I.S.D.R.

ISTORIA DREPTULUI ROMANESC

CURS 1 ORGANISMELE SOCIALE SI NORMELE DE CONDUITA ALE GETODACILOR IN EPOCA PRESTATALA Geto-dacii fac parte din cadrul neamului tracilor, despre care parintele istoriei Herodot spunea ca e cel mai numeros dupa cel al inzilor. Tracii au patruns pe teritoriul tarii noastre la sfarsitul neoliticului tarziu, in cadrul procesului de indo-europenizare a spatiului carpato-danubiano-pontic. Ei sunt creatorii si purtatorii epocii bronzului pe teritoriul tarii noastre. In cadrul neamului tracic s-au cristalizat geto-dacii care sunt creatorii si purtatorii epocii fierului pe teritoriul tarii noastre. Geto-dacii reprezinta cel mai important neam tracic, atat din punctul de vedere al nivelului civilizatiei materiale si spiritual pe care acestia l-au atins, cat si din punctual de vedere ai sistemului organizarii politice pe care l-au construit. Cristalizarea geto-dacilor ca element etnic distinct in cadrul neamului tracic a avut loc pe teritoriul tarii noastre, astfel incet putem spune ca geto-dacii sunt autohtoni in spatiul carpato-danubiano-pontic. Aria geografica de raspandire a neamului geto-dac a fost foarte intinsa, delimitata la nord de Carpatii Padurosi, la sud de Muntii Balcanici, la vest de Tisa si la est de Nistru. Prezenta statornica a triburilor geto-dace in acest areal geografic este atestata de izvoarele istorice inca din secolul VI i.Hr. Istoriografia latina ii denumeste daci, cu referire la triburile din interiorul arcului carpatic, iar istoriografia greaca ii denumeste geti, cu referire la triburile extracarpatice. Este vorba de acelasi popor. Intrucat Strabo, in geografia, afirma ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor. Alaturi de informatiile oferite de autorii antici referitoare la modul de viata al geto-dacilor, la nivelul lor de dezvoltare economica, precum si la formele de realizare a conducerii societatii, informatii pretioase legate de viata geto-dacilor in epoca prestatala le avem si din rezultatele descoperirilor arheologice, care intregesc imaginea organizarii societatii geto-dace in Epoca Prestatala. Cele mai importante referiri ale autorilor antici: Herodot: in cartea a IV a a istoriilor sale, relateaza expeditia regelui person Darius, imparatul scitilor din steeple N Pontice, desfasurata in 514 i.Hr. Toate triburile trace intalnite in cadrul expeditiei s-au supus regelui persan, cu exceptia geto-dacilor, care au opus o rezistenta inversunata, fiind insa infranti de armata persana, cu toate ca erau cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Tuchidide, in Razboiul peloponesiac, vorbeste despre uniunea de triburi geto-dace a odrizilor din Dobrogea, mentioneaza si numele a 2 conducatori ai acestei uniuni de triburi, din sec V i.Hr., Sitalches si Sentes. Acest istoric arata ca getii si celelalte popoare din Dobrogea sunt vecini cu scitii, au aceleasi arme si aceleasi obiceiuri. Un autor latin, Pompeius Trobus, relateaza despre uniunea getilor dunareni, condusa de Rex Histrianorum, care a jucat un rol important in conflictul dintre regale Filip al II-lea al Macedoniei si capetenia scita Ateas. Istoricii Strabo si Arian descriu expeditia lui Alexandru cel Mare la N Dunarii, in anul 335 i. Hr.,
1

