Sunteți pe pagina 1din 25

Latinitate i dacism

Ciumau Ioan Alexandru Lungu Ionu Marocico Cozma ignescu Claudiu Varvaroi Mircea Vlculescu Alexandru

Cuprins

Argument

Etnogeneza
Cultur i civilizaie Aspecte lingvistice Literatura inspirat Concluzii Biografia

Argument
C slav eram, de n-a fi fost latin, latin a fi, de nu mi-ar zice dac dar a ieit aa : s fiu romn i vreau cu toat lumea s m-mpac !
Geo Dumitrescu

Pendularea ntre latinitate i dacism este o poveste fr de sfrit. Au fost vremuri cnd ne-am revendicat mai mult daci, au fost vremuri cnd ne-am vrut latini i chiar vremuri cnd originile noastre erau rsritene, slave. Ca romnul nu-i niciunul. Nu-mi propun s argumentez sistematic aceast dilem, ci doar s expun cteva idei, constatri, bnuieli, trite de mine i auzite de la alii.

Am auzit o speculaie algebric. Dacia a fost cucerit de romani. Unii soldai romani au rmas n Dacia i s-au cstorit cu femei dace. Deci 50% femei dace i 25% brbai daci (restul au murit n rzboi) i 25% soldai romni. Dar dintre soldaii romani nu toi proveneau din latinitatea Romei. Erau fie traci, iliri i ale altor popoare, cam jumtate erau romani (acceptm). Asta nseamn c 12,5% din pedigree-ul poporului romn este pur romanic.

Un romn de la ar, pe numele lui Badea Cran, dorind s vad cu proprii ochi momentele care erau mrturii ale istoriei poporului romn, a mers pe jos pn la Roma. Ajuns n faa Columnei seara, s-a hotrt s se culce acolo. A doua zi diminea, trectorii, poliitii, ziaritii au avut o revelaie, un ran din Corjai, un dac la picioarele Columnei lui Traian. Presa din Roma a scris n ziua urmtoare: Un dac a cobort de pe Column: cu plete, cu cma i cum, cu iari i cu opinci. (sfritul secolului 19) n 2006, am fost ntr-o tabr la Sinaia, de curare a monumentelor istorice (cimitirelor) din Primul Rzboi Mondial. O lecie de istorie solemn.

La un moment dat vzndu-ne foarte veseli i glgioi, (eram cu un grup de elevi de la colegiul militar) s-a apropiat de noi un btrnel ce a nceput s ne vorbeasc n francez. Era un gen de repro c pe nscrisurile monumentului de acolo, nu era nicio referire la misiunea militar francez. Spre surprinderea lui, unii elevi au nceput s converseze n francez iar profesorii nsoitori au menionat c tiu de meritele generalului Berthelot, iar n ochii btrnelului a licrit o lacrim de fericire. n momentul acela m-am simit mai aproape de Frana. Spun asta de pe poziia unei generaii de epigoni care a schimbat macazul dinspre Frana nspre Marea Britanie i SUA. Nu consider c este vina noastr totui.

Etnogeneza poporului roman


Poporul roman apartine de marele grup etnolingvistic indoeuropean, fiind unul dintre cele mai vechi neamuri din Europa, care locuieste in spatiul sau de geneza de peste doua milenii. Romanii reprezinta un popor de origine daco-romana, format in rezultatul simbiozei traco-geto-dacilor cu romanii. In perioada medievala timpurie, la elementele etnolingvistice de baza s-au adaugat si influente venite din partea unor neamuri migratoare, in special din partea slavilor vechi. In cazul romanilor, slavii, au jucat acelasi rol ca si germanii in cazul popoarelor romanice occidentale, dat fiind ca au imprimat etnosului romanesc o coloratura specifica.
Etnogeneza este procesul istoric, lingvistic si cultural de formare a unui popor. Etapele etnogenezei ilustreaza fazele de constituire a noului etnos Procesul etnogenezei romanilor cuprinde doua etape de baza: -etapa primara (sec.II-I a.Chr. - sec.V p.Chr.) cand se formeaza comunitatea romanica de rasarit (daco-romanii) -etapa finala (sec. VI-VIII) cand se constituie poporul roman propriu-zis.

