWrs (3.58) i Teate = Tr= k,Tp, (3.59) care: k;, k, si k, sunt coeficienti de echivalent&, avand valori cuprinse intre 1 si LI/Ip pentru k;,, intre 1 $i W,/We pentru k,, si intre 1 si 0 pentru k, (tabelul 3.20) Tabelul 3.20 Coeficientii de corectie ky si kj Valorile lui ky $i kj Nr. elementelor pentru deschideri in m ‘componente 7 a 7 7 Tipul legiturii Coeficientul )) Legaturi de toate tipurile cu -, excepfia celor de la punctul b 0,70 | 0,85 | 0,90 | 0,90} 0,60 | 0,80 | 0,85 | 0,90} 0,45 | 0,65 | 0,75 | 0,80} 0,25 | 0,50 | 0,60 | 0,70} 0,55 | 0,75 | 0,85 | 0,90) 0,40 | 0,70 | 0,80 | 0,85 tb) Tije de toate tipurile in cazul barelor cu sectiune compusa, cu legaturi flexibile, solicitate la eovoiere (fig. 3.72, a), sigeata fse determina pentru momentul de inertie de calcul r= kj[p) sau cu relagia: = f(1/k;), (3.60) care fp este sigeata calculat pentru o sectiune plin& (rigid’).de asemenea la calculul unor-bare cu sectiune simpla, cu deosebire ca in acest caz se introduce, in locul coeficientului de subfirime obisnuit, un coeficient de subfirime echivalent Af, care se determiné cu relatia: f f £ he= = = POTirIA VinkiIA iglk; in care pt este un coeficient de sporire a gradului de subtirime a barei cu sectiune compusa. in cazul barelor cu legaturi flexibile, coeficientul j1 este intotdeauna supra- unitar, spre deosebire de cazul barelor cu legituri rigide (incleiate), undé coeficientii &; si p devin egali cu unitatea, ceea ce conduce la concluzia c& in cazul barelor incleiate Ap = Ap. in baza celor aratate mai sus, calculul barelor cu sectiune compusi se reduce, in toate cazurile, la determinarea valorilor de calcul pentru momentul de inertie Ip, modulul de rezistenti Wp, coeficientul de subtirime Xp etc. AR te HAR, (3.61) 3.6.2, GRINZI CU SECTIUNE COMPUSA SOLICITATE LA INCOVOIERE Grinzile cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere, se pot realiza sub form4 de grinzi din doua sau mai multe elemente suprapuse solidarizate intre ele cu pene prismatice, pene lamelare (plicute) sau cu cloturi, cand intre elemente se las’ un interspatiu So. Calculul grinzilor cu sectiune compusi, solicitate la incovoiere, const, ca si in cazul grinzilor obisnuite, in verificarea efortului unitar normal sau determinarea modulului de rezistenté necesar Wye, $i in verificarea rigiditatii (sigetii) grinzii cu legaturi flexibile f, Se impune de asemenea determinarea numirului de legaturi uniform distribuite pe lungimea grinzii, necesare pentru preluarea efortului de lunecare T;. Calculul de rezistenf& al grinzilor cu sectiune compusa solicitate la incovoiere se face cu formula: 0= M/W; =M/k,W, <0,(Rj), (3.62) in care: Wy este. modulul de rezistenti echivalent al sectiunii care se obfine prin corectarea modulului de rezistenfa al intregii sectiuni W, cu un coeficient de echivalenta k,; ky, ~ coeficientul de reducere care fine seama de deformabilitatea imbinarilor si care se ia: k,, = 0,9 sau 0,8 pentru grinzi compuse din doua, respectiv din trei elemente imbinate cu pene prismatice sau pene inelare elastice. Verificarea rigidititii (sigetii) grinzilor cu sectiune compus’, cu legaturi, flexibile (care cedeaz&), se face prin introducerea momentului de inertie echivalent Ix ce se obtine prin reducerea momentului de inertie brut al intreoii sectinni cu!PROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 139 Valoarea coeficientilor de echivalenta k, si k; este dat& in tabelul 3.20, pentru grinzile cu sectiuni compuse din elemente identice si solidarizate cu diferite tipuri de Aturi. Grinzile cu sectiune compus solidarizate cu leg&turi flexibile se realizeaza, de gula, cu o contrasageati. Stabilirea contrasagetii grinzilor cu sectiune compusa f, se face astfel incAt axa grinzii sub actiunea inc4rcdrilor normale sau de calcul s& devina prizontala. Relafia contras&getii este: £,=18n, !2hp, (3.63) n care: J este deschiderea, in cm; n, — numérul rosturilor de alunecare; hg — distanta dintre axa elementelor marginale care compun sectiunea transversala, in cm; & — deformatia de calcul a legaturilor din rostul grinzii, si se ia: & = 0,2 cm pentru tijele de toate categoriile; 8 = 0,3 cm pentru penele de toate tipurile. Determinarea numa- Jui de legSturi uniform distribuite pe lungimea grinzii feu sectiune compusi se face Hinand seama de gradul de dare a legaturilor de solida- izare. Din cauza cedarii ele- ntelor de imbinare, diagrama forturilor in legaturi (in Hungul grinzii) nu urmareste diagrama forfelor tdietoare. ‘orma diagramei reale poate > fib forma une! coninusoie {Sa ye 3.73). PRSLIILA | La calculul numarului Coen Ide legituri trebuie si fie i Meplinite urmitoarele condifi = numarul legiturilor ispuse uniform pe 1/2 trebuie Fig. 3.73. Diagrama de calcul AFGC a eforturilor de lunecare fie suficient pentru pre- _ Pentrugrinai cu secjiune compust solidarizate cu legituri Muarea rezultantei efortului de flexibile. flunecare corespunzator: 12 12 (j= |p pee b= Se [re = MS. (3.64) o Ty Ty, 70 Ty — legaturile montate in porfiunea din apropierea reazemelor grinzii nu trebuiePentru indeplinirea primei conditii, este necesar ca: Meg 212)! Tig (3.65) unde Tig este efortul admisibil sau de calcul al unei legaturi. in cazul acesta, legaturile de la reazem sunt supraincarcate, deoarece ordonata AD (diagrama ADEC) reprezint’ numai jumatate din ordonata AB (diagrama triunghiular’ ABO), care corespund grinzilor cu legaturi rigide. in realitate, supraincarcarea nu va fi de 100%, deoarece prin cedarea legaturilor distributia eforturilor, pe lungimea grinzii, urmareste cosinusoida AFC, a c&rei ordonata AF> AD, dar AF< AB. fn concluzie, pentru satisfacerea celei de a doua conditii impuse, numarul legaturilor efectiv montate pe jumatate din lungimea grinzii trebuie si se determine luand in consideratie aria dreptunghiului AFGC. Avand in vedere c& aria dreptunghiului AFGC (AF. 1/2) este aproximativ de 1,5 ori mai mare decat aria cosinusoidei (AF- I/m = AF- I/3), numarul legaturilor care trebuie s& fie dispuse uniform pe jumitate din deschiderea grinzii se determin cu relatia: 215 MSc Hn) (3.66) TyTieg Treg Dleg 3.6.3. ELEMENTE CU SECTIUNE COMPUSA SOLICITATE LA COMPRESIUNE AXIALA. Dup& modelul de alcatuire, elementele cu sectiune compusa intalnite in practicd se pot imparfi in urmatoarele 5 categorii: — elemente pachet (fig. 3.74, a), la care toate elementele sunt actionate la extremitati; — elemente cu eclise lungi (fig. 3.74, b; c), la care numai elementele principale sunt legate de structura de rezistenta, fiind actionate la extremitati; ~ elemente cu fururi scurte (fig. 3.74, d), la care elementele principale sunt asezate la oarecare distan{ unele fat de altele si asamblate intre ele cu fururi scurte si izolate; = elemente cu zabrele (fig. 3.74, e); — elemente cu inima plina (fig. 3.74, f), la care elementele principale sunt asamblate intre ele prin intermediul unui perete format din doua straturi de scanduri batute in cuie. Calculul elementelor cu sectiune compusi solicitate la compresiune cu flambaj se face atat dupa axa materialé x-x, cat si dupa axa y-y si const in determinareajNe tthe 5 Fig. 3.74. Tipuri de elemente (bare) cu secfiune compusé solicitate la compresiune cu flambaj: a~ bare pachet; b— bare cu eclise continue; c— bare cu fururi continue; d— bare cu fururi scurte; e~ bare cu zibrele; f— bare cu inima plina. Verificarea barelor cu sectiune compus in raport cu axa x-x, normalai pe osturi, se face cu relatia: 5=N,/AQ, SGxe(Re), (3.67) in care: @, este coeficientul de flambaj al barei; se calculeaza in functie de coeficientul de zveltete A, (calculat in raport cu axa x-x pentru intreaga sectiune);142 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Determinarea coeficientului de zveltete in raport cu axa material’ x-x a elementului, pentru toate cazurile de elemente cu sectiune compus4 prezentate (fig. 3.74), se face ca pentru o bard cu secfiune simpl’, cu mentiunea cd in cazul d se iau in consideratie numai elementele continue (active), iar in cazurile b si c, pentru un moment de inertie echivalent, care se determina cu relatia: T=1,+0,5I, (3.68) in care: J, este momentul de inertie al elementelor principale (continue); J, - momentul de inerfie al elementelor secundare (fururi lungi sau eclise). Pentru calculul coeficientului de zveltete 4,, aria sectiunii transversale se ia egal cu intreaga arie a sectiunii pentru cazul a, iar pentru cazurile b, c, si d, numai aria seciunilor brute ale elementelor principale. Verificarea barelor cu sectiune compus4 in raport cu axa y-y, paraleld cu rosturile, se face finand seama de deformatia elementelor, precum si de posibilitatea de flambaj a elementelor componente intre legaturi. Verificarea eforturilor unitare normale se face cu relatia: O=N,/A@y $6,¢(Re)s (3.69) in care: g, este coeficientul de flambaj care se determin’ in functie de coeficientul de zveltefe echivalent (ideal) 4; Calculul coeficientului de zveltefe echivalent A,; se face astfel: aymy(iry) +, (3:70) unde: A, este coeficientul de zveltefe al intregului element in raport cu axa y-y; A, - coeficientul de zveltete al unei singure piese in raport cu axa proprie 1-1, calculat pentru o lungime de flambaj /,; - 4. - coeficientul de majorare a zveltetii barei cu sectiune compusa, datorit& cedarii legaturilor. Determinarea coeficientului de zveltefe Ay pentru cazurile a, b si c se face tinand seama de toate piesele continue prinse sau neprinse la extremitdti (elementul considerandu-se cu sectiune simpl4), iar pentru cazul d se iau in consideratie numai piesele continue prinse la capete. In cazul in care h, $ 7a, iar A = 0 (a este grosimea unei singure piese din pachet), coeficientul de zveltefe A,; se determina cu relatia:FROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 143 Coeficientul de majorare a subfirimii p se determin’ astfel: 1+k, (3.72) 1 Dlg nde: 6, f sunt dimensiunile sectiunii transversale a elementului, paralel cu rosturile si perpendicular pe rosturi, in cm; n, — numirul rosturilor paralele cu axa y-y, in care se produce lunecarea reciproca a pieselor componente ale elementului; J; = lungimea de flambaj a elementului, in m; Nygg ~ numirul efectiv de sectiuni de forfecare a legiturilor (buloane, cuie etc.), distribuite pe 1 m lungime a elementului in fiecare rost; k, - coeficient de cedare a imbin&rii, dat in tabelul 3.21. Tabelul 3.21 Coeficientul de cedare a imbinarilor k, Coeficientul k, penta: Nr, Felul legiturilor > une crt Compresiune Compresiune Cuie 1/10 d? WS d* Dornuri si suruburi de ofel 13d? M5 d Dornuri de lemn si stejar 1/1,5 d? id PObservatie: d— diametrul tijei, in cm. fn cazul in care solidaritatea elementelor se realizeaz& prin cuie, se va urmari incastrarea capitului cujului in ultima piesa si fie > 4d); in caz contrar, se neglijeazi beontributia acestora (in rostul respectiv) pentru determinarea lui p. Valoarea coeficientului k, pentru tije cilindrice din ofel (suruburi, dornuri etc.) be determina in functie de grosimea celui mai subtire element din imbinare a. Elementele de imbinare din fiecare rost trebuie distribuite uniform. fn cazul Felementelor drepte, se admite ca in zonele marginale (1/4 din lungime), sa se dispuna ‘umai jumatate din numSrul legaturilor utilizate in zona centrala. La elementele cu zabrele sau cu inima plina din scdnduri incrucisate (fig. 3.72, e, f), determinarea coeficientului de zveltete echivalent in raport cu axa y-y se face cu relatia (3.70). In cazul elementelor cu zibrele comprimate centric, coeficientul de zveltete al unei ramuri A, nu trebuie si depaseasc4 valoarea coeficienului de zveltete Ay; al barei Pin ansamblu. Numiarul sectiunilor de forfecare ale elementelor de imbinare se afli prin insumarea numiarului efectiv de sectiuni de forfecare in fiecare rost — intre inima (zabrea) si talpa. Dante al ta hktate Go wet144 OND I RUU PL MUUERINE OLN LEMN in acest caz, expresia coeficientului de zveltefe echivalent devine: y= Bry, (3.73) unde A, este coeficientul de zveltete determinat pentru momentul de inertie si aria intregii sectiuni a barei. 3.6.4. ELEMENTE CU SECJIUNE COMPUSA SOLICITATE LA COMPRESIUNE $I {NCOVOIERE Calculul elementelor cu sectiune compusa comprimate si incovoiate const in verificarea conditiei de rezistenf4, a conditiei de stabilitate a unui element izolat sila lunecare (fig. 3.72, a). Verificarea conditiei de rezistent& in planul de actiune a momentului incovoietor se face cu relatia: G=N/A, +Mg/kyWo€ S Gse(Re)s (3.74) in care: ky este coeficientul de echivalent’, care tine seama de reducerea modului de rezisten{4 datorita cedarii imbinarilor si se poate lua: = 0,9 pentru barele cu un rost; k, = 0,8 pentru bare cu doua sau mai multe rosturi; = coeficient care se determina cu relatia (3.25), tinand seama de coeficientul de subfirime Ay, care se determina cu relatia (3.73). Verificarea conditiei de stabilitate (Ia flambaj) pentru elementul marginal (izolat) se face cu relatia: O=N,/ Ap+MIEW, $0,55¢(Re)s (3.75) in care: Ap; W, sunt aria si modulul de rezistenta al secfiunii brute; 1 - coeficientul de flambaj determinat pentru coeficientul de subti- rime al unui element izolat (marginal), avand lungimea de flambaj egal cu distanta dintre dou’ elemente de imbinare invecinate. Verificarea la lunecare consta in determinarea numarului de legaturi necesare pentru preluarea lunecarilor intr-un rost, utilizind relatia: : (3.76) in care Tig este efortul admisibil (de calcul) al unei legaturi. 3.7. COMPORTAREA st SAbcoLur ELEMENTELOR DIN LEMN INCLEIAT 3.7.1. DATE GENERALE Palaeded lan antalanROIECTAREA $I CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN 145 a forfecare a rosturilor incleiate, in toate cazurile, se considera cel putin egal cu zistenta la forfecare a lemnului. Exceptie de la aceasti regula fac elementele Bncovoiate cu curburi mare, la care, pe lnga eforturi unitare normale, apar si eforturi nitare radiale, care actioneaza normal pe fibre. Propriet&tile mecanice si elastice ale lemnului incleiat sunt afectate, in general, aceiasi factori ca si in cazul lemnului obisnuit, cu deosebire ci efectul negativ al cestora este mai mic, deoarece influenta defectelor de noduri si crapturi se reduce grosimea unei lamele. Dintre factorii mai importanti care influenteaza proprietatile mecanice si plastice ale lemnului incleiat se mentioneazi: umiditatea proprie; tipul si modul de ispunere a imbinarilor de innadire in sectiune si in lungul elementelor; forma jiunii transversale. 3.7.2, FACTOR DE INFLUENTA f _ Umiditatea proprie. Umiditatea influenteazi negativ atat proprietitile mecanice $i elastice ale lemnului, cat si ale cleiului. in urma variatiei de umiditate, in osturile incleiate apar eforturi unitare suplimentare, a ciror marime este cu atat_ mai fhare cu cat grosimea lamelelor este mai mare. in consecin{&, se prevede ca grosimea Mamelelor din care se realizeazi elementele incleiate si nu depaseasca S cm. La con- \ctii neprotejate se recomanda folosirea lamelelor cu grosime redusa (2,5-3,5 cm), ar in cazul elementelor curbe, grosimea scandurilor nu trebuie si fie mai mare de 1/300 din raza de curburi si cel mult 4 cm. Totodati, se recomanda ca elementele din mn incleiat folosite in constructiile descoperite, si fie protejate impotriva umiditatii, incleierea lor si se faca cu cleiuri pe baz de fenol sau rezorcino-formaldehida zistente la actiunea umiditatii si la intemperii. In conformitate cu prevederile normativelor tehnice de specialitate, este idicat fa umiditatea scandurilor folosite pentru realizarea clementelor portante din lemn leiat si nu depaseasca 18% gi si fie ct mai apropiata de umiditatea mediului in fare urmeazi si fie exploatate. Studiile experimentale efectuate pe elemente incleiate cu cleiuri tezistente sau mirezistente la apa au ardtat ca, in general, rezistenta rostului incleiat dupa un mumar destul de mare de cicluri uscare-umflare, nu scade sub limita rezistentei nnului la forfecare. Influenta negativ’ a umidit&tii asupra proprietitilor mecanice si elastice ale mnului incleiat se ia in consideratie in calcul prin intermediul unui coeficient de forectic k, subunitar, prin care se fine seama de actiunea de lung’ duraté a umiditatii variaza in functie de natura solicitarii: k, = 0,75 pentru solicitarea la incovoiere si intindere in lungul fibrelor; k, = 0,80 pentru solicitarea la compresiune. fn cazul in care conditiile de umiditate ridicaté au un caracter temporar, peficientii de corectie k, se majoreazi la 0,85 pentru solicitarea la incovoiere si Btindere si la 0,90, pentru solicitarea la compresiune. in cazul elementelor si structurilor din lemn incleiat exploatate in medii cu itati ridicate, de lung’ durata, calculul deformatiilor elastice (sagetilor) se face tru valorile modulului de elasticitate E din tabelul 3.10, afectate cu coeficientii de140 LUND 1 RUU TH MUDERINE UN LOMN Tipul si modul de dispunere ale imbindrilor de innddire. Tipul de imbinare a lamelelor (fig. 3.62) si modul de dispunere a imbin4rilor in lungul elementului incleiat si pe inaltimea sectiunii transversale (fig. 3.63) influenteaz’ de asemenea propriet&tile mecanice gi elastice ale acestora. in vederea reducerii la minimum a influentei negative asupra capacitatii portante si a rigiditatii elementelor incleiate, normele recomanda ca imbinarea (scindurilor) si modul de dispunere ale acestora s& se faci in functie de natura si miarimea solicitarii. Astfel, la elementele intinse sau in zona intins4 a elementelor ‘incovoiate, respectiv in zonele marginale ale elementelor comprimate cu flambaj, se recomanda prevederea unor imbiniri executate sub form’ de tesitur& sau in dinti- pana, pe o portiune de cel putin 1/10 din indltimea sectiunii. Lungimea tesiturii, respectiv numarul si dimensiunile dintilor-pana, se stabilesc astfel incat si se asigure pentru zona de imbinare o rezistenfa egala cu cea a lemnului in camp continuu intre imbinari. tn cazul elementelor curbe, cu raportul dintre raza de curbura R si grosimea lamelei (scandurii) R/a 2 300, imbindrile se realizeazi sub forma de tesiturd sau in dinti-pana, in zonele marginale, pe o adancime de cel putin 1/10 din inaltimea sectiunii, iar in cazul raportului R/a < 300, pe toata inaltimea sectiunii transversale. Tipul de imbinare cel mai des utilizat in practic’ este cel sub forma de tesitura (v. fig. 3.62, b), avand lungimea egald cu cel putin de 10 ori grosimea scandurii, Pentru a fine seama in calcul de faptul cd prin imbinarea lamelelor (scindurilor) sub form’ de tesitur4 nu se poate realiza, in general, rezistenta lamelelor in camp continuu fara imbin&ri, la dimensionare, caracteristicile normate sau de calcul se corecteazi cu coeficienti de corectie subunitari k, Valoarea coeficientilor de corectie depinde de marimea pantei tesiturii, si anume: 0,9 — pentru panta 1 : 12; 0,85 — pentru panta 1: 10. general se recomanda ca imbinarea lamelelor sa se facd cu o pant a tesiturii de cel putin 1: 10. Forma secfiunii transversale. Forma sectiunii transversale influenteazi modul de comportare mecanica si elastic al elementelor din lemn incleiat, mai ales in cazul elementelor solicitate la incovoiere (fig. 3.61). Experimental s-a constatat c&, in cazul incovoierii, capacitatea portanta si rigiditatea elementelor incleiate sunt influentate de forma sectiunii transversale, respectiv de raportul dintre inaltimea si Litimea sectiunii (A/b). In general, se prevede ca pentru calculul elementelor incleiate supuse la incovoiere sa se utilizeze un modul de rezistenta de calcul W,.;. care se determina prin corectarea modulului de rezistent4 obtinut W, cu coeficienti de corectie k,, a cAror valoare se stabileste in funcfie de forma, inaltimea si lAtimea sectiunii (Weaje = KyW)- Valoarea coeficientului k,, = 0,85 - 0,9 pentru raportul h/b = 4-6. Din studiile experimentale comparative efectuate pe grinzi din lemn incleiat si grinzi din lemn obisnuit, a rezultat cd cele doud materiale se bucura de aceleasi proprietiti mecanice si elastice. in literatura tehnic& de specialitate exist prea putin material documentar in ceea ce priveste calculul sagetilor (rigiditayii) elementelor din lemn lamelat. De aceea, se impune cu necesitate realizarea unor studii teoretice si experimentale, in vederea precizirii unor aspecte privind comportarea mecanic4 si rigiditatea elementelor din lemn lamelat incleiat. sunuse actiunii incArcArilor de lune’ durata.™j ; CASE PREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN B 4.1, ELEMENTELE GENERALE PRIVIND CONCEPTIA SI PROIECTAREA CLADIRILOR Cladirile reprezint4 bunuri imobile realizate in scopul ad&postirii si desfagurarii neti sociale, spirituale si materiale ale omului. Conceptia si proiectarea clidirilor trebuie s& tina seama de urmitorii factori incipali: omul si activitatea lui, mediul natural si actiunile lui. ‘Activitatea omeneascd, prin factorii s4i principali (omul si obiectul muncii), termina in general cerintele functionale si condifiile de confort, iar particularitatile pediului natural, care exercit’ asupra clidirilor diferite actiuni (mecanice, fizice, shimice si biologice), determin’ modul de alcatuire si natura materialelor folosite. ‘ Cladirile, ca bunurile cu cea mai indelungat& durata de folosint’, trebuie s& Batisfack urmitoarele conditii (exigente) specifice: tehnice capitale, fizico-igienice, arhitectural-estetice si tehnico-economice. Conditiile tehnice capitale se refer, in principal, la durabilitatea gi rezistenta la foc. f ( Durabilitatea unei clidiri este caracterizati, in general, prin rezistenta in timp materialelor la actiunea distructiva a factorilor mediului inconjurator (variafii de iditate, inghet-dezghet, coroziune si actiunea biologic’ a microorganismelor, de exemplu putrezirea lemnului etc.). ti Rezistenta la foc se caracterizeaz4 prin capacitatea cladirilor de a rezista la policitarile termice si mecanice produse din cauza incendiilor. In general, rezistenta la a unei cladiri este determinata de rezistenta la foc a materialelor folosite si se prima prin durata de timp in care acestea rezist4 actiunii focului. fn cazul constructiilor din lemn, durabilitatea si rezistenta la foc se asigura prin misuri constructive si chimice, realizate prin tratarea lemnului impotriva focului si a Pbiodegradarii (putrezirii). Condifiile fizico-igienice sunt determinate de capacitatea de izolare higro- fermici si fonici a elementelor de inchidere si compartimentare, precum si de Ecrintele de iluminare, de ventilare si de igien’, strans legate de conditiile de confort Ri ecologic uman3. Toate aceste condifii se bazeaza pe legile fizice ale transferului de feAldurs si mask ale schimhulni de aer si difnziei vanarilar de and nreenm si ale.148 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Condifiile arhitectural-estetice se refer, in principal, la alegerea formei in plan si elevatie a cladirilor, precum i la realizarea lucrarilor de finisaj, care trebuie si 7 asigure la interior confort si ambianj& placute, iar la exterior o estetic’ corespun- z&toare si in deplin’ concordanja cu cerintele arhitecturii moderne. Condifiile tehnico-economice se refera la o serie de cerinte prin intermediul c&rora se asiguri obfinerea eficientei din punct de vedere tehnico-economic al j cldirilor. in general, acestea se referd la indici de consum de materiale si costuri pe unitatea de suprafaf4, cheltuieli de intretinere si exploatare etc. in prezent, activitatea de conceptie si proiectare a clidirilor, in general, impune aplicarea conceptului de performant, care constituie o procedur& organizati de stabilire a caracteristicilor calitative, astfel inc4t constructia in ansamblu si réspunda tuturor exigentelor formulate de utilizatori. Punctul de plecare al analizei de performanfi il constituie identificarea exigenfelor utilizatorilor, a activititilor si a scopului lor etc, De regula, exigentele utilizatorilor sunt generate de: cerinfe fiziologice legate de o anumit& activitate, de odihna sau divertisment; cerintele psiho-sociale, referi- toare la senzatia de contact cu mediul inconjurator si cerinje de eficient4, privind cheltuielile de investifii si exploatare etc. 4.2, NOJIUNI PRIVIND PROIECTAREA FUNCTIONALA fn alc&tuirea functionala sau realizarea programului de arhitecturi a unei cladiri, fiecare spafiu igi are utilitatea (functiunea) lui, care nu se mai regaseste in alte spatii. Fiecare spatiu din cadrul programului constituie un element functional care are cu celelalte spafii relafii ce pot fi de vecinatate, de legatura sau de separare. in cazul unei clidiri de locuit, programul de arhitectur& contine, de obicei, urmatoarele elemente functionale specifice: holul de intrare, camera de zi, dormitoare, bucatiria, cAmara si baia. Legatura dintre diferite elemente functionale, situate la acelasi nivel, se reali- zeaza prin intermediul holurilor si al degajamentelor, iar in cazul in care acestea sunt situate la niveluri diferite, legdtura se asigura prin intermediul sc&rilor. Celula de baza a locuintei este apartamentul, care poate si contin’: camera de zi, sufrageria, camera de studiu, dormitoare, bucataria, cimara, baia, we-ul de serviciu, antreu, hol, degajamente, logii sau balcoane, pivnifa etc. Camera de zi, dormitoarele, bucataria, baia si antreul reprezint elemente functionale principale, care nu trebuie si lipseasca din alc&tuirea unei locuinte. Celelalte elemente functio- nale au un caracter secundar, putdnd lipsi din compunerea locuinfei fara si afecteze prea mult functionalitatea acesteia. Camera de zi, sufrageria, camera de lucru si dormitoarele formeazi aria locuibil& a locuinfei (apartamentului). Aria locuibild impreuna cu celelalte elemente functionale formeaz& aria utili. Raportul intre aria locuibila si aria utili A,/A, se numeste indice de locuibilitate si reprezinta criteriul de apreciere a modului de utilizare rafional& a suprafetei unui apartament (se recomanda ca A,/A, 20,5). Pe Janga aria locuibili si aria util&, ca indicatori tehnici se mai calculeaza aria construit’ A, si aria desfisurati A,.La conceperea unei locuinte, se recomanda gruparea functiunilor in zona de zi de lucru) si zona de noapte (de odihna). Zona de zi cuprinde camera de zi, sufra- ria, buc&tiria, camara si wc-ul de serviciu, iar zona de noapte cuprinde dormi- arele si baia. In cazul locuintelor de tip duplex, cele doua zone se organizeaz’ pe iveluri diferite (zona de zi la parter, iar cea de noapte la etaj). Functiunile de zi se recomanda si fie dispuse spre strad& si orientate spre S-E lau S-V, iar zona de noapte spre zonele protejate de zgomot stradal. Functiunile dotate cu instalatii de ap’-canal se grupeazi formand noduri sanitare. Proiectarea functionala se face in concordanta cu cea structurala, care trebuie asigure continuitatea elementelor portante (de rezistent4), longitudinale si trans- sale, pe toata inaltimea cladirii. La proiectarea clidirilor de locuit se impune respectarea principiilor coor- Honarii modulare. 4.3, SCHEME SI TIPURI DE APARTAMENTE La alc&tuirea unui apartament, dispunerea in plan a inciperilor poate fi variat&, pinzAnd de numirul si marimea acestora, de modul de realizare a legiturilor intre mere prin spatii de circulatie etc. Dupa criteriul legaturilor, se pot realiza diferite scheme pentru alcatuirea unui apartament. In general, se adopta una dintre urmatoarele scheme: — apartament cu un singur spafiu de circulatie si acces independent la toate cperile (fig. 4.1); 4 — apartament cu doua spafii de circulatie si cu acces direct la toate incaperile fig. 4.2). Pe baza acestor scheme de principiu, se poate realiza o varietate mare de tipuri apartamente, de diferite marimi (cu 2, 3 sau mai multe camere). Apartamentele se pot amenaja la acelasi nivel (parter), sau dispuse pe doua iveluri - tip duplex (parter si etaj sau mansarda). in cazul distributiei pe dou nive-fe eee luri, funcfiunile de zi sunt separate complet de cele de noapte. La parter se amenajeazg holul, camera de zi, sufrageria, buc&tiria, cimara si we-ul de serviciu, iar la etaj (mansarda), dormitoarele si baia (fig. 4.3). Fig. 4.3, Modul de organizare a unui apartament pe dou niveluri. Apartamentele de tip duplex sunt, in general, cu grad de confort ridicat si se folosesc, de obicei, in cazul caselor individuale. Legatura dintre parter si etaj (mansarda) se realizeazi prin intermediul unei scari interioare amplasate, in general, in zona holului de la intrare. 4.4. CASE PREFABRICATE DIN LEMN 4.4.1, CONSIDERATI GENERALE Datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta lemnul ca material de constructie (rezistentele mecanice relativ mari, greutatea proprie redusi, prelucrare usoarA, rezistenta la transmisie termica ridicata etc.); acesta a fost folosit pe scara larga in decursul timpurilor la realizarea constructiilor.ide asociere cu alte materiale eficiente (moderne), in prezent se remarc tendinta t mai mare pentru realizarea caselor prefabricate, la care lemnul se foloseste numai tru elemente de rezisten{a. Casele prefabricate din material lemnos asociat cu alte materiale moderne rezinta o continuare a traditiei constructiilor din lemn, ridicata pe o treapt& supe- ara, datorit’ dezvoltarii industriei materialelor de constructii si a tehnicii con- fructiilor. fn noua varianta, constructia caselor se bazeaza pe utilizarea unui numar Jativ redus de prefabricate. Fata de constructiile clasice din zidarie, durata de executie se reduce foarte ult. Timpul necesar montajului si asamblarii prefabricatelor este minim, toate ope- fatiile pe santier executandu-se pe baza unui plan de montaj, fara a necesita utilaje ciale. Panourile prefabricate de pereti si plansee se. realizeazi cu termo gi fono- olatie, corespunzitoare gradului de protectie impus prin prevederile normativelor vigoare. Toate elementele din lemn masiv sunt tratate in mod corespunzator, pentru a asigura 0 protectie antiseptic’, fungicida si ignifuga a constructiei. Totodata, finisajele se realizeazi in culori pastelate, din materiale noi, asigurandu-se astfel un aspect plicut si o protectie bund la intemperii si uzura. Tamplaria, care poate fi realizata din lemn de rasinoase de calitate superioara sau din mase plastice, finisata cu emailuri in culori adecvate, este, de regula, inglobata in panouri sau se livreaz4 separat, 0 dati cu acestea. 4.4.2, TIPURI CONSTRUCTIVE CARACTERISTICE Din punct de vedere constructiv, casele prefabricate se pot realiza in urma- toarele doua tipuri principal — cu pereti portanti din lemn masiv; = din panouri mari portante, cu schelet din lemn. Alegerea tipului constructiv se face in functie de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt: destinatia, regimul de inaltime si indici tehnico-economici. Destinatia clidirii (case de locuit sau case de vacanta) determin’ anumite cerinte $i elemente functionale, respectiv un anumit mod de organizare si de compar- timentare a spatiului in plan si un anumit tip constructiv de structura. Totodata, forma in plan a cladirii si modul de rezolvare a partiului au implicatii directe asupra " pozitici clementelor portante verticale, influentand alegerea unuia dintre tipurile _ constructive mentionate. i Regimul de inalfime a unei clidiri este determinat de destinatie, aspecte “ urbanistice si posibilititi tehnologice de realizare. La stabilirea regimului de inaltime (P, P+ 1E sau P+ 1M), trebuie si se jini seama de faptul c& o dat cu cresterea inal- fimii cresc si inc&rcirile (solicitarile), pentru preluarea si transmiterea cirora se impune o anumit rezolvare constructiva, atat in ceea ce priveste sistemul de rezis-Alegerea tipului constructiv (structural) trebuie s& {ina seama si de urmatorii indici tehnico-economici: 4 — cresterea productivit4tii muncii pe santier si reducerea perioadei de executie; - reducerea consumului de materiale si a costului etc. Case cu perefi portanfi din lemn masiv. Acestea au in prezent un domeniu mai 7 restrans de folosire, datorita faptului cd reclama un consum mare de material lemnos de buna calitate. in general, acest tip de pereti se utilizeaz’ pentru realizarea con- structiilor de case si cu caracter turistic, amplasate in zonele montane, unde lemnul apare ca un material local de constructi Peretii portanti sunt aceia care preiau $i transmit la infrastructura inc&rcarile verticale si orizontale, indeplinind astfel si rolul de contravantuire. in raport cu pozitia pe care o ocup in ansamblul constructiei, acestia pot indeplini functia de inchidere (pereti exteriori) sau de compartimentare (pereti interiori). in fig. 4.4 este prezentat parterul unei case cu pereti din lemn masiv si sectiune transversala, avand o parte din functiuni amplasate la mansarda. EOF E Ta o b Fig. 4.4. Apartament tip duplex: a- plan parter; b~ sectiune transversala. in general, peretii din lemn masiv se pot realiza din lemn brut, prelucrat pe o fat’, sau din lemn ecarisat. in vederea protejarii corespunzitoare a peretilor impotriva umiditatii din sol, acestia se realizeaza pe un soclu suprainalfat din beton, prevazut la partea superioar4 cu hidroizolatie orizontala alcXtuita din dou’ straturi de panza sau carton asfaltat, lipite cu bitum la cald. Peretii din lemn masiv se pot realiza cu una sau ambele fete aparente. Solutia cu ambele fete aparente se aplici mai mult in cazul csutelor camping, la care nu se mn conditii sneciale de nrotectie termich in schimh se cere realizarea unar conditiiE PREFABRICATE $I SARPANTE DIN LEMN 153 {in cazul caselor de locuit, peretii din lemn masiv se realizeaza, de obicei, cu fata erioari parent’ (curbi sau plani fig. 4.5), iar pe fafa interioar se aplicd un strat Brmoizolant si un finisaj, care se poate executa in diferite variante (lambriu din lemn, hips-carton etc.). Grosimea riglelor (grinzilor) din lemn variaz’ intre 7,5 si 10 (12) cm, jr grosimea stratului de termoizolatie rezultata din calculul la transmisie termica, gnind seama de rezistena global minima impusi de STAS 6478/1-93. Fig. 4.6. Variante de imbinare a grinzilor la colfuri si ieee aN RN Se enta AC MATBB Gt Fig. 4.5. Variante de realizare a peretilor din lemn masiv: intersect a din grinzi cu fata exterioara curb’; b~ cu ambele fete plane; a—in coada de 1 grinzi de lemn; 2— termoizolatie; 3— lambriu din lemn; 6, c— prin chertare cu capete 4—hidroizolati prelungite. imbinarea grinzilor la colturi se poate face in coada de randunica sau sub forma de chertare cu capete prelungite, iar etansarea rosturilor, prin prelucrarea supra- fetelor de contact sub forma de lamba gi uluc sau prin realizarea unei adancituri in care se introduce o banda subfire de etansare din materiale sintetice (fig. 4.6). Varianta sub forma de lamba si uluc (fig. 4.6, b) se foloseste, de obicei, la realizarea c&sufelor de vacanfa, iar variantele a si c (fig. 4.6), la realizarea caselor de locuit. Un exemplu de cas cu pereti portanti din grinzi, aflata in faza de executie, la } care imbinarile de colt si de intersectie sunt realizate ca in detaliul din fig. 4.6, c, este ‘prezentat in fig. 4.7. in cazul caselor de vacant’ avand dimensiunile in plan relativ reduse (200-300/250-350 cm), perefii se pot realiza din cherestea (scdnduri sau dulapi), cu grosime redusa (variind in general intre 2,8 si 4,8 cm). In scopul fixarii intre ele si al etansirii rosturilor, canturile cherestelei se prelucreaza sub forma de lamba si uluc, simplu sau dublu, in functie de grosime (fig. 4.8). imbinarea de colt se poate face si prin intermediul unor stalpigori, cand prin-134 CUND IKUU J MUDEKNE DIN LEMN (fig. 4.9). in primul caz (fig. 4.9, a), pentru inchiderea rostului vertical care se creeaz§, intre cele dou’ scinduri, se impune prevederea, la exterior, a unei lamele verticale subfiri fixate prin cuie sau suruburi. Fig. 4.7. Exemplu de realizare a peretilor exteriori din lemn masiv. in figura 4.10 se prezint& cate un exemplu de casa de vacanti realizat in fiecare din cele doud variante de imbinare a lamelelor la colfuri si intersecfii: a— cu stalpigori interior si lamele subtiri pentru inchiderea rosturilor; b — cu chertare si petrecere a lamelelor intersectate. Case prefabricate cu perefi portanfi din panouri mari. Executate din lemn asociat cu produse pe baza de lemn gi alte materiale eficiente, se pot realiza intr-o gama foarte variata (cdsute camping, cabane turistice, case de vacan{a si case de locuit). Peretii portanti din panouri mari se realizeaza, de obicei, cu schelet format din rigle de lemn. cdptuseala din produse noi ve baza de lemn (PAL. PFL) in combinatiePREFABRICATE $I SARPANTE DIN LEMN 155 Fig. 4.9. Variante de imbinare a dulapilor la Fig. 48. Modul de prelucrare a canturilor, in colturi: functie de grosimea cherestelei. a prin intermediul stalpisorilor; b - prin chertare.156 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN turd termo sau fonoizolant, realizata din materiale usoare (vata mineral, polistiren expandat etc.). Modul de alcatuire constructiva, tipul c&ptuselii si natura umpluturij se stabilesc in functie de rolul panoului (portant sau neportant) si functia acestuia (de inchidere sau de compartimentare interioara). Numérul tipurilor de panouri (exterioare si interioare) depinde de modul de realizare a partiului si de compartimentarea interioara. 