Prefata De obicei prefetele au un caracter encomiastic. Semnatarii lor incep prin a prezenta materia tratata in lucrare, formuleaz apoi o serie de judeciiti de valoare asupra ei — prin care incearcd, nu o data, si dea impresia unui contact cu subiectul macar egal cu al autorului i incheie recomandand céilduros lucrarea publicului cititor. Cronica apocrifat pe plici de plumb a distinsului domn Dan Romalo este atat de insolita, inct semnatarul acestor randuri se vede obligat la un lung detur — cu formularea a numeroase precautii —fnainte de a se ineadra in aceasti schemi. Trebuie deci s& facep cu marturisirea ci acum mai bine de 30 de ani— cand am avut onoarea sii devin cercetitor la Institutul de Arheologie din Bucuresti (atunci si acum, din fericire, al Academiei Romane) ~ mi s-a propus si m& ocup de placutele de plumb care fa obiectul Cronicii apocrife. Am pregetat s4 dau curs acestei propuneri mai putin constient, atunci, de dificultatea anchetei cat, mai cu seam, pentruci, filolog prin formatie, aveam — si mai am inca — mult de lucrat in domeniul arheologici si al istoriei vechi a Dobrogei. Tar dac& am evocat acest episod, este, pe de o parte, pentru a marca o apropiere subiectiva de problema in discutie, motiv pentru care am privit si privese cu toat infelegerea demersul stiintific al d-lui Romalo, pe de alta, pentru a preciza rigorile filologico-arheologice cu care trebuie abordat un asemenea subiect gi de la care este firesc s& porneasca si propria noastri judecata de valoare. in fapt — pentru a reveni la “schem’” ~ Cronica apocrifa pune, pentru prima oar, in cireulatie — altfel spus, publicé — un numa de 79 plicute de plumb pe care, al&turi de numeroase reprezentiri, apare 0 scriere — predominant greaci, dar, cum se poate vedea, gi de alté sorginte — in care numele proprii clar descifrabile indicd realititi geto-dace de la cumpiina dintre era pagand si cea crestina. Evocand mereu posibilitatea ca aceste plicue de plumb sa fie in fapt niste falsuri moderne — rigoarea cu care autorul las& deschisd tot timpul aceasti alternativa ni-] invedereaza pe inginerul in electromecanict ca gi pe fizicianul care ar fi dorit si fie ~ dl. Romalo opteaz% — repettim, cu toat prudenta necesar’ — spre prima ipotezi, anume aceea a caracterului autentic al acestor documente. Ar rezulta agadar, urmandu-I pe autor, ci e vorba de limba get’ dar in care apar o serie de cuvinte pe care le regisim apoi fn limba romAni, ceea ce inseamni cd preluarea lor s-a facut direct din limba gett, fara intermediul latinei. Nimic nu s-ar opune, in principiu, acestei concluzii. Dar pentruc’ urmirile ei ar putea provoca un adevéirat seism in istoria limbii romane ~ gi cand afirm acest lucru, ma géindese la uriasul ecou pe care |-ar putea avea in lumea diletangilor tracomani — este bine ca cititorul si fie de la bun inceput avertizat asupra riscurilor insusirii rale-quale a unei asemenea coneluzii.Un prim gi grav impediment pentru a accepta caracterul autentic al tor documente il constituie faptul c& nici unul dintre ele nu a fost gasit intr-un context arheologic sigur din punct de vedere stratigrafic. In realitate problema provenientei lor rimine 0 enigma —cititorul are posibilitatea si urmireasca in descrierea tribulatiilor aparitiei si disparitiei acestor documente un adevirat roman politist — si numai acest lucru ar fi de natura s& ne faca s& respingem posibilitatea utilizirii lor. Numaio fericit& descoperire viitoare le-ar putea certifica autenticitatea, imposibil de sustinut acum din punct de vedere arheologic. Lingvistic vorbind, dificultatile sunt cel putin la fel de considerabile. Caci una ¢ a sustine c4 in limba romani au penetrat din substrat cuvinte ca baci, farug sau zestre (de unde faimoasa anecdota cu “discutia” dintre un centurion roman gi un dac, dupa caiderea Sarmizegetusei) gi cu totul alta ar fi ca din substrat — si nu din latina — sa fi intrat in romana cuvinte ca acela, apd, an, arme, asta, viu, bou, a voi (opresc enumerarea, dupa cum se vede, la primele doua litere ale dictionarului). Mai mult, ni se propune chiar un sistem flexionar, aceasta pentru a nu mai vorbi de faptul c& paralelismele incereate nu sunt decat uneori implicate de sensul propozitiilor. Cel mult s-ar putea sugera ci plicujele de plumb in discutie ar putea si reprezinte o limba get deja contaminati de cea latina, dar aceasté ipotezi ar anula cea mai mare parte a demonstratiei autorului. Chiar gi cu aceast sugestie, ipoteza unor falsuri moderne ar pirea s& se impuna — cel putin in stadiul actual al cercetirilor — daca vechiul principiu de drept audiatur et altera pars nu ne-ar obliga si enumerim, fic si pe scurt, contraargumentele autorului. Mai intai ar trebui marcat faptul decisiv — cel putin in viziunea unui nespecialist ca mine— ci aliajul din care sunt confectionate aceste plicufe este identic cu cel al pieselor antice; de vor fi fost doar falsuri moderne, falsificatorii trebuie creditafi cu o ingeniozitate tehnica remarcabil’. Planul cetiitii Sarmizegetusa — reprezentat pe plicuta nr. 21 gi care nu va fi cunoscut arheologic decat dup’ 1939, cand nu se mai pune problema confectioniirii unor asemena falsuri — ar putea fi un argument decisiv daci comparajia dintre planuri ar fi fost mai explicit prezentati. Tot asa reprezentarea sarpelui pe cateva plicute ar putea fi legatd de piesa din tezaurul constintean descoperit in 1962, dar atunci ar trebui si renungim la ipoteza Gabriellei Bordenache — de curand disprutA dintre noi — potrivit c4reia piesa tomitana l-ar reprezenta pe Glycon, sarpele falsului profet Alexandros din Abonuteichos (Asia Mici). in sfarsit, poate ci cel mai important argument privind autenticitatea pieselor il constituie concluzia logic a autorului, dupa care daca e vorba totusi de falsuri si falsificatori, acestia trebuie s& fi fost absolut geniali. $i cdnd fi imprtasim d-lui Romalo aceasti concluzie ne referim nu numai la o remarcabila familiaritate a acestor falsificatori cu textele antice (in principal Cassius Dio) ci, mai cu seam, la introducerea tuturor acestor date fntr-un sistem lingvistic coerent, aga cum cauti si ne asigure autorul. Caci, desigur, una este si falsifici una, doua piese si alta este si procedezi la alcituirea unei mini-biblioteci de plumb, in scopuri care rman deocamdat& greu de descifrat. RecunoscAnd asadar greutatea argumentelor in favoarea autenticitatii documentelor prezentate dar neuiténd nici un moment dificultatile pe care le implic& aceasta ipotezi, si fim deci de acord cu autorul c& singura cale de a le expune discutiilor lumii stiingifice era publicarea lor. Din acest punct de vedere inginerul Dan Romalo aduce un imens serviciuculturii romane, “inbiimandu-se"- pentru a-i relua metafora— lao lucrare pe cat de fastidioasi (a inceput cercetirile inca din tinerete) pe atat de ingrat. invatatii vor decide de partea cui se afl dreptatea in aceasti adeviirati vexata quaestio, dar pana atunci si-i reamintim cititorului mai pujin avizat cX unul din primele alfabete grecesti — asa-numitul linear B—a fost descifrat de arhitectul englez.(iar in armatt, inginer de cifru) Michael Ventris, ajutat de elenistul J. Chadwick. Sa-i fie dat oare limbii geto-dacice si fie descifrati de un inginer in clectromecanica? Precedentele, am vazut, nu lipsesc dar, in agteptarea repetirii lor, pentru a-mi salva gieu sufletul, asa cum o face autorul in finalul lucrarii, s reamintesc faptul cai prin ani 1944- 1946 marele invatat lon Nestor recomanda Marici Golescu publicarea acestor plicue de plumb. Or daca aceasta adevarata culme a arheologiei rom{nesti — pe care a reprezentat-o fara indoiala Ion Nestor — considera necesar4 publicarea lor inc din anii °40, fie-i ‘ingaduit unuia dintre numerosii sii urmasi s&-si exprime satisfactia de a fi prefajat aceasti carte. Dr. Al. SuceveanuPreambul Momentul in care omul ~ in esenta specia umani — a trecut de pragul care se- para pe homo erectus, sau chiar habilis, de homo sapiens este acela in care, pentru pri- ma dat, imagineaza o simbolizare semnifi- cativa pe care, ulterior, o Kirgeste si sistema- tizeaz pana la nivel de ansamblu de semne cu semnificatii conventionale bine contu- rate. Vestigiile capabile si ateste astfel de activitati umane primordiale au fascinat gi continui si preocupe multime de cercetiitori de seami. Interes firesc, deoarece din acele semne gi simbolizari primitive s-au dez- voltat apoi toate sistemele de scriere cunos- cute azi. Aga fiind, cautarea, descoperirea, recunoasterea ca mesaj coerent, semnifica- tiv-organizat, a unui ansamblu de semne inscrise pe monumente din trecut, infelegerea sensului mesajului ce s-a dorit permanentizat in timp —in esenta decriptarea lui — a constituit o preocupare constanta pentru multi cercetatori eruditi. De la primele vestigii recunoscute ca suport pen- tru mesaje inteligibile sau doar binuite c& erau menite sa transmit un mesaj — cum sunt organizirile megalitice de la Stone- henge, aliniamentele de la Carnac (Morbi- han, Franta), figura si orientarea Sfinxului, alinierea gi orientarea Piramidelor gi multe altele, nu in ultimul rand semnele de pe plicutele de la Tartaria — poate semnifica- tive dar cu sens neconfirmat pana azi, cand masa semnelor conventionale si a sim- bolurilor culese din trecut creste continuu — preocuparea si efortul de deslusire a me- sajului transmis prin ele au fost constante 8 Prologue ‘The moment when man — in fact, the human species ~ crossed the evolutionary threshold that separates Homo erectus, or even Homo habilis, from Homo sapiens is the moment when he imagined for the first time a significant process of symbolization which he later broadened and systematized to the level of a group of signs with rigid conventional meanings. Remains able to give witness to such primordial human activities have fascinated and continue to preoccupy scores of outstanding investigators. Their activity and evidence of interest are normal because all the systems of writing known to us today were developed from those primi- tive signs and symbols. Thus, the search, discovery, and recognition of a series of signs written on remains of the past that provide a coherent, significantly organized message, and the understanding of the meaning of the message which was meant to be permanent in time — in essence, its decryption — have been constant concerns of a long list of schol- arly investigators. From the first remains recognized as the bases for intelligible mes- sages, or presumed to be intended to trans- mit a message ~ like the megalithic arrange- ments of Stonehenge, the alignments at Carnac (Morbihan, France), the face and orientation of the Sphinx, the alignment and orientation of the Pyramids, and many oth- ers, not least the signs on the small plates of ‘Tirtiria (Romania) — possibly significant but with as yet unconfirmed meaning ~ until today, when the mass of conventional signs and the symbols collected from the pastgi sustinute. Poate ci este util sé fie amintite aici cateva din cele mai cunoscute, devenite exemplificari clasice de caz. Exemple sem- nificative sunt: A. Descifrarea scrisului Egiptului an- tic (hieroglific), rezultat al eforturilor depuse ~uneori pani la periclitarea sinitaqii — de un impresionant gir de cercetitori intre care: A. Kircher, Joseph Guignes, Karsten Niebuhr, Sylvestre de Sacy, David Akerblad, Thomas Young, Padrele Johan Severin, in sfarsit, Jean Frangois Champollion si Richard Lepsius, care, mai toti, si-au bazat eforturile pe com- pararea si corelarea unor secvenge de semne hieroglifice structurate in mod evident sis- tematic, dar cu sens initial necunoscut, cu nume proprii scrise in alfabete cunoscute. Piatra de la Roseta, pe care se afli tnregis- trat acelasi mesaj in trei limbi diferite, a con- stituit o baz epigrafica de nepretuit in per- fectarea descifrarilor (cf. E. Doblehofer, cap. 1 [40)). B. Descifrarea celor trei forme de scriere cuneiforma i.e.: —cea in persani veche reugita prin eforturile unui Olaiis Gerhard ‘Tychsen, a prea putin pretuitului Georg Friedrich Grotefend, a lui Rasmus Christian Rask si a lui Henry Creswicke Rawlinson, enumerdnd astfel doar pe giganti; apoi scrierea cuneiform’ mesopotamiana, prin Edwin Noris, Léwenstern, Edward Hinks, Wiliam Henry Fox Talbot si Julius Ope sfargit, textele in scriere cuneiforma hititi de la Bogaz Keuy, decriptate de incredibilul Bedrich Hrozny. $i acesti cercetitori, ca gi cei preocupati de descifrarea scrierilor hieroglifice, si-au bazat eforturile pe caiutarea si recunoasterea unor secvenge de semne cu sens initial necunoscut, dar corelabile — pe baza unor asemaniri semnificative — cu nume proprii cunoscute din scrierile gi limbile deja descifrate sau clasic cunoscute (cf. op. cit. [40], cap. III-V). continues to grow, the study and effort to clarify the message