Etnogeneza poporului roman

Spatiul etnogenezei romanilor a cuprins teritorii intinse din Europa de sudest, care corespundeau pamanturilor tracilor de nord (geto-dacilor) si partial ale tracilor de sud, care se intindea de la Campia panonica pana in Transnistria si de la Carpatii nordici pana in partea centrala a muntilor Balcani. Spatiul de etnogeneza al romanilor avea drept axa centrala bazinul Dunarii de Mijloc si de Jos, limitat de doua cetati naturale uriase formate din muntii Carpati si Balcani. In epoca migratiunilor, spatiul etnogenezei poporului roman s-a restrans la teritoriul Carpato-DanubianoNistrean.

Timpul etnogenezei romanilor reprezinta o perioada indelungata de restructurari etnoculturale, lingvistice si spirituale, desfasurate pe parcursul a circa 900 ani, avand drept limita inferioara sec. II-I a.Chr. si limita superioara sec. VII-VIII p.Chr. Procesul etnogenezei romanilor s-a inceput din momentul declansarii expansiunii civilizatiei romane in Dacia si s-a sfarsit odata cu consolidarea daco-romanilor pe o baza etnolingvistica calitativ noua.

Etnogeneza poporului roman


Sec. II-I a.Chr. - sec. V p.Chr. - etapa primara a etnogenezei romanilor Sec. VI-VIII p.Chr. - etapa finala a etnogenezei romanilor sec. II-I a.Chr. - inceputul expansiunii economice a romanilor in Dacia Sec. II-I a.Chr. - 106 p.Chr. - etapa preliminara a romanizarii 106-275 p.Chr. - etapa decisiva a romanizarii 275 - sec. IV-V p.Chr. - etapa finala a romanizarii 74-72 a.Chr. - inceputul expansiunii militare a romanilor la Dunare 29-28 a.Chr. - cucerirea Dobrogiei de catre romani, includerea ei in componenta regatului Odris. 4-12 p.Chr. - primele expeditii militare romane la nord de Dunare 15 p.Chr. - formarea provinciei romane Moesia 46 p.Chr. - includerea Dobrogei in componenta provinciei Moesia 57-67 p.Chr. - Cucerirea de catre romani a teritoriului din sudul Moldovei si a orasului Tiras 85-89 - razboiul daco-roman dintre Decebal si Domitian 86 p.Chr. - Formarea provinciilor romane Moesia Inferior si Moesia Superior 101-102 - I razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 105-106 - al II-lea razboi daco-roman dintre Decebal si Traian 106, 11 august - formarea provinciei romane Dacia Sec. VI-VII - Migratia slavilor Sec. VII-VIII - finalizarea etnogenezei romanilor

Cultur i civilizaie
Limba romana este singura in Europa care se vorbeste aproape in acelasi chip in toate partile locuite de romani ( Mihai Eminescu)

Geto-dacii

Cetati Mod de viata Credinta Zeitati Formarea Imperiului Roman Civilizatii Mituri Zeitati

Romanii

Cultur i civilizaie
Cetati SARMIZEGETUSA REGIA: Sarmizegetusa, capitala statului geto-dacilor, a fost totodat sanctuar, centru spiritual, necropol i altar al zeului suprem. Ridicata pe dealul Gradistea, capitala vechii Dacii, are in componenta sa trei parti: cetatea insasi, un lacas sfant si cateva gospodarii. Ceea ce se vede astazi este incinta fortificata construita din lespezi imense de calcar gravat, asezate sub forma unui patrulater neregulat, care imprejmuiesc un teritoriu de aproximativ 3 ha. CAPALNA: Cetatea Capalna se afla in satul cu acelasi nume, apartinand de comuna Sasciori, la o distanta de 10km de Sebes. Aici arheologii au descoperit (in 1939, 1942, 1954) vestigiile unei puternice cetati dacice (sfarsitul secolului al II-lea 106 d.Hr.), al carei scop era acela de a pazi principalele trecatori din munti.