ocazie cu care a fost cucerita una dintre cetatile geto-dace de pe malul stang al Dunarii. Un istoric latin, Curtius Lupus, in Istoria Alexandri vorbeste despre getii de la N gurilor Dunarii, care, in 326 i. Hr., au invins armata generalului macedonean Zofilion. Istoricul Diodor din Sicilia si Polianos si geograful Pansanias relateaya confictul dintre diadohul Lisimah si Dromichete, capetenia unei uniuni de triburi geto+dace, din campia munteana, conflict desfasurat intre 300 si 292 i.Hr. si care s-a terminat prin victoria capeteniei geto-dace. Istoricul Iustinius relateaza conflictul regelui geto-dac Oroles cu Pastarni si povesteste despre pedepsele aplicate de rege soldatilor sai care initial fusesera invinsi in conflictul cu Pastarni. Textele inscriptionatede la Histria mentioneaza numele a 2 regi geti, Zamoldegicos si Romarxos, care in sec III i.Hr. isi exercitau influenta asupra cetarilor grecesti de pe tarmul pontului Euxiniu. Istoricul Pompeius Drocus vorbeste despre incrementa dakorum pe rubobosten regem (cresterea puterii gero-dacilor sub regele Rubob intr-o zona plasata in interiorul arcului carpatic).

Din toate aceste mentiuni se desprind o serie de concluzii: Geto-dacii reprezinta o populatie sedentara, care practica agricultura pe scara larga, dispunea de cetati si asezari intarite si de armate puternice si bine echipate. Geto-dacii au dezvoltat o stralucita civilizatie a fierului, mai ales in cadrul celei de-a doua varste a fierului, laten, caracterizata printr-o puternica dezvoltare a mestesugului, a productiei si a schim,bului de marfuri, ceea ce a dus la acumularea unor bunuri de mare valoare pe care agresorii veniti de pretutindeni erau permanent tentati sa le prade. Formele de organizare si conducere sociala ale geto-dacilor prezinta trasaturile societatii gentilice aflate pe ultimul stadiu de dezvoltare al ei: democratia militara a triburilor si uniunilor de triburi. In cadrul acestui sistem de conducere sociala, organul suprem de conducere a societatii este adunarea poporului in armata, care lua cele mai importante decizii pentru viata colectivitatii, pe baza principiului ca cine isi risca viata in lupta, trebuie sa si decida. Regii mentionati de autorii antici nu sunt sefi de state, ci conducatori militari ai unor triburi sau uniuni de triburi, alesi si revocati de Adunarea Poporului, care le stabilea si atributiile. Se manifesta tot mai accentuata tendinta acestor sefi militari, sprijiniti de arostocratia gentiloco-tribala de a-si permanentiza si consolida pozitia, de a-si transmite calitatea cu titlu ereditar, plasandu-se deasupra Adunarii Poporului, ceea ce marcheaza tranzitia de la sistemul organizarii gentilice la sistemul organizarii politice, adica de la comuna primitiva la stat. Normele de conduita In epoca prestatala, relatiile sociale ale geto-dacilor erau reglementate prin norme de conduita fara caracter juridic, norme aplicate si respectate de buna voie de membrii societatii si care aveau caracter religios pronuntat. Unele obiceiuri sau cutume fara caracter juridic au supravietuit de-a lungul timpului, ajungand pana in epoca medievala, dovada incontestabila a continuitatii poporului roman. Astfel, herodot arata

