Stiind ca robia sfarseste, o Un duh diabolic, cumplit Patrunde-n Egipt si starneste o Ideea de-a fi nimicit Copilul ce-avea sa dezlege

o Tot lantul robiei de fier... Si, astfel, toti pruncii din Gosen o Se-arunca in Nil, nestingher. Prin el, misunau crocodilii o Cu ochii flamanzi, pradatori; Nicicand nu faceau pe umilii, o Acum, toti sunt induratori! Pe Nil, micul Moise pluteste, o Intr-un leganut linistit; Pe valuri refugiu-si gaseste, o Caci la Faraon n-a gasit. Dar valuri vibrande, miloase o L-au imbratisat pe copil... Prin unde-i cantara duioase o Cantari, leganandu-l gentil. Cu fosnet apoi palmierii, o Prin vant in susur cristalin, Prin freamat si cocotierii o De pasari in cantec divin. Departe-n suspin, surioara o Privea spre al ei fratior Cand, iute, spre el se indreapta o Un brat dulce, mangaietor... Iar Moise ajunge la mama, o Ce l-a alaptat cu mult dor, Caci Ochiul ce vesnic vegheza, o I-a fost chiar atunci Salvator. Din leagan, iesise copilul; o Din El, Domnu-a scos din nevoi, Din jugul robiei, poporul o Celui ce ne-a scos si pe noi... Sortiti fost-am si noi la moarte, o Dar din valul mortii ne-a smuls Un Print care ceruri strabate o Si numele Lui e Isus!