Latinitate si dacism Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat cultura si literatura romna.

. Latinitate este un termen care denumeste actiunea de impunere a limbii latine si a civilizatiei latine n urma cuceririi Daciei de catre romani. Ideea de latinitate ncepe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor secolele XVI XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir. Dacismul este un curent n istoriografie, afirmat la jumatatea secolului al XIX-lea, prin absolutizarea (mitizarea) contributiei dacilor la formarea poporului romn. Acesta si face simtita prezenta odata cu interesul romanticilor pentru etnogeneza si pentru mitologia din spatiul traco-dac. Se contureaza ca un curent de idei, mai mult sau mai putin unitar, mai ales n perioada interbelica, de multe ori fiind asimilat cu orientarea traditionalista. retinem dublul aspect al romanizarii ca proces oficial, organizat si sistematic: romanizarea lingvistica si romanizarea nonlingvistica. Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii romane, a constat in invatarea limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, tracodaca. Aceasta substitutie de limbi s-a produs in cadrul unui proces incet, indelungat, pasnic si mai ales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. In astfel de conditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice. Durata romanizarii in Dacia nu coincide cu durata stapanirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprinsi intre 106 274 / 275. Aceasta perioada, ferm delimitata istoric, acopera numai faza de maxima forta si eficienta a romanizarii ca proces oficial si organizat, durata reala fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat si dupa parasirea Daciei, cu aproximatie, pana in secolul al VII-lea: limba latina sau diverse forme de civilizatie materiala si spirituala n-au putut fi retrase o data cu armata sau cu functionarii publici. Deosebita este pozitia Dobrogei, care va ramane parte integranta a Imperiului pana in anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar, consecintele acesteia au fost de natura etno-lingvistica. Ideea de latinitate ncepe s fie afirmat la noi de generaia cronicarilor secolele XVI XVIII (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) , apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino i de Dimitrie Cantemir. Atinge apogeul prin reprezentanii colii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe incai, Petru Maior). Primul care demonstreaz latinitatea limbii romne este Grigore Ureche, ntr-un capitol din lucrarea sa, Letopiseul rii Moldovei, consacrat special acestei probleme, intitulat Pentru limba noastr moldoveneasc, pentru care conchide cu mndrie c de la Rm (Roma) ne tragem; i cu ale lor cuvinte ni-i amestecat

graiul. Pentru a-i convinge cititorii de acest adevr, el d o prob de etimologii latine : ...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gin...ei zic galina, muierea...mulier [...] i altele multe din limba latin, c de n-am socoti pre amnuntul, toate le-am nelege. De la rmieni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gin, ei zic galena; muiarea, mulier; fameia, femina; printe, pater; al nostru, noster si altele multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amnuntul, toate cuvintele le-am nelege.( Grigore Ureche Letopisul rii Moldovei ) Lui Grigore Ureche i urmeaz ali scriitori i lingviti care susin n lucrrile lor sorgintea latin a limbii romne. n Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc, cronicarul Miron Costin realizeaz o sintez a schemei structurii limbii , iar n opera De neamul moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii lor, aa cum indic i titlul, cronicarul i propune s scoat lumii la vedere felul neamului, din ce izvor i semine sntu lcuitorii rei noastre, Moldovei i rii Munteneti i romnii din rile ungureti. El dovedete c precum i alte neamuri: franozii galii, turcii otomani, ungurii huni, aa i romnii poart numele romanilor. Unde trebuia s fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, aa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo omul; frons frunte; angelus indzierul. Unele cuvinte au rmas chiar ntregi : barba barba, aa i luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adugat mai trziu i puine cuvinte ungureti. n sfrit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adugat i puine cuvinte slavoneti. Miron Costin( Istorie n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc) Dimitrie Cantemir, n cultura noastr, este unul dintre cei mai erudii umaniti. Lucrrile lui atest o bogat documentare n domeniul tiinelor umaniste i o mare pasiune pentru cercetare, cele mai valoroase lucrri ale sale fiind cele cu caracter istoric. Relund o tem a cronicarilor moldoveni, lucrarea Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor nfieaz trecutul ndeprtat al poporului nostru, originea comun a tuturor romnilor. ntreaga oper a lui Cantemir exprim o concepie superioar despre istorie fa de cea a cronicarilor. n timp ce cronicarii explicau fenomenul istoric prin voina forei divine, Cantemir interpreteaz istoria dnd atenie cauzalitii: Nici un lucru far pricin s se fac nu se poate. El afirm c sntem urmaii unui popor care a creat o civilizaie i o cultur clasic. Descriptio Moldaviae scrisa de Dimitrie Cantemir, in limba latina, cuprinde trei