ca fiii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvenea din proprietatea comuna, indiciu ca proprietatea privata se afla in plin proces de formare. Alt indiciu: furtul reprezenta o foarte grava incalcare a regulilor de convietuire sociala. Obicei: incheierea conventiilor, insotite de un ritual, compus dintr-un juramant, insotit de un anumit ceremonial, care aminteste de procedura infratirii din Evul Mediu. Juramantul pe zeitatile din templu pe care trebuia sa-l faca slujitorii regelui. Daca regele se imbolnavea, se considera ca unul dintre supusii sai a jurat stramb => aflarea celui vinovat, asemanatoare in privinta dublarii numarului de ghicitori cu institutia juridica feudala a juratorilor. Casatoria: poetul Menandru, referitor la o epoca mai veche, arata ca unele triburi trace cunosteau poligamia, dar informatii mai exacte si pentru o epoca mai recenta ne ofera poetul Horatiu care arata ca geto-dacii practicau cu strictete monogamia. In societatea geto-daca prestatala, femeia avea o conditie sociala inferioara barbatului, dovada in acest sens pedepsa aplicata de regele Oroles soldatilor sai, invinsi in luptele cu bastarnii: efectuarea muncilor casnice ale femeilor lor. Aceste reguli de conduita erau respectate in mod firesc si nu prin constrangere, semnificativa fiind relatarea lui Aristotel: un neam tracic, agatursii, formulau regulile de conduita in versuri si le invatau pe de rost cantandu-le. In acest sens, Iustinius arata ca scitii respectau dreptatea in chip firesc, nu prin legi si Herodot mentiona ca inca de pe vremea regelui persan Darius, getii erau cei mai drepti dintre traci. Formarea statului geto-dac Saltul calitativ de la democratia militara la stat a fost rezultatul unor transformari economice si sociale pe care le-a suferit societatea geto-daca: dezvoltarea productiei si a schimbului de marfuri, ca urmare a utilizarii unor unelte perfectionate si a cresterii productivitatii muncii, intensificarea circulatiei monetare si aparitia si adancirea stratificarii sociale in societatea geto-daca, care a dus la formarea claselor si categoriilor sociale. Acesta este contextul in care apare statul geto-dac ca un instrument utilizat de patura celor bogati (clasa dominanta in societate) pentru a-i tine in ascultare pe membrii saraci ai societatii. Se contureaza cele 2 criterii pe baza carora distingeau intre organizarea gentilica tribul si cea politico-statala: - Stratificarea sociala - Teritorial: presuspune ca apartenenta individului la comunitate nu se mai face in functie de gradul de rudenie, ci de teritoriul locuit. Acestia sunt factorii interni care au dus la formarea statului geto-dac si sunt determinati. In afara lor au existat si factori externi, care au accentuat preocesul de formare a statului geto-dac: slabirea puterii celtilor si ilirilor in luptele cu romanii, precum si pericolul expansiunii economice si militare romane, statul roman cucerind teritoriul Dobrogei si stabilind limesul la Dunare. Statul dac s-a format si s-a consolidat in cadrul indelungatei domnii a regelui Burebista, despre care istoricul Strabon arata ca a pus capat luptelor interne care ii divizau si ii slabeau pe geto-daci, i-a facut sa asculte de poruncile sale, intemeind o

mare stapanire, de a carei putere se temeau toti vecinii, inclusiv statul roman, aflat in plina expansiune romana. Regele burebista a intreprins mai multe reforme cu ajutorul marelui preot deceneu, reforma politica presupunand unificarea prin mijloace pasnice sau militare a triburilor geto-dace. Reforma religioasa: unificarea credintelor disparate ale triburilot geto-dace intr-un sistem politeist unic si reforma administrativa: mutarea centrului de putere al statului geto-dac din campia munteana in interiorul arcului carpatic, intemeind o noua capitala, sarmisedgetusa. ORGANIZAREA STATULUI GETO-DAC Organele centrale Puterea suprema: regele, varful nobilimii sclavagiste si al aparatului de stat. la geto-daci, regalitatea nu era ereditara, desi au existat tendinte in acest sens, astfel incat burebista si decebal erau fii de regi. Ca o particularitate a succesiunii la tron in statul geto-dac: vocatie la tron o avea si marele preot. Acesta juca rolul unui adevarat vice-rege si completa cu puterea sa religioasa puterea laica a regelui. Autorii antici iordanes si iocasius: marii preoti aveau in statul geto-dac o putere aproape regala. Pozitia pe care marele preot o avea in statul geto-dac se explica si prin interesul regilor si varfului aristocratiei sclavagiste de a acredita ideea originii divine a legilor, ca si la roma si ca atare preotii erau singurii in masura sa interpreteze vointa zeilor, revenindu-le principalele atributii judecatoresti. Marele preot, in acest context, era judecatorul suprem in statul geto-dac. Preotii au constituit in statul geto-dac principalul factor prin intermediul caruia a fost elaborat in sens formal si impus sistemul dreptului geto-dac. Organizarea centrala a statului geto-dac se completa cu o curte a regelui, alcatuita din sfetnici si dregatori si organizata dupa model eremistic. In cadrul acestei curti se contura si o ierarhie a dregatorilor, dovada ca acornion, dupa cum rezulta din inscriptia de la dionisopolis, era primul sfetnic al lui burebista, iar vezinas era primul sfetnic al lui decebal. Organizarea locala Informatii in legatura cu organizarea locala le avem de la un autor antic suidas, care mentioneaza ca pana la instaurarea dominatiei romane, in statul geto-dac, erau unii impusi mai mari peste treburile agricole, iar altii din jurul regelui erau impartiti la baza cetatatii. Se desprind astfel doua concluzii: - Existenta a doua categorii de dregatori locali, dregatori cu atributii administrative si dregatori cu atributii militare si de comanda. - Statul geto-dac era impartit in unitati administrativ-teritoriale, iar agricultura juca un rol esential, dovada ca statul era direct interesat si implicat in desfasurarea acestei activitati economice. Principala atributie a dregatorilor cu competente administrative era supravegherea distribuirii periodice a loturilor de cultura in cadrul obstilor satesti sau