transmitted through them have been constant and sustained. Perhaps it would be useful to recall here some of the best known that have become classic ex- amples in the field. Significant examples are the following: A. The decipherment of the writing of ancient Egypt (hieroglyphics), the result of the efforts — sometimes almost jeopardizing good health — of an impressive series of in- vestigators including: A. Kircher, Joseph Guignes, Carsten Niebuhr, Sylvestre de Sacy, David Akerblad, Thomas Young, Father Johan Severin, and finally Jean-Francois ‘Champollion and Richard Lepsius who almost all based their efforts on the comparison and correlation of sequences of hieroglyphic signs obviously structured systematically but with initially an unknown meaning, with Proper names written in known alphabets. The Rosetta stone, con-veying the same mes- sage in three different languages, was a pre- cious epigraphic foundation for completing the decipherment (cf. E. Doblehofer, Chap- ter [40]). B. The decipherment of the three forms of cuneiform writing, that is, the one in old Persian achieved through the efforts of Olaus Gerhard Tychsen, the insufficiently appreciated Georg Friedrich Grotefend, Rasmus Christian Rask, and finally Henry Creswicke Rawlinson, listing only the giants; then, the Mesopotamian cuneiform script, through Edward Norris, Lowenstern, Edward Hinks, William Henry Fox Talbot, and Julius Opert; and finally, the texts in Hittite cunei- form writing from Bogaz Koy, deciphered by the unbelievable Bedrich Hrozny. These investigators, like those concerned with de- cipherment of hieroglyphic writing, based their efforts on seeking and recognizing se- quences of signs with initially an unknown 9C. Descifrarea textelor din Creta side la Pilos, scrise in liniar B, initiata de Arthur Evans, descoperitorul primelor vestigii ale acestui sistem de scriere. El a incercat sa le descifreze, dar far succes. Primele incercari de descifrare bazata pe criterii stiintifice solide a fost intreprinsa de Alice Kober, doc- tor in matematica si fizica, care identificd citeva cazuri de desinente flexionare ale acestui sistem de scriere. Pasul hotirdtor ins a fost facut de Michaél Ventris, arhitect en- glez de origine greaca, care a “spart codul” si, cu ajutorul lui John Chadwick, a definiti- vat descifrarea sistematica a acestui sistem de scriere [102]. De ce 0 citare atat de abundentii, degi insuficient&é inc’, de nume de eruditi preocupati de textele inscrise pe vestigii din cea mai indepiirtatd antichitate? in parte, pentru a dovedi interesul pe care fl prezint& cunoasierea modului tn care a evoluat gandirea umani in acest domeniu pana si — gi ca si — ajunga la ce este azi. Dar, totodatd, si pentru a indica principalele surse si temeiuri ale modului de gandire si ale metodelor de rezolvare adoptate in prezenta lucrare. Este util sa se observe ca stradaniile tuturor acestor cercetatori de seama s-au organizat in jurul a doud tipuri principale de activitate: 1) activitatea de descoperire/acumulare a unui fond cat mai amplu de vestigii mate- riale cu insemnari aparent semnificative gi 2) efortul imaginativ de aplicare-veri- ficare a unor procedee specifice de deslusire a sensului acestor insemniari colectionate gi corelarea-interpretarea lor. Aceast observatie dovedeste c& acti- yitatea si preocuparile sustinute ale atétor minti de elit constituie, pe de o parte, dovada importantei pe care o are in dezvoltarea cul- tural a unui popor normal cultivat intelege- rea semnificatiilor pe care le au vestigiile 10 meaning but which could be correlated on the basis of significant similarities with proper names known from writings and lan- guages already deciphered or known in clas- sical times (cf. op.cit. [40], chapters [II-V). C. The decipherment of texts from Crete and Pilos, written in linear B, initiated by Arthur Evans, the discoverer of the first remains of this writing system. He tried to decipher it but failed. The first efforts at deci- pherment based on solid scientific principles were undertaken by Alice Kober, a PhD in mathematics and physics, who identified se- veral instances of inflectional distinctions of this writing system. The decisive break- through, however, was the work of Michael Ventris, an English architect of Greek origin, who “broke the code” and, with the help of John Chadwick, completed the systematic decipher-ment of this writing system [102]. Why such an abundant set of citations, although still quite brief, of scholars en- grossed by texts written on remains from farthest antiquity? In part because knowledge of the man- ner in which human thought in this area evolved until — and in order to reach — the stage at which it is today is of interest to us. But at the same time in order to point out the principal sources and bases of the way of thinking and methods of resolution adopted in the present work. Itis worth observing that the endeavours of all these outstanding inves- tigators were organized around two principal activities: (1) Discovering/accumulating as large a body as possible of material remains with apparently significant signs, and (2) imaginatively applying/verifying specific pro- cedures to unravel the meaning of the col- lected signs. This observation shows that the sustained activity and preoccupation of so many elite minds constitute evidence, on the one hand, of the importance which elucidationtrecutului stu — un sens care poate fi imu- ritor pentru evolutia rationalitatii la om si, pe de alta parte, constituie un ghid in efortul de deslusire a semnificatiei unor semne, inifial criptice, inscrise pe vestigii aflate in patrimoniul cultural al unei anumite comunititi sociale care se preocupa de iden- titatea ci istorica. Un astfel de caz il constituie ansam- blul de plici de plumb aflat candva ca obiecte materiale in colectiile Muzeului National de Arheologie din Bucuresti, Romania, dar care nu a supravietuit avataru- rilor socio-politice de dupa rizboiul din 1941- 1944 decat sub forma unei colectii reduse de obiecte gi de fotografi. Amplul ansamblu de piese se afla, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in depozitele muzeului amintit, dar fara sd i se cunoasca inventarul originar si fara vreo atestare privind provenienta mai veche sau mai noua. Lipsa unei atestiri riguros fi- abile a originii sale a facut ca oamenii de cul- turd din trecut — gi regretabil este ca gi cei din zilele noastre -, si respingi orice tentativa de studiere, macar minimal-informativa, a sen- sului inscrierilor cu semne evident alfabetice sia figurarilor neindoios semnificative de pe plicile ansamblului. Un refuz de implicare, motivat, poate, prin aceea c& intreg ansam- blul ar fi, sau ar putea fi, o giganticd niscocire sau un fals calificat. Refuz inacceptabil, in opinia autorului prezentei lucriri, indeosebi pentru ci, tot atat de bine, s-ar putea sd nu fie asa, De asemenea, pentru ci, in mod foarte general, insemnele de pe vestigii sunt sem- nificative prin ele insele, indiferent de existen{a sau inexistenta suportului initial, in esentii cel originar. Patruns fiind de credinta c& orice an- samblu de vestigii purtitoare de semne care ingdduie ipoteza ca ar putea fi de origine antic — chiar dacii, initial, cu sens obscur sau total nedeslusit — irebuie trecut print-un of the meaning of significant remains of our past has for our cultural development — a meaning which may explain the evolution of rationality in mankind — and a guide, on the other hand, in the effort to clarify the mean- ing of some signs, initially cryptic, written ‘on remains to be found in the cultural inheri- tance of a specific social community con- cerned with its historic identity. Such a case is the collection of lead plates which were at one time material ob- Jects in the collection of the National Mu- seum of Archaeology in Bucharest, Romania, but which did not survive the socio-political ravages following the 1941-1944 war except for a collection, unfortunately incomplete, of photographs and very few plates. In the first half of the 19th century, this assemblage of pieces to which we refer was in storage in that museum but lacked an original inven- tory or at least an attestation of its prove- nance, whether old or new. The absence of a statement of provenance that could be rigo- rously checked led cultural leaders in the past, like those nowadays, to reject any at- tempt to study, even for informational pur- poses, the meaning of the inscriptions with evidently alphabetic signs and the undoubte- dly significant figures on the plates of the collection. The refusal to get involved was apparently motivated by the idea that the collection was, or could be, a gigantic in- vention or a skilful fraud. Such a refusal is unacceptable in the opinion of the author, because it is just as possible that it was not. Also because, in general terms, the signs on the remains, if reproduced exactly, are in themselves significant, regardless of the pres- ence, existence, or absence of the first or original foundation. - In the belief that any group of remains bearing signs allowing the possibility that they could be of ancient origin — even if, at iMfiltru de determinare/evaluare a plauzibilitay tuturor semnificatiilor compatibile cu sistemul de semne astfel inregistrat, autorul s-a hotirat si se angajeze in urmitoarele dou’ actiuni: a) si incerce, folosind cunostintele fi- lologice generale de care dispune, si reg’- seasci sensul atribuit céndva de fauritorii necunoscuti ai plicilor de plumb, sirului de seme gi de figuri observabile pe fotografi. ‘in esenti, un efort de regisire cu ajutorul unor criterii de baz, cel de comparare etimologicat fiind principalul, a sensului originar purtat de textele descifrabile pe fotografi si pe obiec- tele inca existente in colectii b) sé puna la dispozitia celor interesati de subiect textele gi rezultatul cercetarilor sale, convins fiind c& solugia propusd este doar o prima abordare, criticabild, perfec- tibild, in mare parte poate chiar inlocuibild, dar mécar minimal verosimild. Un gest cu risc asumat, indraznit totusi, chiar si cu pretul unui posibil esec, din dorinta de a combate dezinteresul invatatilor fati de posibila semnificayie a acestui ansamblu de semne inscrise, candva, pe plici de plumb. O po- sibild semnificatie intrinsecd, independenta de atestarea sau lipsa de atestare a suportului vestigiilor aflate la origine. Aceast’ atitudine este motivati de convingerea c& semnele sunt purtitoarele mesajului —in esent, ima- ginea lor — sinu materialitatea suportului care le poarta. $i de aici concluzia ca ele trebuie sii fie uate in seam gi analizate ca atare. Cercetarea insemnarilor de pe plici a condus autorul Ja urmatoarele concluzii 1) Textele sunt scrise fara spatii sau semn despirtitor, i.e. in scriere continud. 2) Ele sunt inscrise in trei alfabete distincte, doua din acestea aparent total necunoscute. Al treilea alfabet, folosit mai frecvent de-a lungul textelor, este compus din caracterele alfabetului grecesc clasic, la 12 first, with obscure or totally unclear mean- ing — must be assessed to determine/evalu- ate the plausibility of all imaginable mean- ings compatible with the system of signs recorded, the author decided to undertake the following two actions: a) to attempt, through the general philological knowledge at his disposal, to discover the meaning once attributed by un- known creators of the lead plates to the signs and figures that can be seen on photographs. Essentially, this was an effort to discover with the help of basic criteria, etymological comparison being the principal criterion, the original meaning of the decipherable texts on the photographs. b) to place the texts and results of his investigations at the disposal of those who might at some time become interested in the subject because of his conviction that the proposed solution is simply an effort ata first approach that may be criticized, perfected, eventually even largely replaced, but at least to some extent plausible. This gesture con- tains a certain risk and was undertaken, at the cost of possible defeat, because of the desire to counteract the disinterest of scho- lars in the possible significance of the signs inscribed once upon a time on lead plates. In fact, a possible intrinsic significance, re- gardless of the existence or lack of attesta- tion of the foundation of the remains at their origin. This attitude is motivated by the con- viction that the signs are bearers of the mes- sage, and what matters is their image (in photographs) and not the material founda- tion on which they were placed. Hence, the conclusion that they must be taken into ac- count and analyzed as such. ‘The investigation of the lead plates has led the author to reach the following con- clusions:care se adauga patru caractere anomale speci- fice si caracterul latin V, cu dubla semunificatie, de “u” sau “v". 