4 ‘Un exemphi de realizaré a unui panou de perete portant, exterior si interior, care poate fi executat in mai multe variante de alctuire constructiva, este prezentat in fig. 4.11. Fig. 4.11. Panouri prefabricate de perete: a — exterior; b— interior, 1 schelet din rigle de lemn; 2 fata exterioara; 3 - strat de aer; 4~ termoizolatie; 5— barier& contra vaporilor de apa; 6~ fata interioara. in general, panourile de pereti portanti (exteriori si interiori) sunt alcatuite dintr-un schelet de rezistenja format din talpi (orizontale), montanfi si rigidizari (drepte sau oblice). Captuseala panourilor se poate realiza in diferite variante, natura materialelor folosite se alege in functie de pozitia panoului (exterior sau interior). in cazul peretilor exteriori, fata exterioara se poate executa din frize de cherestea sau plaici din lemn—ciment, rezistente la variatii de umiditate si la intemperii, iar fafa interioara din PAL-AI (placi din agchii de lemn antiseptizate si ignifugate) sau lambriuri din cherestea. Umplutura cu rol termoizolant se poate realiza din vat& minerala, polistiren extrudat etc. La pereti interiori, captuseala se realizeaz&, de obicei, din PAL-AI sau lambriuri din cherestea (scdnduri) din lemn de rasinoase sau ghips-—carton. in fara noastri au fost proiectate si realizate mai multe tipuri de cisute camping, week-end si case de locuit, avand peretii portanti din panouri mari din lemn si produse noi pe baz’ de lemn (PAL si PFL). Unul din tipurile de cAsute week-endFREFABKICA IE 31 DAKFANIE DIN LEMN 157 Fig. 4.12. Casute week-end (a) si case de locuit (b) din panouri prefabricate din lemn. Detaliul privind modul de alc&tuire si de prindere a peretilor (panourilor) de fundatie, precum si modul de realizare a pardoselilor sunt prezentate in fig. 4.13. Institutul de Cercetiri si Proiectari pentru Industria Lemnului (ICPIL) a elaborat de asemenea un catalog pentru case prefabricate din lemn, cu pereti portanti din panouri mari, atat in varianta parter (P) cat $i in varianta parter plus mansard4 (P+ M). Dup& modul de alcatuire a panourilor de perefi exteriori, se disting doua tipuri principale (fig. 4.14): a — panouri tristrat, cu cAptuseali exterioara aparent& realizati sub forma de frize din cherestea (scdnduri) de rasinoase, iar cea interioar& din PAL-AI (fig. 4.14, a); b — panouri tristrat, cu c&ptuseala exterioara si interioar4 realizate din PAL, avand la exterior un strat de aer si o protectie din zidarie de ciramid& aparenta, de 12,5 cm grosime (fig. 4.14, b). Panouri de perefi exteriori de tip ,,a“ se folosesc, de obicei, la realizarea caselor week-end sau de locuit cu parter, iar tipul ,,b“, la realizarea caselor de locuit parter sau cu mansarda (P+ M), amplasate in zone mai reci si cu climat umed. : O variantd de casi prefabricat& din panouri mari —parter si mansarda, cu pereti *exteriori de tip ,,b“ si detaliile caracteristice de imbinare intre panouri la colfuri si158 ‘CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN ‘panouri mari, cu schelet din lemn, se atoreazd avantaelor pe care le pre- int in comparafiecu solute casice ‘economic (consum redus de materiale ducerea perioadei de ig. 416. Case prefabricate din panouri mari tistrat: foo In exter reste rior din de mont 2~ mootant.Straturile componente si modul de alcatuire constructiva a panourilor exte rioare, realizate in cele doua variante constructive, sunt ilustrate in fig. 4.17. Detaliile constructive privind modul de imbinare a panourilor de pereti ext riori cu pardoseala si infrastructura sunt prezentate in fig. 4.18. Fig. 4.17. Variante moderne de realizare a panourilor exterioare: a—cu strat exterior de protectie din cherestea; b- cu strat exterior din cirimida eficienta. Fig. 4.18. Detalii de imbinare a panourilor prefabricate cu pardoseala si infrastructura: a— cu strat exterior din cherestea; b— cu strat exterior din ciramid’; 1 ~termoizolatie; 2- strat de egalizare;PE FREEABRICALE pg Ey com aus 4.5. SARPANTE DIN LEMN 4.5.1. CONSIDERATH GENERALE Prin sarpanti se infelege, in general, scheletul de rezistenf al unui acoperis, cu t4 medie sau mare, folosit la cladirile civile, cu invelitoare continua sau discon- ua (tabla, tigla etc.). ’ ~ Acoperisurile cu sarpant& folosite la cladiri civile se pot realiza intr-o diver- te mare de tipuri constructive. Stabilirea tipului constructiv de sarpanta se face, in ;neral, in functie de forma in plan si elevatie a acoperisului si marimea deschiderii. Forma in plan si elevatie a unui acoperis cu sarpant se stabileste la randul stu jp functie de forma in plan si destinatia clidiri, tinand seama totodat& de ceringele ypuse de plastica si mpozitia arhitectu- i ale zonei de ampla- ment (fig. 4.19). in general, la un acoperig cu sarpanti alizat din mai multe ane (fig. 4.20), se pot istinge urm&toarele ‘elemente caracteristice: — coama, rezul- tata din intersectia a Hdou& suprafefe plane inclinate, longitudinale; -creasta sau muchia inclinat&, rezul- tat din intersectia a dou’ suprafefe plane F inclinate, dispuse longi- tudinal si transversal; - dolia sau mu- chia (intrand&), rezul- | tati din intersectia a doua suprafete plane inclinate, dispuse lon- gitudinal si transversal; ~ streasina sau cornisa, reprezentand partea cu care planu- rile inclinate depasesc linia conturului pere- tilor exteriori. Fig. 4.19. Acoperiguri cu sarpana avand diferite forme in plan si alawntio162 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN' 45.2. TIPURI CONSTRUCTIVE $I ELEMENTE COMPONENTE La alegerea solutiei constructive pentru realizarea sarpantelor trebuie si se tind seama atat de marimea deschiderii (Ixtimii) cldirii, cat si de destinatia spafiului creat intre invelitoare si planseul de la ultimul nivel. Sarpante din cApriori. Cel mai simplu sistem constructiv este format din perechi : de c&priori care, de obicei, se aplic& in cazul deschiderilor relativ mici si se poate realiza fara sau cu tiranti orizontali de rigidizare (fig. 4.21). Prin introducerea tirantilor, care pot constitui suportul pentru tavanul (plafonul) mansardei, se reduce deschiderea de calcul a c&priorilor si, in consecin{4, momentul incovoietor si secfiunea necesari, | 1 A ‘ ° b) Fig. 420, Elemente geometrice si constructive Fig. 421. Sarpanti din c&priori: caracteristice acoperisurilor cu sarpanti: a ffr& tiranfi; bu tiranti orizontali de rigidizare; 1 coami; 2~ creasti; 3 dolie; 4~streasin8; 1 - cipriori; 2~ pana de streasin&; 3-contravantuiri 5~ conturul peretilor exteriori. longitudinale; 4 tiranti de rigidizare. Varianta fara tirant se adopt& pentru deschideri mici (max 6,00 m), iar varianta cu tirant pentru deschideri care nu depasesc 8 (9) m. in ambele vaiante, stabilitatea generala a acoperisului sub actiunea inc&rcarilor verticale si orizontale se realizeazA prin intermediul contravantuirilor longitudinale. Rezemarea si fixarea cApriorilor la nivelul planseului se pot face prin intermediul unei grinzi (pane de streasina) sau al unei talpi din lemn si centuri de beton armat. Un exemplu de sarpanta din c&priori cu tiranti de rigidizare, cu detaliile caracteristice, este prezentat in figura 4.22. Capriorii, care se dispun la max 80 cm interax, se pot realiza din lemn ecarisat (dulapi, rigle) sau rotund, iar tiranfii, din unul sau doua elemente, care se imbind in noduri prin intermediul cuielor sau buloanelor. La partea inferioara, imbinarea c&priorilor cu centura de beton armat se realizeaziKSE PREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN 302 Fig. 4.22, Exemplu de sarpant& din c&priori, cu detaliile constructive caracteristice. in vederea imbundtatirii rigidit&tii sarpantei 1a inc&riri orizontale, pe de o parte, si cresterii productivitatii pe santier, pe de alt parte, aceasta se realizeaza din ferme prefabricate, la care imbin&rile in noduri se realizeaza prin intermediul unor Beclise (gusee) din PAL sau placaj de constructie (fig. 4.23). Un exemplu de garpant& de acest tip, conceput4 pentru realizarea unui acoperis cu mansard, este ilustrat in Fig. 4.23. Variante de sarpante din cSpriori gi tiranti, realizate din ferme prefabricate. Sarpante pe scaune. fn. cazul acoperisurilor cu deschideri mai mari si cu gabarit liber (fArA mansarda). se poate prevedea unul dintre tipurile de sarpante pe scaune164 CONSTRUCTII MODERNE DIN LE! 8=1im b Fig. 4.25. Principalele tipuri de sarpante pe scaune: a— cu deschideri de 6-9 m; b - cu deschideri de 8-12 m; c~ cu deschideri de 12-14 m; d— cu deschideri de 14-16 (18) m. Utilizarea sarpantelor pe scaune permite reducerea insemnati a deschiderilor cApriorilor, asigurand totodat o mai buna rigidizare a elementelor sarpantei, atat in sens transversal, cat si in cel longitudinal. Tipul sarpantei (cu 1, 2, 3... scaune) si modul de alcituire se stabilesc in functie de marimea deschiderii si pozitia elemen- telor structurale verticale (peretilor sau cadrelor transversale si longitudinale). In general, sarpantele pe scaune, care formeazi un sistem spatial (fig. 4.26 sunt alcdtuite din: elemente verticale (popi-scaune), pe care reazema elemente orizontale-longitudinale (pane de camp); elemente inclinate (cApriori), dispuse dupabe: pREFABRICATE SI SARPANTE DIN LEMN 165 vem si coama; elemente orizontale de rigidizare transversal (clesti), care se Fun in dreptul popilor si asigurd mbinarea dintre popi, pane, cApriori si contrafige inclinate de contravantuire transversala). Fig. 426, Vedere in perspectiva a une! carpante pe scaune; elementele component = plangeu de beton armat; 2 talp’ de repartitie; 3 ~ scaune (pop); 4- cosoroaba 5— pana de camp: pana de cami; 7~ clesti; 8 cAprio )comtrafige (transversal si longitudinale) |. Sarpantele pe scaune, care formeazi sistemul plan, se dispun in Jungul cladirii inteyvale de 3,5-4,5 (5,0) m, in functic de pozitia peretilor portanti, Este indicat ca avcarea popilor pe plangeu s& se fack prin intermediul unor t&lpi st Pe cat posibil, Birect pe peretii portanti (iransversali sau longitudinali). q Stabilitatea spatial a acoperigului cu sarpanta pe scaune (in sens transversal si SH fongitudinal) se asigur’ prin prevederea contravantuirilor (contrafigelor) transversale FF 1ongitudinale, cu ajutorul chrora se vealizeaz’ rigidizarea dintre popi, pane siclesti. Tn figura 4.27 sunt prezentate detalille constructive privind modul de realizare imbinirilor din nodurile caracteristice ale sarpantelor pe scaune, folosite curent la onstructii civile (vezi fig. 4.25 tipurile b, csi d)- Caprionii se pot confectiona din Iemn ecarisat (rigle cu secfiune dreptunghiu- 4 5.8/7 8-7,919,6 cm) sau din lem rotund cu diametrul de 10-12 em. Se confectio- rears dintt-o singura Ducati, sau din ‘bucati, cand imbinarea se face prin chertare, in reptul panelor. Se dispun dupa linia de pant - perpendicular pe ‘coama, la distanta (0-80 em (fig. 4.26). Panele din cémp curent, de coamé si de streasina, se executd din lemn ecarisat ((ntre 10 x 12 gi 15 x 20 em). Deschiderea panelor se ia egal cu distanta dintre popi, h respectiv ferme, si variaz’ intre 3,5 si 4,5 (5,0) m- jmbinarea panelor de streagina se face cap la cap, iar a panelor de cmp sicoami, prin chertare si buloane de strangere in dreptul reazemelox (popilor)au ee Z Rha Fig. 4.27. Detalii constructive caracteristice sarpantelor din lemn pe scaune: } A-imbinarea intre c&prior, pani de streasin§ (cosoroaba) si centura de beton armat; B ~ idem intre clprior, pand curentd, clesti si pop; C- intre pop, talpa si planseu; D- intre cprior, pan de coam’ clesti $i pop central. Elementele verticale ale sarpantei se pot realiza din lemn ecarisat de 12 x 12 ~ 15 x 15 cm, sau din lemn rotund cu diametrul de 12-15 cm. Rezemarea popilor pe planseu se face prin intermediul unor talpi de repartitie din lemn (fig. 4.27). Pentru asigurarea stabilititii (rigidit&ii) spatiale a sarpantei sub actiunea inc&r- carilor, se previd contrafise (transversale si longitudinale) si clesti prin intermediul carora se realizeaz4 imbinarea in nodurile fermei intre c&priori, pane, contrafige si popi. imbinarea intre cipriori, pane, popi si clesti, se realizeaz4 prin intermediul cuielor, iar intre popi, talpa si contrafige, prin chertare si scoabe. Pana de streasin’ (cosoroaba) gi tilpa de repartitie se ancoreazi in placa sau centura de beton armat, prin intermediul buloanelor de ancoraj sau al mustatilor din ofel-beton. 4.5.3. CALCULUL ELEMENTELOR SARPANTEIL Calculul elementelor sarpantei se face in ipoteza cea mai defavorabila de inc&rcare, pentru inc&rc&ri de calcul, la starea limita de rezistenta, si inc&rc&ri normate, la starea limita de deformatie. C&priori. Calculul cépriorilor se poate face pentru schema staticd de grind’ simplu rezemat sau continua, avand deschiderea egala cu distanta dintre pane in proiectie pe orizontala. in general, calculul se face pentru schema de grind& simplu rezemat&, inc4rcat& cu sarcini permanente g (provenite din greutatea proprie, a invelitorii gi a elementelor suport ale invelitorii — astereal sau sipci) si temporare p (din z4pada si vant) stabilite in conformitate cu STAS 10101/1-78, STAS 10101/20-93Determinarea eforturilor M, Ti Nse face dup’ metoda staticii constructiilor, ind seama de schema static si de inc&rcarea corespunzitoare situatiei reale. mensionarea secfiunii se face pentru Mma, in ipoteza cea mai defavorabil& de Arciri (permanente si temporare), cu relatia: Ser = a sR, [daN/em?}, (4.1) > net care: M,,., este momentul incovoietor maxim de calcul, in daN cm; Wret — modulul de rezistent& net al sectiunii transversale, in cm’; i ~ rezistenta de calcul a lemnului la incovoiere, in daN/em’, E Din relatia (4.1) se poate determina modulul de rezistent4 minim necesar, cu latia: Wee = Mow. [em]. (42) Verificarea eforturilor unitare normale se face la M si Nin sectiunea in care joarea momentului incovoietor este maxima, iar modulul de rezistenfa se deter- rind finan seama de eventualele slibiri. Daca sectiunea cea mai slibit% nu coincide sectiunea in care momentul incovoietor are valoarea maxima, se impune o veri- are suplimentar& gi in sectiunea cu slibiri maxime (Wer, min)- fn cazul elementelor incovoiate, pe langa calculul de rezisent4, se impune si o rificare a rigidit&tii, respectiv a sAgetii acestora, cu relatia: fer S fim » (4.3) fin care: fr este valoarea deformatiei (sigetii) efective, in cm; fiim - Valoarea deformatiei (sigetii), stabilita in conformitate cu prevederile din STAS 856-71. ‘Valoarea sdgetii efective maxime se determin cu relatia: Mox 99.Moax _! 1 Fr snax = ae = Doe SOB = ke Sep (44) ‘in care: k = 20 este coeficient numeric care depinde de modul de incarcare si conditiile de rezemare; Ish — deschiderea de calcul, respectiv inalfimea (diametrul) sectiunii transversale. Pane. Calculul panelor curente sau de coama se face la incovoiere oblicd, pentru schema de grindi simplu rezemati. In cazul sarpantelor cu contrafise, b deschiderea teoretica de calcul se stabileste cu relatia (fig 4.28): bt2Fahta (4.5)108 CONS RUC} MUDEKNE DIN LEMN. —————5p Fig. 4.28, Schema static& si de incircare pentru calculul panelor. Verificarea (dimensionarea) sectiunii se face in ipoteza cea mai defavorabila de inc&rcare, cu relatia: M, .M, Oe =—=+—£SR;, x a WwW, WwW, 6) in care: M,; My sunt componentele momentelor incovoietoare, corespunztoare axelor principale x-x si y-y; Wz W, - modulele de rezistenti ale sectiunii transversale in raport cu axele x-x i y-y. Verificarea s&getii (rigidit%tii) panelor solicitate la incovoiere oblic& se face cu relatia: (47) in care: fy; f reprezint& valoarea sigefii (deformatiei) determinate in raport cu axa X-x, respectiv y-y. Sectiunea transversali a panelor de streasini se stabileste din considerente constructive. Popi. Calculul popilor se face la compresiune cu flambaj pentru efortul axial Nomar Lungimea de flambaj se poate lua egal’ cu inaltimea efectiva a popilor. Verificarea efortului unitar normal se face cu relatia: oe = NER, (48) Ate in care: Neste efort axial de calcul, in daN; ‘Ay, — aria sectiunii transversale brute, in cm?; ® — coeficient de flambaj, Valoarea coeficientului de flambaj se determina pentru lungimea de flambaj |,SE FREFABKICALE $1 SAKPANIE DIN LEMN 169 4.5.4. SARPANTE CU STRUCTURA SPATIALA. Sarpantele cu structura spafiala reprezinta o variant& constructiva noud (moderna), care sistemul de c&priori de la sarpantele clasice se inlocuieste cu refea lamelar’. in scopul elimin&rii dezavantajelor pe care le prezint& tipurile de sarpante ite pe sistemele constructive clasice, realizate din c&priori cu sau fra tirant sau le pe scaune, dezavantaje ce constau, in principal, in consumul mare de material bmnos si cost ridicat pe unitate de suprafafi, in cadrul catedrei de Construcfii civile Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca, s-a conceput si realizat un nou tip cient de sarpant& cu structur& spatial’ (fig. 4.29). Fig. 4.29, Vederea in planul acoperigului: a~ schema retelei spatiale; b- tipuri de lamele caracteristice; 1~ curent; 2 de coams; 3— de streasin’. Noul tip de sarpanta cu structur& spatial este alcdtuit din elemente (lamele) liniare din lemn, dispuse pe dou’ directii ce se intersecteazi, formand o refea rombic’-spatial’. Avantajele noului tip de sarpant4 constau in aceea ca structura spafiala se reali- zeazA numai din trei tipuri principale de lamele prefabricate, care se imbina in noduri prin intermediul cuielor sau buloanelor. Un alt avantaj important const& in aceea ci se pot elimina panele si o parte din contravantuirile necesare pentru rigidizarea spafiala a sistemului clasic, ceea ce conduce la reducerea substantial a consumului de material lemnos si a manoperei pe santier, respectiv la reducerea costului. Totodat’, noul tip de sarpant&, cu structura spatial’, se preteaz4 foarte bine la tealizarea acoperisurilor cu mansarda, in conditii de maxima eficient4 din punct de vedere tehnic si economic. Un exemplu de realizare a noului tip de acoperis, cu mansarda, in sectiune transversala si vedere de sus, este prezentat in figura 4.30. Planurile inclinate din retea lamelara ale sarpantei, dispuse simetric sau nesi metric, se pot alcXtui pe santier din lamele independente sau din panouri precon- fectionate in atelier, iar imbinarea lamelelor in noduri se realizeaz4 prin intermediul buloanelor gi plicutelor metalice. Vedarea tn nercnentiv’ on nrincinalela datalii nanctenative acta nraventath tnny CUNO RUC IMU RO Ue LGM Refeaua lamelar’, care formeazi planurile inclinate ale acoperigului, reazem’ la partea inferioara (lateral) pe elemente spatiale (compuse din bare verticale si inclinate) care asigur’ preluarea si transmiterea incarcirilor verticale si a impingerilor laterale. in dreptul elementelor de reazem, care se dispun in lungul acoperigului, se prevad la partea superioard bare orizontale de rigidizare (tiranti). Tirantii care se realizeazi de obicei din metal servesc si pentru sustinerea panourilor de tavan. Prinderea re{elei lamelare de elementele de inl anlicalar matalina al uialar of hulaanalarStructura lamelara are in planul acope- lui ca o refea spatial’, ituita din bare inclinate se intersecteazi in luri, si este actionata inc&rcari (verticale si izontale) care se des- mpun in dou’ compo- inte: una care actioneaz’ mal pe planul refelei, terminand solicitarea incovoiere, iar a doua re actioneaza in planul telei, determinAnd efor- i axiale in barele refelei. Din punct de vedere static, refeaua lamelara te un sistem multiplu tic nedeterminat. Pentru alizarea calculului static la componentele normale, ‘care determina solici- nod egalitatea sagetilor, pe cele dou’ directii si egalitatea rotirilor din incovoiere a lamelelor de pe o directie cu rotirile din r&sucire a lamelelor de pe cealalt& directie. Se obfine astfel un sistem de ecuatii ale cérui necunos- cute sunt eforturile (mo- verticale si orizontale. Fig. 4.31. Vedere in perspectiva si detaliile caracteristice ale acoperigului cu structur& spatial’. mentele incovoietoare) in structura lamelara. Pentru componentele in planul retelei lamelare, care determina eforturi axiale in lamele (care se intersecteaz& in nodurile refelei), calculul se face folosind metodele staticii constructiilor. Avand in vedere faptul c& un calcul exact — spatial - este foarte laborios, in proiectarea curenta se folosesc, de obicei, metode simplificate, bazate pe numeroase ‘studi privind comportarea acoperisurilor cu refea lamelar sub actiunea inc&rcarilor © metoda aproximativi, folosit’ curent, consti in separarea din refeaua spafial a unei fasii avand latimea c egal cu pasul refelei (fig. 4.32). Starea de eforturi M, N, T’se determin’ pentru ipoteza cea mai defavorabili de incircare in| Fig, 4.32. Schema pentru calculul aproximativ al acoperigului cu structura spatial. conformitate cu schema static’ (grind continu’ cu dou sau mai multe deschideri) stabilitd in concordant cu modul de rezemare in cmp i pe contur. ' Calculul retelei lamelare se face la compresiune excentricd in ipoteza c& momentul incovoietor M este preluat numai de lamela continu in nod (W, = Wi), iar efortul axial N, de ambele lamele (A, = 2A,)) Verificarea eforturilor unitare normale in nodurile refelei lamelare se face pentru M= Mg sin B si N aferent (N= Ny2sin B), cu relatia: _No_, My Ree " “2A, sinB * Ew, sinB sinB R; Re 49) in care: Np este efortul axial, in daN; — moment incovoietor maxim, in daNcm; A, ~ aria sectiunii transversale neta a lamelei, in cm’; B° - unghiul dintre axa longitudinal a lamelei si generatoarea structurii lamelare; & - coeficient care tine seama de flambaj si efectul momentului incovoietor suplimentar, R,; Rj -_rezistenta de calcul la compresiune, respectiv la incovoiere, in daN/cm’. Pentru determinarea caracteristicilor geometice, se face 0 predimensionare la | Moay cu telatia: M, Myax Wags Wa ee [em’]. (4.10) Avand modulul de rezistenf’ determinat, se impune grosimea lamelei b si rezult& inaltimea sectiunii, h. Din considerente constructive, se recomanda pentru b23,8cm. | Calculul montantului transversal (tirantului) si al elementelor de reazem se | face pentru eforturile axiale determinate in ipoteza cea mai defavorabild de inc4rcareCa 5 7 CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE Prin constructii de lemn din elemente plane se intelege acea categorie de constructii la care structura de rezistenf este format’ din elemente plane, de diferite tipuri si forme constructive, care sunt actionate de inc4rcdri numai in planul lor si care lucreaz4 independent unele de altele neglijandu-se astfel efectul de conlucrare ce se realizeaz4 prin intermediul elementelor sarpantei si al contravantuirilor. Constructiile de lemn din aceast& categorie se pot realiza dintr-o varietate foarte mare de tipuri de elemente plane, executate fie din lemn brut sau ecarisat, fie din lemn lamelat incleiat si produse noi pe bazi de lemn cu sectiune simpli sau compusi, cu inima plin& sau cu zabrele etc. Cu toata diversitatea mare, elementele de .construcfii din lemn plane se pot clasifica in urmAtoarele tipuri principale: grinzi; ferme; cadre; arce. 5.1. GRINZI Grinzile fac parte, in general, din categoria celor mai simple elemente de rezistent& plane folosite in constructii de lemn. In cazul in care sunt realizate cu sectiune simpl&, deschiderea acestora este limitata, de obicei, la lungimea sortimentului de material lemnos (ecarisat sau brut) folosit pentru realizarea lor, care jrareori dep&seste 6,00 m. Pentru realizarea deschiderilor mai mari se recurge, de .. obicei, la utilizarea grinzilor cu sectiune compusa. 5.1.1. GRINZI CU ALCATUIRE SIMPLA Dup& modul de alcatuire si forma constructiva, grinzile din aceast’ categorie se impart in urmatoarele tipuri principale: grinzi cu console si articulafii; grinzi cu sistem de contrafise; grinzi consolidate. Grinzi cu console gi articulafii, Grinzile cu console si articulafii, sau grinzile Gerber, sunt considerate din punct de vedere static determinate $i se pot executa fie } din lemn ecarisat, fie din lemn rotund sau cioplit. Ele se considera grinzi continue pe mai multe reazeme, la care nedeterminarea staticd este inlaturat4 prin introducerea unui numar convenabil de articulafii (de exemplu pentru o grind cu n deschideriFig, 5.1. Grinzi cu console gi articulatii a alcdtuire si date constructive; c~ schemele statice pentru obinerea momentelor incovoietoare egale (M, = M,), respectiv a sigetilor egale. In mod frecvent, grinzile cu console si articulafii se folosesc ca pane de acoperis, realiz4ndu-se astfel importante economii de material lemnos, datorit& unei distributii favorabile a solicit&rilor din incovoiere in lungul grinzii, prin plasarea judicioas’ a articulafiilor. Cu ajutorul lor se pot acoperi, in condifii avantajoase, deschideri de 4-6 m. Din condifia de rigiditate se recomanda ca raportul hi > 1/15. La grinzile cu console si articulatii, articulatiile se dispun, de obicei, perechi intr-o deschidere, iar realizarea lor se poate efectua fie sub forma unei imbinari oblice, prevazutA cu un bulon de strngere, fie cu ajutorul unor dispozitive (juguri) metalice (fig. 5.1). Solutia optim4, in cazul grinzilor cu console si articulatii, se obtine atunci cand valorile absolute ale momentelor incovoietoare maxime pozitive $i maxime negative sunt egale intre ele. Aceasta situatie se realizeaz4 pentru a = 0,1485 J (fig. 5.1, b), cand M, = M,= qI 7/16, in ipoteza unei distribufii uniforme a incircirii temporare q pe toate deschiderile grinzii. Schema momentelor egale (M, = M,) este foarte avantajoas& pentru cazurile in care sectiunea este impusi de conditia de sigeata (rigiditate). Sageata maxim fn, pentru schema momentelor egale, apare in deschiderile fra articulatii si este: 2g 384 EI’ finax =PONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 175 in cazul in care se urmareste obtinerea unei scheme cu sageti egale (fig. 5.1, c), iculafiile trebuie realizate la o distanti de la reazeme a = 0,21 |. In acest caz, pigetile in toate deschiderile f,, f, sunt aproximativ egale intre ele si nu depisesc: 1 al iar momentele incovoietoare maxime apar pe reazeme M; = ql7/12, 384 EI pomentele din camp fiind: M, = q//24. Calculul grinzilor cu console $i articulafii se face pentru gruparea cea: mai fdefavorabil’ a inc&rcArilor permanente si temporare: q=g+p [daN/n}. Grinzi cu sistem de contrafise. in practic, aceast& categorie de grinzi se poate aliza cu o singur& contrafis, cu subgrind& si contrafig4 si cu contrafise sistem apezoidal (fig. 5.2). Utilizarea sistemelor de contrafise pentru realizarea ele- #Bmentelor si structurilor portante conduce la solufii constructive eficiente. Totodat’, n cazul sistemelor constructive formate din stalpi si grinzi, contrafisele asiguré tabilitatea transversald a con- tructiei, transformandu-le intr-un sistem cadru. -- -—| i Avantajele sistemelor cu 1 1 [aah ontrafise constau in simplitatea +-> tirgnt <4 5 fexecutiei, posibilitatea utilizirii sr Fmaterialului lemnos brut de 1=4-6m 3 provenienti local’, grad ridicat de refolosire etc. Sistemele cu contrafise se utilizeazi, in general, pentru realizarea construcfiilor portante cu caracter provizotiu si auxiliar. mod frecvent ele se utilizeazi fF pentru realizarea schelelor, esafo- ## dajelor, cintrelor etc. Rezultate Fbune se pot obfine si in cazul constuctiilor cu caracter agro-zoo- tehnic (soproane, depozite etc.) Cele mai caracteristice Q HB in fig. 5.3. Particularitatea sistemelor | cu contrafige const’ in faptul ca, 8 £2. Caracteristicile geometrice pentru grnzile ou fa ep contrafige in cazul unei incdrcdri asimetrice,~. _a— cu singur& contrafigd; b - cu subgrind& gi stalpii sistemului sunt solicitagi si contrafisa; c— sistem trapezoidal cu contrafiss. la incovoiere, datorit’ impingerii f provocate de contrafise. Prin utilizarea tirantilor pentru preluarea impingerilor F (fig. 5.3, d, e) sau prin executarea unor stalpi cu z4brele (fig. 5.3, , rigiditatea sistemelor cu contrafise poate fi substantial marita. Sistemele cu contrafis& se aplicd. in conditii avantaioase. pentru deschideri de 5-8 m si cu raportul A/I = 1/5 — 1/3,176 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Fig. 5.3. Sisteme cu contrafige. Scheme si detalii de executie. Grinzi consolidate. Sistemele constructive consolidate de tip macaz se obfin prin int&rirea grinzii propriu-zise cu montanti verticali si un tirant de ofel. Ele fac parte din rezolvari constructive eficiente, care asigura utilizarea rational’ a celor doua materiale principale de constructii (lemn si ofel). Dup& forma conturului, grinzile consolidate pot fi triunghiulare, cu un singur montant, sau trapezoidale, cu doi montanti (fig. 5.4). Grinda propriu- a a zis a unui sistem con- solidat este solicitata la compresiune din impin- gerea macazului si la incovoiere din incircari locale. Grinzile _conso- lidate fac parte din cate- goria celor mai simple si eficiente elemente de constructie, care se pot utiliza fie ca elemente portante la realizarea estacadelor etc., fie ca elemente de rezistenti pentru realizarea structu- rilor de acoperiguri la construcfii industriale i agrozootehnice. functie de m&- t= 242mPAOLO Gime ce ee aa ropriu-zis& poate fi realizat’ dintr-o singur’ bucat& sau cu sectiune compusi. fn fig. 5 se prezintd vederea generala si detaliile constructive caracteristice unei grinzi acaz sistem triunghiular. Calculul grinzilor consolidate de tip macaz se face prin metode obisnuite. O em& simplificati de calcul se obfine prin descompunerea sistemului general (combinat) in doua sisteme simple: grinda propriu-zis4 incarcata cu sarcini exterioare i un sistem din bare acfionat in noduri de reactiunile date de primul sistem (fig. 5.6). Experimental, s-a constatat cA valoarea momentelor incovoietoare si a fortelor iale care apar in elementele componente ale sistemului este mult influentaté de lasarea reazemului intermediar C, determinat4 atat de deformatiile elastice ‘alungirea tirantului, scurtarea montantului si a tilpii superioare), cat mai ales, de leformafiile neelastice (strivirea lemnului etc.). Admifand cA tasarea nodului C se oduce intre limitele: f= 0 si fyax = 1.9! rezult& c& pentru f= 0, momentul 384 ET covoietor maxim negativ M, = - qa’/8, iar pentru f = f,,,, M, = 0 si un moment axim pozitiv la mijlocul panoului Mpsx = 94/8. Pentru asigurarea condifiei f = 0, in punctul C grinzile consolidate trebuie alizate cu o contrasdgeat& constructiva f, egal cu 1/300-1/200 din deschiderea 1. In \cest caz, se consider c& talpa superioar&, dup’ tasarea reazemului intermediar cu f,178 CONSTRUCTII MODERNE DIN LE! = (pegrkgt/mt se comport ca o grindj 4 great continua pe- douk des. TO chideri si se verific’ Ia compresiune cu incovos iere pentru: M= a8; Ne=qal2tgB. Talpa inferioara (tirantul) ’ se verifick pentru: N,=1,25 ga/2 sin B. Incarcarea total g se stabileste din ipoteza 4 cea mai defavorabila de:! incdrcari permanente si” temporare: q = g + p, in © daN/m. incircarea perma- nent& include si greutatea proprie a sistemului. Pentru simplificarea 0 Ka Yyp calculelor, greutatea pro- A prie a unui sistem con- PS v p structiv alcituit din lemn, | lemn si metal etc., se poate determina in prealabil folo- inzile consolidate Fig. 5.6. Sche de calcul pents o . .. ee Sere forma’ tunghiulars sind relatia: g+p Ope = [aaN/m], HoT (6.1) Kepe in care: geste incircarea permanent, in daN/m; Pp - inc&rcarea utilA sau temporara (z4pada, vant), in daN/m; 1 - deschiderea de calcul, in Kgpr~ coeficient al greut4tii proprii, a clrui valoare se stabileste in functie de tipul si particularitatile constructive ale sistemului adoptat, tinand seama de experienfa practic’. In cazul grinzilor consolidate, valoarea coeficientului greut&tii proprii Kp, variaz& intre 6 gi 8. Din punct de vedere tehnico-economic, sistemele consolidate se inscriu in categoria celor mai eficiente solutii constructive. Prin utilizarea lor, la realizarea elementelor gi structurilor portante, se obtine o reducere substantial’ a consumului de material lemnos (de 2 pani la 3 ori) in comparatie cu tipurile de grinzi obisnuite,Fea re lees ere) are 5.1.2. GRINZI CU SECTIUNE COMPUSA Grinzile cu sectiune compusi realizati din doua sau trei elemente din lemn it sau ecarisat, se incadreaza in categoria solutiilor constructive clasice aplicate in unor inc&rcari mari si, mai ales, in cazul podurilor si podetelor din lemn. Deschiderea grinzilor cu sectiune compust solidarizate cu pene este de obicei itatd la lungimile grinzilor sau ale bilelor din care se realizeaz4, in mod curent tre 6 si 9 m, iar in cazuri speciale , pan’ la 12 m. Solidarizarea grinzilor cu sectiune compusi se poate realiza cu pene prismatice lemn, transversale reglabile (fig. 3.40, a), longitudinale drepte (fig. 3.40, b) sau ice (fig. 3.40, c) si cu pene metalice (fig. 3.45) , cele mai sigure find grinzile izate cu pene metalice, cu gheare sau dinti (fig. 3.46 si 3.47), deoarece prin termediul lor se poate asigura o imbinare rigida, cu rezistenfe ridicate si capacitate tant& corespunzitoare. i. Caracteristica general a tuturor tipurilor de grinzi cu pene const in ecesitatea prevederii unor buloane de strangere, calculate la impingerile date de ne Oy, Numé&rul de pene necesare pentru fiecare rost se determina din calcul si se tribuie uniform de-a lungul grinzii, cu exceptia zonei centrale de la mijlocul grinzii 2 f), unde nu se pun pene. Verificarea grinzilor cu pene din conditia de rezistenta si rigiditate (sigeata) se wce fr’ a se tine seama de slabirea sectiunii prin realizarea locasurilor pentru pene, deosebire de slabirile pricinuite de introducerea buloanelor, care se iau in ideratie in calcul la stabilirea Woet. Stabilirea m&rimilor echivalente Wr si Ip se face jinnd seama de coeficientii de corectie subunitari ky si kj, cu care se afecteazi nodulul de rezistenti W si momentul de inerfie I, determinate ca pentru o sectiune ruti (A x b); = Mmar/W - ky $6,; (Rj), £S f, (lim). .1.3, GRINZI CU INIMA PLINA oy SCANDURI iNCRUCISATE BATUTE CUIE ? Grinzile cu inima plina din sc4nduri incrucisate batute in cuie constituie rezolvari constructive traditionale, care pani nu demult au fost utilizate atét la realizarea constructiilor industriale si agrozootehnice, cat si la poduri cu caracter provizoriu. Din punct de vedere al formei, acestea se pot realiza cu tilpi paralele, cu (© panta, sau doua pante (fig. 5.7). Cu ajutorul lor se pot acoperi deschideri de 9-12 m. in prezent, grinzile cu inima plind din scanduri incrucisate batute in cuie sunt utilizate mai putin, deoarece reclam& un consum mare, de manopera si material lemnos de calitate superioar’. Datorit’ rigidit&tii reduse, grinzile cu inima plin& din scAnduri incrucisate batute in cuie se executa cu o contrasageat& constructiva £, = 1/200, cu scopul de a compensa deformatiile produse in timp, determinate deFig. 