teritoriale, precum si a repartizarii produselor, ocazie cu care percepeau tributul cuvenit statului. ESENTA SI FORMAREA STATULUI GETO-DAC Din punctul de vedere al esentei, este un stat sclavagist incepator, cu particularitati care il apropie de statele bazate pe modul de productie tributal sau asiatic. In scurta sa perioada de existenta, cuprinsa intre domniile lui burebista si decebal, statul geto-dac nu s-a putut desavarsi ca un stat sclavagist de tip clasic, precum statele grecesti sau cel roman. Exista o puternica stratificare sociala, pusa in evidenta de diocasius si iordanes, care ne-au transmis denumirile claselor sic ategoriilor sociale in care era impartit statul geto-dac. Clasele dominante erau: aristocratia sclavagista, ai carei membri se numeau tarabostes sau pileati si patura saraca, ai carei membri se numeau comati sau capilati. Desi s-a practicat in unele domenii ale vietii economice, in special pe latifundiile private ale tarabostilor, rel. sclav. nu s-au putut desavarsi in statul geto-dac, astfel incat sclavagismul la geto-daci era unul incepator, sporadic, patriarhal, munca sclavilor nu reprezenta baza productiei. Aceasta era asigurata de munca oamenilor saraci, dar liberi, grupati in obstile satesti sau teritoriale. La aceasta se adauga si monopolul regelui asupra minelor de aur, intregind astfel incadrarea statului geto-dac din punctul de vedere al esentei in categoria statelor bazate pe modul de productie tributar. FORMA Statul geto-dac a fost o monarhie cu pronuntat caracter militar ................ Imparatul Domitian i-a recunoscut lui decebal calitatea de rege, acordandu-i diadema regala, in calitate de conducator al unui stat clientelar Romei. In ceea ce priveste caracterul militar, acesta nu este o dovada de primitivism, ci este o consecinta a permanentului pericol extern cu care statul geto-dac s-a confruntat inca din momentul constituirii sale. DREPTUL GETO-DAC Concomitent cu formarea statului geto-dac, a aparut si dreptul geto-dac, normele juridice au luat loc obiceiurilor nejuridice din epoca democratiei militare. Acesta s-a format pe 3 cai: - Unele dintre obiceiurile sau cutumele nejuridice din perioada democratiei militare, acelea care erau convenabile si utile claselor dominante au fost preluate si sanctionate de stat, devenind obiceiuri juridice - In conditiile noi ale organizarii politico-statele, prin repetarea unor comportamente corespunzatoare noilor realitati economice si sociale sunt instituite noi obiceiuri juridice - Pe langa dreptul cutumiar/nescris, care imbraca forma obiceiului, in statul getodac s-a elaborat si un sistem de legi care nu ne-a parvenit pe cale directa, dar pe care autorii antici il mentioneaza. Strabos si iordanes afirma ca legile, in epoca lui Burebista, care pretindea ca i-au fost inspirate de zei , sunt transmise din