3) inscrierile cu caractere grecesti contin un mare numér de secvente asimila- bile, prin similitudine conditionata de pre- supunerea cit valoarea fonetic a caractere- lor grecesti este cea clasic&, cu patronime si toponime din istoria geto-dacilor atestate de izvoarele istorice clasice. 4) Prin extinderea acestei din urma presupuneri si la textele scrise cu sau contindnd caractere necunoscute, asemanari de tipul celor mentionate mai sus permit aproximarea valorii fonetice gi a acestor ca~ ractere anomale. Ca urmare a rezultatelor obtinute pe baza observajiilor de la punctele 3 gi 4, au- torul emite ipoteza ca inscrierile de pe placi ar fide origine geto-dacd. Mai exact, c& ele se refer indeosebi la gefii aflati sub autori- tatea centrului religios politic din Sarmise- getuza Regia. Aceasti din urmi ipotezi este propusa sub rezerva valabilititii, ined necon- firmata, a traducerilor oferite de autor. Din punctul de vedere al organizirii datelor, volumul de fata este conceput mono- grafic, in sensul ca sunt inregistrate toate infor- matiile pe care autorul a reusit sii le strang’i in legatura cu tezaurul de plici din plumb, exis- tent cindva in intregime, nu numai partial gi in fotografii, ci format si din alte céteva obiecte care par indeaproape inrudite. fn ceea ce priveste operatia de de- criptare, sarcina autorului a fost mult mai usoara decat in cazul decriptérilor amintite anterior. Aceasta datoriti faptului c4 marea majoritate a textelor aici studiate sunt no- tate cu caractere ale alfabetului grecesc. Pro- blemele de rezolvat s-au redus astfel la sta~ bilirea valorii fonetice a caracterelor grecesti folosite, la determinarea valorilor fonetice 1) The texts are written without spaces or signs indicating separation, that is, in con- tinuous script. 2) They are inscribed in three distinct alphabets, two of which are apparently totally unknown. The third alphabet, which is more frequently used within the texts, is composed of characters of classical Greek, to which are added four specific anomalous characters and V, that is, the letter “u” or “v" in Latin. 3) The inscriptions in Greek characters contain a large number of comprehensible sequences ~ through their similarity based on the supposition that the phonetic value of the Greek characters is that of classical Greek — with patronymics and place names from the history of the Geto-Dacians attested by clas- sical historical sources. 4) By also extending these assump- tions to the inscriptions written in or con- taining unknown characters, similarities of this kind — mentioned above — permit ap- proximation of the phonetic values for these characters as well. As a result of the observations in points 3 and 4, the author accepts as a hy- pothesis that the inscriptions on the plates are of Geto-Dacian origin. More precisely, that they refer particularly to the Getae un- der the authority of the Sarmisegetuza ad- ministrative centre. The latter conclusion is put forward on condition that the author's translations are validated, which is as yet unconfirmed. From an organizational point of view, the present work is conceived as a mono- graph in the sense that all the information the author has been able to gather in con- nection with the treasure of lead plates - material which once existed in its entirety, not only in photographs — is recorded, as well as a few other objects that appear to be closely related. 13ale caracterelor anomale asociate acestui al- fabet si la impartirea in cuvinte a sirurilor continue de semne inscrise fri spatii sau semn separator. Aceste operatii, parcurse intr-o prima abordare simultan, au permis recunoasterea unor grupari grafice identifi- cabile, prin aseminare, cu nume proprii, cu denumiri de institugii, cu nume de functiuni oficiale istoric atestate. Procedeu care, ex- tins apoi gi asupra textelor redate cu grafii necunoscute, face posibil ca, in final, si se atribuie valori fonetice de incercare si ca- racterelor apartinand celui de al doilea alfabet. S-a construit astfel un aparat prelimi- nar pe baza caruia s-a trecut la desparjirea sirurilor de semne in ipotetice cuvinte prin recunoasterea unor analogii de forma cu eti- moane ale unor limbi europene, ale limbii roméne in primul rind. Limba romana in mod. prioritar deoarece putem presupune in mod firese c& a derivat — direct gi nemijlocit — din limba autohtona, chiar daca la un mo- ment dat a fost supusa, pentru scurt timp, unei puternice influente latinizante. Este drept ca aceasta influenta este consideratt ca fiind fundamentala de mai toti filologii romani, care acceptii premisa ci limba getilor sia dacilor era complet diferita de cea lat- in’. Autorul nu se incumeti si adopte aceasta premisa pani ce ca nu va fi dovedita prin fapte lingvistice clare. Din cele ce prezentate rezult c&i modul de gandire si metoda de lucru adoptate de autor sunt cele folosite de cei mai multi din- tre savanfii citaji anterior. Mai concret, ele se aliniazi dupa urmatoarele elemente pro- gramatice: 1) Acceptarea ipotezei c& in textele scrise cu caractere grecesti clasice valoarea fonetic’ a acestoraeste si ea cea clasic’, ipo- teza confirmata prin, 2) Identificarea de-a lungul acestor texte a acelor secvente de caractere/semne 14 With respect to the decryption ope- ration, the author’s task was much casier than in the case of the decryptions men- tioned above due to the fact that the large majority of the texts studied were written in characters of the Greek alphabet. The problems to be resolved amounted to es- tablishing the phonetic value of the Greek characters that were used, determining the phonetic values of the anomalous charac- ters associated with this alphabet, and di- viding into words the continuous sequences. of signs without either spaces or signs indi- cating separation. These operations, under- taken by means of an initial simultaneous. approach, resulted in recognition of some groups of graphics identifiable by their similarity with proper names, names of in- stitutions, and names of official functions historically attested. This procedure was then extended to those texts with unknown writing and made possible the attribution, ultimately, of phonetic values on a test basis to the characters belonging to the second alphabet as well A preliminary structure was thus built in which rows of signs could be separated into hypothetical words by recognizing analogies of form with the etymons of Eu- ropean languages, and the Romanian lan- guage first of all. The Romanian language had priority because it may naturally be sup- posed to derive — directly and without any intermediary — from the native language, even if initially it was subjected for a while to a powerful Latinizing influence. This in- fluence is considered fundamental by nearly all Romanian philologists who accept the premise that the language of the Getae and the Dacians was completely different from the Latin language. The author does not ven- ture to adopt this premise until it is proven by clear linguistic facts.care, pe bazii de aseminare, sunt asimilabile cu patronime, toponime, nume de institutii sau de functiuni istoric atestate. 3) Recunoasterea — prin intermediul unor formatiuni grafice repetate, identifi- cabile in mod plauzibil cu nume istoric ates- tate — a valotii fonetice de atribuit semnelor anomale gi/sau a celor inc necunoscute. 4) Identificarea — folosind 0 fereastri cu laérgime variabila deplasata in lungul siru- rilor de litere in scriptio continua de pe plicile de plumb — a unor secvente cu caractere aseminiitoare ca forma sau structura cu entit&ti lexicale proprii limbilor indo-euro- pene gi construirea in acest fel a unui dictionar de ipotetice cuvinte in limba care Presupunem a fi fost cea a geto-dacilor, 5) Verificarea corelarii semantice a seeventelor de ipotetice cuvinte identificate la punctul anterior. Corelarea este validat% dac& conduce la secvenfe gi grupari de cu- vinte semantic-cocrente. Aceasti din urma operatic presupune in mod inevitabil reajustiri de forma gi de sens ale corespon- dentelor propuse, reajustiri care, evident, trebuie mentinute in limite logic admisibile. 6) Atribuirea unui sens plauzibil ace- lor secvenje de caractere — i.e. ipotetice cu- vinte — care au rimas neidentificate prin Taportare la radicale sau cuvinte cunoscute, in aga fel incat s& se integreze in sintagme semantic inteligibile. Adoptarea algoritmului astfel explici- tat se justificd prin aceea c& cele mai multe dintre descifrarile celebre, amintite anterior, au respectat esenta acestui algoritm. Asa bundoara, parte sau chiar ansamblul acestui mod de lucru se regiiseste la D. Akerblad, la Thomas Young, fizician celebru si filolog amator, la J.F. Champolion, apoi la C. Nie- buhr, matematician la Gittingen. intr-o oare- care masura, este folosit si de O.G. Tychsen From the preceding comments, it is vident that the author’s way of thinking and work method are those used by most schol- ars mentioned above. More explicitly, the author's approach accords with the follow- ing programmatic components: a) Acceptance of the hypothesis that in texts written in classical Greek characters the phonetic value of the characters is the same as that of the classical characters, a hypothesis confirmed by identification throughout these texts of those sequences of characters/signs which are comprehensible because of their similarity with patronymics, place names, and names of historically attes- ted institutions or functions. b) Recognition, by means of graphic formations plausibly identifiable with his torically attested names, of the phonetic va- lues to be attributed to anomlous signs and/ or those as yet unknown. ¢) Identification — using a window of variable size moving along the rows of let- ters in continuous script on the lead plates — of some sequences of characters similar in form or structure to the proper word entities of Indo-European languages and the con- struction by this means of a dictionary of hypothetical words in the language suspected to be that of the Geto-Dacians. d) Verification of the semantic corre- lations of the sequences of hypothetical words identified by means of the previous point. The correlation is valid if it leads to sequences of semantically coherent words. The last operation inevitably assumes read- justments of form and meaning of the pro- posed correlations, readjustments that, it is clear, must be maintained within logically acceptable limits. €) Attribution of a plausible meaning to these sequences of characters — that is, hypothetical words — that have remained 15tul G.F. Grotefend, care rezolva descifrarea folosind filiatia regilor pergi nominal atestata de Herodot, Chr. Lassen, H.C. Rawlinson, T.Noris, matematicianul Julius Oppert, Hans Bauer, in sfargit, imaginativul Bedrich Hrozny. Acesta identifica intr-o seeven{a mai larga de cuneiforme hitite ideograma“paine” si presupune, pe bazd de simpli asonanga etimologicd gi motivatie semanticd, relatia dintre “é-iz-ar”, seeventa silabica citita in text, si etimoanele europene édein, edere, ez- zan, legati de sensul lui “a manca”, declansand astfel, in mod firesc, asocierea dintre “wa-a-dar” si germanicele waerar, wazzar, cu sens de apa. Tar din accasta de- duce, in mod pur semantic, sensul “a bea” pentru “e-ku-ut-te-ni” ({40], cap. V). Descifrarea scrierii cretane in liniar B se datoreazi indeosebi temeinicelor cercetiri ale lui Alice Kober, doctor in matematicd-fizicd, si ale arhitectului Michaél Ventris. Kober identifica in texte cateva secvente de semne care difera doar prin terminajie si, bazandu-se pe asemiiniri cu sistemul de declinare din limba latina, stabilegte un inceput de gril pur structu- ral, necorelaté cu un anume limbaj. Legatura cu un anume limbaj, in esenti cu elemente din limba greaca veche, o face M. Ventris, initial contrazis violent de filologii specializati. El explicd astfel modul lui de gandire pe care il considera adecvat tenta- tivelor de descifrare: “Cand incerci set des- cifrezi documente redactate intr-o limba gi scriere necunoscute, primul pas consid in determinarea faptelor rezultand spontan (sublin. aut.) din examinarea documente- lor disponibile. Pasul al doilea trebuie sit fie descoperirea — printr-o analiza temei- nica gi prin rationament logic — a deduc- jiilor de extras din aceste fapte fundamen- tale.” (102, p. 11]. 16 unidentified by relating them to known words/roots so that they may be integrated into semanticaily intelligible syntagmas. The adoption of such a detailed algo- rithm is justified in that most renowned de- cipherments, mentioned above, observed the substance of this algorithm. For example, a Part or even the whole of this method of work may be seen in D. Akerblad, Thomas Young, the noted physician and amateur philologist, J.