5.7. Tipuri caracteristice de grinzi cu inim’ plind din scAnduri incrucisate batute in cuie. Dup& forma sectiunii transversale, grinzile cu inimi din scanduri incrucisate batute in cuie se impart in grinziI (fig. 5.8, a; b, c) si grinzi in forma de cheson inchis (fig. 5.8, d, e, f). Alegerea formei sectiunii transversale se face in functie de incarcare, deschidere, destinatie etc. Cel mai des utilizate in practicd sunt grinzile I de tip a. Pentru asigurarea unei rigiditati corespunzatoare, indltimea grinzii h trebuie s& fie de cel putin 1/9 din deschidere. fn cazul grinzilor cu o pant sau cu dou’ pante, inaltimea A se considera la 1/2, respectiv la 1/4 din deschiderea grinzii. indltimea minim’ hj, trebuie s& fie cel putin 0,4 din inaltimea maxima de la mijlocul deschiderii (min 2 0,4 Bmax)- TAlpile grinzilor se executa de obicei din dulapi de 3,8-6,8 cm grosume gi 15-20 cm atime, iar inima din scAnduri incrucigate de 1,8-2,4 cm cu 0 inclinatie de 30-40° fata da talpa inferioara. Pentru rigidizarea inimii subfiri (in planul normal pe planul grinzii) se prevad nervuri de rigidizare (de obicei fird eclise), care se dispun la o distant de 1/10 din deschidere, iar in cazul sarcinilor concentrate, in dreptul acestora. Grosimea elementelor de rigidizare, de regul4, se ia egali cu grosimea dulapilor talpilor, iar latimea egal cu jumiatate din latimea talpilor. Nervurile de rigidizare de la reazem constau din fururi si eclise, avand dimensiunile seciunii transversale egale cu dimensiunile tilpilor.RUCTII-DE LEMN DIN ELEMENIE PLAyg 181 fs Talpile si nervurile de rigidizae se ‘ybing cu inima din scnduri incrucigate cu rul cuielor, iar eclisele de la rewem CU yyruburi (buloane) de strangere. Lungimea elor trebuie si fie astfel aleas’ indtincayrarea cap&tului in cel de-al doilea dulap al li si fie de cel putin 4 d., finand sama de cele 3 rosturi de 0,2 cm fiecare si de varful i de 1,5 d,, Cuiele se dispun inrindun yerticale si se bat, atat dintr-o parte, cft si 'eealalt parte a talpii, respectindu-sy distantele minime previzute de norme. ScAndurile incrucisate care fomeaz& jnima se fixeaz’ intre ele prin cuie subtiri, se bat din partea diagonalelcr comprimate, Dispunerea cuielor se face astfel bat distanta dintre doua cuie in lungu scandurii si nu deptseasc& 30a, a fiind Bsimea scandurii. ii, respectiv grosimea scanduilor inimii, imbinarea se realizeazi cu eclise lungite pentru a se evita suprasdlicitareg fururii. Un exemplu de grinda cu injnt dim geanduri incrucisate bitute in cuie, cu doud jante, de 12 m deschidere, este preentat in fig. 5.9.Calculul grinzilor se face tina seama de schema staticd — grind& cu inimg' din scnduri incrucisate, sistem ferma cy multe diagoale intinse (descendente de ly Teazem) gi comprimate (ascendente), Pentru simplificarea calculului, se admite c& eforturile axiale Provenite din” incovoiere sunt preluate numai de talpile grinzii, iar eforturile de alunecare numai de scAndurile inimii (fig. 5.10). fn baza ipotezelor admise, calculul grinzilor cy Fig 510 oe a inim4 plin& din ee incrucigate batute Schema pentru grinzile in cuie consti in determinarea sectiunilor inima din scanduri incruciqate batute in cuie. sat itor, dimensionarea imbindrii de innddire a tilpii inferioare, determinarea numaruluj de cuie necesare pentru prinderea tilpilor de inimi gi verificarea scndurilor inimii la stabilitate pentru Fefortul maxim de compresiune. Efortul maxim de intindere din talpa inferioar& (in baza ipotezei admise) se determind cu relatia: Nau =M/bo, (5.2) in care: M este momentul incovoietor in locul unde apare Nia,; hg -distanta dintre centrele tilpilor, in aceeagi sectiune de calcul. La grinzile cu talpi paralele (fig. 5.11, a), sectiunea cu Na, coincide cu sectiunea momentului incovoietor maxim, iar in cazul grinzilor cu una sau doud pante (fig. 5.11, b; c), sectiunea criticl, cu Nan S¢ gaseste la distanta x,, de la reazemul cu inaltimea mai micd a grinzii. a q. 6 4 c Ce Pea seein) ee — — CEE = val = Fig. 5.11. Tipuri constructive gi diagramele de eforturi N, T pentru grinzile cu inima din scinduriin cazul unei inc&rc&ri uniform repartizate, sectiunea critic’, cu Nmap S€ mind cu relatia: (53) eare: ha este distanta dintre axele tilpilor, la cap&tul grinzii cu indltimea mai mica, in m; @& — unghiul de inclinare a tilpii superioare fata de talpa inferioar’; 1 = deschiderea grinzii, in m. Aria sectiunii transversale necesar& pentru talpa inferioara se determin’ astfel: Abr = Nonax !64t°0,8, (6.4) le: G,, este rezistenta admisibil& a lemnului la intindere in lungul fibrelor; 0,8 - coeficientul care tine seama de slabirea tlpii in zona imbinarii. Talpa superioar se ia, de regula, cu aceeasi sectiune ca si talpa intins& si se ifict la flambaj in plan perpendicular pe planul grinzii, luand ca lungime de baj distanta dintre contravantuiri (panele acoperisului), neglijand aportul inimii. imbinarea talpii inferioare se dimensioneaz la efortul axial din sectiunea spectiva Nims» iar num&rul de suruburi necesar nyj- se determina cu relatia: Daje = Nimb ! Teap > (5.5) care: Nimp este efortul axial din imbinare; — efortul admisibil (de calcul) pentru o tij4 considerat’ cu patru sectiuni de forfecare. Dispunerea tijelor se poate face pe dowd sau patru randuri, cu respectarea distantelor minime impuse. Dupé stabilirea diametrelor tijelor se face verificarea talpii inferioare la intindere, tinand seama de slabirile respective. Calculul cuielor necesare pentru prinderea talpilor de scAndurile inimii se face pe zone (I, Il, III), pentru efortul de lunecare corespunz&toar. Pentru o grind cu t&lpi paralele, valoarea efortului de Iunecare pe unitatea de lungime este: Teap (5.6) in cazul grinzilor cu talpa superioar’ inclinat, calculul efortului de lunecare T se face tinand seama de reducerea (cresterea) forfei t&ietoare, determinat& de componenta vertical& a efortului axial N din talpa superioar’ (AQ = N tga), cu relafia: DLA LAD oa TA On A Mite oe In? wn184 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN | Semnul minus din formula (5.7) se ia pentru grinzille cu dou’ pante si cu 9 pantd pe portiunea dintre reazem cu iniljimea mici si secfiunea cu Q = 0, iar semnuj plus pentru restul deschiderii. Determinarea numarului maxim de cuie necesare pe unitatea de lungime a talpii se face pentru efortul T, cu una din urm&toarele expresii: oo ""°0,8(% +E) (5.8) Dey 2——. ‘eu 0,8(27,)’ : (5.9) T Deut 2—j-—-——+ 0,8(7;+T,, ) in care: T,este efortul admisibil sau de calcul al uni cui, cu o sectiune de forfecare, determinat din conditia de strivire a unei singure talpi (dulap) cu. grosimea a; idem, pentru cealalté talp’, calculat pentru adancimea de incastrare a cuiului a; T, - idem, pentru piesa central (inima din scdnduri incrucisate); T; - idem, din conditia de incovoiere a tijei. Coeficientul 0,8 tine seama de faptul cd inima este discontinua si, ca urmare, exist posibilitatea ca o parte din numArul cuielor amplasate sa cada intre scandurile inimii. Calculul num&rului de cuie pentru fiecare zona (I, II, III) se face pentru valoarea fortei taietoare de la mijlocul zonei respective. Verificarea stabilit&tii scdndurilor comprimate ale inimii se face pentru prima zona (de la reazem), la mijlocul acesteia. Efortul axial de compresiune se determina in functie de efortul de lunecare ce revine unei scanduri pe ltimea b (fig. 5.12). (5.10) T,OI RUU PH VE LOWY UN ELeMcIIG FLAN 102 5.1.4. GRINZI INCLEIATE Grinzile incleiate se realizeaz4, de regul&, din pachete de scnduri sau dulapi ilizand tehnica incleierii. De la caz la caz, grinzile incleiate se pot realiza si prin mmbinarea scindurilor (dulapilor) cu produse noi pe bazi de lemn (placaj de nnstructii, placi fibrolemnoase dure sau extradure etc.). Tipurile de grinzi incle- ite folosite pentru realizarea \cturilor de rezistenfa pot fi —————— ae arte variate, atat in ceea ce iveste forma in plan, cat si 1 ce priveste modul de alc’- 7 ‘ire constructiva. Dup’ forma lor, grinzile a cleiate pot fi: drepte (cu mo- ent de inertie constant), cuo t wand moment de inertie rariabil (fig. 5.13). . Dupa modul de alcatuire A hy nstructiva, grinzile incleiate 7 E pot executa din pachete de 1 induri (dulapi) sau din scdn- juri (dulapi), avand forma -ctiunii transversale dreptun- iulara I, dublu T si de tip ‘hm tie (fig. 5.14). : Forma si modul de alci- ‘ire constructiva ale grinzilor t \cleiate se stabilesc in functie +4+—___1_____} ie destinafia constructiei si de miarimea deschiderii. Forma grinzilor se alege ‘in functie de pozitia si rolul deplinit in ansamblul structurii, tinand seama totodat& de considerente de ordin functional si estetic, iar forma $i dimensiunile sectiunii transversale se stabilesc din conditia de rezisten{& si rigiditate. Cu grinzile incleiate se pot acoperi, in condifii avantajoase din punct de vedere tehnico-economic, deschideri de 5~20 (25) m. Datoriti avantajelor pe care le prezint& din punct de vedere constructiv i tehnico-economic, grinzile incleiate au cipatat, in ultima perioada, o larga utilizare, atat in constructii civile cu caracter social-cultural, ct si la constructii industriale si agrozootehnice. Acestea se pot utiliza fie ca grinzi principale si elemente secundare de acoperis (pane, c&priori etc.), fie ca talpi superioare ale fermelor ingineresti si arcelor cu trei articulatii etc. in comparatie cu variantele clasice de grinzi cu sectiune compusi solidarizate . cu pene sau cu inima din scAnduri incrucisate batute cu cuie etc., gnazile incleiate se Fig. 5.13. Principalele tipuri de grinzi incleiate (drepte, cu pant, cu doud pante si curbe).a a b f Tipul constructiv si forma sectiunii transversale a grinzilor incleiate se aleg in functie de tehnologia adoptat’, tinand seama de destinatia, rolul si functia indeplinita, deschiderea si m&rimea inc&rcrii. Astfel, in cazul grinzilor de planseu sau a penelor de acoperis cu deschidere mic’ (5-10 m), se utilizeaz& grinzile cu sectiune dublu T, cu inim& din sc4nduri pe muchie sau pe lat (fig. 5.14, a; b), respectiv cu inim& subfire din placaj de constructie (fig. 5.14, f, g; h), iar in cazul deschiderilor si inc&rc&rilor relativ mari, se recurge la folosirea grinzilor cu sectiune dreptunchiulara sau I (fig. 5.14, c d; e). Pentru deschideri medii (10-15 m), se pot utiliza cu eficient& sporit& grinzile incleiate, cu inim subtire din placaj de constructie de tip cutie (fig. 5.14, i k). {fn general, se recomanda ca elementele secundare de acoperis (pane, cXpriori), cu moment de inerfie constant (drepte), solicitate in principal la incovoiere, si fie executate cu inima plind din placaj de construcfie sau din scanduri (dulapi) pe muchie, iar grinzile principale de acoperis, cu deschideri si inc4rc&ri relativ mari, din pachete de scinduri avand forma secfiunii transversale dreptunghiular’ sau I. Grinzi cu inima plin& din sc4nduri pe muchie. Aceasti categorie de grinzi incleiate se poate realiza, din punct de vedere constructiv, de dowd tipuri principale, si anume: cu inima simp sau dubla (fi. 5.14, a,b), avand forma sectiunii transversale dublu T cu tilpile egale sau neegale (fig. 5.15). Tipul grinzii si forma sectiunii transversale se aleg in functie de destinatie, mirimea deschiderii si valoarea incarcarii. Grinzile incleiate cu inima plin& din sc4nduri pe muchie se pot realiza ca grinzi continue, de exemplu in cazul panelor de acoperis, sau ca grinzi cu o singura deschi- dere, cu destinatii diferite. In str4inatate, ele se utilizeaz4, de regul&, la constructii civile pentru realizarea plangeelor intermediare si de pod. in cazul in care se folosesc ca grinzi de planseu, pentru simplificarea montarii panourilor de planseu este indicat g A 1 k Fig. 5.14. Tipuri de sectiuni caracteristice pentru grinzile incleiate.Fig. 5.15. Grinzi incleiate de forma dublu T, cu inima din seanduri pe muchie. in general, grinzile cu inim& plind din scanduri pe muchie sunt eficiente pentru Bdeschideri de 5 pana la 7,5 m. Dimensiunile scandurilor (dulapilor) din care este ralcdtuitd sectiunea transversala se stabilesc din condifia de rezistenta si stabilitate lateral, iar inaltimea sectiunii din conditia de rigiditate, recomand4ndu-se in acest ns, ca raportul dintre inaltimea sectiunii h si deschiderea / sa fie: h/1>1/16 in cazul grinzilor cu o singura deschidere; h/1>1/20 in cazul grinzilor continue pe mai multe deschideri. Presarea pieselor componente la grinzile incleiate cu inima din scinduri pe muchie se poate realiza cu ajutorul unor dispozitive speciale, sau prin intermediul cuielor dispuse dup’ anumite reguli. Pentru marirea stabilitafii grinzilor in dreptul reazemelor, se recomanda ca inima alc4tuiti din scdnduri pe muchie sé fie intarita cu fururi, indeosebi atunci cand aceasta se realizeaz& dintr-o singura scAndur’. La executarea grinzilor incleiate cu inim& din scnduri pe muchie se va urmari, } de asemenea, ca talpa inferioara sa fie realizat& pe cat posibil dintr-o singura piesa. In cazul in care acest lucru nu este posibil, imbinarea scandurilor care formeaza talpa P inferioar se poate realiza in zonele din apropierea reazemelor in intervalul de (0,2-0,3) J, imbinarea realizindu-se dup’ o suprafaf& tesit% pe o lungime de cel putin 10a, a find grosimea t&lpii. Imbinarea t&lpii superioare comprimate se poate realiza can la can intirith en cite a eclish scnrté dicnne’ ne ambele nirti ale inimiiCalculul grinzilor incleiate cu inima din sc&nduri pe muchie consta in verificarea eforturilor unitare normale si a rostului incleiat dintre inima gi tipi la. forfecare. Verificarea eforturilor unitare normale se face astfel: O=MIWek yk; $0,(Rj), (5.11) | unde: M este momientul incovoietor in sectiunea cea mai solicitat’; W, — modulul de rezistenta net din sectiunea de calcul; ky - coeficientul de corectie care tine seama de raportul dintre inaltimea gi latimea sectiunii h/b; ky - coeficientul de corectie care tine seama de forma secfiunii trans- versale; 6,; (Rj) — rezistenta admisibila (de calcul) la incovoiere. Valoarea coeficientului ky. se stabileste in functie de raportul dintre inaltimea total& si latimea sectiunii h/b. Pentru cazurile curente, cand inaltimea A < 50 cm, iar 1atimea b2 15 cm, coeficientul k, = 1,0. Coeficientul de corectie k, se stabileste in functie de raportul dintre grosimea inimii b, si lStimea total’ a tilpii b. Astfel, pentru raportul by/b< 1/2 se ia k= 0,90, iar pentru b/b = 1/4, k= 0,75. Verificarea rostului incleiat la forfecare se face in sectiunea cu forta taietoare maxim, tinand seama si de eventualele porfiuni neincleiate, cu relatia: t=QS/Ibk, Sty(Ry), (5.12) in care: Q este forta tietoare maxima, in daN; S — momentul static al sectiunii care Junecd in raport cu axa neutra, in cm*, I — momentul de inertie brut al intregii sectiuni, in cm* b — l&timea rostului incleiat (grosimea inimii), in cm; kK, — coeficientul de corectie subunitar care fine seama de eventualele portiuni neincleiate; de obicei se ia egal cu 0,5. Grinzi din pachete de scAnduri. fn ultima perioadi, grinzile incleiate de diferite forme constructive (drepte, in doua pante sau curbe etc.) au c&pStat o extindere mare in cadrul construcfiilor moderne de peste hotare. Datorita multiplelor avantaje pe care le prezint& lemnul incleiat din punct de vedere tehnico-economic si, indeosebi, a greut&fii proprii reduse, grinzile incleiate se utilizeaz& frecvent la realizarea structurii portante a acoperisurilor, atat la construcfii civile cat sila cele cu caracter industrial. Dintre tipurille constructive folosite in mod curent se numara grinzile drepte, cu moment de inertie constant sau variabil, si grinzile curbe (fig. 5.16). Grinzile drepte cu moment de inertie constant (fig. 5.16, a) se pot realiza cu sectiune transversal& dreptunghiulara sau I, iar cele cu moment de.inertie variabil (fig. 5.16, b, c) numai cu sectiune transversal dreptunghiular’. fn cazul grinzilor cu moment de inerfie variabil, panta (inclinarea) talpii superioare se stabileste infrig. 5. 16. Date constructive pentru principalele tipuri de grinzi incleiate din pachete de scdnduri agezate pe lat. dere tehnico-economic si constructiv sunt grinzile curbe cu moment de inertie ariabil (fig. 5.16, c). Prin intermediul grinzilor incleiate se pot acoperi, in condifii avantajoase din punct de vedere tehnico-economic, deschideri de la 12 la 24 m. in cazul in care se utilizeaz4 pentru realizarea structurii portante a acoperisului prinzi drepte, este indicat s& se adopte sisteme constructive din ginzi cu console si rticulafii (fig. 5.1). Cu asemenea sisteme se pot acoperi deschidri mari, in condifii avantajoase, deoarece prin plasarea judicioas& a articulatiilor se asigur’ o distributie favorabila a solictarilor din incovoiere in lungu! grinzilor, iar in final, obfinerea unor portante economii de material lemnos. Un exemplu in acest sens il poate servi schema constructiva cu trei deschideri egale, avand articulatiile plasate in ‘deschiderea central (fig. 5.17). Sistemul poate fi adoptat atat petru realizarea constructiilor social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial. Grinzile curbe, cu moment de inerfie variabil, datorit& avantajelor pe care le prezinta din punct de vedere constructiv si tehnico-economic, se aplicd pe scar& tot mai larga in domeniul constructiilor civile, industriale si agricole. Ele se preteaza atat la constructii cu o singura deschidere, cat si la cele cu mai multe deschideri (fig. 5.18). in figura 5.19 este ilustrat un exemplu de clidire social-culturala, la care acoperisul este realizat din grinzi incleiate curbe de 18 m deschidere, iar in figura 5.20 se prezint& schema unei hale industriale cu mai multe deschideri de 26 m, avand acoperisul190 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEM} Fig. 5.17. Schem® constructiva pentru un sistem cu trei deschideri egale, format din grinzi cu articulatii plasate in deschiderea centrala. fn cazul utilizarii grinzilor curbe, este indicat ca talpa inferioar din zona central&, pe o portiune a = | /4, si se execute sub forma unui arc de cerc cu raza Rz=a/2sin a (fig. 5.19). é Le ‘A ie : LS, WLEZZ Fig. 5.18. Constructia unei hale cu mai multe deschideri, avand acoperisul format din grinzi incleiate curbe.ae weneinuey eee een unor imbinari frontale (cap la cap), iar in zona intins&, prin suprafefe inclinate say sub forma de dinti (dupa posibilitati), cu respectarea tuturor prevederilor privind tehnologia de incleiere si modul de realizare a imbin&rilor incleiate (v. cap. 3). fn cazul deschiderilor si inc&rc&rilor mari, este mai avantajos ca in locul grinzilor incleiate, cu sectiunea transversali dreptunghiular4 sau I, realizat% din pachete de scnduri dispuse pe lat, s& se utilizeze grinzile avand forma secfiunii transversale I sau dublu T, cu inima din scAnduri incrucisate (fig. 5.21). in acest caz, spre deosebire de grinzile cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie, inclinarea scAndurilor care formeaz& inima este mica, de obicei de 4-6". in cazul in care inima se realizeaz4 din trei randuri de scAnduri, randurile intermediare se recomanda s& se execute cu o inclinare mai-mare, de regula o = 10°. in general, grinzile incleiate cu inima din sc4nduri incrucigate se remarca printr-o rigiditate * mare in planul lor, motiv pentru care sunt indicate 7 ee ae pentru acoperirea deschiderilor relativ mari Fig. 5.21. Grinzi incleiate cu inima din douf, trei sau mai multe randuri_ (/ = 25-40 m). de’scdnduri incrucisate. Calculul grinzilor din pachete de scénduri incleiate se face in acelasi mod ca gi in cazul grinzilor cu sectiune obignuita, cu deosebirea ca in acest caz se introduc coeficientii de corectie care tin seama de forma sectiunii transversale si de dimensiunile absolute ale sectiunii (h, b). Verificarea eforturilor unitare normale se face astfel: 6=MIW,kyk; S6,;(R;), (5.13) unde: M este momentul incovoietor in secfiunea cea mai solicitat’; W, - modulul de rezistenfa net, determinat pentru sectiunea cea mai solicitata; k, ~ coeficientul de corectie care fine seama de raportul dintre indltimea si litimea total’ a sectiunii transversale h/b; k; = coeficientul de corectie care fine seama de forma sectiunii transversale si se ia in consideratie numai in cazul grinzilor cu sectiunea I sau T; 6,;(R) - rezistenta admisibild (de calcul) la incovoiere. Valorile coeficientului de corectie k,, se determina din tabelul 5.1, in functie de indilfimea h si lifimea b a secfiunii transversale, iar pentru coeficientul ky, din tabelulTabelul 5.1 Valotile coeficientului de corecfie ky, Coeficientul ky Latimea grincii tru indltimea grinzilor h, in cm cm 30 kd a = 100 si mai mare bs14 , 0,90 0,85 0,80 0,75 b>14 . 5 0,95 0,90 0,85 0,80 Tabelul 5.2 Tabelul 5.3 Valorile coeficientului de corectie ky Valorile raportului by/b pentru sa ta dublu T Tipuri de grinzi Cu sectiune I Cu sectiune dublu T] 35 Pentru valorile intermediare ale rapoartelor h/b si b,/b, valoarea coeficientului w $i kpse determina prin interpolare. In cazul grinzilor incleiate cu sectiune I sau dublu T, din conditia de rigiditate se impune ca raportul dintre in<imea sectiunii h si deschiderea grinzii s& se sta- bileasc& in functie de raportul dintre grosimea inimii b, si latimea tAlpii b. In general, se recomanda ca raportul h/! 2 1/15 (tabelul 5.3). in cazul grinzilor cu moment de inerfie variabil, trebuie si se tind seama c& sectiunea critic’ in care apar eforturile unitare normale maxime nu coincide cu sectiunea in care momentul incovoietor atinge valoarea maxim’. La grinzile cu sectiune dreptunghiulara, incdrcate cu o sarcind uniform distribuita, sectiunea critica se determina cu relatia: cer = I 2m» * (5.14) in care: J este deschiderea grinzii, in m; hg - inaltimea grinzii de la reazem, in m; hj, — indltimea grinzii la mijlocul deschiderii, in m. Pentru grinzile cu sectiune I, sectiunea critic& x,, se determina cu relafia (5.3). Verificarea rostului incleiat la forfecare se face tinand seama de eventualele portiuni neincleiate, prin corectarea rezistentei admisibile (de calcul) cu un coeficient k, de 0,5, cu relatia: 1=QS/Ip,bk, 6, este necesar si se fact verificarea secfiunii la stabilitate laterala, in planul de incovoiere, folosind relatia: o=M/WS0,(Rj), (5.18) in care: Meste momentul incovoietor in Sectiunea cea mai solicitata; uw asValoarea coeficientului de stabilitate variazi in general intre 0 si 1 si se termina cu relatia: y=120bB/ha, (5.19) ); h sunt latimea si inalfimea sectiunii transversale a grinzii; ~ distanta dintre doua puncte de contravantuire a talpii superioare comprimate a grinzii B — — cveficientul care depinde de schema static& a grinzii si natura incdrcdrii (tabelul 5.4). Tabelul 5.4 Valorile coeficientului B Valoarea ‘Schema static& a grinzii Natura inedreSrii Reeser pl Grinzi simplu rezemate Sarcina uniform distribuita 1,12 Forfa concentrat& aplicata la I/2 1,35 Grinzi cu consola Sarcina uniform distribuita 2,04 Forfa concentrata aplicatd la captul consolei 1,28 in cazul in care pe tilpile inferioare ale grinzilor incleiate cu sectiune I sunt plicate forte concentrate P, este necesar s& se faci o verificare la desprinderea Bilpilor de inim4, cu relatia: Ps4ab,, in care: P este fora concentrat& ce reazemi pe talpa inferioara; a- lungimea suprafefei de rezemare a sarcinii; b,- grosimea inimii, pentru rezemiri bilaterale, si jumatate din grosimea = inimii, pentru rezem&ri unilaterale. > Grinzi cu inima subfire din placaj. Preocupirile privind valorificarea supe- rioar4 a lemnului si a placajului in constructii au condus la conceperea si executarea lementelor de constructii portante cu sectiunea compusi din lemn si produse noi pe baz de lemn, indeosebi placaj de constructie. Grinzile incleiate cu inina plind subfire din placaj de constructie, datorit’ avantajelor pe care le prezinta din punct de vedere tehnico-economic, au c&patat o patilitate tot mai larga in constructii. Avantajul principal al acestor grinzi consti in reducerea substantiala a greutafii proprii si in posibilitatea inlocuirii materialelor de Fconstructii deficitare (lemn si ofel). Din punct de vedere constructiy, grinzile cu ini’ plin& din placaj se aseaman& ¢u grinzile cu inima plin& din scAnduri incrucisate batute in cuie, cu deosebirea c& in acest caz, in locul scndurilor incrucisate se utilizeaz4 una sau mai multe inimi de placaj de constructie, iar in locul cuielor, un adeziv (clei) rezistent la apa. Grinzile incleiate din lemn cu inima din placaj de constructie se pot realiza cuFig. 5.22. Grinziincleiate dn lemn cu inima din placaj de constructie, cu moment de inertie constant si variabil. La alc&tuirea grinzilor cu inimA subjire din placaj de constructie, trebuie avut in vedere ci in afara stabilit&tii si rigidit&tii generale a grinzii, este strict necesar si se asigure gi stabilitatea inimii subfiri. Grosimea inimii § sau valoarea raportului dintre inaltimea grinzii h si grosimea inimii trebuie astfel determinat& incat pericolul de pierdere a stabilit&tii inimii subtiri s& fie inlaturat. Pentru stabilirea raportului optim dintre inaltimea grinzii si grosimea inimii (h/8) se porneste de la teoria stabilit3tii elastice a saibelor (placilor subfiri), supuse in planul lor la actiunea simultan4 a eforturilor unitare normale o si tangentiale 1. Din teoria de flamaj a placilor subtiri, rezult c& valorile critice ale eforturilor o, Gy sit (fig. 5.23), aplicate pe contur in planul median al unei plici dreptunghiulare simplu rezemate, cu grosmea 6 pentru care forma plan4 de echilibru devine instabila, se pot obtine pornind de la ecuafia diferentiala a suprafefei medii deformate, de forma: 4, 4, 4 2 2 2 ow yp Ow wD 5g FO 55 PO 7g Ae |, (5.20) ax “ax*dy? ay Dl “ax? =” ay? axay unde 8 este grosimea plicii; BS : P=) Admitind c& eforturile o,, 6, si t se afl4 intr-un anumit raport si rezolvand ecuatia (5.20) pentru conditiile date pe contur, se vor gisi valori bine definite ale eforturilor critice pentru care flambajul placii este posibil, valoarea criticA ciutatd fiind cea mai mic& dintre acestea. Pentru cazurile particulare cind placa este supus’ numai la unul dintre efor- turile 6,, Oy sau t, ecuatia diferentiala se obfine din expresia (5.20), iar ca solutie particular’ rezult’&: -rigiditatea la incovoiere a placii W=W,sin Bein, (5.21) a unde: W, este deplasarea transversala maxima a unei semiunde;Fig. 5.23. Stirile de eforturi specifice grinzilor cu inim& plind subtire. Introducand expresia lui W in ecuatia obfinut’, rezult’ in final expresia efortului critic, de forma: WE (e) |=], 5.22 12(1-n?) h (622) unde k este un factor numeric, a clrui marime depinde de raportul a/h. Stabilirea grosimii 5 sau a raportului h/8 se face in mod obisnuit prin adoptarea efortului unitar tangential admisibil, dup’ care se determina distanta dintre tigidizirile transversale a, astfel incdt inima s4 poat% transmite eforturile de alunecare fir s4 apar§ pericolul de pierdere a stabilit%tii acesteia. In vederea asigurarii unei proiectari rationale, pentru calculul stabilitatii elastice a inimii subfiri s-au luat in consideratie urmatoarele st4ri de eforturi specifice grinzilor cu inima plind supuse la incovoiere (fig. 5.23): 1) In apropierea reazemelor — efortul de lunecare este factorul hotardtor, iar porfiunea de inim& cuprins4 intre dou’ rigidizari transversale se poate considera ca 0 plac4 dreptunghiular4 supusa la actiunea eforturilor tangentiale t, uniform repar- tizate (fig. 5.23, a); 2) La mijlocul deschiderii - lunecarea poate fi neglijat’ in comparatie cu solicitarea la incovoiere, iar portiunea din inim& cuprinsa intre dou rigidizari verti- cale se poate considera c& este solicitat& la incovoiere simpl& (fig. 5.23, b); 3) Portiunile intermediare supuse unei st4ri complexe de eforturi tangentiale si normale (fig. 5.29, c). Prima valoare limit a raportului A/5 se determin’ in panourile din apropierea reazemelor, c4nd valoarea efortului critic este: 2E Piya Ty BR. (5.23) 121-p?) 4 Valorile aproximative ale factorului k, pentru rapoartele a/h > 1, se determin’ cu relatia:Admitind pentru modulul de elasticitate E si rezistenfa la forfecare t, sau Ry valori corespunzitoare tipului de placaj folosit, iar pentru coeficientul p = 0,4, rezulta raportul b/8. fn cazul incovoierii simple, valoarea minimi a efortului critic se obfine pentru > k = 23,9, corespunzitor unui raport a/h = 2/3. Pentru a evita pericolul de pierdere a stabilitatii inimii in conditiile de exploatare, valoarea efortului critic trebuie s& fie mai mare decat efortul efectiv maxim de incovoiere din inim&. Presupunand c& efortul maxim atinge valoarea de rezistent& admisibila o,;sau de calcul la incovoiere la solicitari de durata R si admitand un coeficient de siguranfa c= 1,5-2,0, din relatia (5.22) se obfine raportul h/S limit’, Cea de a treia valoare limit& se poate obtine din condifia de stabilitate a inimii in panourile intermediare supuse unei stiri complexe de eforturi o si t, folosind relafia: yo? lo? +07 22 cr cr in care: Go este efortul unitar din incovoiere determinat la marginea comprimata a inimii cu valoarea medie a momentului incovoietor M din portiunea respectiva; t - efortul unitar tangential determinat pentru valoarea medie a fortei t&ietoare Q din panou aplicand formula Q/ho; G5 Ter — eforturile critice de voalare stabilite pentru cazurile de solicitare a inimii numai de un singur efort (6 sau 1). Distanfa dintre nervurile de rigidizare din apropierea reazemelor se determina consider4nd portiunea de inima dintre doua rigidizari ca o plac simplu rezemati, de lungime egal cu inalfimea h si latimea a, supuse la actiunea solicitarilor de lunecare si punand condifia ca in portiunile din apropierea reazemelor efortul t,, = 1,5 Teg Din calculul stabilit’fii elastice a inimii subjiri din placaj de constructie pentru cazul cel mai defavorabil de solicitare, considerand inima ca o placa infinit lung’ cu laturile simplu rezemate si actionati pe contur de eforturile unitare tangentiale, a rezultat cA pericolul de pierdere a stabilit&tii inimii este inlaturat pentru valoarea raportului fy/6 < 65. in cazul in care grosimea inimii § > ho/65, nu este necesarA verificarea inimii la stabilitate. in cazul grinzilor cu grosimea inimii § < ho/65, distanta dintre nervurile de rigidizare trebuie si fie < 858(a < 858). Avand in vedere conditiile limita rezultate pentru rapoartele hy si a/8 $i tindnd seama cA placajele de construcfii se realizeaz& de anumite grosimi, rezulta ci la proiectarea gi realizarea grinzilor incleiate cu inima plin& din placaj trebuie avute in vedere anumite tipuri de sectiuni specifice (fig. 5.24). Pentru evitarea unor tensiuni suplimentare in rosturile incleiate intre inima de placaj si tilpile de lemn, se recomandA ca tilpile s& fie executate din mai multe straturi de sc4nduri (dulapi), iar latimea lor in sectiune s& se faca astfel incat latimea unei scAnduri (dulap) de care se imbind prin incleiere foile de placaj s4 fie < 50 mm. Aceast% cerinth este determinat% de. anaritia unor tensinni nericnlaace in roctul (5.24)PRO RU LS W I N s e ae ‘a fenomenului de contragere si umflare, care nu poate fi evitat in procesul de loatare, sunt in general mai mari decat deformatiile produse in placaj. fnnddirea scandurilor care alcituiesc talpa superioar& se face cap la cap, in ceeasi sectiune sau in rosturi decalate, iar innddirea scAndurilor talpii inferioare tinse) se realizeazi sub forma unor imbin&ri cu suprafete inclinate sau in dinti in ctiuni diferite, evitand zonele periculoase. Inima din placaj se poate intrerupe SSIS PZAEDZA ‘Fig. 5.24, Tipuri de sectiuni caracteristice pentru realizarea grinzilor incleiate cu inima plin& din placaj de constructie. fnumai in dreptul nervurilor verticale de rigidizare, cu prevederea unor eclise de continuitate din acelasi material, imbinate prin incleiere. in cazul sectiunilor cu mai multe inimi (foi), imbinarea acestora se va face decalat (in sectiuni diferite). Nervurile de rigidizare se dispun in dreptul sarcinilor concentrate sau la 1/10-1/12 din deschiderea grinzii, iar in panourile de la reazem (pentru marirea rigiditatii inimii) se previd rigidiziri suplimentare in form’ de diagonal’. Dupa forma, grinzile incleiate cu inims plin& din placaj pot fi: cu talpi paralele; cu o pant’; cu doua pante. Grinzile cu t&lpi paralele se utilizeazi fie ca pane sau c&priori, fie ca t&lpi superioare ale fermelor si arcelor cu trei articulatii. Grinzile cu pantd sau cu doud pante se utilizeaz4 ca grinzi principale de acoperis, cu deschideri de 9-15 (18) m. Cele mai rispandite, mai ales la clidiri cu caracter social-cultural, sunt grinzile cu doua pante de tip cutie (fig. 5.24, a; b; c). Un exemplu de clidire avand acoperigul format din grinzi incleiate cu inima din placaj de tipul menfionat este ilustrat in figura 5.25. in figura 5.26 sunt prezentate principalele date si detalii constructive pentru 0 grinda de 13 m deschidere, cu dou’ inimi din placaj de constructie la care scheletul portant este format dintr-un sistem de zAbrele. in Germania a fost experimentat gi introdus in practica cu mult succes un nou tip de grinda incleiata din lemn cu inim’ ondulat& din placaj (fig. 5.27). Avantajul principal al acestui tip de grind% const’ in rigiditatea ei relativ mare in comparafie cu alte tipuri constructive pentru acelasi consum de material lemnos. Utilizarea acestor grinzi in constructii poate fi foarte variat% (pane, c&priori etc,). in fig. 5.28 este ilustrat& o clidire avand c&priorii acoperisului realizati din asemenea grinzi incleiatefae b-6i one Fig, 5.28. Un exemplu de clidire realizati avand acoperigul format din grinzi incleiate ‘cu inima din placaj ondulat. Calculul grinzilor incleiate cu inima subfire din placaj const’ in verificarea forturilor unitare marginale din tilpi si inima si in verificarea inimii la forfecare si tabilitate in sectiuni cu eforturi de lunecare maxime. Este necesar de asemenea sa verifice rosturile incleiate dintre inimi si tAlpi si sgeata la mijlocul deschiderii. La grinzile cu tilpi paralele, eforturile unitare normale (marginale) se verificd in sectiunea cu momentul incovoietor maxim, cu relatiile: ~ in tilpi: M, M,,,,h ; a a Oe O- Weaky Denk, Ce ~ in inima din placaj;: 1_ Mmaxh 1 ox Mau 1..