COSTESTI BLIDARU:Cetatea utilizata, in principal, in scopuri militare avea si un interesant rezervor de apa, un templu si cateva turnuri de aparare asezate in exterior.

LUNCANI-PIATRA ROSIE:Ruinele cetatii construite pe dealul Piatra Rosie au fost descoperite in 1949. In interiorul incintei exista o cladire de lemn cu doua camere, a carei fundatie de piatra inca poate fi vazuta. Aici au fost descoperite unelte, arme, obiecte din bronz si argint, dar si un bust din bronz al zeitei Bendis.

Cultur i civilizaie
Mod de viata Columna lui Traian ne permite sa desprindem doar cateva aspecte din ceea ce se poate numi portul geto-dacilor. Barbatii purtau pantaloni lungi si largi, stransi pe glezna, doua tunici, una mai scurta si alta mai lunga; Nobilii purtau pe cap o boneta moale, asemanatoare celei frigiene;

Cu anumite ocazii sau la anumite tipuri de imbracaminte, purtau tot felul de podoabe(bratari spiralate, fibule, colierlant, centura-lant, bijuterii din metale nobile).

Casele ranilor erau de regul nite colibe srccioase, cu perei de brne acoperite cu lut i cu un acoperi de stuf. Locuina pturilor medii i srace consta ntr-o singur ncpere, avnd o deschiztur n tavan i acoperi prin care ptrundeau lumina i apa de ploaie, colectat ntr-un bazin din mijlocul ncperii. Mobilierul era foarte redus. Iesita din comun este aparitia in zona capitalei dacice a locuintelor cu etaj, construite cu pereti din lut armat. Raportate la realitatile de atunci, acestea pot fi considerate palate. Familia lor, ca si la alte popoare ale vremii, indeosebi din cele mai evoluate, era una patriarhala, in care cultul stramosilor, rolul barbatului si un ansamblu de moravuri si norme de viata jucau un rol foarte important.

Cultur i civilizaie
Zeiti
Religia si credinta geto-dacilor Ca orice neam indo-european, i geto-dacii aveau o religie monoteista. Religia geto-dacilor se caracterizeaz prin urmatoarele -credina in Zalmoxis -aniconism (include si interdicia scrisului religios) -rolul important al muzicii -resurectia ciclica a zeului suprem -ritualuri privind "imortalizarea" -initierea

Zeul cel mai frecvent menionat la autorii vechi este Zalmoxis, zeul carpatic al nemuririi. Unii susin c este o divinitate chtonian, alii c este uraniana. Descoperirile arheologice i studiile recente au adus completri i rectificri la cele spuse de Herodot. C Zamolxis ar fi fost la origine ntemeietorul unui cult iniiatic i mistic, un personaj istoric real, un taumaturg i un reformator care, ulterior a fost divinizat. Diodor din Sicilia l situeaz alturi de ceilali doi mari ntemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra i Moise.

Cultur i civilizaie
Alte zeitati : Formarea Imperiului Roman Conform legendei fondatorii Imperiului Roman sunt cei doi fii ai preotesei Rheea Silvia, Romulus i Remus avndu-l ca tata pe zeul razboiului Marte. Intre cei doi se isca o disputa asupra stabilirii pozitiei exacte a viitorului oras. Cei doi convin sa cad de acord prin testarea abilitatilor fiecaruia prin voia zeilor. Fiecare dintre ei se aseaza pe pamant si privind spre cer, Remus vede sase vulturi in timp ce fratele sau doisprezece. Remus neacceptandu-si infrangerea este ucis de Romulus si ingropat in transeele viitorului oras care se va numi Roma, dupa numele sau si-l serveste drept primul rege.