-.F. Champollion, and C. Niebuhr, the mathematician from Goettingen. To a cer- tain extent, it is also used by O.G. Tychsen and F.Ch.K.H. Muenter. The inspired G.F. Grotefend — the scholar who solved the de- cipherment by using the names in the Per- sian kings succession attested to by Herodotus ~ also used this algorithm, as did Chr. Lassen, H.C. Rawlinson, T. Noris, the mathematician Julius Oppert, Hans Bauer, and finally the imaginative Bedrich Hrozny. Hrozny identifies the ideogram “bread” ina longer sequence of Hittite cuneiform, assum- ing, on the basis of simple etymological assonance and semantic motivation, the re- lation between “e-iz-a”, a syllabic sequence read in the text, and European ctymons edein, edere, ezzan, connected to the meaning “to eat,” thus naturally leading to the associa- tion between “wa-a-dar” and the Germanic waetar, wazzar, with the meaning of water. And from this he deduced, in a purely se- mantic manner, the meaning “to drink” for “e-ku-ut-te-ni” (40, chap. V.). The decipherment of Cretan writing in Liniar B is especially due to the profound investigations of Alice Kober, PhD in Mathe- matics-Physics, and to the architect Michael Ventris. Kober identified in the texts some sequences of signs that differed only in their endings. Relying on similarities with the system of declination in the Latin language, she established the beginning of a purelyin esengi, adaptind grila de descifrare preluata de la predecesori, si ludnd in seam forma anumitor nume proprii oferite de relatirile homerice, el identifica in textele de care dispune numele a cinci insemnate orage ale Cretei, cea ce fi permite si deter- mine valoarea anumitor semne, corespun- zitoare unor consoane necunoscute. De mai departe descifrarea se desfaigoara siste- matic. John Chadwick, filolog de profesio- nalitate riguroas’, formuleazi/exprima descifrarile intr-o forma definitivata care demonstreazi convingitor ca textele in cauza sunt exprimate intr-un dialect grec antic. Lunga recapitulare a istoriei princi- palelor descifriri alfabetice prezentata mai Sus are ca scop si arate cd: a) modul de gan- dire si de operare folosite in prezentul stu- diu sunt cunoscute $i consacrate, si b) c& unele din cele mai semnificative realizari in domeniul descifrarilor de texte intr-o limb’ (si scriere) necunoscute s-au datorat unor filologi amatori, dar cu studii sau preocupari temeinice de fizicd sau matematici. Precizim acest aspect nu pentru a scuza lip- sa unei specializari filologice atestate aca- demic a autorului, ci doar pentru a indemna la reluarea cercetirilor cu mijloace riguros profesioniste, a textelor si a descifrarilor prezentate. Suntem constienti ci aceasta doar o forma provizorie, imperfecta, de decriptare a mesajelor trecutului, care trebuie abordat’ cu cele mai moderne mijloace ale cereetirii stiintifice. in concluzie se precizeaza ca studiul intreprins de autor si pirerile exprimate in urma acestui act de investigare se sprijiné pe imaginile fotografice a 73 de plici din plumb cu text si figuri — din care doar un numar redus s-ar mai afla in colectii oficiale ~ si patru piese-medalii piistrate in colectiile unor amatori. structural grid unconnected to any particu- lar language. The connection to a specific language, essentially with elements of anci- ent Greek, was achieved by M. Ventris who at first was vehemently contradicted by spe- cialized philologists. He explained his method of working in this way, which is ade- quately shown in his attempts at decipher- ment: “When you try to decipher documents drawn up ina language and writing that are unknown, the first step is to determine facts spontaneously resulting from examination of the available documents. The second step should be the discovery — through analysis and logical reasoning — of deductions to be extracted from these fundamental facts." (102, p. 11) In essence, by adapting the decipher- ment grid taken over from predecessors and by taking into account the form of certain proper names presented by Homeric tales, he identified in the texts he had available the names of five important Cretan cities, which allowed him to determine the value of cer- tain signs corresponding to unknown con- nants. From here on, decipherment deve- loped systematically, with Joha‘ Chadwick, a rigorous philologist, presenting the deci- pherments in a finalized form that demon- strated convincingly that the texts were writ- ten in an ancient Greek dialect. The purpose of this lengthy recapitu- lation of the history of the principal alpha- betic decipherments mentioned above is to show the following: 1) The way of thinking and of work- ing used in the present study are well estab- lished, and 2) some of the most significant break- throughs in the decipherment of texts in un- known languages and writing are due to amateur philologists who, however, had se- riously studied physics and mathematics. 7Studiul intreprins asupra textelor a condus la intocmirea unui dictionar care cuprinde peste 2200 de ipotetice cuvinte flexionate, cuvinte culese din aproximativ 70 de texte unitare, traduse - intr-o prima incercare de tlmacire — din limba atribuita, ipotetic, getilor si dacilor. Continutul gi structura studiului prezentat in continuare reies din tabla de ma- terii, redactatd, pentru o mai larga adresare, bilingy.” * Traducerea Preambulului (Prolog) si a Tablei de Materii sunt rezultatul bunvointei domnului Nicholas G. Andrews, c&iruia autorul ‘i multumeste pe aceasta cale 18 This is not to excuse the absence of academi- cally certified philological professionalism on the part of the author, but to urge the re~ vival of rigorous professional study of texts and decipherments here presented in a pro- visional form as a first approach. In conclusion, the author’s studies and opinions expressed as a result of his investi- gations are based on photographs of 73 lead plates with text or figures — five or six of which may be found in three museums as disparate objects — and four pieces or me- dals in the collections of amateurs. The studies of the texts have led to the creation of a dictionary of over 2,200 hypothetical inflected words gathered from approximately 70 unitary texts, translated — in an initial attempt at interpretation — from a language hypothetically attributed to the Getae and Dacians. ‘The composition and structure of the study presented below emerge from the table ‘of contents drawn up in two languages for a broader readership.Aspectul existential al demersului (de fapt, o simpl& destainuire a autorului) Pe cnd eram inca baiat cu mintea riisuciti dupa tot ce pirea ci zboara gi dispretuiam toate cele spre care cei din jur ma indemnau, indeletnicindu-ma doar cu ce alegeam eu din ceca ce intamplarea imi aducea in cale, fmi cazu in mana o carte minunata; 0 carte atat de incntatoare incat, dupa ce cu mintea-plug o brazdai incoace si incolo, n-am mai dat pace celor mari care, dupa cum credeam eu atunci, prin insdgi varsta lor, aveau datoria si stie tot ceea ce era de stiut, tot ce eu nu stiam inc’, dati fiind nedreptatea de a fi copil. intrebam, in dreapta si in stanga, daca acca carte minunatd era intr-adevar un jurnal pierdut yi regeisit al lui Claudiu — Ce intrebare? Evident! imparatul romanilor! (Robert Graves, Ev, Claudiu impatrat) — sau dact autorul se pretase la un siretlic atat de ieftin incat si pretind’ acest lucru doar ca sa-si vandi marfa. Dar, indiferent de raspuns, rimaneam la certitudinea mea de bazalt: natura toata nu era in stare si nasc un scriitor asa de de daruit ineat si poati nascoci 0 poveste atat de vie, de amanuntit’, de fermecitoare, deci, neapirat si adevirata. A trecut 0 viata peste mine. Sunt acum, la randul meu, adult bine trecut de amiaza , dar rispuns explicit la intrebarea din copilarie nu mi-a fost dat si primesc. Singur, din deziluzie in deziluzie — cum le e dat unora si simti viata — a trebuit s& descopar ci Graves, construise artificial povestea care ma fermecase in copilarie, impodobind realititile istorici. Manat apoi intreaga viati de treburi pentru supravietuire, nu m-am mai gandit la intrebarea de atunci. De-abia acum, cand ma framnt sa dezleg istoriile tainice dest&inuite ~ sau, dimpotriva poate, tainuite intr-un talc demult uitat — prin semnele inscrise pe aceste plici de plumb, doar acum, cand vreau si povestesc ce am deslugit eu in aceste serieri, imi revine in minte intrebarea de atunci si cum soarta m-a legat de aceste tainice mesaje. M& revad in limpedea tinerete a vietii mele. Nu mai cram biietasul cu Ex, Claudiu imparat, dar nici mult mai mult nu eram. Urmam cursurile Politehnicii. Ma luptam cu grijile studentiei si cu greutitile lésate de rizboi — pe care I-am trait nu pe front, dar destul de indeaproape ca si inviit cl, si asa, el te poate scutura zdravin si la trup si la suflet deopotriva. indeosebi la suflet, pe care, in anumite clipe, |-am simtit chiseliti. Soarta a ficut ins ca familia noastri si scape intreag’, desi bombele cuideau uneori foarte aproape de noi. Locuiam cu mama si soru-mea la o mitusi, refugiati, caci casa noastri fusese rechizitionata de armata. Matusa mea avea un aparat de fotografiat dotat cu un set de anexe de proximitate —lucru rar $i deosebit de pretios pe vremea aceea — care m-a incAntat, cdici imi didea putinta si creez o lume de imagini cu flori si gaze gigantizate. Cea mai buna prieten& a mamei, Marioara Golescu, medievalista de mare cultura si cu ominte fermecitoare, pasionata de istorie gi de arheologie — ca gi maici-mea de altfel — venea frecvent la noi in vizita, rimanénd adesea la masa, fie la pranz, fie seara. Evenimentul ma bucura intotdeauna c&ci auzeam de la ea — in “timpii morti”, cum numeam pe vremea aceea orele traite in afara preocuparilor tehnice — 0 serie de lucruri despre istoria de demult sidin cea mai aproapiata care ma fascinau intotdeauna.intr-o zi, pe inserate, Marioara Golescu sosi la noi ca de obicei, doar ci de asta data aducea, tindind anevoie sub brat, 0 masiva placa de plumb inveliti intr-un ziar. A desficut ziarul gia agezat pe masa sufrageriei — de fapt, odaia mea de lucru si dormitor pentru mine gi un fost coleg de liceu, student la medicin’, refugiat la noi — la lumina scurs& pe sub abajurul unci mpi montate pe un frumos vas de ceramicdi, greaua placa de forma dreptunghiulara. ‘Am privit-o cu interes, Curiozitatea mea era stimit. Placa avea inscris pe una din fete un text care se intrerupea pe alocuri, pentru a face loc unor strani figuri, profund misterioase. La intrebirile noastre Marioara Golescu ne-a relatat ci descoperise, din intémplare, mai multe astfel de plici in subsolul Muzeului National de Antichitati; ci nimeni nu se preocupa de ele — parerea istoricilor consacrafi fiind c& ele nu sunt decat falsuri modeme -, dar c&, oricum, ea le considera destul de interesante pentru a fi studiate atent si publicate. ‘Am luat greaua placa in mand si, la lumina Kimpii, am deslusit stranii figurari de calireti, osteni cu caciuli gi buzdugane, ziduri de cetate. Toate aceste figuri inotau intr-un cmp de caractere - mai toate grecesti, cu vadit aspect milenar ~ opiniam eu in cel mai evident si spontan stil “wishfull thinking”. Folosind cele céteva slove grecesti pe care le cunogteam din arsenalul notatiilor matematice, am descifrat din text ceva seminind a “Sarmi(?)etuza” —in transcriere latin’. Vechiul meu sindrom de incredere aproape oarba in aparente — aa cum se manifestase el primar, dar tipic, la citirea romanului lui Graves —s-2 declansat din nou. Am sirit cu vorba declardind ritos ci “ew nu pot crede cd ar fi falsuri Un coleg de politehnica gi bun prieten al meu, care se afla in acea seard la noi, a protestat sustinand cA sunt in mod cert falsuri. Nu vad oare c& scrierea este un amestec fard noimé de caractere disparate, ci nu are sens nici in greaci — era grec de origine —, nici in latina? Fusesem un latinist onorabil in primele clase de in liceu si, in aceasta privingi, fi diideam oarecum dreptate. Anumite figuri, zicea el, sunt cert anacronice, dovada un claret figurat cu talpa piciorului in ceva ce parea a fi scar de ga etc. $-au format, cum era firese, doud tabere si, ca intotdeauna in astfel de ocazii, nici una din parti n-a putut convinge pe cealalta de veridicitatea tezei pe care 0 susfinea cu invergunare. in cele din urma, Marioara Golescu adeclarat cA, indiferent care ar fi originea si valoarea istoric’ a plicilor, ca dorea si obtind fotografi dupa cle, ca s& le poata studia amanuntit si si le discute apoi in amanunt cu specialistii — colegii ei de breasla, Din entuziasm, si din juvenila supraevaluare a propriilor puteri, m-am oferit si le fotografiez eu, cu gandul la aparatul nizdravan al m&tusii. $i asa, in cursul siptimanilor care au urmat, am tot fotografiat plicile, ba pe zi — mai rar, ba pe inserate, ba chiar gi noaptea tarziu, folosind un reflector improvizat; era o activitate pe care incercam sii o impac, cat de cft, cu obligatiile faja de cursurile si lucririle de la Politehnic’. Activitate lituralnic& prin care “sindromul” meu de tip E.CL. (Eu, Claudiu Impédrat) cipita putere din ce in ce mai mare, pe msura ce vedeam noile plici. De studiat mesajul plicilor in profunzime, nici vorbai. Ca s-o pot face, imi lipseau gi timpul si priceperea —miéicar asta eram constient. Dar de fotografiat le-am fotografiat pe toate, cite mi-au fost puse la indemana, mai bine sau mai riu, pe misura priceperii si a indemanarii mele. Cand am terminat, Marioara Golescu a luat un rand de fotografi — cate or fi fost nu mai stiu — dar, oricum, de ordinul sutelor, La maici-mea a rimas un rind de copii, iar la mine filmele si cAteva cdpii de format Leica — pentru ci miririle nu erau tocmai la indeménd, la bugetul nostru de atunci. 