generatie in generatie pana in secolul VI i. Hr. Prin aceste legi, nu s-a realizat o simpla codificare a obiceiurilor, deoarece, spun autorii mentionati, legile respective cuprind porunci ale regelui, ele cuprind norme de drept noi. In mod deliberat, in procesul de legiferare, burebista a facut recurs la autoritatea religioasa pentru a se face ascultat de popor si pentru a dubla autoritatea de stat cu cea a religiei, in asigurarea respectarii legilor. Institutiile dreptului geto-dac nu ne-au parvenit in mod direct, deoarece textele acestor legi nu s-au pastrat. Putem reconstitui insa in linii generale fizionomia principalelor institutii juridice pe baza unor izvoare istorice, precum si pe baza urmelor pe care aceste legi le-au lasat asupra dreptului de mai tarziu. Cea mai importanta institutie a dreptului geto-dac este cea a proprietatii. In materia proprietatii, geto-dacii au cunoscut doua forme de proprietate: a) Privata b) Comuna devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale a) Existenta proprietatii private este atestata de un autor antic, cripton, care mentiona ca in statul geto-dac exista mari proprietari de pamanturi si vite. Vanzarea sclavilor pe pietele Imperiului Roman era o practica frecventa. Obiectul proprietatii private il constituiau vitele si sclavii, iar titularii erau tarabostes. b) In ceea ce priveste proprietatea comuna devalmasa, fizionomia acesteia ne-a parvenit, prin intermediul odelor poetului roman horatiu. Din versurile lui, rezulta ca pamantul obstii satesti sau teritoriale nu era impartit, ci era stapanit in devalmasie de membrii obstii, ca de altfel si recoltele stranse de pe aceste terenuri. Cultivarea se facea conform sistemului asolamentului bienal. Terenul de cultura era impartit in loturi, acestea fiind atribuite membrilor obstii prin tragere la sorti, in folosinta individuala pe termen de 1 an, iar la sfarsitul anului se redistribuiau familiilor din obsti prin acelasi sistem al tragerii la sorti. Aceasta activitate era supravegheata de dregatorii avand atributii administrative. c) Foarte importanta in dr geto-dac este institutia casatoriei, despre care ne vorbeste Herodot aratand ca aceasta imbraca forma unui contract de cumparare a sotiei de catre barbat de la parintii acesteia, femeia aflandu-se intr-o stare de inferioritate in raport cu sotul sau. Aceast pozitie sociala a femeii este confirmata si de poetul Ovidiu, care descrie muncile casnice pe care trebuiau sa le efectueze femeile geto-dace. d) Informatii pretioase referitoare la familia geto-daca avem din odele poetului Horatiu din care se desprinde concluzia k familia gd era monogama, si din care avem informatii referitoare la institutia dotei, institutie de straveche traditie getodaca, fapt confirmat prin pastrarea in lb romana a unui termen de sorginte gd, sinonim cu cel de dota, acela de zestre. Tot Horatiu precizeaza k principala zestre a femeii gd era virtutea acesteia. e) In materia dr penal, principalele institutii ale dr gd vizau apararea statului si a proprietatii private. Exista putine mentiuni concrete in aceasta materie, dintre

f)

g)

h)

i)

acestea mentionam faptul ca adulterul era pedepsit cu moartea, asa cum rezulta din odele lui Horatiu. Pe planul dreptului procesual, desi din pct de vedere formal atributiile realizarii justitiei fusesera preluate de statul gd, in multe situatii, in special in cazurile de vatamare corporala, continua sa se aplice vechiul sistem al razbunarii sangelui, o forma a justitiei private. Organizarea activitatii de judecata era una din principalele preocupari ale statului gd, Iordanes precizand ca marele preot si rege Comosicus era judecator suprem. Nu stim daca aceasta atributie a sa de judecator suprem o exercita in virtutea calitatii de rege sau in cea a calitatii de mare preot. Informatii referitoare la materia dr procesual gasim si in poeziile lui Ovidiu, care atesta utilizarea duelului judiciar, o alta forma de justitie privata, pentru solutionarea unor litigii. Pe planul dreptului international avem informatii ce atesta rolul pe care preotii gd il jucau in cadrul ceremonialului ce insotea incheierea tratatelor internationale.

j)