-Mouh 1 > (5.35) unde: Nj Nj; reprezinti eforturile in barele sistemului de bazi pentru un efort din tirant egal cu unitatea, respectiv din sarcina exterioard; EA; - modulul de elasticitate si aria barei; Es; A, - modulul de elasticitate si aria tirantului; Izy - lungimea barei, respectiv a tirantului. Proiectarea si verificarea comportarii generale a grinzilor pretensionate. Avand in vedere avantajele pe care le prezint& grinzile cu eforturi inifiale, in cadrul catedrei de Constructii civile de la Facultatea de Construcii din Cluj-Napoca au fost efectuate numeroase studi teoretice si experimentale de laborator, privind proiectarea si comportarea acestora sub actiunea inc&rc&rilor de scurtA si lung’ durata. prima parte a studiilor s-a urmérit stabilirea relatiilor de calcul privind proiec- tarea si dimensionarea elementelor de paaiabea ie din lemn cu eforturi initiale, iar vsCONSTRUC}IU DE LEMN DIN ELEMENIE rLANn, eu? Stabilirea relatiilor de calcul privind proiectarea si dimensionarea sistemelor constructive din lemn incleiat cu eforturi initiale s-a facut pentru o grinda de tip macaz avand forma triunghiulara simetric’ (fig. 5.31). : p [cant] Ye ‘pk Fig. 5.31. Grinda de tip macaz de form’ triunghiulara simetrica. P Din punct de vedere static, grinzile sistem macaz cu talp’ superioar4 continu’ fgein noduri sunt nedeterminate. Influenta continuitatii tilpii superioare asupra efor- iturilor din barele sistemului s-a stabilit in ipoteza comportarii in stadinl elastic al pacestora, fara a lua in consideratie cedarea leg4turilor din nodui Relatiile pentru determinarea eforturilor in barele sistemului s-au obfinut prin metoda forfelor, luand ca sistem de bazA grinda la care acfiunea tirantului, care formeazé talpa inferioar’, este inlocuitd cu actiunea unui sistem echivalent de forje exterioare. in cazul studiat, marimea efortului in tirant provenit din incdrcarea exterioar’ iuniform distribuit& pe toat’ deschiderea se poate determina folosind urmatoarele relatii: — pentru cazurile de aplicare centric a forfelor axiale in noduri: S_pP N,=—- 3 5.36) P32 ccosa 636) — pentru cazurile in care forfele axiale sunt aplicate excentric in noduri: ' 1+ 8 7 | 7 (537) I 22-2] c \c } incare: p este sarcina uniform distribuita, in daN/m; I - deschiderea grinzii, in m; c — distanfa dintre centrele de greutate ale celor dou’ talpi la mijlocul deschiderii, in m; e = excentricitatea cu care sunt aplicate forfele axiale in noduri; @ = —- unghiul pe care il face talpa inferioard (tirantul) cu talpa superioar’.Termenul al doilea din expresia (5.37) este in general subunitar si depinde de raportul e/c, reducAnd valoarea efortului axial din tirant provenit din inc&rciri exterioare. Din studiile teoretice si experimentale efectuate, s-a constatat c& pentru raportul e/ccuprins intre 0 si 0,1 (realizabil in practic&), se poate obtine o reducere de 10% a forfei axiale si a momentelor incovoietoare. Pentru determinarea mrimii efortului initial de pretensionare a tilpii superioare, s-a pomnit de la condifia ca cele dou’ momente (pozitiv si negativ) provenite din actiunea simultana a inc&rcarilor, in valoare absoluti, s& fie egale. Pornind de la conditia impusi, valoarea efortului initial de pretensionare Np, se poate determina astfel: — pentru cazurile de aplicare centric& a fortelor axiale: 5 pr N,=2 . 5.38 064 ¢ cosa ou - pentru cazurile de aplicare excentric& a fortelor axiale: Ni Se (5.39) na1-2£ 2e Valoarea maxima a lui No este determinat4 din conditia de stabilitate a talpii superioare, in faza precomprimarii, si din conditia de rezisten{& a tirantului, in faza de exploatare, rezultand: ~ din prima condifie: No! Ag, +Noc! Wy, $690 (Re); (5.40) - din conditia de rezistenfa a tirantului in stadiul de exploatare: (Np+No)Su1(R,) Arner (41) unde: W,,; Ap,,-reprezint’ modulul de rezistenta si sectiunea bruta a grinzii; Ag net - sectiunea neti a tirantului; acs Og RGR, - rezistenta admisibil& de calcul la compresiune a lemnului, respectiv la intindere a ofelului; 9 - coeficientul de flambaj pentru portiunea grinzii fara rigidizari, determinat pentru maxINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 211 inerea in timp a acestuia. In general, realizarea si controlul obfinerii efortului initial pretensionare nu prezint& dificultti prea mari, in schimb determinarea pierderilor tensiune este mult mai dificil’. Factorii care contribuie intr-o masur’ mai mare la producerea pierderilor de nsiune sunt: relaxarea materialului din care este realizat tirantul de pretensionare; darea reazemelor de ancorare a tirantilor; deformafiile provenite din strivirea 14 a lemnului in dreptul dispozitivelor de ancorare; deformafiile provenite din rtarea elastic& si din contractia liniara a lemnului etc. Pierderile de tensiune se pot lua in considerafie in calcul prin stabilirea unui fort de control N, plecand de la marimea efortului initial de calcul No cdruia i se daug’ sporurile pentru compensarea pierderilor, atat in faza de pretensionare, cat si in cea de exploatare. in acest caz, m&rimea efortului initial de control rezult: N=N,/k,+ AN, (5.42) nde: No este efortul de calcul al tirantului de pretensionare; Kk, - coeficientul de relaxare, care pentru tiranti din ofel obignuit se poate lua egal cu 0,95; og ZAN - mfrimea pierderilor de tensiune in urma cedirii reazemelor de ancorare a tirantilor si a deformatiilor care apar in urma strivirii locale a lemnului, scurt&rii elastice si curgerii lente. Analiz4nd natura fiecarui parametru care intr4 in componenta termenului al joilea din expresia (5.42), in condifiile unei executii corecte si ale unei exploatiri normale, admifnd in acelasi timp ipoteza c& elementele sistemului lucreaz4 in stadiul elastic, s-a obfinut pentru EAN o valoare de ~ 15% din valoarea efortului initial Np. Oatentie mare trebuie acordati realiz&rii dispozitivelor de ancorare a tirantilor de pretensionare, care trebuie s& fie suficient de rigide, micsorand producerea deformatiilor locale, respectiv pierderile de tensiune. Dimensionarea dispozitivelor se face respectnd conditia: N,/A,S6,.(Rs), (5.43) in care: N, este efortul de strivire provenit din actiunea dati de efortul inifial de ; pretensionare si cel din inc&rcari exterioare; A, - aria suprafetei de rezemare a ancorajului pe elementul de baz’. Stabilirea dimensiunilor sectiunii transversale a tilpii superioare se face pentru situatia cea mai defavorabili, avnd in vedere ci aceasta lucreazi la compresiune cu incovoiere: NLM SelB) An Wy on (R) <0") (6.44) unde: Neste efortul axial total de compresiune N= N, + No; M - momentul incovoietor de calcul care tine seama de actiunea212 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN | Pentru verificarea comportarii s-au experimentat mai multe grinzi de tip macaz, - cu si fra eforturi initiale, urmarindu-se in mod expres influenta urmatorilor factori: mirimea si durata solicitirii; modul de realizare si control al efortului initial de pretensionare; natura pierderilor de tensiune; influen{a mrimii efortului initial asupra comportirii grinzilor, in general. incercarea grinzilor s-a fAcut pe stand de incercat special amenajat (fig. 5.32). f — Fig. 5.32, Modul de incercare a grinzilor de tip macaz cu eforturi initiale. Starea deformatiilor, respectiv a eforturilor unitare in diferitele sectiuni ale tlpii superioare (grinda propriu-zis’) pentru grinzile experimentale, a fost urmarit’ cu traductoare electrice rezistive. Urmarirea modului de realizare a efortului initial de pretensionare, precum gi a celui provenit din inc&rcari exterioare in tirant, s-a facut cu traductoare electrice si cu un dispozitiv special pentru masurarea defor- matiilor specifice dotat cu un ceas comparator cu o precizie de 0,001 mm. Variatia umidit&fii $i a temperaturii mediului in care au fost efectuate incer- carile s-a urméarit cu un higrograf si cu un termograf. Realizarea uniform’ a efortului de pretensionare pe toat4 lungimea tirantului poate fi asigurat& printr-o strangere simultana si concordanté a piulifelor de la cele doua extremitati, respectiv a mansoanelor de strangere. Atentie sporita trebuie acordat& controlului privind realizarea efortului initial pe diferite zone ale tirantului, mai ales daca acesta are un contur frant. Din experientele efectuate s-a constatat ca realizarea si mentinerea in timp a efortului de pretensionare depinde in mare masura de marimea si durata solicitarilor, precum si de modul de executie a reazemelor de ancorare. Pierderile de tensiune, inINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE Urmirind variatia in timp a pierderilor de tensiune (fig. 5.33), rezult& c&4 in mentul incrc4rii reprezinté 45-60%. fn general, pierderile de tensiune descresc ult in timp, astfel incat dupa ~ 30 de zile de la inc4rcare acestea nu mai evolueaza, cazul cand inc4rcarea nu depiseste limita de calcul. Din masur’torile facute a rezultat ci marimea pierderilor de tensiune nu paseste 15% din valoarea efortului de calcul, chiar si pentru o inc&rcare de durata. “09 0 20 30 40 50 60 flee) 9 20 40 60 tlzile) Fig. 5.34. Variatia sgetii grinzilor la actiunea de inc&rcarilor: z Fig. 5.33. Variatia pierderilor de tensiune in 1- tirantul de pretensionare in raport cu timpul. in cazul unei executii corecte si ingrijite a dispozitivelor de. ancorare si a suprafetelor de reazeme ale acestora, marimea pierderilor de tensiune poate fi redusa substantial, prin reducerea deformatiilor initiale. O atentie sporit’ trebuie acordat’ si detaliilor privind realizarea montantilor prin care. sd se evite strivirea normala pe fibre a tilpii superioare in dreptul acestora. in ceea ce priveste compor- tarea grinzilor la actiunea de durata ainc&rcarilor, s-a constatat ci aceasta depinde, in general, de marimea efortului initial de pretensionare (fig. 5.34). Influenta marimii incar- c&rilor asupra modului de compor- tare a grinzilor consolidate depinde de asemenea de marimea efortului 4 initial de pretensionare. & Starea deformatiilor speci- |? fice, respectiv a eforturilor unitare normale in diferitele sectiuni aleMasurAtorile efectuate.cu ajutorul tensometriei electrice, pentru toate grinzile ‘incercate, au ardtat cA in toate cazurile, independent de m&rimea efortului initial de pretensionare realizat, apare fenomenul de redistribuire a eforturilor unitare de-a lungul tilpii superioare. Acest lucru se explica prin faptul cA in timpul procesului de ‘inc&rcare, talpa superioar4, in dreptul montantului, ca gi sistemul in ansamblul lui, sufer o sAgeata in urma deformarii barelor si cedarii nodurilor, ceea ce duce la reducerea momentului incovoietor negativ in dreptul montantului gi la 0 crestere a momentelor pozitive din panourile alaturate. Eforturile axiale din barele sistemului se reduc de asemenea. Din masur&torile facute pe grinzile supuse unei actiuni de durata a incarcarilor de calcul, se constat& cd variatia in timp a eforturilor unitare, in diferitele sectiuni ale tilpii superioare, este mai evident’ in prima perioad& de solicitare (15-20 zile), dupa care aceasta, in mod practic, nu mai apare decAt ca urmare a variatiei de umiditate si temperatura. in urma studiilor efectuate au rezultat urmatoarele concluzii: ~~ -~-- efectul pretension4rii asupra comportirii generale a grinzilor consolidate din lemn este favorabil atat in cazul incarcrilor de scurt4 durata, cat si, mai ales, al celor de lung’ durat&, iar capacitatea portanta, cat i rigiditatea acestora, cresc apreciabil; — pierderile de tensiune inregistrate in cazul solicitdrilor de durata nu depasesc 15% din marimea efortului initial de pretensionare, ceea ce inseamna c& extinderea acestui principiu si in domeniul constructiilor de lemn la anumite sisteme constructive, este practic realizabil4 si eficient4; ~ utilizarea sistemelor consolidate din lemn cu eforturi initiale prezinté o important’ practici, mai ales la realizarea acoperisurilor cu deschideri mai mari, asigurandu-se prin aceasta folosirea cat mai rafionala si valorificarea superioara a celor doua materialele de baza (lemn gi metal). 5.2. GRINZI CU ZABRELE 5.2.1. DATE GENERALE Grinzi cu zabrele sau ferme sunt considerate, in general, sistemele compuse din bare articulate in noduri, actionate in planul lor de un sistem de forte concentrate aplicate in noduri. In baza ipotezelor admise, barele sistemului lucreaz4, in principal, la eforturi axiale de intindere sau compresiune. Capacitatea portant& a unui sistem cu zibrele depinde de capacitatea portant a fiecdrei bare in parte si in special a celor mai puternic solicitate. In consecint, la realizarea sistemelor cu zabrele, o atentie deosebité trebuie acordat& sortarii mate- rialulni lemnnc mai alec nentm avecntarea harelar anternia intince oi a ImbinkeilaeINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE Dupa forma lor constructiva, grinzile cu zAbrele (fermele) se pot clasifica in: junghiulare; cu talpi paralele; trapezoidale; poligonale; in forma de segment de cerc ig. 5.36). - AAAAAL) o : aya aya t t Fig. 5.36, Schemele de baz pentru grinzile cu zabrele folosite in constructile de lemn. Dupa modul de alc&tuire si principiile constructive care stau la baza realizarii ‘lor, fermele se clasificd in: ferme din scAnduri (batute in cuie sau imbinate cu suru- buri si pene inelare); ferme dulgheresti (de obicei din lemn rotund sau cioplit); ferme ingineresti (moderne) din lemn sau din lemn si metal incleiat. Alegerea tipului de fermi depinde in mare misur& de conditile $i posibilitayile._. de executie, destinatia si importanta constructiei. In general, sunt mai indicate acele | tipuri (sisteme) care se preteaz4 la o executie mecanizata, cu un grad ridicat de prefabricare si tipizare. Comportarea static& a unui sistem cu z&brele (ferm’) depinde in mare masur’ de forma schemei constructive, care influenteazi modul de distributie a eforturilor in elementele constructiei. Corespunzatoare din punct de vedere static, sunt grinzile cu z&brele la care forma talpii superioare coincide, sau se apropie mult, de curba de presiune. in cazul unei inc&rciri uniform distribuite, forma schemei care se apropie cel mai mult de curba de presiune este aceea a unui segment de cerc sau ferma poligo- nal inscris& in segment de cere. La fermele in segment de cerc sau la fermele poligonale inscrise in segment de cere (fig. 5.36), distributia efoturilor la barele sistemului are un caracter aproape uniform. Efotturile din t&lpi, in diferite panouri ale sistemului, diferi foarte putin ca miarime, ceea ce face ca eforturile in z4brele s4 fie relativ mici, chiar si in cazul unei inc&rcari asimetrice. Toate acestea sporesc eficienta sistemului in ansamblu si, in acelasi timp, simplificd mult executia lor. (O distribufie necorespunzitoare a eforturilor in barele sistemului se inregis- treaz4 in cazul fermelor la care forma conturului difera mai mult sau mai putin de ere— | La fermele triunghiulare, de exemplu (fig. 5.36, a), eforturile in talpi scad foarte mult de la reazem spre mijlocul deschiderii, iar in zAbrele (diagonale, montanti) crese”. de la reazem spre centru. In acest caz, diagonalele ascendente sunt solicitate Ia" intindere, iar cele descendente la compresiune. La fermele cu talpi paralele (fig. 5.36, b); eforturile in barele talpilor cresc mult de la reazem spre mijlocul deschiderii, iar eforturile in zibrele descresc de la reazem spre mijlocul deschiderii. Diagonalele ascendente, pentru o incarcare simetricy jntotdeauna sunt comprimate, iar diagonalele descendente sunt intinse. La acest tip de ferme, in panourile centrale eforturile in diagonale schimba semnul, in cazul schimbirii de la o jum&tate la alta a fermei, complicandu-se executia lor. Fermele trapezoidale (fig. 5.36, c) au distributia eforturilor situata intre fermele triunghiulare si fermele cu talpi paralele. Altimea grinzilor cu zAbrele h, adici distanta dintre axele tilpilor la mijlocul deschiderii, se stabileste din condifia de rigiditate, care se recomanda sa aibi urmi- toarele rapoarte: 42/5, pentru ferme triunghiulare (batute in cuie sau dulgheresti); h> M6, pentru ferme segment, bitute in cuie, poligonale, cu tlpi paralele si pentru ferme triunghiulare din lemn si metal; h2J/7, pentru ferme mixte (lemn si metal), cu talpa superioar4 curba sau din élemente incleiate. Respectand conditiile de rigiditate recomandate, fermele se calculeazi in ipotezs-aodurilor articulate. ~~~" Tn cazul fermelor, la care sunt respectate rapoartele recomandate, verificarea sAgetii nu este necesar4, in schimb la fermele cu o inaltime mai mic4 decAt cea recoman- data, sAgeata se calculeaz4 ludnd in consideratie si deformarea (cedarea) elementelor de imbinare. Grinzile cu z&brele de lemn se realizeazi, de regul’, cu o contrasageati £,2 1/200. Aceast& regula nu se aplic& fermelor ingineresti realizate din lemn si metal. parfirea fermei in panouri se face, in general, prin imp&rtirea t&lpii inferi- oare in intervale egale intre ele, cu exceptia fermelor segment batute in cuie, unde panourile de la reazeme se recomanda si fie mai mici, = 0,65 din marimea panoului curent. Sunt cazuri ins’, cand din motive legate de industrializarea executiei se imparte talpa superioara in panouri egale. Lungimea panourilor talpilor comprimate se ia‘in mod curent intre 1,5 si 3 m, iar in cazul cand acestea sunt executate din elemente incleiate sau din grinzi drepte cu sectiune compusa, pana la 4-6 m. La realizarea grinzilor cu zibrele se recomanda ca prinderea barelor in noduri s& fie centric. Prinderea necentrat& (excentricd) a 24brelelor de tilpi se admite numai in cazul fermelor la care z4brelele sunt slab solicitate (ferme segment). Inc&rcarea provenita din greutatea proprie a fermelor pntru simplificarea calculelor se considera aplicat& in intregime in nodurile talpii superioare. in cazul fermelor la care in afari de incarc&ri provenite din acoperis mai apar si alte incrcdri (tavan suspendat etc.) aplicate la partea inferioar4 a fermei, jumatate din greutatea proprie se repartizeaz4 nodurilor talpii inferioare. Greutatea proprie a unei grinzi cu z4brele de lemn se determin’ cu ajutorul relatiei (5.1).RUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 217 Grificarea t4lpii superioare la stabilitatea in plan normal pe planul fermei se face pentru imea J, egala cu distanta dintre contravantuiri (pane). oh cazul in care panele se asazi iistante mici, verificarea stabilitatii in afara planului fermei nu este obligatorie. fn afar de calculul de baz al fermelor, pentru solicitarile provenite din incar- i permanente si accidentale se impune si 0 verificare la solicit&rile care apar in arele fermei in timpul montajului, tinand seama de modul de prindere gi coeficientii impact > 1,5. Deoarece la realizarea constructiilor de acoperisuri se utilizeaz4, de regula, in fara fermelor (care alcituiesc scheletul principal al structurii de rezistenf) si o serie elemente secundare ale sarpantei, cum sunt: pane, cpriori, astereal& sau sipci re impreun’ formeaza un sistem spatial stabil), ale ciror dimensiuni se stabilesc de emenea prin calcul, in continuare se vor face cAteva referiri cu privire la acesta. Astereala (podinile), sipcile, panele si alte elemente secundare ale acope- surlor solicitate la incovoiere se calculeaz& din conditia de rezistenga si din conditia tigiditate (deformatie). Calculul elementelor sar- ntei (astereal&. cipriori si pane) face luand in consideratie urma- arele ipoteze de inc&rcare: greu- tea permanenta si incircarea cu ipada; greutatea permanenté, pre- junea vantului si jumatate din cArcarea cu zipada; greutatea permanent’ si o forti concentrat’ de 80 daN. tn cazul in care distan{a dintre axele scAndurilor care alcatuiesc astereala este < 15cm, se considera c& forta concentrati se distribuie la doua scanduri, iar dac& distanta este > 15 cm, forfa concentrata se distribuie la o singura scindura. Pentru podinile de circulatie si ) protectie formate din dou’ randuri de scAnduri inclinate (unul de uzurd si unul de rezistenf4) sau in cazul unei podini intr-un strat, care este solidarizat cu chingi transversale, se consideri c& fora concentrati se distribuie pe litimea.de 0,5 m . In mod asem&nator se face calculul sipcilor, cu deosebire c& acestea lucreazi de regula la inco- voiere oblica. C&priorii, din cauza dispu- nerii lor sub un unghi a fata deincovoietoare din incrcarea transversal4 (g cos «) sunt solicitate sila un efort axial produs de componentele tangenfiale (g sin «), a cérui natura (semnul) depinde de modul de prindere (fixare) in punctele de rezemare (fig. 5.37). Cand c&priorul este articulat la partea superioara (fixat de pana de coama) si reazemi liber pe pana de streasing, efortul axial N = (g sin «)/ este de intindere (fig. 5.37, a), iar cand reazem liber la partea superioara sieste articulat la parta lui inferioar’, efortul axial este de compresiune (fig. 5.37, b). in cazul in care cpriorul este articulat atat la partea superioara cat si la partea inferioar§ (fig. 5.37, ©), efortul axial este de intindere in portiunea de sus si de compresiune in portiunea de jos. in mod practic, calculul cApriorilor se face neglijand aportul efortului axial, intrucat eforturile unitare normale suplimentare provocate de acesta sunt in general mici. Panele acoperisurilor (sarpantei) se calculeaza, de regula, la incovoiere oblica, iar calculul consta in verificarea efortului unitar normal total si in verificarea sagetii totale, Realizarea panelor de acoperis este indicat s4 se faci sub forma de grinzi continue, executate din doi dulapi sau scAnduri pe muchie sau din grinzi cu console si articulatii, 5.2.2. FERME DIN SCANDURI Ferme din scfnduri imbinate cu cuie. Dupa forma lor, fermele din scanduri sau dulapi imbinate cu cuie pot fi triunghiulare cu tilpi inclinate, sau in form de sergent de cerc. Cele mai des intAlnite in practic sunt fermele triunghiulare (fig. 5.38) si se folosesc, de regul&, in constructii cu caracter provizoriu, avand deschideri relativ mici (6-9 m). Fermele din scanduri batute in cuie fac parte din categoria constructiilor executate pe santier h si se caracterizeazi, in general gq printr-un consum de manoper’ a ridicat, mai ales in cazul fermelor segment de cerc. Un alt neajuns al fermelor batute in cuie consta in 3 faptul c& executarea lor reclama res un material de calitate superi- b! oara, mai ales pentru realizarea tilpilor inferioare puternic intinse. Din motivele aratate, fermele t din scfnduri batute in cuie’ nu sunt recomandate decat pentru Fig. 5.38, Schemele mai des utiizate pentru ferme din constructii de importanfa mai scAnduri (dulapi) imbinate cu cuie. redusa. Fermele triunghiulare se realizeazi, de regula, cu diagonale ascendente soli- citate la intindere si montanti verticali solicitati la compresiune (fig. 5.38, a), sau cu 2Abrele inclinate (fig. 5.38, b). Talpa superioar’ si inferioar’, pentru ugurinta execufiei, se realizeazi dinINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE: 219 Prinderea zAbrelelor de talpi se face cu cuie, a ciror lungime se stabileste fnfind seama de grosimea pachetului si de numarul de rosturi (0,2 cm fiecare). Nodul de la reazem se poate realiza in cuie, cu ajutorul unei fururi agezate intre Jementele celor dou’ tZlpi, sau cu buloane si dornuri de ofel, in cazul cand acesta se cuta prin chertare lateralé (fig. 5.39). Fig, 5.39. Moduri de rezolvare a nodului de la reazem, Numérul de cuie sau buloane (suruburi) se determina pentru situagia cea mai lefavorabila de incercare (z4pada pe jumatate sau pe toatd deschiderea). Asezarea Fcuielor (buloanelor) in imbinare trebuie facut cu respectarea distantelor minime Himpuse. In fig. 5.40 se prezint& constructia unei ferme triunghiulare din scdnduri bitute in cuie, cu detaliile constructive caracteristice. * Verificarea tilpilor si a z&brelelor se face din condifia de rezistenta si stabili- tate, tinand seama de natura si marimea efortului (compresiune sau intindere) -determinat pentru ipotezele cele mai defavorabile de incdrcare. Ferme din scanduri imbinate cu pene metalice. Fermele imbinate cu pene metalice sunt elemente de constructii cu zAbrele, la care imbinarea elementelor (talpi, diagonale si montanfi), in noduri, se realizeaz& cu ajutorul penelor inelare netede, cu dinfi, sau cu gheare din ofel. Ele fac parte din categoria constructiilor prefabricate executate in ateliere specializate sau in fabric’ si se folosesc, de obicei, in cazul unor incarcari si deschideri relativ mari (15-20 m). Dupa forma lor constructiva, fermele cu pene pot fi: triunghiulare sau trape- zoidale (fig. 5.41). Fermele cu pene metalice se alc&tuiesc, de regula, din dulapi. Talpile fermelor se realizeaz din doi sau trei dulapi asezafi la anumite intervale intre ei, in care se introduc elementele z&brelelor. fn principiu, pentru simplificarea executiei, mon- tantii si diagonalele intinse se introduc intre elementele tilpii si se prind de acestea cu ajutorul penelor si guruburilor de strangere (fig. 5.41, A; B). Calculul fermelor cu pene sau gaibe din ofel se face dupa aceleasi principii generale ca si pentru celelalte tipuri de ferme din scdnduri sau dulapi. Cu toate avantajele pe care le prezinta din punct de vedere tehnic si constructiv, fermele cu pene metalice nu au cdpitat o rispandire prea mare, din cauz& cl necesita un material de calitate superioara si o execufie extrem de ingrijita, cumulata cu un volum mare de muncé de calificare superioar’. in cazul deschiderilor relativ mari, sunt mai indicate fermele cu pene metalice cu gheare, care permit realizarea unei prinderi mai sigure a elementelor in noduri, chiar si in conditiile unei executii de santier.scdnduri bitute in cuie. ferme din Fig, 5.40, Schema si constructia unei f* CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 221 $ Fig, 5.41. Schemele constructive si detaliile caracteristice pentru ferme din dulapi imbinate cu pene inelare netede din ofel. in fig. 5.42 se prezint& constructia si detaliile constructive caracteristice privind realizarea imbinarilor (nodurilor) pentru o ferma trapezoidala de 21 m deschidere, folosind pene metalice cu gheare. Talpile si diagonalele fermei sunt executate din trei elemente (dulapi) de*aceeasi dimensiune cu interspafii intre ele, a ciror marime depinde de grosimea ecliselor si penelor cu gheare. Montantii fermei se realizeaza din doi dulapi cu aceleasi interspafii. Prinderea diagonalelor in noduri se realizeaz4 cu ajutorul unor eclise metalice, care se fixeazi de elementele diagonalelor cu suruburi de lemn si prin intermediul unui bulon central care trece prin gaura penei cu gheare. imbinarea t&lpii inferioare (intinse) se face cu ajutorul unor eclise si a penelor“jerour utp oxeay no (ogres) auad no asopiyosop wi Iz ap founsay eYfonnsuoD Zp's “TeyCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 223 dimensioneaza la efortul axial din imbinare, si cu doua eclise de lemn, in vederea asigurarii unei rigidit%ti corespunz&toare a talpii inferioare in timpul montajului. Nodul de la reazem se realizeaz& prin rezemarea frontal a elementelor diago- alei comprimate in sabotul de metal, iar transmiterea componentei orizontale lementelor t4lpii inferioare se face prin intermediul ecliselor de ofel, a suruburilor au buloanelor si a penelor cu gheare. Introducerea penelor cu gheare in elementele tilpilor se face prin presare. 5. FERME MODERNE DIN LEMN SI METAL Prin ferme moderne se infeleg, in general, sisteme cu z&brele realizate dintr-un numar redus de elemente tipizate, bazate pe o execufie mecanizat& in fabrici sau ateliere specializate cu grad ridicat de industrializare. Din aceast& categorie fac parte fermele din lemn si metal, sau fermele din lemn lamelat incleiat si metal. Fermele moderne din lemn si metal constituie, in etapa actual4, unul dintre cele mai eficiente tipuri constructive folosite in construcfii de acoperisuri. Particularitatea constructiva a acestor ferme const& in aceea ci elementele comprimate sau compri- mate-incovoiate se realizeaz4 din lemn (rotund, ecarisat sau incleiat), iar elementele puternic intinse, din ofel rotund sau din profile laminate. Constructiile din lemn si metal sunt in general mai sigure decat cele executate numai din lemn, datorit& excluderii elementelor puternic intinse, executate din lemn si prin eliminarea imbinirilor solicitate la intindere. Totodat&, prin utilizarea lemnului rotund, ecarisat sau incleiat, de dimensiuni mari, la realizarea elementelor tilpii superioare solicitate la compresiune sau la compresiune cu incovoiere, se miareste siguranta construcfei la foc, deoarece in acest caz rezistenfa la foc este mai mare decat in cazul elementelor din piese de dimensiuni mici (scanduri, dulapi etc.). Fermele moderne (din lemn si metal) se caracterizeaz’, in general, printr-o deformabilitate redusa si o durabilitate ridicat& in conditii normale de exploatare, fara a necesita cheltuieli suplimentare pentru lucrarile de intretinere. Varietatea mare a tipurilor de ferme din lemn si metal folosite in prezent la realizarea constructiilor de acoperisuri corespunde in mare masura cerintelor privind industrializarea si tipizarea constructiilor, caracterizindu-se totodat& printr-un grad ridicat de mecanizare a lucrarilor de asamblare si montare. Fermele din lemn i metal intalnite in mod curent la constructiile moderne se impart,dup forma lor, in: triunghiulare, trapezoidale, segment de cere, poligonale. Executarea talpii superioare din elemente (blocuri) prefabricate de dimensiuni mari permite realizarea unor ferme cu deschideri relativ mari, dintr-un numar redus de panouri si noduri. Fermele din lemn si metal se folosesc, in general, la realizarea acoperigurilor (de obicei fri tavan) cu deschideri de 12-24 m. fn unele cazuri, se utilizeazi si la acoperisuri cu deschideri mari (30-40 m). Consumul de metal pe unitate de suprafata acoperit’, corespunzator diferitelor | tipuri de ferme moderne din lemn si metal, in comparatie cu consumurile de ofel ale7 Tabelul 5.8 Consumul de metal pe unitatea de suprafati acoperits pentru diferite tipuri de ferme moderne Inctrcarea ‘Consumul de metal, in daNim', Tipul fermei ani nntru deschideri in m, de: 2 15 18 Ferme moderne din lemn si metal a) Triunghiulare 144 | 1,72 b) Trapezoidale 341 315 | 339 c) Segment = 292 | 3,26 d) Poligonale - 3,02 | 3,65 Ferme din beton armat 5,40 6,20 | 7,20 Ferme din metal 1097 | 11,56 | 14,18 Ferme triunghiulare din lemn gi metal cu talpa superioari din grinzi drepte. Fermele triunghiulare fac parte din categoria celor mai simple tipuri constructive din Jemn si metal, la care talpa superioar& poate fi realizat din grinzi cu sectiune simpl4, pentru deschideri mai mici (10-12 m), sau din grinzi cu sectiune compus (incleiate), pentru deschideri mai mari. Fermele triunghiulare din lemn si metal utilizate in prezent au fost obtinute din tipurile clasice, prin adaptarea lor la conditia unei executii tipizate pe cale industrial. Un exemplu care marcheazi trecerea de la tipul clasic de ferm (dulghereasc&) la fermele de tip modern (din lemn si metal), este prezentat in fig. 5.43. In acest caz, spre deosebire de fermele dulgheresti, talpa inferioar’, montantii si nodurile de la reazem se realizeazA din metal, iar talpa superioar4 si diagonalele comprimate se realizeazi din lemn rotund sau ecarisat. Totodat’, numarul panourilor se reduce substantial. Prin adoptarea acestui tip de ferma din lemn si metal se obfine un sistem mai sigur si cu un grad ridicat de industrializare. Particularitatea constructiva a tipului de ferm4 prezentat const’ in modul de rezolvare a imbin4rilor din noduri, prin intermediul unor dispozitive speciale (saboti) din metal. Datorit’ unei rezemiri frontale a elementelor din lemn solicitate la com- presiune sau la compresiune cu incovoiere prin intermediul dispozitivelor de metal, influenta deformatiilor provenite din uscarea (contragerea) si strivirea lemnului in noduri asupra sagetii fermei poate fi neglijati, iar executarea lor poate fi facut’ cu o contrasageat& constructiva redusa. in cazul fermelor cu deschiderei $i inc4rc&ri mai mari, talpa superioar’’se poate realiza din grinzi cu sectiune compusi sau din grinzi incleiate. fn acest caz, marimea panourilor fermei poate ajunge pana la 5-6 m, faf% de 1,5-2 m, in cazul fermelor clasice. Datorit& acestei particularit4ti, talpa superioar’ este solicitat la compresiune cu incovoiere, determinat’ de inc4rcari locale aplicate intre noduri. In figura 5.44 se prezint& constructia unei ferme triunghiulare din lemn si metal. cu talna suneri-Fig. 5.43. Constructia fermei triunghiulare din lemn si metal cu imbindri frontale executate din metal. intinse). fn vederea reducerii momentelor incovoietoare, se obisnuieste ca rezemarea tilpii superioare in nodurile de la reazem si coamA si se fac& excentric, realizandu-se226 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN 4 rae i Fig. 5.44, Ferme triunghiulare din lemn si metal cu talpa superioar’ din grinzi incleiate. In scopul folosirii cat mai rationale a materialului lemnos utilizat pentru reali- zarea tlpii superioare, se recomanda ca excentricitatea de calcul e s4 se determine din conditia: M,=N,-eS(Mo -N.c} (5.45) E in care: M, este momentul incovoietor datorita aplicdrii excentrice a efortului axial de compresiune N; My - momentul incovoietor din inc&rcri locale pe panou; e —- excentricitatea de calcul; — coeficientul care se determina cu relatia (3.25). Determinarea eforturilor axiale si a momentelor incovoietoare de calcul in panourile tilpii superioare se face descompunand sistemul general intr-un sistem de grind& simplu rezemata a si un sistem cu zabrele b (fig. 5.45). Talpa inferioara si diagonala intins& a fermei se pot executa din ofel rotynd sau din profile metalice. Folosirea ofelului rotund simplificd executia nodurilor, dar com- plick ‘montajul fermei, deoarece se impune Iuarea unor misuri care s& asigure preluarea eforturilor de compresiune ce apar in aceste elemente la montaj. In cazul folosirii profilelor, execufia nodurilor se complicd in oarecare masurd, in schimb montajul devine mai simplu, datorit& rigiditatii mai ridicate.determina o contrasageati f, in talpile superioare ale fermei si, ca urmare, un moment incovoietor suplimentar de semn contrar momentului Mo, provenit din inc&rc&ri locale. Acest efect favorabil nu se ia in consideratie in calcul, deoarece in decursul timpului, sub actiunea incarcarilor se reduce mult. Calculul fermelor triunghiulare consta in verificarea elementelor talpii superi- oare la compresiune cu incovoiere si in dimensionarea elementelor t8lpii inferioare si a zabrelelor pentru eforturile axiale maxime (vezi fig. 5.45, a si b). AWS \ wy 7 Fig. 5.45. Schema de calcul pentru ferme triunghiulare din lemn si metal cu talpa superioard din grinzi incleiate. Ferme trapezoidale din lemn si metal. Pentru executarea acoperisurilor fara tavan, cu pante mici, in unele cazuri se utilizeazi ferme trapezoidale cu doua sau cu o singurd pant’. Fermele de acest tip se folosesc pentru acoperirea deschiderilor de 15-24 m. Constructia lor se bazeazi pe aceleasi principii ca si pentru fermele triunghiulare din lemn si metal (elementele comprimate sau comprimate-incovoiate > se realizeaz& din grinzi de Jemn obisnuit sau incleiat. iar elementele puternic intinse.228 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN, Pentru deschideri mici, talpa superioara se poate realiza din doua grinzi suprapuse, cu interspatii intre ele. In acest caz, grinda superioara lucreaz4 numai la incovoiere determinat& din sarcini locale, iar grinda inferioara numai la efortul axial de compresiune, determinat in ipoteza cea mai defavorabil& de incdrcare, cu forte concentrate aplicate in noduri. Un exemplu in acest sens il poate servi ferma trapezoidal& de 15 m-deschidere (fig. 5.46), la care talpa superioara este alcatuita din doua grinzi de 15 x 15 cm. b Fig, 5.46, Constructia unei ferme trapezoidale din lemn si metal, de 15 m deschidere, cu talpa superioara din grinzi de lemn. in cazul fermelor cu panouri si incrc&ri locale mari, este indicat ca talpa superioara s& fie executata sub forma unei grinzi incleiate. In acest caz, este bine ca prinderea barelor in nodurile t&lpii superioare si se realizeze cu o excentricitate constructivd e, care s4 conduca la un moment incovoietor de semn contrar celui provenit din inc&rcari locale. In fig. 5.47 se prezint& constructia unei ferme moderne din lemn si metal de 18 m deschidere, la care elementele tilpii superioare sunt realizate din pachete de scAnduri incleiate. Montantii si diagonalele comprimate sunt executate din rigle din lemn masiv, iar elementele intinse din ofel cornier.\CONSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE. zy Fig. 5.47. Constructia unei ferme trapezoidale din lemn si metal, cu talpa superioara din grinzi incleiate. placutelor din nodurile fermei se determina in functie de lungimea de sudur’ a ele- mentelor intinse din nodul respectiv, rezultaté din calcul. Detaliile metalice de rezemare a elementelor comprimate se verifica la incovoiere datorit& presiunii date de aceste elemente. La aceeasi presiune se verificd si cordonul de sudura cu care se prind plicutele detaliului. Ferme segment cu talpa superioar’ din elemente incleiate. Fermele segment se realizeaza, de obicei, cu talpa superioara dup un arc de cerc, care se apropie mult de curba de presiune. in cazul unei inc&rc&ri uniform distribuite, eforturle in t3lpi variaz4 putin de la un panou la altul, ceea ce face ca eforturile in zibrele s& fie mici si, ca urmare, prinderea lor in noduri sa fie relativ simpla. Fermele segment din lemn si metal cu talpa superioara din elemente prefabri- cate din lemn incleiat, datorit& formei si gradului ridicat de prefabricare, se caracteri- zeaza prin indici tehnico-economici foarte avantajosi in comparafie cu alte tipuri constructive. Datorit avantajelor pe care le prezin& din punct de vedere tehnico- economic, ele se preteaza pentru acoperirea halelor industriale sau cu caracter agro- zootehnic, avand deschideri mari (20-30 m).2 2 Ye 1 L= 1245 m 1= Berm Fig. 5.48. Schemele constructive pentru principalele tipuri de ferme segment cu talpa superioara din elemente incleiate. jn vederea asigurarii stabilitatii transversale a elementelor curbe executate din pachete de scAnduri incleiate, se recomanda ca raportul dintre inaltimea si latimea sectiunii transversale h/b < 4, iar lungimea prefabricatului < 6 m. fn cazul lungimilor < 6m, innadirea scAndurilor din pachetul incleiat se realizeazi dup& suprafete inclinate numai pentru primele dou’ randuri de scnduri marginale (superioare si inferioare), in celelalte randuri innadirea scandurilor putandu-se realiza cap la cap. Din considerente de industrializare a executiei, elementele talpii superioare se proiecteaza, de obicei, cu aceleasi dimensiuni. Talpa inferioara a fermei este realizat& din doua profile cornier de ofel, iar nodul de la reazem din dou& platbande si un profil U, imbinate prin sudura. Transmiterea efortului axial de compresiune din talpa superioara in nodul de la reazem se realizeaz prin rezemare frontala pe profilul U. imbinarea elementelor tilpii inferioare se face prin sudur’, dupa o prindere cu doua suruburi (buloane) de montaj, d= 12 mm. Diagonalele se prind de cornierele t&lpii inferioare si de elementele talpii supe- rioare cu c4te un gsurub, prin intermediul unor eclise metalice, care se fixeazi de diagonale prin cuie sau guruburi de lemn. in cazul fermelor segment cu deschideri mai mari (24 - 30), nodurile talpii superioare se realizeaz4 prin intermediul unui detaliu metalic special, in scopul imbundtatirii comport&rii fermei, in general, si indeosebi, sub aspectul transmiterii eforturilor in noduri i al evitarii strivirilor locale. in fig. 5.49 se prezint& constructia unei ferme segment de 24 m deschidere, la care transmiterea eforturilor in nodurile talpii superigare se realizeazi prin inter- mediul unor astfel de piese metalice rigide. in vederea méririi gradului de prefabricare si tipizare, urm4rind in acelasi timp si simplificarea execufiei, se preconizeaz4 realizarea fermelor segment din lemn si metal cu talpa superioara din tronsoane incleiate continue, fari noduri intermediare. Un exemplu in acest sens il poate servi constructia fermei segment, prezentata in figura 5.50, la care talpa superioara este realizat numai din dou’ tronsoane. Calculul fermelor segment din elemente incleiate const’ in determinarea eforturilor axiale in hare. nentru inoteza cea mai defavorabilA de incArcare.Momentul incovoietor de calcu) a mijlocul panoului se determin’ finand seama si de momentul incovoietor determinat de forma curbilinie a talpii superioare (fig. 5.51), cu relatia: M=M)-N.f, (5.46) in care: ‘Mo este momentul incovoietor la mijlocul panoului, determinat de incdrcari locale; N, — efortul axial de compresiune din panoul respectiv; f, — sageata la mijlocul Fig. 5.51, Schema de calcul pentru ferme segment de panoului; cere, avand talpa superioara format din tronsoane 1, - lungimea coardei incleiate. panoului; R- -_ raza de curbur’ a talpii superioare. Talpa superioara se verificd la compresiune cu incovoiere cu relafia: aN _M_ oR o=—+ A Wk,& 6,;R; $O4e(Re)-keurb- (6.47) Pentru a fine seama de cedarea legiturilor in noduri, bulonul central de prindere a diagonalelor se consider& cu 3 sectiuni de forfecare, desi in realitate el lucreaza cu 4 sectiuni de forfecare. Astfel, efortul capabil al bulonului cu o singurd sectiune de forfecare aplicat sub un unghi a. fata de directia fibrelor, tre- buie si fie T 2 N/3, N fiind cel mai mare dintre eforturile posibile in zabrele. Eclisele din nodurile talpii superioare se prind cu doua buloane, calculate pentru un efort egal cu N/2. cazul constructiilor care lucreaz& in medii corosive (cazul industriei chimice etc.) sunt indicate fermele segment cu ambele talpi executate din lemn incleiat. Exemple in acest sens pot servi constructia unui depozit de produse chimice si a.unei hale industrial cu mai multe deschideri, avand acoperistfl realizat din ferme segment incleiate cu o deschidere de 29,60 m (fig.5.52) si cu trei deschideri de 24 m (fig. 5.53). In fig. 5.54 se prezinti de asemenea montajul unei ferme segment cu ambele talpi realizate din lemn incleiat, care serveste la acoperirea unui hangar de avioane de 70 m deschidere (S.U.A.). in acest caz, talpa superioari si inferioar4 sunt realizate din trei pachete de scAnduri incleiate, iar zAbrelele din doua elemente cu sectiune plina, imbinate cu elementele tilpilor cu ajutorul penelor cu gheare si al suruburilor de strangere. Ferme nolisonale. Fermele nolisonale din lemn si metal se realizeaz’ cn con-CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 233 Fig. 5.52. Acoperisul unui depozit din ferme segment incleiate, de 29,6 m deschidere (Anglia). joase din punct de vedere al distributiei eforturilor si posibilitatilor mari de pre- fabricare, fermele poligonale din lemn si metal constituie solufii actuale dintre cele mai eficiente, mai ales in cazul deschiderilor mari (20-30) m). fn vederea simplificarii executiei si maririi gradului de prefabricare si tipizare « elemntelor componente, se folosesc sisteme constructive cu un numir redus de panouri Particularitatea constructiva a fermelor poligonale din lemn si metal cons faptul ca talpa superioara se realizeaza din elemente identice, confectionate din grinzi cu sectiune simpli sau incleiata, cu capetele pasuite in prealabil in fig. 5.55 se prezint’ schema s' detaliile caracteristice pentru o ferma poli gonali de 18 m deschi: dere, la care elemen tele panourilor margi nale se obtin prit injumatatirea ele mentului curent d lungime normali a Talpa inferioara se executa, de obicei Fig. 5.53. Constructia unei hale industriale cu mai multe deschideri, F ; avfind acanericul realizat din ferme ceoment incleiate din profile metalice234 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN, Fig. 5.54, Montajul fermelor segment din pachete incleiate, de 70 m deschidere (S.U.A.). in cazul fermelor poligonale cu panouri mari (2-3 m), panele se dispun si intre nodurile fermei, ceea ce determina in talpa superioara si un moment incovoietor M. in vederea reducerii momentului incovoietor M, determinat de incarcari locale, prinderea elementelor talpii superioare in noduri se face cu o excentricitate e, prin care se creeazi un moment incovoietor de semn contrar (fig. 5.56). in vederea utilizirii ct mai rationale a materialului lemnos din care sunt executate elementele talpii superioare, se recomanda ca marimea excentricitatii e in noduri sé fie determinata din condifia: PcosB-ly Ne \l_ 4 -(Feh 5 E Ne. (5.48) Zabrelele fermei (diagonale i montanti) se prind in noduri cu cate un bulon central, prin intermediul a doua eclise metalice fixate in prealabil de acestea cu suruburi de lemn sau prin cuie. Din motive constructive, prosimea zibrelelor se ia de obicei egal cu grosimea talpii superioare. imbinarea elementelor talpii in noduri se realizeaza cu eclise (din lemn sau metal) si suruburi de strangere. In nodurile talpii inferioare, suruburile (buloanele) se sudeaza de profilele acesteia. in calcul nu se tine seama de solicitdrile suplimentare cauzate de deformatiile elastico-plastice si contragerea lemnului in nodurile fermei, in care barele tlpii superioare sunt continue pe dou panouri. Se consider’ de asemenea ci momentul incovoietor in dreptul montantului este egal cu zero.236 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN, Fig, 5.56. Ferme poligonale. Schema de calcul a tilpii superioare. situatiei celei mai defavorabile, este necesar s& se tind seama, in calcul, nu numai de valoarea absolut a rezultantei R, ci si de marimea unghiului a dintre R si directia fibrelor. Diametrul suruburilor centrale se stabileste pentru cazul cel mai defavorabil lui R $i ct. Eclisele de lemn din nodurile t&lpii superioare se asaz4 perpendicular pe bisectoarea unghiului sub care se intalnesc elementele tAlpii superioare din noduzile respective. Dispunerea surubului central precum si a celor cu care se prind eclisele, se recomanda sa se facd astfel incAt s& fie evitat pericolul forfecirii lemnului normal pe fibre. Surubul central trebuie s& fie asezat deasupra axei ecliselor, iar acestea s fie executate din lemn uscat cu latura mai mare in direcfia surubului. fn cazul fermelor poligonale din lemn si metal cu deschideri mari, pentru a elimina pericolul ruperii ecliselor din lemn prin forfecare normal pe fibre, se reco- manda sa se utilizeze in nodurile t&lpii superioare dispdzitive metalice asem&natoare cu cele folosite la fermele segment (fig. 5.50). Fermele poligonale cu talpa inferior’ din metal se realizeazi, de obicei, cu 0 contrasdgeata de 1/200 din deschiderea J. Constructia fermelor poligonale din lemn si metal se relizeaz& pe santier, in pozitie vertical4, din elemente tipizate, preconfectionate in fabric& sau in ateliere specializate. fn fig. 5.57 se prezint’ modul de asamblare pe santier a fermelor poli- gonale din elemente tipizate. Ferme din grinzi cu z&brele de tip special. fn afara sistemelor mixte din lemn siCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 237 Fig. 5.57. Modul de realizare a fermelor poligonale Fig. 5.58, Sisteme de grinzi cu diagonale din lemn si metal din elemente tip. triunghi imbinate in cuie si clei. imbinare a zAbrelelor (diagonalelor) cu talpile grinzii, in cuie si clei sau numai prin incleiere. in acest caz, talpile se pot realiza din 2-3 scnduri sau dulapi cu grosimi de 24-58 mm si latimi de 75-150 mm, in functie de marimea deschiderii. Diagonalele sistemului sunt imbinate intre ele prin incleiere in forma de dinfi pan, iar prinderea lor de elementele talpilor se realizeazi de asemenea prin incleiere si cuie de montaj. ScAndurile diagonalelor pot avea grosimi de 20-30 mm si latimi de 75-120 mm. Datorita imbinarii centrice, directe a diagonalelor intre ele, componentele verticale ale eforturilor din diagonalele sistemului se anuleazi reciproc, fri a influenta eforturile din talpi. in acest caz, prinderea din noduri trebuie si asigure preluarea diferentei dintre eforturile care apar in talpi. Cleiurile folosite pentru realizarea imbinarilor trebuie s fie rezistente la apa si intemperii. in fig. 5.59 se prezinta o alta variantd de grinda cu zabrele, care se deosebeste de cea descris mai sus, prin construcfia tlpilor. In acest caz, tilpile se realizeaza, de obicei, dintr-un singur element (dulap), iar prinderea diagonalelor de talpi se execut’ sub forma unei imbinari cu cep incleiat. fn functie de marimea efortului, diagonalele se pot realiza dintr-un singur element sau din doua elemente. [naltimea maxima a unei astfel de grinzi nu depiseste in general 60 cm. In calcul trebuie sa se tin’ seama de slabirea tilpii prin crearea locagurilor. Un sistem asemanator este prezentat in fig. 5.60. In acest caz, prinderea diagonalelor de talpi se realizeaza prin intermediul unor placute metalice, care intra in componenta diagonaleor. Sistemele de grinzi cu zabrele descrise mai sus se utilizeazi cu succes sub forma de grinzi si pane cu deschideri de pan& la 8 m, sau la realizarea unor fermeFig. 5.59. Sisteme de grinzi cu diagonale Fig, 5.60. Sisteme de grinzi cu diagonale triunghi incleiate. triunghi imbinate cu plicufe metalice. lemnos ce se poate realiza prin folosirea unor astfel de sisteme la constructia acoperigurilor faf’i de sistemele obignuite este de ~ 40%.CONSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 239 Fig. 5.62, Fermi trapezoidal de 60 m deschidere, avand talpile i diagonalele realizate din mai multe elemente incleiate. Pentru acoperirea deschiderilor mari (30-60 m), se folosesc ferme trapezoidale cu diagonale ascendente si descendente, avand tilpile si zibrelele alcituite din dou’ sau trei elemente incleiate. Un exemplu in acest sens il poate servi ferma trapezoidal de 60 m deschidere (fig. 5.62), la care t8lpile sunt realizate din trei grinzi incleiate, iar diagonalele din doua elemente incleiate. Prinderea elementelor incleiate in noduri se realizeazi prin intermediul suruburilor (buloanelor) si ecliselor metalice. Ferma propriu-zisi este realizat din doui tronsoane prefabricate, care se asambleaz’ pe santier la mijlocul deschiderii. 5.3. CADRE CU DOUA SI TREI ARTICULATH 5.3.1. DATE GENERALE > Cadrele din lemn sunt elemente portante prin intermediul c&rora se poate realiza o varietate mare de tipuri de structuri destinate att pentru clidiri civile, cAt si pentru construcfii industriale si agricole, cu caracter definitiv sau provizoriu.Dup& modul de alcatuire, cadrele de lemn se pot clasifica in cadre cu inima pling sau cu zAbrele, iar din punctul de vedere al schemei statice, pot fi cu doud sau cu trei articulafii. Cea mai mare raspandire au cpitat cadrele cu trei articulatii, deoarece sunt mai rationale in ceea ce priveste distributia eforturilor, mai simple in executie si nu pun probleme deosebite la transport si montaj. Particularitatea constructiva a cadrelor, in general, const’ in existenta unui nod rigid in locul de imbinare a riglei cu stalpul. in acest caz, momentul incovoietor din nodul rigid reduce momentul incovoietor din rigla cadrului si, de aceea, cu 0 structur4 in cadre se pot acoperi, de obicei, deschideri mai mari decat in cazul utilizarii grinzilor. Un alt avantaj al constructiilor cu structura portant’ din cadre const& in faptul c& pot prelua incdrcarile orizontale in planul lor si pot s4 asigure stabilitatea cladirii, fara s& fie nevoie de incastrarea stAlpilor in fundatie si de prevederea unor contravantuiri speciale in perefii frontali sau transversali. Avantajele constructiilor din cadre, aratate mai sus, caracterizeaz4 in general construcfiile realizate din cadre de beton armat gi de metal, la care rigiditatea nodurilor din stalp si riglA poate fi realizat& cu usurint&. fn cazul cadrelor de lemn, acest lucru nu poate fi realizat decat partial, datorita deformarii nodurilor si cedarii legaturilor in timp sub actiunea incarcarii, particularitate de care trebuie sa se tind seama in calcul, mai ales in cazul cadrelor cu dou articulafii. De la aceast& regula fac exceptie cadrele cu trei articulafii realizate din doua semicadre incleiate din pachete de scdnduri continue in nod. Cadrele din lemn se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri con- structive. Clasificarea lor se poate face in functie de destinatia constructiei, tipul constructiv si marimea deschiderii, natura materialului si tehnologia de executie adoptat’ etc. Dupi modul de executie se deosebesc urmatoarele doua categorii principale: cadre executate pe santier, utilizand tehnologii tradijionale; cadre executate in fabrica sau ateliere specializate, pe baz de tehnologii moderne. Din prima categorie fac parte: cadre-sistem cu contrafise; cadre-ferme; cadre cu inima plin& din scAnduri incucisate batute in cuie. Din cea de a doua categorie fac parte cadrele prefabricate din lemn incleiat. 5.3.2. SISTEME TRADIFIONALE Cadre-sistem cu contrafige. Acestea fac parte din solutiile constructive tradifionale, bazate pe utilizarea lemnului brut. Particularitatea constructiva a unui cadru-sistem cu contrafise const& in faptul cd se realizeazi din bare drepte (stalpi si rigle), care se rigidizeaza in sens transversal printr-un sistem de contrafise. Cadre-sistem cu contrafise se pot utiliza cu mult& eficienfa la constructii industriale si agricole cu caracter provizoriu (magazii, soproane etc.). Avantajul principal al structurilor din cadre-sistem cu contrafise const in simplitatea executieiDin varietatea mare de tipuri constructive, cele mai indicate sunt sistemele cu doua, trei sau cu mai multe deschideri, la care contrafisele se dispun la 1/3 din deschiderea riglelor (fig. 5.63). Contrafisele sistemului, in general, se dispun sub unghiuri diferite. Din considerente de ordin constructiv, se recomanda pentru unghiurile de imbinare a contrafiselor marginale si intermediare urmatoarele valori: a=45; B=40; y=30; 8 =35", 1 93 y b LBB 7 Wisuctiune} fn ebm, W3S—ES; byr225m aos B95 f=50. Sn35% Fig. 5.63. Schemele de bazi ale sistemelor cu contrafige. Sistemele cu contrafise se realizeaz4 de obicei cu deschideri egale. Mirimea deschiderii se stabileste in functie de dimensiunile si sortimentul materialului lemnos utilizat pentru realizarea riglelor. fn cazul in care se utilizeazi lemnul brut, de provenienta local’, deschiderea nu depaseste, de obicei, 6 m. fnnddirea riglelor se face in functie de schema static’ adoptat’, de obicei in dreptul stalpilor sau in apropierea contrafiselor, la 1/4~1/5 din deschiderea dintre contrafise. Sistemul cu contrafise se poate realiza cu stalpi articulafi sau incastrati in fundatie. Smbinarea stalpilor si riglelor cu contrafigele sistemului se realizeazi, de obicei, prin chertare frontala si cu legaturi de siguranfa din metal (cuie, suruburi, scoabe etc.). Cadrele-sistem cu contrafise se dimensioneaz& sau se verific’ pentru gruparea cea mai defavorabili de inc&rcari permanente si temporare provenite din zipadi (simetricd si asimetrica) si actiunea vantului (presiune si suctiune). Calculul static al unui sistem cu contrafise se face, de obicei, prin metode simplificate, deoarece comportarea sistemului cu contrafise este influentata de o serie de factori (inexactitati in executie, deformatii datoritd contragerii lemnului etc.), ale caror efecte sunt greu de apreciat. Un exemplu de cadru-sistem cu contrafise, executat din lemn rotund cu trei deschideri de 6 m, este prezentat in fig. 5.64. (Cadre-ferme. Acestea fac parte din categoria structurilor traditionale cu caracter provizoriu. Ele se realizeaza de obicei cu dova articulatii, avand rigla formata din grinzi cu inima plina (din scdnduri incrucigate batute in cuie, din placaje imbinate prin242 CONSIRUC}I MODERNE DIN LEMN incleiere etc.)sau din grinzi cu z4brele de tip dulgheresc (fig. 5.65). Aceste tipuri de cadre se utilizeaz4, de regula, la realizarea constructiilor usoare de tip sopron si pot servi pentru ad&postirea unor utilaje si instalatii sau pentru depozitarea materialelor si materiilor prime. Fig. 5.65. Cadre-ferme alcatuite din grinzi cu inima plind sau din grinzi cu zAbrele dulgheresti. fn cazul cadrelor cu dou’ articulafii alcdtuite din stalpi si grinzi cu inima plina sau cu zAbrele, stabilitatea transversala se asigura, in general, prin prevederea contra- fiselor in zona de imbinare a riglei cu stalpii cadrului. Contrafisele se dispun de obicei‘CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 243 Cadrele-ferme cu dou articulatii ca sisteme static nedeterminate se calculeaz4 tinand seama de influenta cedarii legaturilor, respectiv de modul de deformare generala a riglei (fermei) sub‘ actiunea incrcirilor. In urma studiilor efectuate s-a constatat c&, la cadrele cu rigla in forma de grinda cu zAbrele, datorit’ unei deformari reduse, valoarea impingerii in contrafise nu se modifica decat intr-o masura mica (6-8%), pe cand la cele cu rigl4 in forma de grind& cu inim& din scanduri incrucisate batute in cuie, cedarea legaturilor influenteazi in foarte mare masurd distributia eforturilor, ducdnd la o crestere important a impingerii (pana la 60%). Avand in vedere ci momentu! de inerfie al riglei (fermei) este foarte mare in comparatie cu momentul de inerfie al stalpilor, calculul fermei se face in ipoteza rezemarii simple pe stalpi, fara a fine seama de efectul de desc&rcare a contrafisei. Dimensionarea stAlpilor si a contrafiselor se face la eforturi determinate din conditia de cadru. Cadre-ferme cu dou articulafii se pot utiliza pentru deschideri de 9 pana la maximum 15 m. fn fig. 5.66 este prezentat schema generala si detaliile constructive caracteristice pentru un cadru-ferma cu doua articulatii de 12 m deschidere, realizat in varianta cu rigla in forma de grinda cu zabrele. in cazul unor constructii de tip sopron deschise, sunt indicate ferme-cadre cu trei articulatii, executate din lemn rotund de provenienta local’. Cu asemenea cadre se pot acoperi, in condifii avantajoase, deschideri de 15 pana la 18 m.in fig. 5.67 se arata constructia unui astfel de cadru cu trei articulatii, avand deschiderea centrali de 12 m si doua console de 3 m. Pentru acest sistem de cadre apare constructiv’ imbinarea elementelor comprimate din nodul A, care se realizeaz4 sub forma unei imbin&ri frontale cu trei suprafefe de strivire. Diagonala intins4 se prinde in nod cu ajutorul unui jug metalic. Pentru preintampinarea pierderii stabilitatii cadrului in sens transversal, nodul A se prevede cu contravantuiri, rigidizini in form’ de diagonald continua, fixati de talpa superioara si in articulatia de reazem a cadrului. Fig. 5.67, Cadru-ferma cu trei articulaii, de 12 m deschidere. Cadre cu inima plin’ din scAnduri incrucisate bitute in cuie. Cadre de lemn cu IninX alin’ din enfindusi ineencicate hitute in oie co nat avecnta on dank artionlatiiCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 245 Fig. 5.68. Tipuri de baza ale cadretor de lemn cu inim& plin& din scanduri incrucigate: a; b~ cu dou’ articulatii; ¢— cu trei articulatii. \/Cadrele cu doua articulafii se pot realiza cu rigla dreapti sau curbi, avand momentul de inerfie variabil. Din punct de vedere tehnico-economic, sunt mai avan- tajoase cadrele cu rigla curb’. Cu astfel de cadre se pot acoperi deschideri cuprinse intre 12 si 15 m. Inconvenientele sistemului de cadru cu dou articulatii constau in dificultaile legate de manipulare si montaj, datorit4 rigidit&tii reduse in sens trans- versal pe planul lor. Din punct de vedere constructiv, cadrele cu dou articulafii se realizeaz in mod asem{nitor cu grinzile cu inima din scnduri incrucisate batute in cuie, cu deosebire c& in acest caz intervine problema realizirii nodului rigid in zona de imbinare a riglei cu stalpul cadrului. Cadrele cu trei articulatii se realizeazi din dou’ semicadre identice, care se asambleaz& la montaj. Cu ajutorul lor se pot acoperi deschideri de 12-18 m. Cadrele cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie, datorita dezavan- tajelor pe care le prezinti din punct de vedere tehnic si constructiv (consumul mare de manoper’ si material lemnos de calitate superioar’, rigiditate redusé in timp sub actiunea inc&rcirilor etc.), se consider’ solufii constructive depasite. Utilizarea lor poate fi justificat& numai la construcfii cu caracter provizoriu. Cadrele cu inim’ din scdnduri incrucigate batute in cuie se calculeaza, din punct de vedere static, pentru gruparea de incirciri (verticale si orizontale) cea mai defavorabilé. fn cazul cadrelor cu trei articulatii, o atentie deosebitA trebuie acordat’ ipo- tezelor de incdrcare asimetrici provenitA din actiunea vantului si z&pezii pe jumatate din deschidere. In aceasta ipotezA de inc&rcare, apar in portiunile comprimate ale tilnilor inferinare (interioare) eforturi de camnresiune mari. care pot duce la vierdereastabilitatii nodului (fig: 5.69). Pentru asigurarea stabilitatii nodului in planul normal pe planul cadrului, structurile din cadre trebuie prevazute cu contravantuiri spatiale de rigidizare, care se amplaseaza, de regula, in punctul de jos al nodului rigid, unde se intdlnesc cele trei elemente puternic comprimate. Calculul cadrelor cu inima din scAnduri incrucisate batute in cuie sau din placaj de constructie se face dup’ regulile generale ale mecanicii constructiilor. Pentru simplificarea calculelor, este indicat ca determinarea eforturilor sa se fac& in raport cu axa tilpii superioare. Stabilirea solicitarilor se face in ipoteza cA eforturile normale din incovoiere sunt preluate numai de talpi, iar cele de alunecare de inim&. Nodul rigid se calculeazi fad a fine seama de aportul inimii, presupunéndu-l ca un sistem de bare articulate, compus din talpile riglei, respectiv ale stalpului si a diagonala median& com- primats, care uneste cele dou’ tilpi (fig. 5.69). Efortul de intin- dere din talpa superioar& provenit din momentul de incastrare din nod (N, = M/hp) este preluat de eclisele metalice prinse de tlpi cu ajutorul cuielor sau al suruburilor de lemn. Talpa inferioar’ comprimata se prevede, de reguli, cu un dulap orizontal pentru marirea rigiditatii in planul nor- Fig. 5.69. Schema de tucru a cadrelor cu trei articulatii. mal pe planul cadrului. 5.3.3, SISTEME MODERNE Pentru inlaturarea neajunsurilor pe cate le prezinta din punct de vedere con- structiv si tehnico-economic sistemele de cadre traditionale (consumul de manoper pe santier ridicat, capacitatea portant si rigiditatea reduse etc.), in ultima perioada s-a trecut in mai multe {&ri dezvoltate la realizarea pe cale industrial si aplicarea in practica a sistemelor moderne din lemn incleiat. In contextul actualei crize energetice, constructiile moderne din lemn incleiat, executate din elemente tipizate de mare serie, reprezint& solufii actuale si de perspectiva. Prin cadre moderne de lemn se inteleg sistemele constructive realizate din elemente prefabricate, incleiate, bazate pe o executie mecanizata in fabrici sau ateliere specializate, cu grad ridicat de industrializare. Cadrele din lemn incleiat constituie in etapa actual una dintre solutiile constructive care se aplic4 cu mult& eficient&. atat la realizarea constructiilor social-CONS PRUU U5 Lowy Gay oem eA er Cadrele din lemn incleiat se caracterizeaz4, in general, printr-o rigiditate si capacitate portanta ridicate. In condifii normale de exploatare, durabilitatea con- structiilor din cadre incleiate este de asemenea ridicatd, fara a necesita cheltuieli suplimentare de intretinere. Cadrele moderne din lemn incleiat se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri constructive, in functie de destinatie, marimea deschiderii si de cerinfele functionale. Cu toat& varietatea mare de forme si tipuri constructive, din punct de vedere al schemei statice, cadrele din lemn incleiat pot fi cu doud sau cu trei articulafii. Cu cadre din lemn incleiat se pot acoperi deschideri variind, in general, de la 12 la 30 m, iar in multe cazuri se ajunge la 45 m. V Cadre cu trei articulafii. Datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezint’& din punct de vedere constructiv si tehnico-economic, cadrele incleiate cu trei articulatii au c4p&tat o extindere mare in ultima perioada. Ele se aplic& cu multa eficient&, atat in constructii social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial si agrozootehnic. Cadrele incleiate cu trei articulatii se pot realiza intr-o varietate mare de tipuri constructive, atat in ceea ce priveste alcituirea sectiunii transversale cat si in ceea ce priveste realizarea semicadrelor (fig. 5.70). Dintre tipurile constructive frecvent intalnite la constructiile ingineresti din diferite {ari (S.U.A., Germania, Anglia, Rusia etc.), se pot mentiona: - cadre cu trei articulatii, alcdtuite din semicadre realizate dintr-un singur prefabricat incleiat din pachete de scanduri (fig. 5. 70, a); - cadre cu trei articulatii, alcAtuite din semicadre realizate din dou’ sau mai multe elemente prefabricate incleiate (fig. 5.70, b, c, d). 122=15m c Fig. 5.70. Principalele tipuri de cadre incleiate cu trei articulatii:ero RUNS RULE MUL ERNE UY LEM Cadrele cu trei articulafii alcituite cu semicadre formate dintr-un singur prefa- bricat monolit se preteaz&, in general, la constructii cu deschideri relativ mari, Datorita continuitifii care se realizeazi in zona de imbinare a stalpului cu rigla cadrului, cu acest tip de cadre se pot acoperi, in conditii avantajoase, constructii cu deschideri de la 20 pana la = 60 m. Cadrele cu trei articulatii avand semicadrele alc4tuite din doua sau mai multe elemente prefabricate din pachete de scdnduri incleiate, sunt indicate pentru con- structii industriale sau agricole avand deschideri de 12 pand la 20(25) m. Semicadrele se realizeazi de obicei cu moment de inertie variabil, avand indlfimea maxima in nod si minima in articulatii. Inalfimea sectiunii se stabileste din condifia de rigiditate si rezistent&, tinand seama de m&rimea deschiderii, modul de realizare a nodului, m4rimea si natura solicitarilor. Din condifia de rigiditate se impune ca in<imea sectiunii transversale h, in nod, la solicitarile din incovoiere maxime, s& fie mai mare sau cel putin egal& cu 1/35 1 I fiind deschiderea cadrului. La realizarea sectiunii semicadrului, indltimea sectiunii la reazem trebuie sa fie 2 0,4 h, iar la cheie > 1,25 b; beste latimea sectiunii transversale. Variabilitatea inaltimii sectiunii se realizeazi prin reducerea treptaté a numéruluf de'scnduri din pachet. in cazul cadrelor cu noduri rigide (fig. 5.70, a), continuitatea dintre stalpii si rigla cadrului se realizeaz4 prin curbarea scAndurilor, la executie, dup un arc de cerc a c&rui lungime Sse determin’ pentru unghiul la centru a = 76°, respectnd o anumit& razi minima admisa. Marimea razei de curbura R se stabileste in functie de grosimea scAndurilor utilizate la realizarea semicadrelor, cu relatia: Rein 2 (150...200)a, in care a este grosimea scAndurilor, in cm. La realizarea semicadrelor, 0 atentie deosebita trebuie acordata sortarii materialului pe calit&i (I, I si III) si alcdtuirii sectiunilor caracterisitice (1-1; 2-2; 3-3), respectand regulile si principiile generale privind executarea elementelor incleiate solicitate la incovoiere sau la incovoiere cu compresiune (fig. 5.71). Structurile din cadre incleiate cu trei articulafii alédtuite din doua prefabricate (semicadre) cu noduri rigide, realizate pe cale industrial in fabrici sau ateliere specializate, se bucura de o utilizare tot mai larga peste hotare. in fig. 5.72 este ilustrat interiorul unei sali de gimnastici de 19,5 m deschidere (S. U. A.), iar in fig. 5.73 se prezint& o hal& pentru industria chimici, de 22,5 m deschidere (Anglia). in cazul deschiderilor mari este indicat s& se utilizeze cadre cu moment de inertie variabil, avand rigl curba. Calculul cadrelor incleiate cu noduri rigide se face in ipoteza cea mai defavorabila de inc&rcare, cu sarcini permanente si temporare de lung& si scurtaINSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE, 249 Fig, 5.71. Realizarea semicadrelor incleiate in functie de calitatea materialului Sho BIZou CUNDS ERUU FL MUD ERIE DIN LEMN Fig. 5.73. Hala pentru industria chimici, de 22,5 m deschidere (Anglia). Verificarea eforturilor unitare normale in sectiunile caracterisitice se face la compresiune cu incovoiere, astfel: O=N/AtMIEW,ky $6,,(Rj), (5.49) unde: N;M__ reprezinta forta axialé si momentul incovoietor in sectiunea de calcul; AoW aria si modulul de rezisten} in sectiunea de calcul; ky = coeficientul de corectie care se stabileste in functie de raportul h/b; 2 2 "3100 AG,.(Re Coeficientul de zveltete 4 se determina cu relatia: A=], leale /0,289h, imed, in care: [uy este lungimea de calcul, care se ia egala cu 0,7 sau 0,5 din lungimea cadrului, in functie de inc&rcare (simetrici sau nesimetric’):CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 251 Rosturile incleiate se verificd la lunecare cu relatia: 1=QS/EIbk; $tya(Rr), (5.50) incare: Q este forfa tietoare; S;I - momentul static si momentul de inertie; b —-— _‘Btimea sectiunii; Kk, - coeficientul de corectie care fine seama de eventualele portiuni neincleiate (k; = 0,6). in zona curbat, in care solicitarea din incovoiere este mare, este necesar si se verifice si efortul unitar de intindere in fibrele marginale o, si de strivire transversala ©, cu relafiile: o, =A 4 )co4(R) (5.51) 1 on a 3p 0n0(Ris) (5.52) in care: B este raportul dintre raza de curbur4 R si inalfimea sectiunii # in zona curbata. Datorit dificultatilor pe care le prezint cadrele cu trei articulatii, realizate din semicadre curbe, indeosebi in ceea ce priveste tehnologia de executie, manipularea si transportul, in ultima perioada au inceput sa fie folosite in practic’, cu mult succes, cadre cu trei articulafii asamblate pe santier din doud sau mai multe tronsoane prefabricate, drepte. Realizarea separata a stalpilor si a riglelor simplificd in mare misur& tehnologia de execufie, manipularea si transportul prefabricatelor, motiv pentru care la constructiile cu deschideri relativ mici (10-20 m), acest gen de cadre reprezint& o solutie eficient& (fig. 5.74, 5.75 si 5.76). fn fig. 5.74 se prezint& schema si detaliul de executie a nodului de imbinare dintre stalp si riglA pentru un cadru cu trei articulafii, de 21,5 m deschidere, cu rezolvari constructive mai deosebite atat in ceea ce priveste modul de realizare a stalpilor, ct sia modului de realizare a imbinarii dintre stalpi gi gi rigla. fn figurile 5.75 si 5.76 sunt prezentate schemele de calcul si constructia pentru cadre cu trei articulafii de tip ferma de 15 si 10 m deschidere, alcatuite din elemente incleiate cu moment de inerfie variabil. in primul caz, imbinarea dintre stalpi si rigle se realizeaz prin intermediul unei diagonale solicitate la compresiune si al unui jug metalic supus la intindere, iar in cel de-al doilea caz, prin realizarea stalpilor in forma de V. fn cazul deschiderilor mai mici (9-15 m), se pot utiliza cu rezultate foarte bune cadrele incleiate, din tronsoane prefabricate din lemn lamelat incleiat. In functie de miarimea deschiderii, prefabricatele se pot realiza cu moment de inerfie constant sau a EN252 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN Fig. 5.74, Schema constructiva a unui cadru cu trei articulatii, de 21,5 m deschidere, si detaliu de executie a nodului de imbinare dintre stalp si righ’.INSTRUCTI DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 253 Fig. 5.76. Constructia unui cadru cu trei articulatii, din dous tipuri de prefabricate incleiate. / Cadre din lemn incleiat cu doua articulafii. Datoriti complicatiilor de manipulare, transport si montaj, cadrele cu doua articulatii nu au cdpatat o extindere prea mare in practic’. Dintre variantele constructive care au inceput si se aplice din ce in ce mai mult si cu rezultate foarte bune, fac parte cadrele tip ferm& modernizate, la care ferma sau rigla este realizata din grinzi incleiate sau cu inima din scinduri incrucisate, avand rigla dreapta sau curb’ cu moment de inertie variabil (fig. 5.77). Cadrele cu doua articulatii de tip ferma (fig. 5.77, a; b) se pot utiliza pentru realizarea constructiilor cu caracter social-cultural sau industrial, avand deschideri de 12 pang la maximum 25 m. in raport cu marimea deschiderii, rigla cadrului se poate realiza din una sau doua grinzi incleiate dispuse alaturat. Stalpii cadrelor se realizeaza, de obicei, din una sau mai multe elemente din lemn ecarisat. imbinarea elementelor stilpilor cu grinzile incleiate care alcatuiesc rigla cadrului se realizeaz cu ajutorul suruburilor si dornurilor. Numirul legaturilor se determina din calcul, in functie de marimea reactiunii, diametrul tijei si numarul sectiunilor de luctu (forfecare). Eforturile din barele sistemului se determina pentru gruparea cea mai defavorabila de incarcari verticale si orizontale, in ipoteza ca rigla cadrului este ¢ continua in noduri, iar prinderea riglei de elementele stalpilor apare sub forma unor254 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN v curbe; c d= cadre incleiate cu inima din 3 i 2 E = gCONSTRUC}H DE LEMN DIN ELEMENT E PLANE COT 9g Ww Ww 5.78, Schema stati actiunea in pentru calculul cadrelor cu dows articulatti la ircarilor verticale si orizontale. ce priveste elementele componente, cai “9 Structurile din cadre cu doua articu- latii de tip ferma se pre- teaza la rezolvari con- structive si arhitectu- rale deosebit de variate. Pentru exemplificare, in fig. 5.79 sunt prezentate doua dintre variantele constructive mai semni- ficative. Realizarea struc- turilor din cadre cu doua articulatii, avand riglele din grinzi incleiate, drepte sau curbe, nu pune probleme deosebite din punct de vedere tehnic si con- structiv, acestea caracterizandu-se in general prin simplitatea executiei, atat in ceca si in ceea ce priveste structura in ansamblu. 