20Apoi, viata ne-a impristiat. $i cum ne-a mai imprastiat, prin yremuri gi prin locuri! Eu am riimas doar cu cateva fotografii de plici in album; filmele s-au raticit pe drumul vietii, prin bolovanigul acelor ani, deloc usori pentru mine si ai mei. Marioara Golescu a pierdut — sub povara unor grele necazuri gi a unei revoltiitor de neomenoast condamnare la ani multi de inchisoare — randul ei de fotografi mirite. Numai maica-mea, in ciuda evacuirilor gi a reasezarilor fortate, in pofida unui domiciliu obligator, imi amintea din nd in cand — pe la 30, pe la 40, mai pe la 50 de ani ai mei: “St tii cat dacét vrei sat te ocupi de placile «alea», am fotografiile puse bine”. Dar eu imi castigam viata frimantand in minte tehnicd si numai tehnic&, si nu gaseam decat prea putin timp pentru istorie. Pani cand navali peste noi blestemiitia de cutremur din 1977. Jumitate din blocul in care locuia maica- mea a czut. Ea a sclpat nevitimata si, ca un miracol, a reusit si salveze din dezastru 0 parte din fotografiile plicilor de plumb. Cate s-au pistrat din cate au fost, nu gtiu exact, dar intr-o bunt zi ma trezesc ci imi spune: “Sd gtii caf daca vrei...” M-am gindit atunci cd destul incercasem si slujesc tehnica fara a izbuti s& clidese vreodat ceva cat de ct de folos in domeniu gi cA, in consecint, ar merita poate sii-mi indrept atentia spre aceste strani obiecte pe care soarta mi le scotea din nou in cale. insemnari peste care, atta amar de ani, nu mi invrednicisem s& m& aplec. Ca urmare, am inceput ca, in dupa amiezile gi serile libere de obligatii rutiniere, in mai fiecare duminic& dar mai ales concedii — si asta de-a lungul a nenumitrate luni care, treptat, s-au adunat in ani aga cum se aduni piciturile de roua pe o frunza ferité de vant — si iscodesc fotografiile salvate de maicti-mea. Am transcris litera cu liter’, caracter dupa caracter, alcdtuind astfel lungi siraguri de semne ~ fir’ indoial bogate in talcuri ascunse —, care puteau fi sau de stritveche cronic& ~ gindeam eu atunci — sau, tot atat de bine, doar o amagitoare plismuire. Sirurile de litere igi dezvailuiau cu greu sensurile tainice, dar am trecut la segmentarea lor in functie de cunostintele mele etimologice si de intuitia mea aserviti stiintelor exacte. Primul pas spre identificarea de cuvime l-am facut presupundnd, i mod ipotetic, c& literele grecesti inregistrate pe plicile de plumb ar avea, si aici, valoarea lor clasict. Apoi, am cfutat si identific, in lungul sirurilor continue de caractere, secventele care prezentau 0 aseminare evident cu nume proprii atestate in izvoarele clasice. Am constatat ci astfel de “cuvinte-insule” rasdreau din text la tot pasul, imprastiate ici-colo in lungile siraguri de slove ~cele mai multe grecesti, de tip majuscule dar si uncle complet anomale. Aga, bunioar’, intaineam frecvent Da(?)balo, Sarmi(?)etuzo, Boerobiseto, (?)enuclo, Cotisonio, Die(?), Filipou, Istr(ii?)o, si inc multe altele, oricum destule ca s& starneasca in mine ~ sub imboldul vechiului si persistentului meu “sindrom E.C.2. “ ~o curiozitate stiintifict nardvagai care ma obliga si caut forme analoge etimoanelor din limbi curopene. Imaginam, astfel, ipoteti cuvinte ordonate in jurul numelor proprii pe care le deslugisem pana atunci. Prin inceredri curistice c&utam s& aglutinez caracterele in cuvinte. Pe masura ce mi se deslugeau, din nenumaratele taine, inca nedezlegate, cdte una oricat de marunta, am inceput s& naintez mai usor si, mai ales, cu mai putina sfial’. fntr-o bund zi, m-am trezit cu credinta c& am “spart” codu! tainicelor scrieri; am avut convingerea ca ma aflu in fata unor marturii rasirite din adancul veacurilor, scrise de strimogii nostri de dinainte de romani. Marturiile lor, reapiirute in mod inexplicabil, nicicnd atestate, mi s-au infatisat mie dup mai bine de doud milenii. Cumpinite dupa principiile istoriei clasice, erau dificil de 21acceptat. Chiar gi azi ele se dovedesc inacceptabile pentru multi cercetitori. Eu ths’, eram atét de convins de veridicitatea acestor inscrisuri incat am avut indrizneala si prezint rezultatele decriptarii mele — de amator obscur, stiam asta —‘unui istoric de mare prestigiu. Acesta, dup cateva vorbe ale mele de introducere in subiect gi dupa ce a risfoit céteva pagini cu fotografiile placilor studiate a conchis, cu blandete condescendenta, totusi decis betonata, cd ma aflam in plind elucubratie; ci mi preocupam de un fals evident. Argumentele invocate de istoric m-au uimit prin formalismul lor, prin lipsa unor judeczti de valoare in contextul istoriografiei antice, prin fixarea propriului gand in spatiul prejudeciitilor conjecturale care trebuiau si acopere comoditatea rationamentului sau frica de a iesi din rand. Un exemplu de argumentatie: “figurile de pe placile de plumb prea seamind cu cele de pe Columna Traiand ca sit fie veridice; nu veld oare ct portul rézboinicilor daci este exact acela ardtat pe Columnd? Dar acesta trebuie cd a fost cu totul altul decat cel figurat pe Columnd, dovadd vestigiile din «Mormantul de la Cugir>”. Argumentele istoricului m-au uimit, dar nu mi-au putut surpa increderea in “cronica de plumb” pe care ma legasem sa o dezleg din cataramele ei de tain&. Nici alti istorici sau filologi cu care am stat apoi de vorbi, si care adoptau aceeasi atitudine in privinta plicilor, nu m-au putut convinge de nimicnicia textelor turnate in plumb. M-au convins ins& doar de faptul ca, in fata unei probleme cu grad mare de necunoscut, de surprinziitor, argumentele pur logice nu sunt suficiente pentru unii oameni de stint — chiar dac& savanti consacrati—, pentru a-i determina s analizeze temeinic gi obiectiv 0 ipotezai de lucru privind un material de origine sau de provenienta arheologic’ necunoscute inainte de a 0 respinge in moda priori $i definitiv. In leg&tur’ cu aceasta din urma observatie am facut, intamplator, o constatare care mi s-a parut atunci, si mi se pare si azi, “Antristéttor de hazlie”. Ma refer la un pasaj dintr-o carte scrisii de un istoric de arta veche cu care incercasem si discut problema “cronicii de plumb”. Acesta, afland de la mine ca am fotografiile a peste o sutd de placi cu texte mulate in plumb, care s-au aflat candva — poate cd se mai afl si acum, dar pierdute din vedere si din inventar —in colectia unui alt muzeu decat acela in care el giisise o singura astfel de pies — pe care, de altfel, 0 caracterizase intr-o carte a sa ca find, “in mod cert, un fals patriotic” — nici n-a yrut si se uite la fotografiile pe care i le ofeream, gi cu atét mai pufin, si discute subiectul. A dat ins un verdict categoric: “Sunt cert falsuri, toate, ccci am dovedit cai placa pe care am studiat-o eu este falsd. $i atunci cand un specialist spune ca e vorba de falsuri, trebuie sd-l crezi!”. Acelasi istoric insa, in prefata la cartea in care analizeazi placa amintita, scrie: “Oricit ar pdrea de ciudat, «specializarea» — de cele mai multe ori, din pdcate, rutind Jrizand ignoranta doctorald — a operat ca o frand in domeniul cercetarii artei antice. Arheologii nu puteau depétgi nivelul ceramic, numismarii imbétraneau in contemplarea $i clasificarea aversurilor si reversurilor monetare; ... In rarele conclavuri pluridisciplinare se infiripa un vehement dialog al surzilor in cea mai molieresca ipostazd cu putintd.” intr-adevar, este de-a dreptul straniu cat de orbi putem fi uneori, fiecare dintre noi in specialitatea sa, in fata noului, a imprevizibilului, a unei intémplari care iese din tipare. Placile de plumb nu contrazic nici una din atestdrile cunoscute, dar socheaza prin aparitia lor surprinzatoare, prin provenienta total necunoscuta gi, mai ales, prin multivalenta lor cultural, care depageste cu mult cadrul acceptat in lumea academici ca find definitoriu pentru cultura geto-daca. 2Povestea indelung infatisatd in aceste pagini mirturiseste legitura autorului — poate chiar iubirea lui de o viatti —cu rimisitele “cronicii de plumb”. Filele ci redau stridania sa spre deslugirea cAtorva dintre semnificatiile tdiniuite in puterea plumbului; a infelesurilor, puine la numar, care nu au depisit statura mintii sale. Este o siridanie care incearca s& suplineasc’ neplisarea unor c&rturari din trecut — din picate si a prea multora de azi—care nu le-au iscodit infelesul, dispretuind sensul lor tainic, totodat ins& gi posibila dorinti a siribunilor de a lisa stire despre vietuirile lor. Studiul cuprins in acest volum a fost compus si dactilografiat in doud exemplare, intr-o prim’ formi aproape identici cu cea de fat, prin anii 1984-1985. Prin aplicarea tehnicii moderne de editare, forma lui initial a fost ameliorat&. Cu toate acestea, de-a lungul a mai bine de optsprezece ani de eforturi sustinute, autorul nu a reusit s& starnesca un interes semnnificativ in lumea intelectualilor. Doar ctiva I-au inteles si sustinut. De curand, ca urmare a unei despiigubiri reparatorii, autorul a fost in misuri sit tipirescii si si difuzeze aceast lucrare intr-o foarte restransi editie publica. Aceasta actiune nu a fost motivata de vreun interes material, nici de dorinja recunoasterii unui merit personal, Ea este doar urmarea unui de nestipanit imbold de a nu lisa si se piarda in van marturii de o, poate, incalculabili valoare culturala, Filele care urmeazi prezint ansamblul vestigiilor de tipul plicilor de plumb aflate in anii 1940 la Institutul National de Arheologie si rezultatele obtinute in studierea lor, pas cu pas —la nivelul priceperii autorului— vizand interpretarea imaginilor si deslusirea semnelor inscrise pe aceste piese din metal masiv. 2Lista abrevierilor sia simbolurilor utilizate adj. = adjectiv ady. = adverb alb, = limba albanezi arh, = arhaic arm. = limba armeana art. = articol aux. = auxiliar (vb.) bg. = limba bulgari bret. = limba bretona cart. = cartug centr. = central cf. = confer ire. = circumstantial conditional reapta eclesiastic exemplia gratia jimba engleza eng. et, = etimologie exp. = expresie f. = feminin fr, = limba francezi frq, = limba francilor gen. = genitiv limba germani de sus ba greack s. = substantiv sean, = limba scandinava s.cr. = limba sairbo-croata sig. = sigiliu! skr, = limba sanseriti sl. = limba slava Simboluri (n.gn) = neogreact idest . = indo-european/ani inciz, = incizat i instrumental limba italiana lat, = limba latina m, = masculin mag. = limba maghiari med. = medieval/-A M.s. = motivatie semantica nec. = necunoscut/-i neer, = limba neerlandezi neh. = nehotirat nord. = limba nordicd num, = numeral p/pp. = pagina/paginile Pa. = prin analogie part. = participiu portr. = portret pos. = posesiv prep. = prepozitie pron. = pronume r.=randul ref. = reflexiv egional rom, = limba romana *(etimon) = formi etimologica reconstituita teoretic. 