parti: Prima parte este consacrata descrierii geografice a Moldovei, a muntilor, a apelor si a campiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima harta a Moldovei. A prezentat flora si fauna, targurile si capitalele tarii de-a lungul timpului. In partea a doua a lucrarii este infatisata organizarea politica si administrativa a tarii. S-au facut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de inscaunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodna, nunti, inmormantari.

In ultima parte a lucrarii exista informatii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la inceput au fost latinesti, dupa pilda tuturor celorlalte popoare a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti . Lucrarea prezinta interes nu numai pentru descrierea geografica sau politica bine documentata, ci si pentru observatiile etnografice si folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru carturar care a cuprins in sfera cercetarilor sale etnografia si folclorul. Scoala ardeleana Cele mai importante lucrri sunt: Istoria i ntmplrile romnilor de Samuil Micu, Hronica romnilor i a mai multor neamuri de Gh. incai, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia de Petru Maior, Elementa linguae daco-romanae siva valachicae . Istoricii colii Ardelene au jucat un rol important n acumularea dovezilor pentru susinerea egalitii n drepturi a romnilor din Transilvania cu celelalte naii din Imperiul Habsbugic. Studiile de limb urmresc s dovedeasc latinitatea limbii romne. n aceast epoc s-a pus problema adoptrii alfabetului latin n locul celui chirilic. n ciuda unor idei exagerate (se propunea o ortografie etimologic i se cerea eliminarea elementelor nelatine din limb) coala Ardelean are meritul de a fi pus bazele cercetrii tiinifice a limbii romne. Sub aspect literar, tendina dacizant culmineaz n a doua jumatate a secolului al XX lea, prin scrierile lui Mihai Eminescu. Tema dacic se regsete att n marile poeme Memento Mori, Rugciunea unui dac i Sarmis, ct i n proiectele dramatice. n poezia Memento Mori, Eminescu realizeaz o evocare a civilizaiilor de la origini. Aici viziunea eminescian asupra Daciei este paradisiac, scriitorul refcnd imaginea unui popor apus. Un alt sustinator al latinitatii este si Vasile Alecsandri,prin Cantecul gintei latine(Latina gint e regin/ ntre-ale lumii ginte mari;/Ea poart-n frunte-o stea divin/Lucind prin timpii seculari./ n secolul al XX lea ideea dacic prinde consisten i devine obiect de studiu pentru istorici, filosofi ai culturii i ai religiei, geografi, sociologi, folcloriti. Lucrrilor unor istorici precum Vasile Prvan (prin opera Getica realizat pe baza studiilor i descoperirilor arheologice din acea vreme.), Hadrian Daicoviciu, li se adaug studii, articole cu rezonana puternic n perioada interbelic semnate de Lucian Blaga (prin articolul Revolta fondului nostru nelatindin revistaZamolxe./ Avem ns i un bogat fond slavo-trac, exuberant i vital, care, orict ne-am mpotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rsrind puternic n contiine), B.P.Hasdeu (prin lucrarea Peritau dacii? din 1860,n care punea la ndoial latinismul romnilor i linia trasat de coala Ardelean, ctre o direcie cu totul nou: originea geto-dac a poporului romn), Mircea Eliade, Simion Mehedini.

Concluzii Limba romn este o limb romanic, din grupul italic al familiei de limbi indoeuropene, prezentnd multe similariti cu limbile francez, italian, spaniol, portughez, catalan i reto-roman. Este general acceptat ideea c limba romn s-a format att la nord ct i la sud de cursul inferior al Dunrii, naintea sosirii triburilor slave n aceast zon. Atunci cnd vine vorba de stabilirea tiinific a originilor noastre, ne tragem din daci i romani, fr latinitate exclusiv, fr preamrirea elementului dac. Astfel ,sinteza, bilingvismul, aculturaia i influena slav sunt elemente-cheie ale etnogenezei romneti.