Gebeleizis, zeul furtunii i al fulgerului, era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Fulgerele si tunetele erau manifestarile sale. Derzis-zeul sanatatii Bendis- zeia Lunii, a pdurilor, a farmecelor, a vrjilor, corespunznd deci Artemidei grecilor i Dianei romanilor. Kotys-zeita mama in mitologia tracodaca

Cultur i civilizaie

Legenda lui Spartacus

Alaturi de legenda ntemeierii Imperiului Roman mai avem o serie de mituri i legende cum ar fi: Rpirea sabinelor: Legendara rpire a sabinelor trebuia s aib in intenia lui Romulus i a oamenilor si un dublu scop:s furnizeze soii tinere precum i relaii de rudenie cu prosperii sabini. Rpirea are loc la o serbare cmpeneasc animat de curse de cai, jocuri i banchete.

Spartacus era un soldat trac, luat prizonier de rzboi de ctre romani, aparinnd mai apoi colii de gladiatori a lui Lentulus Batiatus, una dintre cele mai importante din Roma. Spartacus era foarte mndru, fiind cel mai bun lupttor, ctigase stima i admiraia celorlali gladiatori. Astfel el a iniiat o rscoal colectiv mpreun cu ceilali gladiatori, prin care s obina libertatea sclavilor. n urma victoriilor obinute, noua armat a lui Spartacus nspimnta Roma, speranele acestora fiind nruite de Crassus, comandant al armatei romane, care de-a lungul Viiei Appia a nirat 6000 de cruci cu trupurile rstignite ale sclavilor i gladiatorilor.

Cultur i civilizaie

Zeitati

Romanii aveau o credin politeist cu o mulime de zei, inspirai din cultura greac, pentru c n momentul n care au cucerit Grecia, romanii au fost cucerii de cultura greac. Cei mai cunoscui au fost Jupiter zeul tat, Minerva zeia nelepciunii, Diana zeia lunii i a vntorii, Marte zeul rzboiului, Neptun zeul mrilor, Aesculapius zeul medicinei, Bona Dea zeia ocrotitoare a femeilor i bineneles Venus zeia iubirii, Mercurius-zeul hotilor, negustorilor, Apollozeul prezicerilor, Uranus-zeul cerului. Zeii romani nu aveau statui, ci se credea c ei exist in obiectele nconjurtoare. Zeii erau foarte numeroi, se credea ca fiecare familie are zeul ei. Fiecare zeu aciona ntrun domeniu restrns i se presupune c existau peste 30.000 de zei care vegheau asupra bunei stri a Imperiului Roman i a locuitorilor lui.

Civilizaia i cultura poporului roman a fost una nfloritoare i nu a putut fi ntrecut de nici o alt cultur de-a lungul anilor. Ocupaia cea mai preuit de romani a fost dintotdeauna agricultura, La nceputul secolului al II lea .e.n. romanii au nvat s fac pinea din aluat dospit cu drojdie. Dintre leguminoase, mai nti a fost cultivat bobul. Cea mai rentabil era cultura viei de vie i a mslinului, pentru care aproape ntreg teritoriul Italiei prezenta condiii favorabile. Uleiul de msline era folosit nu numai n alimentaie, ci i pentru iluminat i, mai trziu, pentru prepararea unguentelor i a parfumurilor. Pentru iluminat se foloseau lumnri de cear sau de seu i lmpi mici cu ulei. mbrcmintea romanilor se caracteriza, nainte de toate, prin simplitate. Nu necesita nici croial aproape deloc i nici custur. Vemntul naional i oficial al romanilor, dar care era interzis ranilor, muncitorilor simpli i sclavilor, era toga.