6 Fig. 5.79. Structuri in cadre de tip ferma, cu dous articulajii avand rigla format din grinzi incleiateCadrele incleiate cu inim4 din scAnduri incrucisate, avand rigli dreapta sau curb& cu moment de inerfie variabil (fig. 5.77, c d), sunt indicate in general pentru realizarea constructiilor civile si industriale cu deschideri mari (! = 30-40 m). Din punct de vedere constructiv, ele se deosebesc de solufiile traditionale (fig, 5.68) atat prin modul de realizare a inimii, cat si a talpilor. Spre deosebire de cadrele cu inima plin& din sc&nduri incrucisate batute in cuie, la care inima este alcdtuita din doua randuri de scAnduri dispuse de obicei la 45°, la cadrele incleiate inima este alc&tuita din trei randuri de scAnduri, dispuse sub unghiuri diferite si cu inclinare mic’, in vederea cresterii aportului acestora la preluarea eforturilor de incovoiere. Pentru ca aportul inimii la preluarea momentului incovoietor si fie cét mai important, se recomanda ca unghiul de inclinare al scandurilor marginale sa fie de 18-25". In cazul deschiderilor mari, sunt mai avantajoase, din toate punctele de vedere, cadrele cu rigli curba, avand sgeata de 1/8~1/10 din deschidere. Rigla cadrului poate fi realizat& cu moment de inerfie constant sau variabil. Inaltimea sectiunii se stabileste din considerente de rigiditate, iar aria sectiunii transversale a talpilor, din conditia de rezisten{a si stabilitate. Dintre realizirile mai semnificative in domeniul constructiilor ingineresti din lemn, obfinute in fara noastra in ultima perioada, se pot menfiona halele de gatere, proiectate in cadrul C.I.L. Cluj in colaborare cu catedra de Constructii civile si fundatii de la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca gsi executate cu ocazia refacerii $i modernizarii fabricilor de cherestea de la Ilva Micd si Sighetul Marmatiei. In ambele cazuri, scheletul principal de rezisten{& este format din cadre cu rigla curba de tipul celor mentionate mai sus, avand deschiderea de 45, respectiv 30 m. Constructiile realizate se remarcd atat prin marimea deschiderilor, cat si prin solufia constructiva originala adoptati pentru realizarea cadrelor. Originalitatea solutiei consta atat in ceea ce priveste alctuirea sectiunii transversale, cat si, mai ales, in prevederea unor tiranti metalici pentru preluarea impingerilor, ceea ce a condus la o reducere insemnata a inltimii riglei si a dimensiunilor cadrului, in general. In aceste condifii, inaltimea riglei la cheie si la baz4 nu depaseste 1/30, respectiv 1/40 din deschiderea cadrului. Pentru exemplificare, in fig. 5.80 se prezinta vederea generala, cu principalele caracterisitici geometrice ale cadrului cu rigla curba de 45 m deschidere realizat la Fabrica de Cherestea de Ja Ilva Mic.‘CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE, 257 Avand in vedere marimea deschiderii, supletea constructiei cadrelor si con- le in care urma sa se execute si si se efectueze montajul, acestea s-au proiectat cu secjiunea in forma de I, cu inima plina compusa din trei randuri de scanduri incrucigate de 2,4 em grosime, din care randul central s-a dispus radial, iar celelalte doua marginale, incrucisate. Din aceleasi considerente, talpile sectiunii transversale au fost concepute si realizate din pachete de scnduri (dulapi) dispuse dup’ doua directii, asigurandu-se astfel o bun’ comportare a cadrului atat la manipulare si montaj, cat si la actiunea inc&rcatilor de exploatare. Cadrele au fost confectionate in pachete de 4-5 bucafi, pe o platforms special amenajat in apropicrea halei. Ridicarea, manipularea si montarea cadrelor s-au efectuat cu ajutorul troliilor si dispozitivelor de tractiune manual (TIRFOR), prin intermediul a doi vagoneti obignuifi. Tiranjii pentru preluarea impingerii au fost realizaji din doua cabluri flexibile de ofel de 24 mm diametru, previzuti pe ambele parti cu mangoane de strangere. Constructia halei cu o suprafata de peste 2 000 m* a durat mai pujin de dou’ luni de zile, realizénd un indice de consum de material lemnos corespunzitor scheletului principal de rezistenti de = 0,045 m’/ m? suprafat& construit’. Vederile in perspectiva din interiorul si exteriorul halei sunt ilustrate in fig. 5.81. Fig. 581. Hala de gatere din cadre cu right curb de 45 m deschidere: a-vedere interioarit b-vedere exterioars5.3.4. CADRE CU ZABRELE Cadrele din lemn cu zabrele se utilizeaza in general la constructii industriale si agricole cu caracter provizoriu. Ele se pot realiza cu doud articulatii sau cu trei articulatii (fig. 5.82). In cazul halelor industriale sau al atelierelor de reparatii cu pod rulant, se utilizeazi schema cu stalpii cadrului realizafi in trepte: Cadrele cu zabrele, ca si celelalte tipuri de cadre descrise, se proiecteaz& tinand seama de solicitarea simultan& provenit& din incdrcari verticale (permanente, zipada etc.) si orizontale din vant. a 6 Fig. 5.82. Schemele constructive pentru cadre cu zAbrele: a-cadre cu doua articulatii; b-cadre cu trei articulatii. Cadrele cu zibrele se pot realiza din lemn cioplit si din lemn ecarisat, cu imbi- nirile executate prin chertare frontal, cu suruburi (fig. 5.83) sau cu pene metalice.‘CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 259 in cazul folosirii lemnului ecarisat (dulapi, rigle), pentru realizarea imbinarilor in noduri este indicat s& se utilizeze penele metalice cu gheare sau cu adeziv (clei) rezistent Ia actiunea umiditatii si biodegradarii. Cadrele cu zabrele se pot realiza pe santier sau in ateliere specializate, in functie de natura materialului lemnos, tehnologia de executie si m&rimea deschiderii. In general, cadrele cu zibrele sunt indicate pentru deschideri mici (9-15 m). La deschideri mai mari este eficient ca thlpile stalpilor gi riglelor s& se realizeze din pachete de scdnduri incleiate, iar 24brelele din cherestea obignuit’. 5.4. ARCE CU DOUA SI TREI ARTICULATIL 5.4.1. DATE GENERALE Arcele fac parte din categoria sistemelor constructive plane cu impingeri si se pot realiza cu tirant sau fara tirant. Sistemele de arce cu tirant se utilizeazi pentru realizarea acoperigurilor cu raportul f= 1/6, pe stalpi sau zidarie portant’ si pot fi cu dou’ sau trei articulafii, cu inimd plin& sau cu zabrele. Sistemele de arce fri tirant se utilizeaz’ in general la constructiile cu des- chideri mari (30-90 m) si raportul £1 = 1/2-1/4, iar pentru preluarea impingerilor se prevad fundatii de o constructie speciala. Arcele cu doua sau trei articulatii, mai cu seam& din lemn incleiat, reprezinta in etapa actuala unul dintre cele mai rspandite sisteme constructive pentru realizarea structurilor ingineresti, in general, si indeosebi a celor cu deschideri mari. Structurile din arce cu doua gi trei articulafii se preteaz& la constructii civile si industriale cu destinafii dintre cele mai variate (depozite, remize, sali de sport, stadioane, poduri etc.). Sistemele din arce cu doua sau trei articulafii, cu sau fara tirant, se pot realiza intr-o varietate mare de forme si tipuri constructive, in functie de. destinatia si spe- cificul constructiei, natura materialului lemnos folosit, posibilitatile tehnologice de realizare etc. Clasificarea lor se poate face in functie de schema staticd, tipul con- structiv si modul de executie. Dupi modul de executie, constructiile din arce se pot clasifica in: sisteme de arce executate dupa o tehnologie traditional; sisteme de arce executate dup’ o tehno- logie modern’. 5.4.2. SISTEME TRADIFIONALE Din categoria sistemelor tradifionale fac parte: arcele cu trei articulafii din grinzi drepte; arcele cintre; arcele din grinzi segment de arc. Axcele cu trei articulafii din grinzi drepte. Arcele cu trei articulafii din grinzi drepte se realizeazi din dou grinzi cu sectiune simpla sau cu secfiune compus’, agezate oblic.Prinderea la coamé se realizeazi prin intermediul unor eclise din lemn sau metal, iar la partea inferioar4 se prevede un tirant metalic din ofel rotund sau profilat, pentru preluarea impingerilor. In fig. 5.84 se prezint& vederea generala si detaliile constructive caracterisitice (A, B si C) pentru un arc cu trei articulatii din grinzi drepte, realizat in doua variante (cu sectiunea compusa din doua bare solidarizate cu pl&cute elastice sau incleiate). B Fig. 5.84. Schema constructiva si detaliile caracteristice pentru un arc cu trei articulatii, din grinzi drepte. Arcul cu trei articulatii din grinzi drepte cu sectiune simpli sau compus& din dou sau trei bare solidarizate cu placute elastice se caracterizeaz4 prin aceea cd se compune dintr-un numéar redus de elemente de dimensiuni mari (grinzi si tiranti), usor de transportat, asamblate si montate pe santier. Cu asemenea arce se pot acoperi deschideri de 9-12 m. + In cazul deschiderilor mai mari, este indicat varianta la care semiarcele se realizeaza din grinzi consolidate (de tip macaz) sau din grinzi incleiate. Articulatia de coama se realizeaza cu ajutorul a doua eclise de lemn sau metal prinse in suruburi, dimensionate astfel inct s& se asigure rigiditatea minim& necesara in timpul mont&rii arcului. Rezemarea grinzilor in nodul de coami ca si in nodul de reazem este indicat s4 se realizeze numai pe o parte din sectiune, astfel inc4t forfa normala de compresiune din talpa superioar4 N'si fie aplicat& sub axa grinzii, cu excentricitatea e. in acest caz,CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 261 Calculul arcelor cu trei articulafii din grinzi drepte const’ in: determinarea solicitarilor M siN'in ipoteza cea mai defavorabild de inc&rcare; verificarea sectiunii grinzilor, care formeazi talpa superioari; dimensionarea piesclor metalice (tirant, saib& etc.); eventual, determinarea numirului de plicufe pentru jumatate din lungimea grinzii, cdnd aceasta se realizeaz4 cu sectiunea compus’ solidarizat’ cu plicute (tije lamelare). Verificarea eforturilor unitare normale se face ca pentru o bari comprimata- incovoiat’, cu relatia: (6.53) in care: M= My- Ne este momentul incovoietor de calcul, unde Mg este momentul incovoietor din inc4rcarea trans- varsali; e = (e, + €))/2; N=Hoosa+Qjsina - forta axiali, unde: Heste forta de impingere, care pentru o sarcina uniform distribuita este: H= ql’ /8£ Q~forta tdietoare determinat& ca pentru o grind& simplu rezemat& de des- chidere ky - coeficientul de corectie care fine seama de forma sectiunii transversale, in cazul grinzilor incleiate, sau de cedarea legaturilor, in cazul grinzilor cu secfiune compusa. Determinarea coeficientului se face cu relafia: 4 este coeficientul de zveltefe necesar pentru stabilirea coeficientului € si se calculeaz& pentru [= |;. In cazul grinzilor cu sectiune compusi, solidarizate cu plcufe, numarul de pl&cufe necesare pentru jumatate din deschiderea grinzii se determina cu realtia: py = 1,5MoSpy [Type + KN Toy. (5.54) Termenul al doilea apare in cazul in care nu toate elementele componente ale grinzii reazema la capete si reprezinté numarul suplimentar de placufe necesare pentru preluarea efortului de lunecare suplimentar. In cazul in care forfa N se transmite prin toate elementele grinzii, k= 0, iar cand aceasta se transmite numai prin intermediul unora dintre elementele componente, k= Dintre tipurile de arce cu trei articulafii din grinzi drepte, cele mai rafionale sunt sistemele din grinzi consolidate (fig. 5.84, b). Avantajul principal al acestui sistem const in consumul redus de material lemnos, ca urmare a reducerii deschiderii t4lpii superioare si transformarii acesteia dintr-o grind& simpl4 intr-o grind& continua pe unul, dou’, sau mai multe reazeme elastice.Neajunsul sistemului const intr-o executie mai complicat’, in special in ceea ce priveste realizarea articulatiilor de la reazem, si intr-un consum de metal ceva mai ridicat, Calculul arcelor din grinzi consolidate se face in acelasi fel ca si pentru arcele din grinzi drepte neconsolidate, avandu-se in vedere si particularitatea constructiva a semi- arcelor (grinzi macaz). Talpa superioara se calculeaz4 ca o bari comprimat-incovoiat, unde momentul incovoietor se determina ca pentru grinda macaz, iar forta axiala de compresiune se stabileste tinand seama si de Ndin arc (N= Hos a + Qy sin a). Arce-cintre. Acestea reprezinti o metoda clasic4 de executie a unor elemente portante curbe de tipul arcelor cu dowd sau trei articulatii (fig. 5.85). 4 t L a Fig. 5.85. Arce-cintre din lamele standardizate, cu tirant sau fara tirant. Arcele-cintre se realizeaza, de regula, din dou, trei sau patru randuri de lamele tip, executate din scanduri sau dulapi si imbinate intre ele cu ajutorul cuielor, suruburilor (buloanelor) sau al dornurilor de lemn de stejar. in fig. 5.86 se prezint4 schema static pentru un arc-cintru cu dou articulatii si detaliile caracteristice privind modul de realizare si tipurile de lamele caracterisitice. ° om gl) __ gt) c Ps fn fb coe a " = Sr Ue me Ziagrama momsntelor in are SE Li Din doud rindi Din tret cindurt Lin potry cindsCONSTRUCT DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 263 Capetele lamelelor care compun cintrul se taie in directia razei arcului (fig. 5.86, c). innddirea lamelelor se face alternativ, de obicei la mijlocul lamelelor din randul alaturat (fig. 5.86, b). Lungimea lamelei J se stabileste in functie de m&rimea razei de curbura a arcului R si inltimea lamelei 4, Raportul optim dintre lungimea $i inaltimea lamelei se considera J/h 2 13. Pentru a reduce pericolul de forfecare a lamelei perpendicular pe fibra la efortul T (fig. 5.86, d), se recomanda ca I/h > 13. Arcele-cintre pot fi circulare sau ogivale, cu sau far4 tirant metalic pentru preluarea impingerii H. Din cauza capacit’tii portante reduse, arcele se dispun la distante mici (0,75-1,50 m), ceea ce permite fixarea asterelei direct, fara a necesita alte elemente intermediare (pane etc.). Limitarea capacit&fii portante se datoreste in primul rand inaltimii reduse a scAndurilor sau dulapilor din care se executa lamelele (A = 25 cm), iar in al doilea rand, datorita lungimii mari de flambaj a arcelor. In prezent, ele se utilizeazi mai ales ca cintre pentru realizarea arcelor si boltilor de beton armat sau de zidarie. Arcele-cintre utilizate la executarea cintrelor se rezolva ca un sistem cu doua sau trei articulatii (cand au forma ogivala). in cazul acoperisurilor, trebuie luatd in consideratie si incdrcarea cu zipada, pe toat sau pe jumitate din deschidere. Verificarea sectiunii se face cu formulele cunoscute de la calculul barelor comprimate-incovoiate, in care I, si W, se iau pentru lamelele neintre- rupte (continue) in sectiunea respectiva, iar Ap, pentru toate lamelele din sectiune. Coeficientul de zveltete 4, necesar pentru stabilirea coeficientilor @ si E , se determina cu relafia: leh tfIyiAy, incare: I, este suma momentelor de inertie brute ale lamelelor neintrerupte in secfiunea considerata; A, - aria sectiunii transversale brute a tuturor lamelelor; J, - — lungimea de flambaj a arcului, care se ia: 0,5 S - pentru arce cu doua sau trei articulatii incdrcate nesi- metric; 0,6 S — pentru arce cu doud articulafi 0,7 S - pentru arce cu trei articulatii inc&rcate simetric. Particularitatea calculului arcelor-citre o constituie verificarea legiturilor (cuielor, buloanelor etc.) de imbinare a lamelelor din pachet. Arcul-cintru reprezint& © bara curb cu sectiunea compusa in lungul ei, si nu pe inaltimea sectiunii transversale. Legaturile de imbinare in acest caz servesc nu la transmiterea efortului de alunecare in lungul axei barei, ci la transmiterea momentului incovoietor M, de la un sir de lamele la celalalt. Sub actiunea momentului incovoietor de calcul M/ & (fig. 5.86, d), capetele lamelelor unui rand tind s& se deplaseze in directia razei R. Pentru a impiedica acest lucru, este necesar si se prevada legaturi al cAror moment se-determind din ecuatiile de echilibru dintre M si cuplul interior, rezultand: M/&=Ta sau T=M/éa, - unde: M este momentul incovoietor din sectiunea de calcul; — efortul care urmeazi s& fie preluat de legiturile de imbinare; a - distanta dintre centrele grupurilor de legaturi (cuie sau suruburi).264 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Numarul de legituri deimbinare necesare este: Mpg =T/T, = M/EaT;, (5.55) unde: T; este efortul admisibil (de calcul) al unei leg&turi. Deoarece lamela lucreazi ca o grind’ simplu rezemat{, inc&rcat& cu sarcini T, pentru evitarea ruperii perpendicular pe fibre se impune ca raportul / /h 2 13; cu ct distanta dintre punctele de prindere a, respectiv J, este mai mare, cu atat efortul T este mai mic si, prin urmare, pericolul de rupere a lamelei perpendicular pe fibre este mai redus. 5.4.3. SISTEME MODERNE DIN ARCE INCLEIATE Arcele incleiate se realizeazi, in principiu, ca si grinzile din pachete de scAnduri pe lat, respectind anumite reguli privind alc&tuirea sectiunii transversale si modul de dispunere a categoriilor de calitate (I, II si II) pe in<imea sectiunii, in functie de natura solicitarilor. Datorité multiplelor avantaje pe care le prezint&’ din punct de vedere tehnico- economic si constructiv, sistemele structurale realizate din arce incleiate au cipatat in ultima perioad& o extindere mare in execufia constructiilor civile si industriale peste hotare. Sistemele structurale moderne din arce incleiate reprezint& in etapa actuala una dintre rezolvarile constructive care se aplic’ cu mult succes, mai ales in constructii social-culturale, sportive etc. cu deschideri mari. Cu arce din lemn incleiat se pot acoperi deschideri variind intre 20 si 60 m, iar in unele cazuri si peste 100 m. Sistemele moderne din arce incleiate se caracterizeaz4 prin capacitate portant, rigiditate si durabilitate ridicate, in condifii normale de exploatare. Ele se realizeazi din elemente prefabricate de dimensiuni mari, executate in ateliere sau fabrici specializate, cu grad ridicat de mecanizare si industrializare. Arcele din lemn lamelat incleiat se pot realiza intr-o varietate mare de forme gi tipuri constructive, in functie de destinatia constructiei si cerintele arhitecturale. Din punct de vedere al schemei statice, arcele se pot realiza cu doua sau trei articulatii, cu sau fara tirant (fig. 5.87). 2 1240-60000) iCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 265 Arcele incleiate cu doua sau trei articulatii, cu tirant, se utilizeaza in general la realizarea acoperisurilor constructiilor cu schelet sau perefi portanti, avand deschiderea de 20-30 m si raportul #1] = 1/6. Arcele fara tirant se utilizeaz pentru ra- portul de #/] = 1/2 - 1/4, folosind schema static cu trei articulatii, si se preteazi la constructii de mare deschidere (30-60 cm). Indiferent de schema static’ adoptat’, conturul tilpii superioare se realizeazi, de obicei, dup’ arc de cerc. in general, arcele incleiate se realizeaz4 cu sectiunea transversal avand forma dreptunghiulara. Din condifia de stabilitate transversala se recomanda ca raportul h/b>6, iar din conditia de rigiditate se impune ca raportul h// s& fie cuprins intre 1/35 si 1/50. Grosimea scAndurilor (dulapilor) trebuie s& fie <1/300 din raza de curbura R si cel mult 40 mm, pentru evitarea unor eforturi initiale prea mari. fnnddirea scandurilor marginale se face prin suprafete tesite, atat la partea inferioara, cat sila partea superioarA, pe o inilfine de 0,1 h si cel putin doua scAnduri. Restul scandurilor se imbin cap la cap. Realizarea arcelor (transoanelor) incleiate se face cu ajutorul unor esafodaje special amenajate. Presarea arcelor sau semiarcelor din pachete de scAnduri (dulapi) se face cu ajutorul unor dispozitive speciale de strangere, asigurand presiunea de cel putin 10 daN/cm?. Presarea prin cuie de montaj nu este admis& decat in cazuri cu totul extreme. Incleierea se face in pozitie vertical’ (mai pufin folosita) sau in pozitie orizontal& (folosit’ in mod curent), cand cleiul trebuie s4 fie mai vascos, pentru a impiedica pierderi prin scurgere. Pentru a tine seama de efectul de revenire a blocurilor curbe dupa incleiere si a reduce influenta acestuia asupra formei arcului in final, raza suprafetei de lucru R, dupa care se realizeaz& elementul curb, se ia ceva mai mic& dec&t raza de calcul R 9 a elementului respectiv (arc, semiarc etc.) si se determina cu relatia: RoR [- 1 } (5.56) a in care n este numéarul scAndurilor din sectiunea transversala a elementului curb. Executia arcelor este organizat&, de obicei, in cadrul unei sectii specializate in productia de elemente incleiate, dotat& cu utilajele necesare pentru efectuarea operatiilor de baz si auxiliare. fn fig. 5.88 sunt ilustrate principalele etape privind sortarea materialului lemnos pe categorii de calitate, incleierea, presarea, conditi- onarea si finisarea prefabricatelor. Dintre structurile portante din arce de lemn lamelat incleiat, in strainatate se folosesc cel mai mult arcele cu trei articulatii. Acestea au cp&tat o larg’ utilizare, mai ales in cazul constructiilor cu deschideri mari. Structurile din arce incleiate cu trei articulatii se utilizeaz4 cu multa eficient4 la constructii cu destinatii dintre cele mai diferite, si anume: depozite de materiale si materii prime, ateliere si hale industriale, bazine de inot, sali polivalente, sali de sport, stadioane. in urma unor studii tehnico-economice comparative efectuate in S.U.A. si pe baza realizarilor practice obtinute in acest domeniu, s-a ajuns la concluzia cd, in cazulin cazul cladirilor cu pereti sau cu schelet format din stalpi. si pereti de umplutura, pentru deschideri- de 12-24 m se pot folosi arce cu doua sau trei articulafii, prevazute cu tiranfi me-talici, avand de obicei raportul #1 = 1/6. In fig. 5.89 se arata schema si detaliul de executie pentru un arc cu trei articulatii din grinzi drepte, avand deschiderea de 39 m, iar in fig. 5.90, schema si detaliul de executie pentru un are cu trei articulafii realizat din elemente curbe. In cazul deschide- tilor mari, rezemarea, respectiv transmiterea incarcarilor terenului de fundare se realizeazi, de obicei, prin interme- diul unor fundatii de tip special, ale ciror forme si dimensiuni se stabi- lesc in functie de mari- mea inc&rcarilor si natura solicitarilor. Modul de reali- zare a articulatiilor de Fig. 5.88. Vedere interioar’ a unei sect de preconfectionare asi -‘'4_Teazem si cheie se finisare b a semiarcelor. alege in functie de mari- ~ mea deschiderii, desti- natia constructiei etc. In general, articulafiile de la reazem gi cheie se bazeazi pe utilizarea unor dispozitive metalice speciale, ale caror dimensiuni rezulta din calcul. In fig. 5.91 se prezinté modul de realizare a nodului de la reazem, in douad variante caracteristice. fn prima variant (fig. 5.91, a), articulatia se realizeazi prin intermediul unui aparat special, iar in cea de a doua (fig. 5.91, 6), cu ajutorul unui surub (bulon) de articulatie. Prima varianta prezinti avantajul unei comportari mai sigure in timp, prin impiedicarea fenomenului de despicare a lemnului in rosturi. Dimensiunile in plan ale placilor de baza se stabilesc din conditia de strivire a lamnnini in lananl fihralar (fia SQ1 2) jar arncimaa arectara din eanditia de7 26 vu 2 w6¢ a a oyeut ap wodap nun erlonnsuoy 69's “Fi CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE205 CONSTRUCT II MODERNE DIN LEMN Fig. 5.90. Constructia unui arc cu trei articulatii, din lemn incleiat, de 12 m deschidere.CONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 269 Fig, 5.91. Modul de realizare a nodului de la reazem; a prin intermediul unui dispozitiv special; b-cu ajutorul unui surub (buion) de articulatie. Un alt mod de realizare a articulatiei de la reazem const’ in realizarea unui locas de forma speciali, la partea superioara a fundafiei din beton armat. In acest caz, rezemarea semiarcului se face direct pe fundafie, prin intermediul unor placi de rezemare confectionate din elastomer. Imbinarea se prevede sicu un bulon de sigurant’. Articulatiile de la cheie se pot realiza de asemenea in mai multe moduri. La alegerea solutiei constructive, o atentie sporita trebuie acordat’ modului de compor- tare in timp. Pentru exemplificare, in fig, 5.92 se prezint& doua tipuri caracteristice de realizare a articulatiilor de la cheie. Dimensiunile pieselor metalice utilizate la realizarea dispozitivelor de articu- latie se stabilesc din calcul, finand seama de natura si marimea solicitirilor, avand la baza schemele de calcul stabilite in mod asem&nator celor din cazul articulatiilor de la reazem.{fn ultimul timp, arcele incleiate cu trei articulafii au inceput sa fie folosite tot mai mult la realizarea constructiilor de mare deschidere. In fig. 5.93 este ilustrat’ constructia unui patinoar acoperit, avand structura portant’ format’ din arce incleiate cu trei articulatii, de 74,4 m deschidere si 25 m inailtime, executat in S.U.A. Fig. 5.93. Constructia unui patinoar avand acoperisul realizat din arce incleiate, cu trei articulatii, de 74,4 m deschidere (S.U.A.). in cazul patinoarului acoperit, arcele sunt dispuse la o distanta de 4,8 m interax, iar sectiunea transversali, de form& dreptunghiular3, se realizeazi din pachete de scanduri de diferite specii, avand o Lijime de 27,5 cm gi o inalfime variabili: in zona momentelor maxime h = 115 cm, iar la reazeme A = 62 cm. Semiarcele s-au realizat din doud tronsoane imbinate pe santier cu eclise metalice cu gheare. impingerea arcelor este preluata prin intermediul a doi tiranti din ofel superior de 37,5 m, dispusi sub pardoseali. Axticulafiile de la reazem si cheie sunt realizate din metal, iar rezolvarea lor din punct de vedere constructiv este ilustrata in figura 5.94, Calculul arcelor incleiate cu doui si trei articulatii se face pentru ipoteza cea mai defavorabila de incarcare, la compresiune cu incovoiere in planul curburii, in conformitate cu prescripfiile de calcul pentru barele drepte solicitate la compresiune excentric’. Verificarea sectiunii arcelor se face pentru momentul incovoietor maxim Majx si efortul axial aferent N,- cu relatia: Mrnax Sao(R, o= Hon uf «se. R.)kes (5.57) EWeate Fai \ Rj (®) in care: Mmasi Nmax reprezinti momentul incovoietor maxim si forta axial’ aferent’ determinate pentru ipoteza de ‘incdrcare cea mai defavorabila; War - modulul de rezistenta de calcul, care in cazul sectiunii dreptunghiulare se obtine prin corectareaCONSTRUCTII DE LEMN DIN ELEMENTE PLANE 271 Fig, 5.94. Constructia si montajul articulatiei de la cheie si reazem, Lungimea de flambaj a arcului J; pentru stabilirea coeficientului de subtirime Ase ia: 0,6 S — pentru arce cu doua articulafi 0,7 S$ - pentru arce cu trei articulafii, in cazul incdrcarii simetrice; 0,5$ - pentru arce cu doua si trei articulafii, in cazul incarcarilor nesimetrice; S- fiind lungimea totala a arcului. in cazul in care valoarea momentului incovoietor M este micd, arcul se calculeazi la compresiune cu flambaj pentru efortul axial N care actioneaza la 1/4 din deschidere. Stabilitatea arcului in planul normal pe planul de curba se face pentru portiunea dintre panele acoperisului, fri a tine seama de momentul incovoietor. Marimea impingerii la arcele cu doua articulatii in forma de arc de cere sau parabola, la care sageata f< 1/4 din deschiderea J, iar inaltimea sectiunii transversale h < 1/30, se determina ca pentru un arc cu trei articulatii. 5.5. STABILITATEA SPATIALA A STRUCTURILOR DIN ELEMENTE PLANE. CONTRA VANTUIRI Structurile portante realizate din elemente plane se calculeazi, in general, pentru incarciri a cfror direcfie de actionare coincide cu planul structurii. Pentru preluarea incircarilor orizontale provenite din vant, seism sau alte incirciri intam- plitoare, a ciror directie de actionare nu coincide cu planul structurii, se impune pre- vederea unui sistem de contravantuire longitudinal, care impreun’ cu elementele structurii portante s4 formeze un sistem spafial rigid. Rigidizarea structurii de baz in sens longitudinal se realizeazi, de obicei, cu elemente suplimentare (de contra- vantuire), care se pot amplasa atat in planul acoperigului, ct si in planul peretilor longitudinali, sau in cei frontali.272 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN fn Consecint’, stabilitatea spatial’ a unei constructii realizate din elemente plane se asiguri, in general, prin prevederea unor contravantuiri speciale de rigidizare, care preiau forfele ce actioneaz’ perpendicular pe planul structurii principale de rezistent& si le transmit reazemelor (peretilor portanfi) sau direct fundatiilor. fn acest caz, contravantuirile apar ca niste sisteme plane nedeformabile, dispuse, in general, in planul acoperigului (fig. 5.95, a). Fig. 5.95. Scheme de principiu privind contravantuirea spatialA a structurilor realizate din elemente portante plane. . in cazul acoperigurilor cu tavan (suspendat), sistemul de contravantuire se poate dispune in planul tavanului (orizontal), pe contur (fig. 5.95, ). Contravantuirile in planul acoperigului se pot dispune in diferite noduri. Verificarea elementelor de rezistenti ale acoperigului la aciunea solicit&rilor provenite din vant, in cazul unei construcfii inchise, nu este necesari atunci cand acoperigul este realizat din grinzi cu zAbrele (ferme) fir4 luminator sau din alte elemente de acest gen. fn acest caz, prinderea elementelor acoperisului trebuie verificat la smulgere, provocat’ de sucfiunea vantului. Dac, ins%, acoperigul face narte dintr.n ennetrictie decchieS nartial can total reenectiv dark’ ecte nrevSent onluminator sau alte elemente asemanatoare, actiunea vantului va trebui luata in considerafie in calcul, atat pentru structura de rezisten{&, cat si pentru sistemul de contravantuire spatial a constructiei. incarcarea din vant care actioneaz in sens transversal este preluat’, in general, de scheletul structurii principale de rezisten{& al cladirii, format din pereti portanti, cadre, arce etc. fn cazul construcfiilor cu perefi longitudinali portanfi care transmit incSrcarea din actiunea vantului peretilor transversali dispusi la intervale mari, sau celor frontali, acoperigul acestora trebuie s& fie suficient de rigid. in acest scop, se previd, in general, contravantuiri longitudinale, care se pot dispune in planul acoperisului sau in plan orizontal (fig. 5.95, a, b). fncarcarea din vant care actioneaz4 in sens longitudinal trebuie sé fie preluat de peretii longitudinali si scheletul peretilor, care poate fi realizat din zidarie sau elemente verticale de rezistenta (stalpi incastrati in fundatie si rezemafi pe elementele de acoperig, prin care incircarea orizontali din vant se transmite direct fundatiei, la partea inferioar&, si acoperigului, la partea superioar’).274 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Unalt mod de alc&tuire a scheletului peretilor frontali si a sistemului de contra- vantuire a constructiei, pentru preluarea sarcinilor orizontale din vant in sens longi- tudinal, il poate constitui sistemul de contravantuire sub forma unor grinzi cu z4brele orizontale, sau amplasate in planul acoperigului. Contravantuirile se pot dispune fie la cele dou’ capete ale construcfiei, fie la mijlocul ei (fig. 5.96). In acest caz, incircarea din vant de la perefii frontali se transmite prin intermediul stalpilor la elementele de contravantuire dispuse in planul acoperisului, iar acestea, la randul lor, o transmit peretilor longitudinali. La constructii cu schelet portant, format din cadre cu doua sau trei articulatii, preluarea inc&rcaturilor orizontale din vant, seism etc. in sens longitudinal se realizeaz&, de obicei, prin intermediul unui sistem de contravantuire spatial, care se dispune atat in planul acoperigului, cat si in planul peretilor. Dispunerea contravantuirilor spatiale se face, de obicei, la cele doud capete de constructie, iar in cazul lungimii mari, si la interiorul acesteia. Contravantuirile pot fi realizate din lemn ecarisat (dulapi si rigle) sau din ofel rotund, dispuse sub sau intre panele acoperigului. fn fig. 5.96 se di un exemplu de realizare si detaliile de prindere a elementelor de contravantuire in planul acoperisului. fn cazul structurilor din arce cu trei articulafii din lemn incleiat sau din ferme segment, la care tlpile inferioare sunt solicitate si la compresiune, in afara contra- vantuirilor prevazute in planul acoperisului, trebuie prevazute si contravantui verticale, pentru reducerea lungimii de flambaj si pentru asigurarea stabilitatii tilpilor inferioare, dup’ unul din procedeele aratate.STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 6.1. DATE GENERALE in domeniul constructiilor, structurile spatiale din lemn au c&pitat o extindere mare peste hotare, mai ales la realizarea acoperisurilor, datorit4 multiplelor avantaje pe care le prezint& acestea fafa de structurile realizate din elemente plane, atat din punct de vedere al economiei de material si de costuri, cat si din cel al posibilit&tilor largi de rezolvare functionala si arhitectural&. Ele au inceput si fie folosite pe scar din ce in ce mai larga, atat la constructiile social-culturale, cat si la cele cu caracter industrial. in cazul constructiilor realizate din elemente de constructii plane (grinzi, ferme, cadre, arce etc.), pentru simplificarea calculelor se considera c& sunt actionate de incrcari numai in planul lor si c& lucreaz& independent unele de altele. in realitate, datorita prezentei elementelor sarpantei (pane, astereala etc.) si a contravantuirilor dispuse in sens longitudinal, acoperisurile realizate din elemente de constructii plane apar in final ca niste sisteme spafiale cu un anumit grad de conlucrare, de care ins& in calcul nu se fine seama. Structurile spatiale reprezint4 o extindere fireascd a realizirilor constructive, de la cele bazate pe utilizarea clementelor de construcfii portante dispuse pe o singura directie, la cele cu elementele structurale dispuse pe doua directii, obtinandu-se astfel o serie de efecte pozitive, atat in cea ce priveste conformarea structurii, cat si ‘in ceea ce priveste comportarea general a constructiei la actiunea incarcarilor verticale si orizontale. Particularitatea distinctiva a unui sistem spatial, spre deosebire de sistemele plane, const in aceea c& distrugerea unui element din structura nu poate si duca la daramarea intregii construcfii. Intr-un asemenea caz, se realizeaz4 o redistribuire a eforturilor in celelalte elemente ale structurii legate spatial cu elementul distrus. Distrugerea unei constructii spatiale se poate produce din cauza unor deformatii mari, care duc la schimbarea formei geometrice generale a construcfiei. in unele situatii, distrugerea constructiei se poate produce si din cauza pierderii stabilit&tii intregului sistem sau a unor elemente separate din el. Folosirea constructiilor spatiale din lemn, in general, este rationald in urmatoarele cazuri: — a constructii cu deschideri relativ mari, cand se urméreste utilizarea fntreoulni gaharit interior al constructiei_cazul denazitelor de materiale si materi— la constructii solicitate la impingeri, la care se urmareste ca impingerea si fie transmis’ nu concentrat, ci distribuit pe intreaga lungime a fundatiilor sau a peretilor longitudinali; — la constructii cu destinafii speciale, la care este necesar si se prevada in perefii longitudinali goluri pentru porti, de exemplu la hangare de avioane, cand rezemarea se realizeaz& pe peretii frontali; — la acoperiguri pentru clidiri de forma circulard, ptrat4 sau poligon regulat, de tipul cupolelor si boltilor inchise etc. In general, utilizarea structurilor spatiale de lemn nu este rafionala la cldiri cu umiditate ridicata si la acoperisuri cu dolii, din cauza pericolului de ingramadire a Pe Dintre tipurile de structuri spatiale analizate, cele mai indicate sunt acelea care se realizeaz& pe cale industrial4, din elemente tip (bolfi si cupole lamelare, cupole geodezice etc.). Spre deosebire de structurile realizate din elemente plane, la constructiile spatiale, elementele principale ale structurii de rezisten{& nu sunt dispuse in acelasi plan, ci in plane diferite, formand un sistem spatial rigid, capabil s& preia solicitari in orice directie. fn consecina, calculul privind determinarea eforturilor, la un sistem spatial, reprezint’ in general o problema, din punct de vedere static, multiplu nedeterminat4, a c&rei rezolvare practicd prin utilizarea metodelor obisnuite nu intotdeauna este posibil’. De aceea, in vederea simplific&rii calculului si proiectarii, de foarte multe ori se recurge la metode aproximative, care constau in descom- punerea structurii spatiale in elemente plane independente, sau se transforma intr-un sistem de elemente plane echivalente, tinand seama intr-o m&sur& mai mica sau mai mare de conlucrarea spafiala. 