1 23-= sensul 1, 2, 3... Prin ghilimele sunt marcate nu numai excerptele citate, ci, indeosebi, sensul atribuit anumitor corespondente, rezultate din considerente pur etimologice 24I. DESPRE VESTIGII SI INSEMNARI FARA ANALOG CUNOSCUT L. Introducere in activitatea de cercetare istorica privind trecutul romanilor existi o lacuna care, de mai bine de un secol, dainuie ca o anomalie inexplicabili fayi de efortul de murire a tuturor aspectelor trecutului acestui neam. Ne referim la existen{a unor vestigii care au constituit candva un fond muzeistic cu mai mult de o sutti de obiecte de colectie. Aceste obiecte aveau drept caracteristic& faptul ca, toate, prezentau, inscrise in relief relativ inalt, pe plici metalice de forme si dimensiuni diferite, texte si ilustratii de un gen bine definit, dar greu de incadrat in corpul vestigiilor epigrafice atestate ca autentice. Anomalia amintiti const in aceea c& ele nu au flcut pani acum, si nu fac nici in prezent, obiectul unui studiu sistematic. Sau, daca un astfel de studiu a fost yreodati ‘intreprins, el nu a lasat nici o urma documentara cunoscuti, nici o referire. Totusi, numarul vestigiilor de acest fel este foarte mare gi ele prezint, incontestabil, un caracter sistematic, constituindu- se intr-un ansamblu unitar atat din punctul de vedere al epigrafiei cat si din cel al stilului iconografic. Dar chiar in ipoteza unui presupus fals timpuriu sau a unei plismuiri moderne trebuie admis c4, nscocirea si realizarea lor a cerut o imaginafie si un nivel de erudiie extraordinare iar executia lor un volum de munca artizanali imens. ins specialistii in cercetarea trecutului continua si le dispretuiasca, evaludndu-le, dupa o investigare superti- cial, ca falsuri sau plismuiri tarzii, posibil din secolul XIX (cf. [57], p. 93 gu). Acest dezinteres este surprinziitor gi profund regretabil, mai ales daca este privit din punctul de vedere al tendintelor moderne de investigare ireptat exhaustivd a tuturor, -formelor de dezvoltare umand. Aceasté cercetare caut si cuprinda intreg spatiul vestigiilor inteligibile. Evaluat’ in acest spirit, completa ignorare sau chiar tratarea cu indiferen\% a motivatiilor care au stat la baza creerii unui ansamblu de obiecte atit de sistematic-coerent side 0 amploare atat de mare precum ansamblul pus fn evideng in continuare, implica riscul de a lisa sa se piard& un fond de vestigii de o nebanuit& valoare care apartine, de drept, generatiilor viitoare. Prezentarea in imagini a celor 96 de fotografii ale plicilor de plumb si analiza posibilelor semnificatii ale inscrisurilor de pe ele, au fost redactate cu intentia de a semnala ~ eventual, doar de a reaminti celor interesaji — existenta acestui fond de vestigii care in momentul de fat se afla in pericol de total disparitie. Autorul acestor randuri refuzi si accepte aceasta perspectiva. In consecint’, si in sensul concluziilor de la finele capitolul [I din acest studiu, autorul, prin decizia sa de a publica rezultatul investigatiilor sale, éyi asumét in mod constienr riscurile legate de evaluarea sicomentarea rezultatelor obtinute prin efortul de deslusire, in prima. aproximayie, a semni- ficatiei tnscrisurilor de pe obiectele prezentate. Demersul autorului e sustinut de speranta ck s-ar mai afla in viata persoane care ar dejine informagii legate de originea vestigiilor puse in discutie si care ar putea depune mirturie intr-un sens sau altul.2. Delimitarea obiectului de studiu ‘Categoria de piese care constituie fondul de vestigii investigatin studiul de fata cu 1. Un ansamblu de 71 de plici din plumb, cu texte si figuri in relief pe una din fete. Acest ansamblu se afla, in anii 1944-1946, in colectia Muzeului National de Arheologie din Bucuresti. Tot atunci au fost executate si majoritatea fotografiilor reproduse in prezentul studiu. 2. Placa de plumb din Colectia dr. Severeanu, Muzeul de Istorie a Oragului Bucuresti. Placa are 184 mm Litime, 156 mm iniiltime, cAntireste 1962 g si prezinta, pe o fata ei, text sifiguri in relief. Ea a fost publicata de Mihai Gramatopol in Dacia Antiqua, planga I pozitia4, si este redat si in prezentul studiu, in imaginea nr. 110 din cap. III. 3. Doua plici de plumb similare (poate chiar identice); una se afl la Muzeul Manistirii din Sinaia, cealalta la Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” din Bucuresti. Plicile prezinti, pe una din fefe, text si figuri in relief. Nu au fost publicate pani acum. O reproducere fotograficd a uneia din ele este redat& in cap. III, reproducerea nr. 42. 4. Medalie rotunda, din aliaj pe baz de cupru, cu un diametru de 42 mm gio greutate de 46,38 g. Aceast piesa a fost donat’ autorului de caitre sculptorul Ion Lucian Murnu, care nu a putut ins preciza provenienta ei. Figurile si textul in relief de pe avers gi revers sunt redate in reproducerea nr. 112, cap. [I]. 5. Medalie rotundi, aflati la Muzeul Ménastirii din Sinaia, prezentand figuri si text pe ambele fee. Piesa nu a fost publicatd pnd acum si parametrii ci dimensionali gi de material nu au fost determinati cu exactitate. Ea este redata fotografic, in conditii imperfecte, in imaginea 113, cap. IIL. 6. Medalie aproximativ oval, turnati dintr-o alam& cu 0 compozific anomala, prezentand pe ambele fete cate o efigic in relief inalt. Piesa se afla la un moment dat in posesia domnului N. Pulopol, din Bucuresti, care ins nu-i putea preciza provenienta, sustinand ins’ cA o stie dintotdeauna fntre obiectele de arti ale familici sale. Piesa este prezentatd in detaliu la pozitia 132 din prezenta lucrare. 7. Plicuti groasii, dreptunghiulara, din alam turnati, avand figurata pe una din fee, in relief foarte inalt, o sceni de ritual in templu. Aceasti piesii, ca gi cea mentionata anterior, aparjinea domnului Pulopol. Ea este prezentat in am&nunt la pozitia nr. 133. 8. Plac& dreptunghiulardi din plumb, prezenténd pe una din fete texte cu caractere accentuat anomale gi figuri. Atat textul cat si figurile sunt executate in relief relativ inalt. $i aceast& pies, ca si cele dou mentionate anterior, se afla in posesia domnului Pulopol gi este prezentati am&nuntit la pozitia 131. Obiectele catalogate mai sus, in total 79 piese, sunt prezentate in cap. III sub 0 numerotare care, cu mici exceptii, corespunde cu cea aflati pe spatele fotografiilor din 1946. Vitregiile soartei au ficut ca o parte din fotografiile atunci executate sa se piardai astfel cit numerotarea a riimas lacunar’. Totugi, sub imboldul grijii de a nu pierde nimic din informatiile aferente acelei perioade, numerotarca initial& a fost mentinut, cu exceptia catorva inlocuiri. Astfel, piesele de la pozitiile 2, 4 gi 5, respectiv 6-8 — despre existenta cirora s-a aflat de-al in anii din urm& — au fost inserate in aceast numerotare dup’ cum urmeaza: primul grup in locuri din vechea numerotare rimase vacante, si anume, la pozitiile 110, 112 gi 113, iar al doilea la finele ei, la pozitiile 131-133. 263. Despre provenienta obiectelor luate in studiu Ansamblul de vestigii inventariate mai sus impresioneaz, inc’ de la prima vedere, atat prin amploarea sa cat gi prin rafinamentul executici insemnarilor aflate pe componentele lui. Daca, ins’, este studiat riguros, el uimeste prin complexitatea profund-coerentd a marturiilor informationale pe care le ofera. Acest fapt face ca cercetiitorul care vine in con- tact, chiar daca doar informativ, cu piesele ansamblului sa simt4 imboldul sa le desluseasc sensul gi, fireste, sd afle care este originea lor sau, micar, ruta pe care au ajuns in colectiile in care se afl sau s-au aflat cndva. In aceasta privint’ ins& orice persoani interesati se va lovi de un neasteptat si, aparent, de nep&truns mister: determinarea originii sau chiar a provenientei, la intrarea in colectiile, existente a vreuneia din piesele enumerate mai sus se dovedeste, azi, imposibila. Faptul ar fi de inteles daca s-ar limita doar la obiectele disparate din categoria mentionata, adic, la obiectele aflate in colectii particulare sau manistiresti, cum sunt cele specificate la punctele 2-8 de mai sus. Total inexplicabil rimane ins& faptul ci, desi mai mult de o suta de astfel de martur ‘au putut afla, cu certitudine — fotografiile pistrate de autor 0 dovedesc — in anii 1944-1946 in colectia Muzcului National de Arhcologie din Bucuresti fir ca si existe o singuré marturie privind provenienta vestigiilor prezentate aici. Nu exist nici o simpli nota de achizitie sau de transfer dintr-o colectie mai veche catre muzeu, nici un document de donatic sau de atribuire testamentara sau vreo mirturie de orice alta natura. Aceasta lacuni este cu atét mai de neinteles cu cat in faza critica de organizare a muzeului, curdnd dupa constituirea acestuia sub controlul comisici prezidate de N. Mavros, director al muzeului a fost numit Grigore Tocilescu, istoric bine familiarizat cu ordinea si cu metodele de evidengi din marile muzee europene. Dar nici in opera publicat, nici in corespondenta ramasi de la acest istoric, nici in notele lui de lucru, si nici in cele de pregitire a cursurilor pentru universitate nu a fost gisita vreo referire la plicile de plumb mai sus amintite. Este fireasca presupunerea ca daca Grigore Tocilescu ar fi cunoscut existenta ansam- blului de piese mentionat aici si ar fi fost inclinat si cread’ cA acestea — sau micar unele dintre componente — ar fi de origine antic’, el ar fi semnalat faptul in scrierile lui. [ar dac& ar fi biinuit cd se afl in fata unui fals sau a unei plismuiri moderne, iarvigi, nu e de crezut ci nu ar fi mentionat faptul gi nu ar fi analizat motivul gi mijloacele care ar fi stat la baza unei actiuni de 0 asemenea amploare. Accasta cu atat mai mult cu cat gasim, in notele lui de curs, un amplu capitol dedicat recomandarilor referitoare la modul in care un vitor istoric trebuie si analizeze, in mod riguros-critic, marturiile privind caracterul unui posibil fals. Nu gésim insi in aceast larg’ expunere (Mss. 5171, p. 236 5.u., Biblioteca Academiei Romane) nici o referire la piesele amintite, desi descrie mai multe cazuri de falsuri recunoscute. in acelasi sens, nici I.1. Rusu, desi abordeaz’ in detaliu problema falsurilor epigratice dace [92], nu aminteste de vreo pies din categoria aici analizatd. ' Cercetatori ca Vladimir Dumitrescu, Ecaterina Dundireanu-Vulpe, Ersilia Tudor confirmau, in 1986, in cadrul unor convorbiri particulare cu istoricul Radu Popa i cu autorul acestor randuri ca, la un moment dat — i.e. in prima jumitate a secolului XX — Muzeul National de Antichititi detinea in depozitele sale din subsol “mai multe sute de astfel de pleici” 27Din observatiile prezentate mai sus rezult concluzia c& oricat de improbabil ar fi ca ansamblul pieselor care fac obiectul studiului de fat’ s& fi intrat in posesia Muzeului National de Antichititi dup directoratul lui Gr. Tocilescu, aceste piese nu au lsat, rorusi, nici ourmide inregistrare in arhiva muzeului gi nici in opera sau in manuscrisele ramase de la acesta. ‘Absena oricdiror informayii referitoare la provenienta plicilor de plumb constituie, foarte probabil, principalul motiv pentru care nici un istoric consacrat nu s-a angajat in studiul vestigiilor analizate aici. Amploarea si complexitatea informational’ a ansamblului de artefacte de care ne ocupim in continuare il situeaz4 ins in istoriografic ca pe un fapt de realitate care nu poate fi pur si simplu ignorat. Fie c& plicile ar fi de origine antica, inc’ nelimuriti, fie cd ele ar fi cdpii dupa piese antice, escamotate intre timp, fie, in sfargit, ci ele ar fi plsmuiri tardive, concepute ca un ansamblu unitar de mare amploare, ele, de n-ar fi decdt semnele pe care le poarte, acumulea un fond informational atat de amplu si de elaborat incat nu este nici firesc, nici admisibil, ca intreg ansamblul si ramand caracterizat, dupa o eventuala privire sumar’, ca “un fals fara nici 0 valoare”, 28Il. INVESTIGAREA NATURII TEXTELOR. CRITERII LINGVISTICE DE PRELUCRARE 1. Identificarea sistemelor de scriere Privind obiectele care constituie ansamblul de vestigii luat in studiu, se observa ca ele se prezint, aproape toate, sub forma unor plici relativ plate, masive, cele mai multe din plumb —exceptie fac doar piesele nr. 112, 113, 132 si 133 - plici care par s& fi avut grosimi apropiate dar forme gi dimensiuni foarte diferite. In marea lor majoritate ele prezint’, inregistrate doar pe una din fete, figuri gi texte cu aspect variat, executate in relief convex bine marcat. Doar trei — cele tei medalii sau medalioane — prezint& desene sau inscrisuri pe ambele fete. Inregistrarile fotografice reproduc, in majoritatea cazurilor, figuri diferite asociate cu texte scrise cu mai multe feluri de caractere care, la o prima examinare, par s4 se grupeze in mai multe sisteme de scriere. Analizate din punctul de vedere al sistemului de scriere, textele se dovedese a fi fost inregistrate, toate, ard semn separator specific sau blancuri. Totodata, cle par distribuite in trei sau mai mult de trei sisteme de scriere clar diferentiate. Dintre acestea ce! putin doud se bazeaza pe alfabete evident sistematice care, in plus, sunt gi coerent corelate intre ele. Aceasti din urma afirmatic este dovedita de rezultatul unei analize comparative asupra regularitétilor observabile in cmpurile de semne grafice de pe plici. Este 0 concluzie care se impune cu evident= dup’ parcurgerea a doua etape analitice specifice, anume: a. Analiza textelor in ansamblul lor, araté ci cele mai multe dintre ele pot fi caracterizate prin aceea ci sunt redate cu majusculele alfabetului grecese, anomale find doar caracterele S in loc de Z, caracterul latin V si caracterele complet anomale ¥, #, #1. Daca se atribuie caracterelor grecesti valorile fonetice cunoscute iar lui V valoarea din limba latina si se cauti, in textele scrise in acest sistem succesiuni . siruri grafice finite — prezentind analogii structurale evidente