Aspecte lingvistice
Dialectul daco-roman s-a dezvoltat in nordul Dunarii, pe teritoriul actual al Romaniei, are numarul cel mai mare de vorbitori, a evoluat ca limba literara, dar si-a diversificat in timp variantele regionale, subdialecte: banatean, crisan, maramuresean, moldovean si muntean. Dialectul aroman s-a dezvoltat in zone din mai multe tari balcanice (Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria), scris cu alfabet grecesc, apoi latin, are o literatura culta; aromanii au trecut si in secolul al XXlea prin stramutari dintr-o zona in alta, datorita framantarilor istoriei; multi s-au stabilit in Romania.

ialectul megleno-roman , intermediar, intre doua mentionate mai sus, cca. 5000 de itori in zone restranse si compacte (regiunile len si Salonic din Grecia, Voivodina din Serbia, ele Gevgelija si Skopje din Macedonia); sc scrierile culte, in literatura populara s-au rat cateva geri de la inceputul secolului al XX-lea.

ialectul istro-roman se afla in curs de aritie, cca 1500 de vorbitori, in nord vestul tiei (mai ales sate din peninsula Istria); are o atura populara (dominata de basme scurte, e, proverbe), putine scrieri culte.

Aspecte lingvistice
n secolul al XVI-lea, principala limb literar folosit de romni a fost slavona. n slavon era liturghia bisericii ortodoxe, i tot n slavon actele emise de cancelariile domneti ale principatelor romne - practic slavona avea rol de limb oficial. Totui, n acest veac are loc nceputul scrierii n limba romn. Primul document n limba romn cu datare cert este scrisoarea lui Neacu din Dlgopole (azi Cmpulung), scris n 1521. Poate chiar nainte de 1521 s-a folosit limba romn n scris n mnstirea Peri din Maramure (azi n regiunea subcarpatic a Ucrainei), de unde s-au pstrat manuscrise n grai maramureean rotacizat, dar datarea acestora nu este sigur. n 1544 este tiprit la Sibiu Catehismul Luteran, fiind prima carte tiprit n limba romn. Tipritura nu s-a mai pstrat pn azi, fiind distrus ntr-un incediu. Totui, se cunoate existena ei, datorit unor chitane n care se menioneaz plata sumelor aferente ctre tipografii pentru aceast carte. ncepnd cu 1560, diaconul Coresi editeaz la Braov primele cri tiprite n limba romn.

Aspecte lingvistice
Scrisoarea lui Neacsu din Campulung
Actul de nastere al limbii romane scrise are,prin chiar continutul sau, o valoare deosebit de semnificativa, definitorie pentru misiunea poporului nostru de-a lungul veacurilor; Un roman de dincoace de munti ii avertiza peardeleni de pericolul unei invazii turcesti. Indirect, in planul strict al culturii si in genere al vietii spirituale, de care fenomenul limbii este atat de intim legat, evenimentul consemnat aici explica totodata si cauza pentru care cuvantul romanesc scris a aparut relativ atat de tarziu. Peste mai bine de un veac, Miron Costin avea sa spuna: Ce sosira aceste cumplite vremuri de acumu, de nu stam de scrisori, ce de griji si de suspinuri. Insa in oricat de grele conditii, aparut mai intai sub pana unui campulungean, in chiar inima teritoriului romanesc, care era purtatorul graiului celui mai apropiat de forma literara viitoare a limbii nationale. Cuvantul romanesc isi va lua zborulglorios si va straluci in capodopere cu nimic mai prejos de ale altor popoare, la cronicari, la Cantemir, la Ion Budai Deleanu, Alecsandri, Eminescu, Creanga, Sadoveanu, pana in zilele noastre

Aspecte lingvistice
Alfabetul chirilic. Alfabetul latin Alfabetul chirilic a fost utilizat pentru scrierea limbii romane di secolele XIVXV pana in anul 1862. Datorita faptului ca in limba romana se gasesc sunete ce au corespondenta in alfabetul chirilic clasic, garmaticienii s-au vazut nevoiti sa inveteze o serie de semne pentru a le putea reprezenta. Trecerea de la alfabetul chirilic la cel cu litere latine s-a realizat treptat prin alfabetul de tranzitie. Decretul de inlocuire a alfabetului chirilic cu cel latin a fost dat de catre domnitorul A lexandru Ioan Cuza in anul 1862