6.2. CLASIFICAREA STRUCTURILOR SPATIALE Structurile spatiale din lemn utilizate la constructii de acoperisuri se pot clasifica dupa: forma in plan a constructiei, forma geometric& a acoperisului $i modul de alc&tuire constructiva. Dupa forma in plan a constructiei, acoperisurile cu structura spatiala din lemn pot fi de form’ dreptunghiulara, poligonala si circular (fig. 6.1). Dupa forma geometric, acoperisurile cu structura spatiala se pot clasifica in: bolfi cilindrice, bolfi intretaiate (inchise), panze poligonale sau suprafete cutate si cupole (fig. 6.2.). Dup& modul de alc&tuire constructiva, acoperisurile cu structura spatial se pot realiza sub forma de: bolti-membrane subtiri, cu sau fara nervuri de rigidizare; suprafefe cutate cu nervuri de rigidizare; bolfi lamelare; cupole-membrane subfiri, cu nervuri de rigidizare; cupole lamelare; cupole din arce cu trei articulatii; cupole geodezice. Structurile spatiale, cu toata diversitatea lor, se pot grupa in urmatoarele trei categorii principale: membrane subtiri curbe, cu sau fara nervuri de rigidizare; panze san sunrafete entate en nervuri nentrn enorires riaidit! jctame lamelare cf dinSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 277 d Fig. 6.1. Formain plan a acoperisurilor cu Fig. 62. Forma geometric& a acoperisurilor cu structura structurd spafiala din lemn, spatial’. Dintre structurile spatiale utilizate frecvent la constructii de acoperisuri se numiari boltile lamelare cilindrice, mai ales in cazul cl&dirilor avand forma in plan dreptunghiulara si rezemarea pe pereti portanti sau cadre de beton armat continue, panzele poligonale de tipul suprafefelor cutate si membranele subjiri care se utilizeaz, de regula, in cazul rezemérii discontinue pe stalpi. Boltile inchise sunt utilizate in cazul rezem&rii pe contur, la cladiri de forma poligonal& in plan, iar cupolele, in cazul rezemarii continue pe contur la cladiri de forma circulara, cu deschideri mari. La structuri spatiale realizate din mai multe structuri, cum sunt bolfile- membrane cu simpl& sau dubla curbura si panzele poligonale alc&tuite din mai multe structuri, la care elementele secundare sunt combinate in general cu elemente de constructii portante, apare pericolul de acumulare a umidit’fii, in perioadele reci, ca urmare a fenomenului de condens, creandu-se astfel conditii favorabile pentru putrezirea elementelor din lemn. Pentru ca eficienta acestor sisteme, din punct de vedere tehnic si economic, s4 nu fie anihilat& prin distrugerea lor rapid’ din cauza putrezirii, o atenfie mare trebuie acordaté masurilor menite si asigure un regim eficient de ventilatie a acoperisului. Totodat’, se impune prevederea unei invelitori sigure, amplasarea corect& a straturilor de izolafie termic& si a barierei contra vaporilor, intrebuinfarea unor materiale izolatoare care nu putrezesc si sunt incombustibile, iar materialul lemnos si fie protejat in prealabil impotriva putrezirii sia focnIni Dintre structurile snatiale deserice cele mai eficiente din acest nunct devedere sunt bolfile si cupolele lamelare, cupolele din arce incleiate si cupolele geodezice, care, nefiind constructii combinate, elimina neajunsurile mentionate mai sus prin insasi structura sistemului constructiv. 6.3. BOLTI-MEMBRANE Boltile-membrane sunt construcfii cu pereti subfiri alcStuite din mai multe straturi suprapuse din scdnduri sau din scdnduri si produse pe baz de lemn (placaj de constructie etc.), imbinate intre ele cu mijloace traditionale (cuie) sau moderne (adezivi). Dup’ forma geometric a acoperigului, boltile-membrane se impart in: bolti- membrane subfiri de forma cilindric’; bolfi-membrane subfiri intret&iate (inchise). Din punct de vedere constructiv, boltile-membrane subtiri se pot realiza cu sau fri nervuri de rigidizare. fn cazul deschiderilor mai mari, bolfile-membrane se realizeaza, de regula, cu nervuri de rigidizare, dispuse la 1,5-2,5 m interval. Boltile-membrane cu peretii subtiri sunt indicate pentru acoperirea constructiilor social-culturale, sportive si cu alte destinatii, avand deschideri realtiv mari. 6.3.1. BOLTI-MEMBRANE CILINDRICE Acoperisurile de tipul bolfilor cilindrice se folosesc, de obicei, pentru acoperirea constructiilor avand in plan forma dreptunghiulard, deschiderea de 12-20 m si un raport dintre sigeata si deschidere f// = 1/4-1/8 (fig. 6.3). Pentru realizarea boltilor cilindrice este indicat s4 se adopte schema constructiva cu unghiul la centru 20. 2 120°. Bolfile-membrane cilindrice se pot realiza cu rezemare pe perefii portanti longitudinali, sau cu rezemare pe peretii frontali. Varianta cu rezemare pe peretii portanti frontali se adopta atunci cand pentru accesul in cladire sunt reclamate goluri cu deschideri mari, care nu pot fi amplasate in perefii frontali, (cazul hangarelor pentru avioane etc.). In acest caz, este necesarS int&rirea marginilor longitudinale cu ele- mente de rigidizare suplimentare, dispuse atat in planul acoperisului, cat si in plan orizontal. in cazul poltilor-membrane reze- mate pe peretii frontali, se recomanda ca distanta dintre reazemele frontale L si nu depaseascd de 2,5 ori deschiderea ]. Din punct de vedere constructiv, boltile-membrane cilindrice sunt alcatuite din urm&toarele straturi: un strat longi- tudinal dispus la partea inferioar’; dou’ straturi oblice dispuse la 45°; un strat longi- tudinal dispus la partea superioar’; nervuri (arce) de rigidizare.STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 279 ponenta membranei se imbini intre ele prin intermediul unui adeziv (clei) rezistent la actiunea umidit4tii si biodegradarii. Presarea straturilor in timpul incleierii se realizeazA cu ajutorul cuielor dispuse constructiv. Distanfa intre nervurile de rigidi- zare se ia, in general, intre 2 si 3 m. 6.3.2. BOLTI-MEMBRANE INTRETAIATE Acest tip de acoperis se poate adopta in cazul constructiilor cu perefi portanti avand forma in plan poligonali. Ele sunt indicate pentru deschideri de 20-40 m, avand raportul f/ I cuprins intre 1/3 si 1/6. Boltile-membrane inchise se realizeaza, de obicei, cu nervuri de rigidizare si cu rezemare continua pe perefii portanti. Din punct de vedere constructiv, ele sunt alc&tuite, ca si boltile-membrane cilin-drice, din dou& straturi orizontale dispuse la partea inferioar& si superioar’, intre care se aaza straturile oblice, asamblate prin intermediul unui adeziv rezistent la acfiunea umiditatii si biodegradarii. Nervurile de rigidizare se dispun la intervale de 1,5-2,5 m. 6.4. SUPRAFETE CUTATE Acoperisurile de tipul suprafefelor cutate sunt constructii spatiale, avand in general form poligonala (fig. 6.2 c). Prin intermediul lor se pot acoperi deschideri variind de la 10 pan’ la 30 m. Raportul dintre sigeata fi deschidere poate varia intre 12 $113. Din elementele cu perefi subtiri se pot realiza acoperiguri spatiale formate din una sau mai multe suprafefe cutate, dispuse paralel sau radial, rezemate pe peretii frontali sau pe stalpi (fig. 6.4). ™h. Fig. 64, Acoperisuri spatiale formate din suprafeje cutate: a- dispuse paralel; b - radial.zu WUNSA RUC MUDERING Us Liu Acoperigurile formate din una sau mai multe suprafefe cutate dispuse paralel se utilizeaz4, de obicei, la constructii avand forma dreptunghiular’ in plan, la care portile de acces sunt amplasate in peretii longitudinali. in cazul constructiilor de form’ circulari sau poligonala in plan, acoperisul spatial se obtine prin dispunerea suprafetelor cutate in sens radial. Suprafetele cutate se obfin, de obicei, din elemente plane inclinate, cu peretii subfiri alc&tuiti din doua straturi de scAnduri incrucisate, avand marginile intarite cu dulapi dispugi in sens longitudinal si rigidiziri transversale care se dispun la 1,5~3,0 m interval. Elementele plane cu perefi subtiri sunt alcdtuite din doua scAnduri dispuse la 45°, avand marginile longitudinale intarite cu dou’ randuri de scAnduri la partea inferioar& intins&, respectiv cu dulapi la partea superioar& comprimat’. Asambiarea elementelor plane cu perefii subfiri se face prin intermediul unor rigidizari transversale de form’ triunghiulara, dispuse in sens longitudinal. Pentru prinderea invelitorii, care de obicei este formata din placi ondulate de azbociment, se previd sipci de lemn dispuse in sens longitudinal. Acoperisurile spatiale formate din una sau mai multe suprafete cutate dispuse paralel, rezemate pe perefii frontali, sunt indicate pentru constructii cu caracter industrial, la care, prin natura proceselor ce se desfasoar4 in interiorul lor, este necesar ca portile de acces s& fie amplasate in peretii longitudinali. fn cazul constructiilor cu caracter social-cultural, cu deschideri mari, la care pe langa cerintele functionale se urmareste realizarea unui ansamblu arhitectural si estetic interior mai deosebit, sunt indicate acoperiguri spatiale alcatuite din suprafete cutate dispuse radial. Datorit& avantajelor pe care le prezinta structurile spatiale cu perefii subtiri din punct de vedere arhitectural si tehnico-economic, acoperigurile usoare din lemn, de diferite forme geometrice, au c&pitat in ultimul timp o extindere tot mai mare in sistemul constructiilor de peste hotare, mai ales la constructiile cu caracter social- cultural. Utilizarea pe scar& larga se datoreaza si faptului cA marea majoritate a aco- perisurilor spatiale de tipul suprafetelor cutate se preteaz& Ia tipizare si prefabricare. in vederea asigurdrii unei durabilitii ct mai ridicate, la proiectarea, executarea si exploatarea acoperisurilor spatiale de tipul suprafefelor cutate, o atentie deosebit& trebuie acordat’ masurilor de protectie impotriva focului si biodegradarii. In acest sens, acoperisurile trebuie si se prevad& cu un sistem eficient de aerisire, iar materialul lemnos utilizat la realizarea lor trebuie sA fie tratat in prealabil impotriva focului si biodegradarii (putrezirii). 6.4. BOLTI LAMELARE 6.5.1. DATE DE BAZA _ Boltile lamelare sunt constructii spatiale alcdtuite din elemente (lamele) pre- fabricate, tipizate, care se agazi pe dou’ direcfii ce se intersecteaz4, formand dow’STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 281 fn general, acoperigurile spatiale de tipul bolfilor lamelare au in sectiune transversal& forma circulara sau ogivala (fig. 6.5 ). Din acelasi tip de lamele se pot executa $i alte tipuri de acoperisuri spatiale, ca de exemplu bolfi-lamelare intretaiate si cupole-lamelare (fig. 6.6). Fig. 6.6. Vedere general a acoperisurilor Fig. 6.5. Scheme statice si vederea general a unui lamelare de tipul boltilor intretaiate si acoperis lamelar de forma cilindrica. cupolelor sferice. In practic4, o extindere mai mare au capitat bolfile lamelare de forma circulara sau ogival, prin intermediul cirora se pot acoperi deschideri de la 12 pana la 60 m, sau chiar 80 m in condifii foarte avantajoase. in cazul boltilor lamelare de forma circular& se recomanda ca raportul f/I 21/7, iar la boltile lamelare de forma ogivala, f/1 21/4. Structurile lamelare, in general, se caracterizeaz4 printr-un grad ridicat de industrializare, prin simplitatea si rapiditatea execufiei si posibilitatea fixdrii invelitorii direct pe refea. Boltile lamelare, din cauza multiplelor avantaje pe care le prezint din punct de vedere tehnico-economic, apar in etapa actual ca cele mai eficiente solutii constructive, mai ales in cazul deschiderilor mari. Domeniul de utilizare a lor poate fi foarte variat. in mod frecvent ele se folosesc pentru acoperirea halelor industriale sila unele constructii civile, mai ales la cele cu caracter social-cultural. Caracteristica distinctiva a tuturor acoperigurilor lamelare const’ in: — gradul ridicat de tipizare a lamelelor, care permite realizarea lor pe calea industriala, ceea ce corespunde intru totul cerintelor moderne privind industria- lizarea si tipizarea constructiilor;282 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN — realizarea structurii spatiale din lamele de dimensiuni mici, care se pot executa cu sectiune simpla sau compus’; — greutatea redusa si usurinta la transport si manipulare a elementelor care compun structura; — simplitatea si rapiditatea asamblarii si demontirii; — lipsa contravantuirilor si posibilitatea execut&rii invelitorii direct, fra s& fie necesare alte elemente auxiliare (pane, c4priori etc.). Boltile lamelare nu sunt indicate pentru acoperiguri cu laminatoare sau alte elemente asemandtoare, deoarece aglomerarile de zipada in locurile de racordare ale boltii cu acestea pot provoca deformatii mari. 6.5.2. CONSTRUCTIA BOLTILOR LAMELARE Boltile lamelare se pot realiza de forma cilindric’, din punct de vedere al schemei statice puténd fi aproximate cu un arc cu doua articulafii, sau de forma ogivali aproximat’ cu un arc cu trei articulatii (fig. 6.5). Boltile lamelare de forma cilindric’ (arc cu doua articulatii), din motive de rigiditate, trebuie s& aib& sageata f 2 1/7 din deschidere, iar inaltimea sectiunii transversale a lamelelor h, = 1/100 din deschiderea |. La bolfile de forma ogivala (arc cu trei articulatii), sageata bolfii f = 1/3 din deschidere, iar sigeata unei semibolti f, = 1/15 din coarda semiboltii. Daca raportul dintre distanta la care se dispun arcele frontale rigide L si lungimea arcului boltii $ ~---este.£ 2, sigeata bolfii de forma ogivala poate fi micsorata pana la 1/4 din deschidere. Yn general, bolfile cilindrice sau de forma ogivali fac parte din categoria sistemelor structurale care dau impingeri. . fn functie de destinatie si m&rimea deschiderii, bolile lamelare se pot executa cu tirant din metal pentru prelua- rea impingerii (fig. 6.5), sau f4ra tirant, cand impingerea este transmisd direct funda- jiilor sau unor elemente de o constructie speciala (fig. 6.7). Lamelele tipizate se pot executa din dulapi de lemn masiv, din lemn incleiat sau din elemente cu sectiune compusa din lemn si produse superioare din lemn (placaj de exterior, PFL dur). in cazul lamelelor exe- cutate din dulapi de lemn masiv, datorita sortimentului limitat, deschiderea bolfii lamelare nu naate dankci fn aeneralSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 283 Pentru realizarea deschiderilor mai mari, este necesar& folosirea lamelelor executate din lemn incleiat sau cu sectiune compusa (lemn si placaj de constructie). in cazul folosirii lemnului incleiat sau a elementelor cu sectiunea compusa din lemn si placaj, dimensiunile lamelelor sunt practic nelimitate, ceea ce conduce la concluzia ci din asemenea lamele se pot realiza deschideri de la 20 pana la 100 m si chiar peste 100 m. Forma si dimensiunile lamelelor executate din dulapi, din lemn incleiat sau din elemente cu sectiune compusa sunt prezentate in fig. 6.8. Dup& forma refelei spatiale, boltile lamelare se pot realiza cu refea dreptunghiulara sau rombicé (fig. 6.9). La constructia refelei acoperisurilor lamelare, se deosebesc trei tipuri de noduri, si anume: noduri curente, in care lamela continua se imbin& cu lamela intrerupti A; noduri reazem B, la care lamelele se imbin’ cu o rigli (cosoroaba) dispusi de-a lungul peretelui; noduri frontale C, in care se realizeazi imbinarea Jamelelor cu arcul fronton. Nodurile din cmpul curent ale refelei sunt formate din trei lamele, din care una este continua si trece prin nodul considerat fara s& fie intrerupta, iar celelalte doua, care vin in contact cu lamela continua, sunt intrerupte. Bolfile cu refea dreptunghiular’ sunt mai simplu de executat, deoarece nu necesit’ o tdiere oblici a capetelor si a locasului lamelei, cum este cazul la boltile“cu~ refea rombicd. Cu toate acestea, mai ales pentru deschideri mari, sunt mai indicate boltile cu refea rombica. Dup& modul de imbinare a lamelelor in noduri se deosebesc urmatoarelor trei sisteme: — imbin’ri care se realizeazi sub forma de chert&ri si cepuri (fig. 6.10, a); — imbin’ri realizate cu ajutorul suruburilor (buloanelor) sau prin intermediul unor scoabe de tip special (fig. 6.10, b; c); = imbinari realizate prin intermediul unor piese spatiale din metal sau din poliesteri armafi cu fibra de sticla (fig. 6.10, d). Primele doua sisteme fac parte din variantele tradifionale, iar cel de-al treilea reprezint o varianté modernizaté, conceput& si realizati pentru prima data la Facultatea de Constructii din Cluj-Napoca, constituind obiectul unui brevet de inventie. Neajunsul primelor doud sisteme (traditionale) const& in faptul ci acestea conduc la excentricitati mari, care determina solicitéri suplimentare in nodurile refelei spatiale. fn cazul ultimului sistem, prinderea lamelelor in noduri se realizeazi centric, evitandu-se astfel solicitarile suplimentare in nodurile retelei datorate prinderii excentrice a lamelelor. fn cazul primului sistem de imbinare a lamelelor in noduri, inaltimea locagului chertarii, respectiv a cepului, se ia, de obicei, egala cu 1/4 din inaltimea lamelei. Lungimea cepului, la bolfile cu retea dreptunghiulara, trebuie s& fie mai mare sau cel putin egal cu grosimea lamelei (de obicei 1,5 grosime), iar la boltile cu refea rombic&, avand unghiul ascutit egal cu 45°, partea scurt’ a cepului trebuie si fie de cel putin 1,4 grosimea lamelei, iar partea lung’, de cel putin 2,4 ori grosimea lamelei. in vederea realizarii unui contact mai strans al lamelelor in locas, lafimea acestuia se executa cu 2 mm mai mic& decat dublul latimii cepului. Totodat’, extremititile cenuIni ce executi cn fetele tesite. nentru usnrarea introducerii etanse in locas. iar285 STRUCTURI SPAJIALE DIN LEMN -aperieds aoyraut asaid no ~p sunpou uy x pads dni ap aquoos youre] & axeULqUIL 2 no -q stundso no -e d org By286 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN. fo “ é | 5 20°, St 0° KS Rea a s| 4 YR : Is} Ie a Z a Ss S 5 yi == © qv Fig. 6.11. Constructia boltii lamelare cilindrice cu imbinarea lamelelor in noduri prin cepuri (far metal). incat cepul lamelei superioare s& fie montat in locasul peste cepul inferior. {n fig. 6.11 se prezint& sectiunea transversali, vederea desfasurata si detaliile caracterisitice pentru o bolt lamelara cilindric, cu retea patrata si rombici avand imbinarile rezolvate prin chertari si cepuri. in cel de-al doilea sistem, imbinarea lamelelor in nodurile din camp curent, in zona de reazem si de capat cu arcul frontal, se realizeaz cu ajutorul suruburilor sau al scoabelor de tip special, solicitate la intindere. Datorita excentricitatilor (distantelor) mari dintre capetele lamelelor intrerupte in: »na imbinirilor din campul curent, lamelele continue in nod sunt solicitate suplimentar la un moment incovoietor, care acfioneaza in planul normal pe planul lor si de care trebuie si se find seama in calcul. Un exemplu de bolt lamelara cilindric& cu refea rombica de 15 m deschidere, care cuprinde pe lang’ parfile generale si detaliile privind realizarea imbinirilor in nodurile caracteristice, este prezentat in fig. 6.12. in cel de-al treilea sistem, imbinarea lamelelor in nodurile din cémpul curent, precum gi din zona de reazem gi de capat cu arcul fronton se realizeaz centric, prin intermediul unor piese spafiale preconfectionate din tabla de ofel sau din poliesteri armati cu fibra de sticla (fig. 6.13). Datorita prinderii centrice a lamelelor in noduri, in(aueojng) tinqnins no unpou wy axeUIqUAT 2 § goiquios wojas no axejouuey whhoq eonnsuoD ZI'9 Ty 287 pyoscensuosy aunifoas godiounid 2pofog STRUCTURI SPATIALE DIN LEMN288 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN Fig. 6.13. Constructia boltii lamelare cu rejea rombica si detalii de imbinare in noduri cu piese metalice spatiale. Pentru preluarea impingerilor se pot prevedea tiran{i metalici, care se dispun la anumite intervale, sau elevatii speciale, de tipul zidurilor de sprijin. Tiranfii din ofel rotund prevazuti pentru preluarea efectului de impingere a boltii se dispun in lungul boltii, de obicei la un interval de 3-5 m. Se recomandi ca distanga dintre tiranfi s% fie multiplul distantei dintre centrele nodurilor. Arcele frontale, cate incadreaza bolta la capetele ei, se pot executa din dou’ sau mai multe randuri de lamele tip, sau sub forma unui arc din lemn lamelat incleiat. in primul caz, imbinarea lamelelor primului rand al arcului se executa la mijlocul lungimii lamelelor din randul al doilea. fn acest caz, arcele frontale reazem’, de obicei, pe perefii frontali care pot fi realizati din zidarie de cAramida sau blocuri mici de beton usor, cu sau fri schelet de beton armat. Contactul dintre lamelele boltii si arcul frontal, de la care incepe asamblarea retelei boltii, se executa in centrele nodurilor. La cel de-al doilea arc frontal (de capt), imbinarea lamelelor se realizeaza prin ajustare la fata locului. fnvelitoarea se fixeazi de structura lamelara prin intermediul unei podineSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 289 Podina (astereala) longitudinala (continua sau discontinua) serveste nu numai ca suport al invelitorii acoperisului, ci si ca element necesar pentru preluarea forfei de impingere longitudinale care se transmite la fronton in directia generatoarci boltii. in afara de aceasta, podina longitudinal reduce partial efectul momentului incovoietor care actioneazi in planul cu rigiditatea minim’ a lamelei, datorita prinderii excentrice a lamelelor in noduri. Acoperisurile lamelare, datorit’ multiplelor avantaje pe care le prezinta din punct de vedere constructiy, estetic si tehnico-economic, au c&patat in ultima peri- oad o extindere mare la constructiile de peste hotare, atat la cele social-culturale, cat sila cele cu caracter industrial. Pentru ilustrare, in fig. 6.14 se prezint% 0 constructie in curs de executie, avand acoperisul realizat sub forma unei bolti lamelare de 30 m deschidere, cu refea rombici si cu imbinarea lamelelor in noduri prin intermediul buloanelor (suruburilor), Realiziri importante in acest domeniu au fost obfinute in ultimii ani i in fara noastra. fn acest sens, merit si fie mentionate preocupirile gi studiile teoretice si experimentirile efectuate in cadrul catedrei de Constructii civile de la Facultatea de Constructii Cluj-Napoca, in vederea proiectarii si realizarii unui nou tip de acoperis290 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN spatial din lamele de lemn, lemn incleiat sau cu sectiune compusa din lemn si produse noi pe baza de lemn (placaj de constructie etc.), asamblate prin incleiere, folosind un nou sistem de imbinare centric’ a lamelelor in noduri. Rezultatele obfinute au fost valorificate prin proiectarea $i realizarea mai multor construcfii cu acoperis lamelar din prefabricate incleiate, in colaborare cu unitafile beneficiare din orasul Bistrita, Ilva Mica si orasul $tei precum si prin elaborarea ,,Instructiunilor si recomandarilor provizorii pentru proiectarea si executarea acoperigurilor lamelare din prefabricate usoare din lemn si produse noi pe bazi de lemn“. Fig. 6.15. Vedere general a unui acoperis tamelar din prefabricate usoare, cu sectiune compusi din lemn si produse noi pe baz de lemn asamblate prin incleiere (Romania). in fig. 6.15 este ilustrat’ una dintre constructiile realizate cu acoperis lamelar, avand deschiderile cuprinse intre 20 si 40 m. Noutatea tehnicd a solutiilor constructive adoptate consti in utilizarea, pentru prima dat& in far’, a unor lamele tipizate sub forma de prefabricate usoare, cu sectiune compusi din lemn si produse noi pe bazi de lemn (placaj de constructie etc.), realizate pe cale industrial’, folosind procedeul de incleiere la cald cu ajutorul unor prese special proiectate in acest scop (fig 6.16). jmbinarea lamelelor in noduri este realizatA centric, cu ajutorul unor piese metalice speciale. Dintre realizirile mai recente in domeniul constructiilor lamelare, se poate mentiona sala de gimnastic& proiectata in cadrul Institutului de Proiectari Satu Mare si realizati la Scoala Sportiva din municipiul Satu Mare. Sala de gimnastic’, cu dimensiunile in plan de 30 x 36 m, are structura lamelara realizata din lamele incleiate, care se descarc’ in sens longitudinal pe o elevatie incleiata din beton armat. Stabilirea elementelor geometrice. Dimensiunile principale de gabarit aleSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 291 Fig, 6.16, Vedere generala cu instalatia de presare siincleiere la cald si depozitul de prefabricate, Stabilirea elementelor geometrice ale acoperigurilor lamelare este indicat si se faci pornind de la impartirea lungimii arcului frontal S, sau a unghiului de centru @, intr-un numiar intreg n (6-10) parti egale ASsau Ag (fig. 6.17). Avand stabilite m&rimile AS sau Ag, se impune grosimea lamelei b si se obfine distanja dintre lamele c de-a lungul generatoarei boltii, precum si forma si dimensiunile chertarilor de la reazem.292 CONSTRUCTI MODERNE DIN LEMN Dimensiunile lamelelor se stabilesc in functie de caracteristicile geometrice ale structurii, respectdnd conditiile: I/h210, h/bs4,5. Unghiul de la centru @ al bolfii circulare este: sing /2=1/2R, (6.1) unde:R este raza suprafetei exterioare a bolfii; 1 —- deschiderea boltii, masurata intre centrele nodurilor retelei, in dreptul grinzilor de reazem. Raza suprafetei exterioare a bolfii (fig. 6.17, a) este: R=P /8f+fle. (62) Distanta dintre centrele nodurilor de-a lungul arcului bolfii AS se stabileste cu relatia: as=2R2% sau s=45, (63) 2 : in care: Ag este unghiul la centru al lamelei boltii (Ag = @/n); — lungimea arcului boltii. Pentru obfinerea unor dimensiuni economice pentru lamelele prefabricate din care se realizeazA structura spatiala si pentru elementele invelitorii, se recomanda ca distanta dintre centrele nodurilor c, pe grinda de reazem, si fie luat intre 0,7 si 1,5 m. Marimea unghiului 9 dintre lamelele retelei (fig. 6.10) este indicat si se ia de 45°, in care caz marimea unghiului dintre muchiile inferioare ale lamelelor si generatoarea bolfii rezult& de 67°30’. In aceste conditii, caracteristicile geometrice ale retelei si ale lamelelor rezult& din calcul, in functie de modul de imbinare a lamelelor in noduri (centric& sau excentric). {mbinarea centric’. fn cazul structurilor cu refea rombica, distanta dintre centrele nodurilor pe grinda de reazem este: c=0,414AS-1,08b, 7 (6.4) unde: b este grosimea lamelei, Proiectia lungimii lamelei J, pe fafa inferioard rezulta (fig. 6.18): 4, =2,61c. (65) inclinarea f; a fefei superioare a lamelei este: 7 nlt ane?) feesSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN 293 Fig. 6.18. Tipuri de lamele caracteristice pentru realizarea acoperigurilor lamelare. Inclinarea frontala f a fetei laterale a lamelei este:. fy =(4- 4) eB, (67) unde: h este indltimea sectiunii lamelei la jumatatea lamelei; B - — unghiul de inclinare, care se determina astfel: sinB= 1,082, Lungimea lamelei la partea interioara este:294 CONSTRUCTH MODERNE DIN LEMN Dimensiunile chert&rii’in grinzile de reazem (fig 6.17, b) rezult& din calcul astfel: - unghiul de inclinare al chertarii y fafa de orizontala: y=90°-2; (1) — litimea chert&rii a, pe fata orizontala a grinzii: a, = aZ,COsy; (6.10) — inaltimea chert&rii h,, pe fata vertical’ a grinzii: h, =agsiny; (6.11) - adancimea chertarii a3: at =a,siny; (6.12) — lungimea chert&rii in directia grinzii de reazem: d=0,7b; 7 (6.13) e=d+2ai. (6.14) imbinarea excentrica. {n cazul imbinarii lamelelor in noduri realizate excentric, lamelele intrerupte care vin in contact cu lamela continu’ se prind cu o oarecare deplasare s fat de mijlocul acesteia; marimea deplas&rii s se alege astfel incat gaurile pentru bulon, executate la capatul lamelelor, si nu ating suprafetele tesite. Pentru cazul in care unghiurile dintre lamele p&streaz& valorile recomandate mai sus (@ = 45° si a: = 67°30’), m&rimea minim’ a deplasirii s rezult& din relatia: s=2b+3cm. (6.15) In consecint&, lungimile lamelelor J, si cresc cu m&rimea s. Gaurile se execut’ astfel incat intre axa surubului (bulonului) si axele lamelelor intrerupte in nod s& se asigure un unghi de 90°. Pentru aceasta, la capetele lamelelor se executd gSuri rotunde la h/2, avand l&timea egal’ cu diametrul surubului plus 4 mm, iar Ja mijloc o gauri alungit, cu aceeasi litime si o lungime care si permit’ introducerea libera a urubului sub unghiul dorit (= 1,2 6). in cazul in care indltimea cap&tului lamelei este > 20 cm, se recomand’ ca prinderea lamelelor in nod sa se realizeze cu doua suruburi la /3. fmbinarea lamelelor cu grinda de reazem se realizeazi cu ajutorul cuielor lungi de montaj si a suruburilor de 12-14 mm diametru, prin intermediul unor pene de strangere din lemn. Nodul de capat, in care se realizeazi imbinarea lamelelor cu arcul frontal, se fnemannk din nadul auvant avin tXaran anantiin dein awn ance oaeakanak fateSTRUCTURI SPATIALE DIN LEMN, 295 Refeaua lamelara cu imbiniri centrice sau excentrice se realizeaz& de obicei din cinci tipuri de lamele (fig. 6.18), din care una principal (stanga si dreapta), iar celelalte patru derivate din prima. 6.5.3. CALCULUL STATIC Acoperisul lamelar este un sistem de bare in spatiu, multiplu static nedeter- minat. Calculul static exact al refelei lamelare este complicat si conduce, in general, la un volum mare de operaii matematice, implicdnd utilizarea masinilor electronice de calcul. Din acest motiy, in practicl se recurge la folosirea unei metode aproxima- tive de calcul, bazat4 pe numeroasele studii teoretice si experimentale privind compor- tarea structurilor lamelare sub actiunea inc&rcirilor verticale si orizontale, Metoda aproximativa folosit pentru calculul acoperisurilor lamelare const’, de obicei, in separarea din reteaua spafiala a unei fasii transversale de latime c (fig. 6.19), care, in conformitate cu constructia reazemelor si cu forma conturului acoperisului, se calculeazi prin metode obisnuite, ca un arc cu dou’ sau trei articulafii inc&rcat cu sarcinile aferente. In acest caz, arcul conventional se consider& cu aria sectiunii transversale A egal cu sectiunea a doud lamele (A =2A,) si cu un moment de inertie J, egal cu momentul de inertie al unei singure lamele (I= },). in calcul se admite de asemenea c& in fiecare nod al refelei bolfii lamelare, forta axial’ Np este preluati de ambele lamele, iar momentul incovoietor My numai de o singur’ lameli, continua in nod. Dupa aceast’ metod& aproximativa de calcul, pozitia oblic’ a lamelelor in raport cu planul de actiune al fortelor care actioneaz4 asupra arcului conventional se Fie 6 19. Schema simnlificat® de. ealenl a haltii lamelare.296 CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN ia in consideratie prin impirfirea eforturilor Np si Mp, rezultate din calcul, cu sinusul unghiului « pe care-] face directia lamelelor cu generatoarea bolfii: =Mp/sina, (6.16) =N)/2sina, (6.17) unde: Mg; No reprezint’ momentul incovoietor si forfa axiala determinate pentru arcul conventional; M;N; - _ momentul incovoietor si forta axial care revin unui sir din lamelele retelei spatiale. Datorit’ comportarii spatiale a lamelei in structura acoperigului si a prezentei frontoanelor care influenteaz4 pozitiv rigiditatea generali a structurii lamelare, valoarea momentului incovoietor M, determinat& cu relatia (6.16), sufer’ unele corecfii. In calcul, actiunea de desc&rcare a frontoanelor rigide se introduce prin luarea in consideratie a unui coeficient de corectie ky ale c4rui valori sunt date in tabelul 6.1., in functie de raportul L/S, L fiind distanta dintre frontoane, iar S lungimea arcului in sectiunea transversald a boltii (fig. 6.17, a). Tabelul 6.1 Coeficientul de corectie ky 1 15 0 25, ky 14 II 1,0 Momentul incovoietor de calcul care revine unui sir de lamele se determina cu relatia: M=Mg/k;sina. (6.18) In conditiile mentionate mai sus, verificarea efortului unitar normal in lamela continua, solicitat’ la compresiune cu incovoiere, se face cu relatia: N Mo 2A, sina KEW, sina G4; Sit