cu cuvinte antice istoric atestate, se poate confirma valoarea foneticd a caracterelor clasice folosite gi, totodata, se poate stabili i valoarea fonetic’ a caracterelor anomale semnalate, ceea ce permite identificarea unui prim sistem de scriere. Alfabetul astfel determinat este redat in tabelul nr. 1, in care, in dreptul fiecdrui caracter presupus geto-dac este indicat valoarea fonetica din limba romana ce i se atribuie in mod Tabelul nr. 1.Secventele cu caractere de tipul definit mai sus —extrase din sirurile neintrerupte prin vreun semn specific (scripiio continua) — secvente presupuse in ¢adrul prezentului studiu a fiechivalentele autohtone ale unor denumiri si cuvinte antice bine cunoscute, sunt reproduse in tabelul nr. 2, in parale! cu analogul clasic luat drept refering —referingdl generalit, de bazd—~ fiind lucrarea lui G. Wissowa [83]. Raportul cifric inscris in prelungirea presupusului cuvant autohton indicd numarul plicii iar, dedesubt, numirul, raindu! —socotit de sus in jos —in care formatia graficd apare in text. ‘Tabelul nr. 2 AINPVBYO, 115/8. = Arrubium, Arrubio, asezare romani cu nume celtic [38], situat la Dunare, pe teritoriul actualului Macin. Cf. e.g. Itinerarium Antoninus, 250, 4; — Tabula Peutin- geriana, VIII, 4. AAQBANQ, 108/1. = albani, neam ilir asezat pe teritoriul Macedoniei de azi, la vest de Dyrachium. Cf. Ptolemeu, Geografia, I, 12, 20. Este atestat si un tinut cu nume similar in vecinatatea Miarii Caspice, cf. Dio Cassius, XXXVI, 54; — Ptolemeu, V, 12; —Plinius, Jstoria naturalit, V1, 2' ANTONHEOY, 25/1. = Antonin, lat. Antonius, in particular Caius Antonius Hibrida, ANTONHO, 130/11. cf. de ex. Decret Onorific pentruAcornion, al lui Dionysios. AXY, 126/1-2. = Asia, cf. operele homerice, Strabon, Ptolemeu etc. BAZEAEV, 11/8-9. = bazileu, rege, termen foarte larg atestat, cf., e.g. Homer, Aristotel, BAZIAEO, 130/1. ete, BAZIAEOY, 58/9-10; 58/13; 58/porte. st. gi dr. BALYAEQ, 92/1. BAETAPN, 126/6. = bastarni, BaotapvGv, Baotapvas, populatie germanic’ de BALTAPNY, 126/1. laest de Vistula, cf. Sabon, Geografia, II, 5, 12;—Polibiu, BAETAPNYO, 115/8. Istorii, XXVI, 9, 1: —Iordanes, Getica, 11, 67 BAZTAPNO, 20/1-2; 25/2; 106/11 BAZTAPNOY, 106/3 BES INO, 130/sub fig. = Vezina, OdeSivac, cf. Dio Cassius, Istoria Romana, LXVI, BES YNO, 84/fig, 10, 1-2. BIEEINO, 94/6. BIZYNO, 121/17st. BIS INO, 65/st. vert; 124/3. BQEPBYLETO, =Boerebista, cf. {20}, cap. III, 2. Atestiri in: Strabon, Geografia, 25/8; 25/13. VI, 3, 5, 15;~ lordanes, Getica, 11,67; —Decret Onorific pentru Acornion, al lui Dionysios BOEPIBIZTO, 118/4; 1188. BOEPIBYETO, 12/1; 12/11. 30BQEPYBEETO, 126/6. BQEPYBIZTO, 12/5-6; 118/6-7. BQEPOBIZETO, 21 /fig.; 58/6-7. BOEPOBYZETEQ, 129/7. BQEPQBYEETO, 13/1. BOEPQBYEETO, 9/1; 9/3. BOEPOBYZEOQ, 62/7-8. BQEPOBYLETO, 62/14; 25/5. BQEPOBYETQ, 22/1; 129/1. BOEPOBYETO, 128/1. BQEPOBHEE@Q, 62/10. BQEPOBZEOR, 62/2. BOYPEBYEETO, 20/1 BOY, 122/7. = boii, Botous, trib celtic, cf. Strabon, Geografia, VIL, 3, Ll. BQYO, 122/14. BOYOY, 25/17. BQOI, 79/14. BOYAVNX, 130/2 = Boidunum, presupus oras celtic. ¥ ENEO, 13/2; 39/1; = Ceneu, ipotetic nume antic al personajului atestat istoric sub 807; 80/10. forma Deceneu, cf. Strabon, Geografia, VII, 3, 11, ¥ ENEOY, 25/17. si lordanes, Getica, 67, 69-71. Vezi cap. VI. 4 din ¥ ENIO, 118/7; 118/10; 122/10. prezentul studiu. + ENIQ, 12/7. + ENY, 39/2. + ENYO, 117/16. AAB, 5/10; 42/2; = dava, cu sens de asezare urbani sau de organizare obsteasca 42icart.; 119/9. tribala. Atestat, ca sufix, in multe toponime geto-dace. AABA, 119/4-5. Cf. de ex. Ptolemeu, Geografia. AABI, 11/2; 11/5. AABO, fi; OfL1-12; 12/1; 12/8; 21/4; 25/2; 25/3. AABQ, 25/18; 28/ in text incizat; 69/13; 69/14; 80/5; 123/3; 123/7; 124/5; 126/2-3; 126/5; 126/11; 127/4; 127/6; 127/9; 128/2; 129/5; 130/1. AABIY, 1/5. AABIO, 117/1. AABYE, 14/5. AABQE, 9/3-4. AABV, 14/5; 119/3. AA ¥ , 65/6; 84/8. =dacii, lat. Daci, ramura a geto-dacilor din spatiul carpato- AA ¥ EO, 5/1; 5/10; 6/1; dunarean, cf. lulius Caezar, De Bello Gallico; 6/3-4; 22/8; 84/6. ~Strabon, Geograjia, VII, 3, 12; 31AA¥ EOE, 121/1-2. ~ Trogus Pompeius, Istoria Philippicae, XXXII, 3, 16; AA¥ IEO, 84/2. — Horatio, Satire, 11, 6, 53 si IIL, 8, 17-18; AA¥ YO, 121/12-13; 94/2. = Dio Cassius, Istoria Romana, LI, 22, 8 etc. AA¥ QE, 25/cart. AAKH, 126/5. AAKOE, 124/14 dr. AAKO, 16/2; 28/1; 28/6. AAY EBAAO, 84/1; = Decebal, AexeBédv, AexeBéAc, lat. Decibalo, cipetenie major 84/4-5; 84/fig. a geto-dacilor. Cf., e.g. Dio Cassius, Istoria Romana, AA¥ EBIAAO, 28/cart. 67,6-10; 68, 6 si 8-14;—Suidas, Lexicon, H,322;~ Sextus AA + EOBAAO, 119/5-6. Aurelius Victor, Despre barbajii de seamd, ai oragului AA ¥ IBAAO, 22/1; 22/3; Roma, 13, 2;—Pliniu cel Tanar, Scrisori cditre Traian, 65/1; 94/1; 94/8; 98/1; 74,1 124/13 st AA ¥ YBAAO, 121/15 st. AAXIBAAO, 28/2x, in text incizat. AE ¥ EBAAO, 130/15 AAAMATOY, 91. =dalmati, Delmetis, Aakécan, populatie rizboinic’ din teritoriile Dalmatiei. Cf. Veleius Paterculus, Historia Romana Il, 39, 3; — Josephus Flavius, I, 16,4 etc. AANEOY, 35/10. = danai, lat. danaos (greci). Cf. deex. operele homerice, Strabon, Herodot, Istorii, Vergiliu, Eneida, Il, 49. AATITWTEQ, 7941. fig. = Dapyx, Adavf Admuy, cipetenic tribal getici din regiunea AATIYE + EQ, 129/7. Dobrogei. Cf. Dio Cassius, Istoria Romana, 6, 1-3; 51. AATIY + EO, 62/5. AATIY + EOY, 79/st. sub fig. AATIY 4 Y, 14/4. AAPAANQ, 91. = dardanii, Dardanni, Dardanos, popor iliric din Moesia Superior, cf, Strabon, Geografia, VI, 315-317; — Titus Livius, Ab Urbe Condita, XL, 58, 4 i 7. AE E, 84/2. = Diegi, cipetenie daca, poate frate cu Decebal. Cf. Dio Cassius AE YO, 14/3; 84/fig. Istoria Romana, 67, 7 si Martialis, Epigrame, V1, 3, 1. ALE # , 22/5; 28/in text inciz. AIET, 6/11. ALE + IO, 6/7; 28/text inciz. 65/8; 94/6; 121/7. ALE + HO, 126/16 st. ATE O, 22/4. 32AEO, AEQ, AIE, = zeu, zei, analogie cvasi-perfect& cu lat. deus, dei. 2/3; 6/8. AIEO, AIEQ, 6/9; 11/6. ATY, AHEQ, AIO, 12/6; 20/3. AY(), AY OL, 22/11; 35/3; 39/6; 40/5; 40/12; 72/1; 72/9; 80/10; 94/4; 98/7; 115/95 122/11; 124/2; 124/7. AINO FOQ, 120/9. = Dinogetia, Awoyétetay, asezare geto-daci de la varsarea Siretului in Dunire. Cf. Ptolemeu, Geografia, III, 8, 2 si 10, 1. AOMITEY, 121/15dr. = Domitianus, impirat roman, cf. Dio Cassius, [storia Romana, 62, 6-10. APOMIX@O, 42/3. = Dromichaites, Apopizairqy, cApetenie a unei uniuni tribale gete APOMIETO, 111/10-L1. [38] sau personaj cu nume similar. Cf Strabon, Geografia, VIL, 3, 14 gi XXI, 12, 26; - Suidas, Lexicon, I, 167. APOYOMIKTO, 23/1. FAS TIO, 40/5; = iazigi, “Lacvyec, " 1éGuyac, neam sarmatic dintre Dunire si Tisa, 40/7-8. ef. Strabon, Geografia, VIL, 3, 17 EAS 4O, 40/9. EPE 111 TIQ, 2/5. = Egipt, cf_,e.g. Homer, Odiseea Il, Strabon, Geografia, 1, 58, Il, 122 etc. ®IAHMOV, 7/11 = Filip, ®vdizzov, Philipus, in particular Filip al [I-lea al Macedoniei. Cf. e.g. Trogus Pompeius, /storiae Philippicae.— Eschine, Discursuri impotriva lui Ctesiphon, Ill, 128;—Diodor din Sicilia, Biblioteca Istoricd, XU, 50, 1. @VEKV, 121/16 dr. =Fuscus, in particular Comelius Fuscus, general roman, cf. luvenalis, Satire, IV, 111-112; ~ Suetonius, De vita Caesarum, Domitianus. TAAO, 9/2. = gal, gali, neam celtic, ef. de ex. Tulius Caesar, De bello gallico. WE, #10, “HE, 25/13; = Jiu, rau in Oltenia de azi. Neatestat sub o forma aseminitoare 23/6; in antichitate. YYO, WYV, 40/4; 42/5. ¥O, 4 OY, 79/2; 84/3; 98/1; 119/10. 'Y ENAIKAOE, 79/5 = Genucla, Pévovxha, cetate getic’ care s-a aflat, foarte probabil, ‘ENIOKAO, 1/6. pe Dunare. Cf. Dio Cassius, Historia Romana, 51, ‘4 ENOYKAQE, 79/cart. centr. ‘4 ENOKAQ, 79/st. jos. ‘“ENVXAO, 126/7. “ ENVKAO, 11/18. ENVKAQ, 62/6; 122/9. ‘“SENVKAOE, 94/17-20; 80/7-8.WETA, 52/1. = get, geti, Férac, neam carpato-duntirean, cf, e.g. Strabon, Geografia, WETE, 4 EOE, 79/7; 84/5; ET, 42/catr.; 118/2; 118/5; 119/9-10. WETYO, 12/2; 72/1; 72/13. ETO, + ETQ, 12/8; 25/18; VII, 3, 13; - Tucidide, Zstorii, 11, 96, 1. 35/2; 35/5; 35/7; 79/fig. st. 80/5-6; 80/9; 119/3; 126/5; 126/11-12; 129/5. EOQ, 9/fig; 35/9. Ww EHO, 31/2. WETOVI, 130/1. XATQ, 2/3. = Hator, zeitate egipteani cf. e.g. Scrisoarea scribului Pabasa céattre scribul Amenempet, papirus Anastasi IL XIATAPXI, 84/8. =hiliach, lat. chiliarcus, comandanta 1000 de oameni; gr. ~taiapyos, XIATAPXY, 6/11-12. XIAIAPXYO, 79/cart. XIAIAPXHOYA, 25/1. IOAQY, 2/14. YAOY, 9/11. IZTPIANO, 52/21. = IZTPIEO, 108/9. TZTPHQ, 69/3; 129/3. YEOPHYV, 76/14. cf. Eschil, Persii, — Arrian, Anabasis 1, 22, 7; 1V. 30, 5; VIL. 14,10; - zvaadpyns, cf. Herodot, Istorii, VII, 81. = iudeu, iudaic, lat. indaeus, cf. Diodor din Sicilia, Biblioteca istoricd, Sabon, Geografia etc. Istru, Iotpov, numele antic al Dunarii de jos, larg atestat, cf. e.g. Hesiod, Teogonia, 337-339; — Diodor din Sicilia, Pliniu, Strabon, Ovidiu, Horatiu etc. HEOPYQ, 76/6. IVAHAN, 121/17dr, = lulianus,in particular Tetius L., ef. Dio Cassius, Historia Romana, YAEO, 15/1. LXVIL, 10. YEAS IH, 91. = vezi EAST¥10, EAS ¥O. KAIOY, 25/1. = Caius. Vezi ANTONHO. KAYQ. KAPZEOY, 120/7 = Carsium, Kapotp, statiune intre Axiopolis si Troesmis, azi Hargova [38]. Cf. Ptolemeu, indreptar Geografic, 1, 10, 4. KOMIEO. AABA, 120/17. = Cumidava, Kopiéava, localitate getica, azi Ragnoy, [38]. Cf. Ptolemeu, indreptar Geografic, Il, 8, 4. KOMONO, 23/4-5; = Capaina, numele actual al unei agezairi de pe Valea Sebesului, 96/3-4. KOMTIONQ, 127/2. KQTIQNO, 21/dr. sus KQTIONQ, 28/3 inciz. langiicare, pe varful unui pinten de deal, se afl vestigiile unei puternice fortificatii geto-dace. Ipoteticul nume get propus aici, nu este atestat in izvoarele antice. KOTIZONIO, 69/1; = Cotiso, rege sau c&petenie tribal get sau dacd, stipanind regiunea 69/7. Banatului, dupa Boerebista (38). Diferit de Cotys, regele-KOTIS (NI, 72/cart. poet, contemporan $i prieten cu Ovidiu, poctul exilat B TES ONYO, 72/11-12 la Tomis. Mort la diferent de un an: Ovidiu - 18 e.n., Cotys — 19 e.n, Cf. Florus, Epitomae, Il, 28, 18; - Ode, IM, 8, 17-18 $i 29; — Suetonius, LXII, 4;— Dio Cassius, Historia Romana, XLVI, 54, 4 siLl, 15,5. ATEYMARY, I11/1 = Lysimahos sau Lisimah, general macedonean in armata lui AYEIMAEO, 23/3. Alexandru cel Mare, cf. e.g. Diodor din Sicilia, Biblioteca Historica, XIX, 73, 1-10 i XX, 25, 1. MAXEAOQNIEQ, 13/6. =Macedonia, macedoneanul, cf-e. g. Diodor din Sicilia, Biblioteca MAXHAONYEQ, 108/71. Historica, Strabon, Geografia ete. MAXHAQNIO, 7/3. MAXYAQNEZO, 79/cart. centr. MAXYAONIO, 15/6. MAXYAONVO, 106/5. MAPIEY, 28/3 inciz. = Marisus, Mépioc, actualul rau Mures. Cf. Herodot, [siorii, MAPIEZO, 69/14-15. IV, 49; - Strabon, Geografia., VII, 3,13; —Iordanes, MAPIEY, 128/5. Getica, 113, 114. MITPA, 96/7. = Mithra, zeitate oriental [38], cf. Dio Cassius, /storia Romana, LXIII, 10; — Strabon, Geografia, XI, 14, 16. NQBAAEQ, 129/5. = nobil, lat. nobilis,-e. NOBAAI, 79/10; 84/1. NOBAAIE, 118/12. NOBAAIEA, 122/1-2. NOBAAIEO, 94/2. NOBAAIO, 118/8; 121/12. NOBAAIZA, 11/5. NOBAAHO, 124/2. NOBAAY, 25/12. NOBAAYQ, 126/11. NOBAAO, 12/1; 28/cart.; 96/13; 122/1, 130/6. NOBAAQ, 128/7. NOBAQAQ, 28/1-2 inciz. NOBYAOYN, 120/10-11. = Noviodunum, Nov{ééovvoy, numele unei asez2ri de origine celtiide pe malul drept al Duniiii, aproape de virrsare, azi Isaccea, cf. Ptolemeu, Geografia, Ill, 10,2 silndreptar Geografic, Harta a 1X-a a Europei, II, 10, 5. OKTABIO, 91. = Octaviu, lat, Octavianus, foarte probabil O, Augustus, imparatul roman contemporan cu Boerebista gi, apoi, cu Cotiso. Cf., e.g. Suetonius, Ovidiu, Strabon. QPOAIQ, 129/8. = Oroles, c&petenic tribal’ gett sau dacs, cf, Trogus Pompeius, QPOAHQ, 62/8. Historiae Philippicae, XXXII, 3, 16. OPOAO, 106/1; 106/7; 115/1TIANONIO, 69/4. = Panonia, lat. Pannonia, provincie romana din nordul Iliriei. TIANONO, 39/3-4. cf.,€. g., Trogus Pompeius, Historiae Philippicae, XXIV, 4, 1; — Veleius Paterculus, /storia Romei, II, 39, 3. TIIETAFOPYO, 2/6. = Pytagora, filosof grec, cf. e.g. Herodot, Istorii, IV, 95-96. IIYETATOPYO, 2/9. PETE, 123/1; 76/6. = rege, similar evident cu lat. rex, regis PEIIO, 7/4. = ai regelui, vezi PETE. PIOMION, 118/2. =roman, romani, lat. romanus,-i,cf., e.g. Dionisiu din Halicarnas, PIOMIQNO, 25/10. Antichitafi romane. PIOMYNO, 121/1. PIOMYOQNO, 25/4; 25/7. PIOMVNO, 113/5-6; 121/8; 121/11. PIOMVNOL, 69/2. PIOMVNOEV, 69/6. PIOMVNY, 96/2. PYOMIONO, 25/1 PYQMIONO, 129/1-2. PYOMY, 20/3. PYOMYONO, 126/6. PYOMYONVESQ, 126/4. PYQMONY, 128/6. PVMYV, 127/1. PVMVNO, 28/in text inciz. PVMVNQX, 16/8 PVMVNV, 40/2; 40/10; 40/13. PVMVNVE, 130/11. ZDAP4 ETO, 21/4. = Sargetia, Dapyetiay, rau in Hateg —azi Apa Orasului sau a EAP EHO, 117/1 Grdistii. Cf. Dio Cassius, /storia romana, LXVILL, 14. EAPMATO, 40/4-5; = sarmat, sarmati, gr. Savpopacat, Zappéran, Lavpo wdres, 40/9. lat. Sarmarae, populatji inrudite cu scitii, cf. Strabon, EAPMATS, 79/13. Geografia, VII, 3, 17; - Herodot, Istorii, 1V, 1193 EAPMA#O, 