Transformarile fonetice
Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. In timp, asupra cuvintelor actioneaza legile fonetice: -caderea consoanelor finale(m,n,t,s): - ventum>ventu>vant -filum>filu>firu>fir -callis>calli>cali>cale -consoana i intervocalica se transforma in r (fenomen numit rotacism): -solemn>soare -consoana dubla l se reduce la l: -olla>ola>oala -caballus>cabalu>cal -disparitia lui h initial: -herba>erba>iarba -grupul consonantic ct devine pt: -nocte>nopte>noapte -grupul cs devine ps: -cocsa>coapsa -vocalao se transforma in diftongul oa: -solemn>soare - b trece in "v" si apoi cade

Aspecte lingvistice
Stadiul de limba anterior sciziunii provocate prin deplasarea spre sud a grupului aroman se numeste straroman, roman primitiv sau roman comun.Creare si mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de formare a limbii romane se explica prin necesitatea in care s-au gasit grupurile sociale din acel teritoriu de a comunica intre ele; existenta limbii comune implica existenta unei populatii care vorbea aceasta limba si a unei civilizatii unitare impuse acestor grupuri umane. Din cercetarea vocabularului de origini diferite a limbii romane rezulta ca aceasta civilizatie era de tip rural: pastoral si agricol. Unitatea romanei comune presupune existenta de raporturi sociale frecvente intre grupuri; acesta unitate s-a rupt, in momentul plecarii spre sud a stramosilor aromani.Unitatea de civilizatie a romanilor, in epoca de comunitate, oglindita in unitatea limbii, este un fapt de o mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara a romanei;limba comuna, formata atunci si-a mentinut omogenitatea intr-o asa masura incat divergentele dialectale din sanul dacoromanei sunt minime, iar deosebirea fata de grupul aroman nu sunt de natura sa impiedice trecerea usoara de la un sistem ligvistic la altul, unuitatea originara grupurilor fiind si astazi aparenta.

Aspecte lingvistice
Dupa cum, potrivit unei tendinte generale,limba romana s-a diversificat in cursul epocii sale de comunitate , tot astfel, potrivit unei alte tendinte generale, dialectele derivate dintr-o limba comuna iau cu sine din truchiul comun tendinta de a inova in aceeasi directie, si grupurile odata separate dezvolta inovatii la fel.
Cele cinci declinari latinesti se reduc in limba romana la trei, disparand declinarile IV si V; Se pastreaza cazurile din limba latina, cu exceptia ablativului. Se mentin cele trei genuri din latina. In limba romana, apare articolul, care nu exista in limba latina, acesta formanduse dintr-un pronume latinesc. Numeralele sunt in majoritate latinesti; Verbul mosteneste cele patru conjugari, mentinandu-se, in mare, aceleasi categorii gramaticale specifice din latina; Partile de vorbire neflexbile sunt, de asemenea, pastrate; Sintaxa este , in genereal, mostenita din limba latina; Lexicul este in majoritate latinesc, vocabularul fundamental fiind 60-66% de origine latina.

Literatura inspirat
Polemici, Antiteze

Introducere.
In vastul cadru temporal care a dat si continua sa dea nastere unor mari personalitati au fost, sunt si vor fi dezbateri cu referire la culoarea predominanta care este impregnata in substraturile civilizatiei romane. In timp s-au creat doua tabere radical diferite care incearca sa-si impuna punctul lor de vedere in tematica Latinitatii si Dacismului.

Simpatizantii dacismului sunt reprezentati prin: Mihai Eminescu (Memento Mori), M. Sadoveanu (Creanga de Aur), V. Horia (Dumnezeu s-a Nascut in Exil) si L. Blaga(Zamolxes). Promotorii latinitatii neamului romanesc sunt identificati ca find cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, C. Cantacuzino, V. Alecsandri (Ovidiu, Cantecul Gintei Latine)

