de Mircea Eliade

Nuvela La ignci a fost elaborat la Paris in iunie-iulie 1959. La 15 iunie am inceput s scriu nuvela La

ignci. Lucrnd opt-nou ceasuri pe zi, am reusit s-o inchei si s-o transcriu la 5 iulie. Christinel a citit-o in aceeasi sear. Emotia si entuziasmul ei mi-au confirmat certitudinea c La ignci marcheaz inceputul unei noi faze a creatiei mele literare.
( M.Eliade in Memorii, Ed. Humanitas 1997, pag.497)

Titlul nuvelei

Sugereaz o hierofanie, loc de manifestare a sacrului ascuns in profan (irecognoscibilitatea sacrului) Locul numit La ignci este o lume liber de contingenele timpului si ale spaiului

Ieirea din timpul istoric Erosul Logosul Moartea Creaia

Labirintul Timpul Memoria

Structura discursului narativ

Plan Plan Plan Plan real (episodul I) ireal (episoadele II-IV) real (episoadele V-VII) ireal (episodul VIII)

Pendularea personajului ntre real (Bucureti) i ireal (grdina igncilor, bordeiul i casa cea mare) red un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la via la moarte

Incipitul nuvelei

Reprezentarea veridic a realitii este dublat in proza fantastic de semnificarea ei

Nuvela incepe cu o cltorie obisnuit cu tramvaiul, repetat de 3 ori pe sptmn,ca un ritual,de profesorul de pian, Gavrilescu:

Umblu cu tramvaiul sta de 3 ori pe sptmn

Tramvaiul, simbol al lumii reale, al timpului linear, trece pe lng grdina tigncilor, despre care oamenii discut intr-un mod misterios, cu toate c nimeni nu tie nimic sigur. Tigncile au venit demult,spuse vecinul.(timp mitic) Grdina apare ca un spatiu mitic.

n tramvai se vorbete despre NUCII care dau umbr i TEII care se zreau din grdin, cu un miros mbietor.

NUCUL ncepe s dea umbr numai dup 30,40 de ani - ( auto)cunoatere la vrsta maturitii
TEIUL= protector al iubirii ca i la Eminescu

Gavrilescu intr la ignci, atras fiind de umbra grdinii si de rcoare:

La vreo sut de metri n susul strzii era parc o oaz de umbr

( o fin percepie a irealului)

De trei ori afirm, nainte de a intra la ignci: Prea trziu (trziu pentru a se intoarce in real, grania spre ireal a fost trecut).

IEDERA= plant a zeului Dionysos folosit pt a trezi un delir mistic la femeile care i refuzau cultul. Reprezint ciclul venic al mortii i al renaterii, mitul vesnicei reintoarceri( timp ciclic-intoarcerea in trecut)

TRANDAFIRII, ascuni in buruieni, reprezint iubirea care nu a putut crete din cauza obstacolelor

CAFEAUA= simbol al practicilor ezoterice, ghicitul

BABA=Cerberul care cere vama ( in tradiia romneasc morii i pltesc vama).

DISCUIA DESPRE CEAS dintre Gavrilescu si baba asezat la punctul de hotar dintre cele doua trmuri sugereaz alt curgere temporal:

Avem timp. Nu e nici trei. Ceasul care iar a stat sugereaz

ideea c in locul acesta al pragului, al vmii, timpul exterior este mpletit in jurul unei clipe de graie, ora trei.

FETELE= ielele, fetele care in mitologia romneasc, se spune, ca dansau dezbrcate i il vrjeau pe cel rtcit noaptea

Odat ajuns in bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu ncalc interdicia de a nu bea multa cafea i intr in jocul fetelor. Trebuie s ghiceasc iganca din cele trei (o tiganc, o grecoaic, o evreic).

Esueaz ns, pentru c i amintete de Hildegard, se pierduse, se rtcise n trecut. Rtcete prin ntuneric, ntr-un labirint al obiectelor amorfe, spatiu haotic:

Unde sunteti ? Unde v-ati ascuns ? (mitul

Ariadnei)

In partea a III-a Gavrilescu prsete bordeiul igncilor i aude huruitul mecanic al tramvaiului, semn al timpului istoric. Este refuzat de real: Bancnota ieit din uz D-na Voitinovici se mutase de 8 ani, de cnd se cstorise Otilia La el acas locuiesc oameni stini Elsa plecase de 12 ani in Germania (afl de la crciumar)

cteva ore la tignci=12 ani in lumea real

Vrea s revin la ignci pentru a cere o explicaie. Se intoarce cu un birjar, fost dricar. Trec pe lng o biseric; era sear si mirosea a regina nopii.

In partea a IV-a, ultimul episod prezint intlnirea cu Hildegard,iubita lui din tineree, in casa cea mare. Aceasta este mediatoarea trecerii dincolo; il duce cu birja fostului dricar spre pdurea-labirint, spre o nunt in cer.
Hildegard s-a nscut in Germania, in urm cu 1000 de ani, a fost clugari vizionar si o mare cunoscatoare a secretelor plantelor.

nuvelei este deschis, pentru c pstreaz ambiguitatea, condiie a fantasticului: -Toi vism,spuse. Asa

ncepe. Ca ntr-un vis

O iau prin pdure pe drumul la mai lung (ne amintete de cltoria lui Dante) Replicile nu ne grbim i hei

tineree ! sunt ca un refuz al mortii.

Elsa si Hildegard

simbolizeaz iubirea fizic, efemer. Existena alturi de Elsa l-a aruncat in condiia de modest profesor de pian. Dup disparitia lui ea l-a ateptat doar civa ani.

este simbol al iubirii spirituale, eterne. Ea este nemoaica, cea care nu doarme niciodat (iubirea etern a Penelopei). Hildegard il ateapt i n viaa de dincolo ca o Beatrice. Pierderea lui Hildegard in tineree ar constitui pcatul personajului, iar regsirea ei, in casa cea mare, tot tnr, sugereaz regsirea muzei, a iubirii spirituale, capabil s-l conduc pe artist spre a-si recupera adevrata conditie:aceea de creator.

Fixarea cunotinelor
REAL: Timp / linear Spaiul:Bucuretiul interbelic Iubire matrimonial, fizic, trectoare IREAL: TIMP O circular Spaiul: grdina, bordeiul igncilor Iubire ideal, spiritual, venic

Sacrul camuflat n profan

- Bucureti -Tramvai -Caldura -Bani -Profesor -Oameni ignorani -numere pare

-Grdina -Iedera -Spinii ce ascund trandafirii -Nucii, teii -Cifra trei,apte (nr.impare) -Fetele-iele -Baba-Charon -artist

Trsturile prozei fantastice

Existena celor dou planuri: real i ireal Apariia subit a unui element misterios, inexplicabil, care perturb ordinea fireasc a realitii

Dispariia limitelor de timp i de spaiu la apariia elementului misterios / ireal

Ezitarea eroului i a cititorului de a opta pentru o explicaie a evenimentului Compoziia gradat a naraiunii ntreine tensiunea epic

Finalul ambiguu, deschis

Fantasticul

O intruziune brutal a misterului n cadrul vieii reale. (P.C. Castex) O nclcare a ordinii recunoscute, o rupere aproape insurmontabil de lumea real. (Roger Caillois) ntr-o lume care este evident a noastr, cea pe care o cunoatem, [...] are loc un eveniment ce nu poate fi explicat prin legile acestei lumi familiare. (Tzvetan Todorov)