S-ar putea să vă placă și

• 4.scari Intr-O Rampa

  

  Document3 pagini

  4.scari Intr-O Rampa

  Mircea Remus Andone

  0% (1)
• Marele Singuratic de Marin Preda

  

  Document243 pagini

  Marele Singuratic de Marin Preda

  Sorin

  100% (4)
• 100% FOREX. Invatam Si Castigam

  

  Document157 pagini

  100% FOREX. Invatam Si Castigam

  Săcăluș Mihail - Gabriel

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Cod Evaluare p100 3

  

  Document115 pagini

  Cod Evaluare p100 3

  speakoutloud2

  Încă nu există evaluări
• Preda, Marin - Cel Mai Iubit Dintre Paminteni Vol.2

  

  Document240 pagini

  Preda, Marin - Cel Mai Iubit Dintre Paminteni Vol.2

  DahliaWegrz

  Încă nu există evaluări
• Martin Page - M-Am Hotarat Sa Devin Prost

  

  Document86 pagini

  Martin Page - M-Am Hotarat Sa Devin Prost

  Monica Alexandra

  Încă nu există evaluări
• Calatorie La Capatul Noptii de Louis Ferdinand Celine

  

  Document181 pagini

  Calatorie La Capatul Noptii de Louis Ferdinand Celine

  Claudia Popescu

  Încă nu există evaluări
• Ancoraje - NORMATIV Red I

  

  Document34 pagini

  Ancoraje - NORMATIV Red I

  Andrei Lazarescu

  Încă nu există evaluări
• @normativ Incinte Subterane Np120-06

  

  Document44 pagini

  @normativ Incinte Subterane Np120-06

  Cristi Cartas

  Încă nu există evaluări
• NP 122 - 2010 Normativ Privind Determinarea Valorilor Caracteristice

  

  Document28 pagini

  NP 122 - 2010 Normativ Privind Determinarea Valorilor Caracteristice

  Andrei Lazarescu

  100% (1)
• Cod de Proiectare Pentru Structuri de Zidarie CR6-2006

  

  Document128 pagini

  Cod de Proiectare Pentru Structuri de Zidarie CR6-2006

  antonescu_andrei_8607296015

  100% (5)
• Normativ Pereti Mulati

  

  Document143 pagini

  Normativ Pereti Mulati

  Boer Zoltan

  Încă nu există evaluări
• CR 1 1 3 2005 Zapada

  

  Document19 pagini

  CR 1 1 3 2005 Zapada

  georgecristi

  Încă nu există evaluări
• P100, Noiembrie 2012, 22 11 2012

  

  Document315 pagini

  P100, Noiembrie 2012, 22 11 2012

  Andrei Lazarescu

  Încă nu există evaluări
• CR 1 1 3 2005 Zapada

  

  Document19 pagini

  CR 1 1 3 2005 Zapada

  georgecristi

  Încă nu există evaluări
• CR2-1-1.1 (2012) PDF

  

  Document91 pagini

  CR2-1-1.1 (2012) PDF

  Bryan Mcdonald

  Încă nu există evaluări