Literatura inspirat
Grigore Ureche, deschizator de drumuri.
Primul care demonstreaz latinitatea limbii romne este Grigore Ureche, ntrun capitol din lucrarea sa Letopiseul rii Moldovei, consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc, pentru care conchide cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul.Pentru a-i convinge cititorii de acest adevr, el d o prob de etimologii latine : ...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei zic galina, muierea...mulier *...+ i altele multe din limba latin, c de n-am socoti pre amnuntul, toate le-am nelege. Lui Grigore Ureche i urmeaz ali scriitori i lingviti care susin n lucrrile lor sorgintea latin a limbii romne.
n Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc, cronicarul Miron Costin, realizeaz o sintez a schemei structurii limbii romne : Unde trebuia s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi : barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti.. Iar n opera De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor, aa cum indic i titlul, cronicarul i propune s scoat lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semine sntu lcuitorii rei noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti. El dovedete c precum i alte neamuri: franozii galii, turcii otomani, ungurii huni, aa i romnii poart numele romanilor.

Literatura inspirat

Noua Tendinta.

Sub aspect literar, tendina dacizant culmineaz n a doua jumatate a secolului al XX lea, prin scrierile lui Mihai Eminescu. Tema dacic se regsete att n marile poeme Memento Mori, Rugciunea unui dac i Sarmis, ct i n proiectele dramatice. n poezia Memento Mori, Eminescu realizeaz o evocare a civilizaiilor de la origini. Aici viziunea eminescian asupra Daciei este paradisiac, scriitorul refcnd imaginea unui popor apus. n secolul al XX lea ideea dacic prinde consisten i devine obiect de studiu pentru istorici, filosofi ai culturii i ai religiei, geografi, sociologi, folcloriti. Lucrrilor unor istorici precum Vasile Prvan, Hadrian Daicoviciu, li se adaug studii, articole cu rezonana puternic n perioada interbelic semnate de Lucian Blaga, Mircea Eliade, Simion Mehedini.

n perioada interbelic ideea dacic s-a transformat uneori n dacism, tracism ori tracomanie, devenind suport ideologic pentru extremismul de dreapta (micarea legionar). i n perioada postbelic, n plin ceauism, dacismul i tracismul au avut adepii lor frecveni, att n ar, ct i n diaspor. Ioan Neniescu n poezia Pui de lei, prezint de asemenea, originea romnilor : Eroi au fost, eroi sunt nc, / i-or fi n neamul romnesc. / Cci rupi snt ca din tare stnc / Romnii oriiunde cresc. / E viaa noastr furit / De doi brbai cu brae tari/ i cu voina oelit, / Cu mini detepte, inimi mari./ i unu-i Decebal cel harnic,/ Iar cellalt Traian cel drept,/ Ei pentru vatra lor amarnic / Au dat cuatia dumani piept./ i din aa prini de sam / n veci s-or nate lupttori/ Ce pentru patria lor mam / Vor sta ca vrednici urmtori. / Au fost eroi i-or s mai fie, / Ce-or frnge dumanii miei. / Din coapsa Daciei i-a Romei / n veci or nate pui de lei !.

Literatura inspirat
In pofida tuturor discutiilor pe marginea acestei teme, in opinia mea, nu avem o tabara , un cult (daca poate fi denumit astfel) drept invingator. Daca putem sa ne dam cu un pas in spate si sa admiram miile de dovezi, argumente si contraargumente aduse in cadrul ambelor grupe de sustinatori, nu facem altceva decat sa surprindem imensitatea si complexitatea poporului roman cu toate variabile de care dispune, de la istorie pana la socialitate si arta, etc.

Argument

Limba romn provine din limba latin vorbit n prile de est ale Imperiului Roman, dar nu continu direct limba latin clasic, ci latina popular. Ea face parte din familia limbilor romanice, dintre care unele au devenit limbi naionale, altele au rmas limbi regionale, sau chiar au disprut. n timp limbile se modific iar cnd se acumuleaz modificri ale limbii, astfel nct varianta de origine nu mai e neleas de vorbitori, se poate vorbi de o limb nou. Deci limba romn vorbit azi este rezultatul modificrii, limbii latine vulgare n decursul anilor ce au trecut, este o limb vie ce va suferi modificri i n anii ce vor urma dar originea sa va rmne ntotdeauna limba latin popular.