40/7. ~Hipocrate, Despre aer, ape si locuri, 17. EAPMAOQ, 9/1. LAPMA@AIL, 9/sub fig. EAPMWITIOS A, = Sarmisegetuza, “Sarmigietuza” fiind presupusul nume antic 42/jos autohton al puternicului centru intarit, situat pe locul ZAPMI¥ ETAVLEA, 16/4-5. actualei Gridigtea Muncelului, nume poate gresit asimilat EAPMI 4 ETVZO, 69/9; in antichitate cu Sarmisegetuza, gr. Bapmnteyé0vea, 84/4; 84/fig.; 96/12; of. de ex. Ptolemeu, Geografia, II, 8, 4 98/4; 121/14; (Vezi observatii si comentarii in cap. VI, 4 al acestei 119/7-81; 124/11-12. lucrari).EAPMIW Ets VEO, 11/11-12. ZAPMI4 ETVZQ, 92/10. EAPMIVETY S Q, 28/in text inciz. EAPMI ETY S O, 6/4-5; 65/5. ZAPMHY ETV S O, 62/12-13. ZAPMY4 ETOY S 0, 25/17-18; 28/text inciz, ZAPMY4# ETOYEZO, 21 /fig.; 21 fjos. ZAPMY 4! ETVZO, 92/2. LEY EXLOQ, 91. = Segesta, Zeyeotuci, Eeyeorixiyy, Leyéorne, oras in Panonia LE ELTO, 120/18. Superioara, pe raul Sava, ef. Strabon, Geografia, IV, 6, 10; VII, 5, 2;—-Apian, Istoria Romana, 22, 62 $123, 67. EXITO, 79/dr.jos. = scifi, gr. Lx60an, lat. seythae, populatic nord-pontic’. Cf. EXITO, 79/11; 79/cart. Herodot, Istorii, IV, 9. EXHOQ, 79/13. EKHTO, 2/11-12. EKYT, 42/cart. EKYTO, 1/5. EKYTEQ, 2/1. EI“ TAONOE, 120/18. = Singidunum, Xwvyidovwvoy, oras in Moesia Superior, azi Belgrad. Cf. Ptolemeu, indreprar Geografic, Il, 9, 2. EIPMIO, 42/3 = Sirmium, Zipmov, oras antic in Panonia, pe actualul rau Sava. ZIPMHOY, 58/portr. dr. Cf, de ex. Strabon, Geografia, VII, 5,2;~Dio Cassius, Istoria Romana, LN, 29; - Ptolemeu, Geografia. EIPMYV, 8/7. TPAXHO, 58/10-11. = traci, @paxes, Opnixey, cf. de ex. Herodot, [storii, V, 3; — Josephus Flavius, Antichitafi ludaice, Il, 16,4;~—Pseudo- Scymnos, Descrierea Pamantului, 664, 665. OPOYTIEY, 91 = trofeu, gr. tpda10y, lat. ropaeum,-i, in general, monument TPOYIIEQ, 91. comemoraind o victorie militar’, aici si cu posibil sens TPOYMTIEQ, 58/1. de recompensa militara, TPVITEIQ, 92/2. TPVIIEYO, 96/7. TPVIIEV, 92/4. S AMOAXIOY, = Zamolxis, Zaodas, zeu get, cf. Herodot, [siorii, IV,94,95-96; 117/7-8dr. Platon, Dialoguri,156, d-e; ~ Strabon, Geografia, VII, 3, 11; ~ Suidas, Lexicon, II, 500. S AMOAEXO, 130/4. S AMOAEEOY, 2/1; 2/7.S AMOAEIY, 96/9. S AMOAEXY, I/1. S OYPAEIEQ, 79/11. = Zyraxes, Zupatov, rege sau capetenie a getilor dobrogeni, cf. S QPAZQ, 62/5; 129/8. Dio Cassius, /storia Romana, LI, 26,5. | ZOYPO AABQ, 120/10 = Ziridava, Zipiave, oras in Dacia, cf. Ptolemeu, Indreptar Geografic, I, 8, 4. b. Prin aplicarea procedeului precedent gi asupra textelor scrise cu caractere anomale se poate identifica un al doilea sistem de scriere, avand la baz un al doilea alfaber, sistematic si coerent. Un alfabet anomal care nu pare a fi fost semnalat vreodata. Textele din aceasté categorie se gasesc inscrise pe obiectele cu nr. 10, 12, 13, 31, 39, 76, 80, 126 si 129. Analizand ansamblul textelor scrise in acest de al doilea sistem alfabetic se observa c& 0 parte din semnele utilizate prezint& o asemanare grafic evident cu unele dintre caracte- rele alfabetului sistematizat in tabelul nr. 1. Astfel, pe baza aseminirii grafice, se pot stabili urmatoarele echivalente ipotetice: B= B; #= 4; E=E; ¥ sau 'f =; Y=Y; m=M; () sau [= 0; 1 =I; =P, + fiind comun ambelor sisteme alfabetice. Folosind aceste echivalente i urmand acelasi mod de gandire ca in cazul precedent, s-aciutat de-a lungul textelor redate in acest sistem de scriere secvente care prezinti asemanari eyidente cu unele cuvinte istoric atestate, indeosebi cuvintele inregistrate in tabelul nr. 2. Au fost identificate astfel urmatoarele secvente inteligibile: BOE +» yBU~#t, 31/9-10 BOE +0 BU SE W() 39/16 BOE +0 BU AHO , 13/17; 126/17 ¥ ESE 6 , 13/17; 80fig. ¥ EQ WO , 12/17 #*#X OO 9213 o# BV, 102 oH BO, 10/11-12 oH BE .31/2; 31/13 re | ¥ , 72/3; 72/5-6 ao yE =, 10/5 w EN e +X, 126/17 BOEPYBIZTVO BOEPOBIZETO BOEPOBIZTO + ENEVO ¥ENIVO + ENOYO WEN FXO, 104 = WENVKAO WE mula , 10/12 = WETIO WE my XO 31/1314 = WETYAOP atom We - x0, 1013 = EAPMI¥ TVS YO ~ Hom WHS G, 129/fig. =ZAPMI¥ TVS VO w~ Hom UW S , 12/13-15st. = EAPMI¥ TSO Ton Efe, l0/i = TPVONETY sau TPOVIIEIV.Presupunind ipotezele avansate ca find confirmate, cel de al doilea alfabet ar cipita structura general redata fn tabloul nr. 3. Tabelul nr. 3 x GB Sowsan wo RB 1 =p v= ~=r * ~=s oa Ps E Sez W agi Yt Trebuie observat ci in acest al doilea sistem alfabetic lipsesc echivalentele caracterelor grecesti clasice ©, T, X gi, fapt care ar putea fi explicat prin aceea ci textele anterior luate in considerare insumeaza un volum total de incidenye prea mic pentru a realiza aparitia acestor caractere. Este ins& posibil ca unele dintre sunetele redate prin caracterele clasice mai sus citate s4 nu fi aparut si in limba folosit in textele respective; un exemplu in acest sens ar putea fi presupusul fenomen Ih| in limba geto-daca, adus in discutie de LI. Rusu [91], [52]. Ipoteza c& acest din urma alfabet ar fi anterior primului pare plauzibil’ si merit’ si fie cercetat& si evaluat’. in intentia de a simplifica exprimarea, acest alfabet este denumit, in cele ce urmeazi, “preclasic”, in contrast cu cel din tabelul nr. 1, desemnat in continuare drept “clasic’ Este interesant de subliniat ca tabelul nr. 3 nu contine toate semnele alfabetice “preclasice”, ci numai pe cele care rezultd din numéarul relativ restrans de incidente, identi- ficabile in perechile corespondente redate anterior, Un numir de alte caractere, apartinand, fara indoialz, aceluiasi sistem alfabetic vor aparea in cursul analizei privind ansamblul de texte reproduse si, tn paralel, in dictionarul tntocmit pe baza lor. c. in sfargit, pe obiectele nr. 1, 4, 8, 20, 90, 115, 116, 118, se mai deslusesc 0 serie de siruri de semne complexe, sistematic repetate, care sugereazii ci s-ar putea sii fi fost folosit si un al treilea sistem de scriere. Scrierile exprimate in acest din urma sistem de semne grafice par si fie mai vechi decat celelalte doua, poate chiar de natura silabic’ arhaica, Semnele nu se regasesc insi in serii destul de lungi gi nu prezint& regularititi repetate, destul de bine marcate pentru a permite, in aceasta prima faza de studiu, o sistematizare coerent si aacestui tip de scriere. 2. Precizarea metodei de decodare/traducere a textelor Din tabelul nr. 2 rezult& ci absolut toate numele proprii gi toate atributele ierarhice, identificate in texte prin procedeul explicitat anterior, aparjin lumii si epocii geto-dace, fapt 3scare motiveazi si, eventual, justificd adoptarea ipotezei ca textele gi ilustratiile de pe ansamblul pieselor studiate aici sunt exprimiiri originale sau —intr-o ipoteza defavorabila — doar plismuiri care intenjioneazd si se refere la istoria neamului geto-dac. {in baza acestei ipoteze si cu ajutorul elementelor deslusite anterior, se poate incerca decriptarea textelor scrise in cele doua sisteme alfabetice definite in tabelele | si 3. Acest lucru este posibil deoarece in ambele sisteme de scriere textele sunt destul de ample pentru a satisface dubla conditie enunjat de M. Ventris in legéitura cu decriptarea sa atextelor minoice—cele scrise in liniar B -: ele sunt destul de lungi ca si permita spargerca codului (“the breaking of the code”), si verificarea plauzibilitatii solutiei propuse (“the proof of a successful solution” ), [102]. Elementele de metodi care stau la baza incercirii de decriptare prezentate pot fi enuntate, sistematic, dup’ cum urmeaza: 1. Se admite ci textele de pe plci reprezint& mesaje disparate, exprimate intr-o limb’ necunoscut’, dar sistematic-coerentd, limba al c&rui cod de exprimare ramane de descoperit. Mai precis, se admite premisa ca textele au fost redactate sau fntr-o limba antica reali, sau, daci au fost plismuite mai recent, intr-o limba inventati ad-hoc, dar, gi aceasta, sistematic coerenté pe parcursul folosirii ei. 2. Textele sunt, in mod evident, inregistrate in scriere continua, lipsind astfel atét un semn specific de segmentare in cuvinte — i.e. blancuri— cat gi unele semne de punctuatie. Acest ultim fapt se incadreazi firesc in uzantele antichitatii, semnele de punctuatie nefiind in uz nici micar in scrierile latine cule. Primul pas citre o decriptare a acestora va fi deci ciutarea unei segmentiiri adecvate. Segmentarea arbitrar preconizati se va dovedi adecvatti daci, gi numai dac&, sirurile de cuvinte rezultate din distribuirea de blancuri in locurile potrivite vor satisface cerinjele — atat lexicale cat gi gramaticale —ale limbii in care au fost exprimate textele. Pentru adeveni inteligibile textele inregistrate in siruri continue trebuic intrerupte artificial prin blancuri situate in locuri potrivite si, eventual, prin semne de punctuatie, astfel incat girurile continue de caractere sa se constituie in giruri de cuvinte inteligibile. 3. Atat lexicul cat si gramatica limbii in cauzi find necunoscute, trebuie adoptat un criteria generativ capabil si determine segmentarea sirurilor continue de caractere intr-o succesiune de cuyinte semnificative, corect flexionate. Mai Precis, trebuie determinat acel criteriu care, din multimea segmenidrilor posibile, facute euristic sau aleator, identifica’ acea segmentare, presupusd unicd, care transformé sirurile continue de caractere intr-o succesiune de cuvinte cu sens bine definit si cu gramatica corecta. 4. Unastfel de criteriu, foarte general gi totodata bine verificat prin rezultatele objinute in cercetirile lingvistice de pana acum, este criteriul etimologic. Cazurile mai insemnate in care acest criteriu a condus la descifrari remarcabile au fost amintite in “Preambul”. Situdndu-se in cadrul acestui mod de rationament, E. Doblhofer recomanda in mod explicit metoda de comparare a textului studiat cu limbile care, in mod plauzibil, ar fi putut fi inrudite cu limba in care textul a fost scris [40, p. 310]. inconsecinta, criteriul etimologic este folosit, in cele ce urmeazi, in mod sistematic. 5. Deoarece toate numele proprii identificate in texte gi prezentate in tabelul nr. 2 sugereazii ca textele s-ar referi la istoria geto-dacilor, presupunerea cd limba in care aceste texte au fost scrise — sau, in caz de fals, limba pe care falsificatorul dorea si 0 sugereze — ar 40fi fost limba yorbita cndva de geto-daci este o ipoteza plauzibila. Totodatd, plauzibild este si ipoteza ci, presupundnd originalitatea textelor, limba este unitard, cunoscut find din izvoare antice ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba [98]. 6. Din motive atat lingvistice cat si arheologice, presupunerea cA limba vorbita de geto-daci era de origine indo-europeana se impune cu cvasi-certitudine. Totodati, se adopt si ipoteza de lucru — neverificabili direct i neacceptat& de majoritatea romanistilor — c& limba romané primitiva s-a dezvoltat direct din geto-daca, sub puternica presiune a latinei populare. in aceste conditii, criteriul etimologic va fi aplicat in sensul segmentirii textelor de pe phici in cuvinte care s4 prezinte un maximum de aseminare etimologic’, deci atat ca forma cat si ca sens atribuit, cu cele din limba romana in primul rand, cu uncle cuvinte utilizate in limbile invecinate dar cu o anumiti arie de raspandire gi, totodati, contemporane cu geto-daca, Dar, cu exceptia greacai vechi gi a latinei, aceste limbi antice ne sunt fie necunoscute, cum este cazul celtei, fie doar imaginabile prin reconstructia pe baz tinuatoarelor lor tarzii. Asa sunt vechea germana de sus in paralel cu vechea englez& sau, amintind doar pe unele mai apropiate, vechile limbi nordici, francezi, irlandeza, slava. in consecingi, operatia de segmentare a textelor in cuvinte se va baza, intr-o prima aproximatie, pe incercarea de a obtine o asemanare cat mai convingatoare intre ipoteticele cuvinte geto-dace astfel decupate ~ initial, pe baz de simpli asemanare formal — din textul continuu, si egantioanele limbii romane in primul rand, apoi a acelora din latina, din vechile limbi greaci, germana de sus, englezi, francezi si slavai. Delimitarea astfel conturata nu este in nici un fel restrictiva, ca fiind determinat& doar de cunostintele autorului. 7. Deoarece nu numai lexicul ci gi gramatica limbii gete sunt, in prima faz de lucru, inci necunoscute, segmentarea textelor in ipotetice cuvinte geto-dace se face neglijénd fenomenul de flexionare. Asta inseamna ca fiecare cuvant rezultat din segmentarea astfel condusa este inregistrat ca unul independent. Ulterior, cuvintele astfel obtinute vor putea fi distribuite in grupe, determinate pe baza aseminarii de forma si de infeles intre formele flexionate inregistrate, —a variantelor tn care apar in functie de context - distributie din care se vor putea deduce, in final, formele si procedeele flexionare corecte. 8. Criteriul etimologic singur nu este insd in masura si determine segmentarea completa atextelor in cuvinte plauzibil-semnificative. Pentru segmentele de semne din text rimase fir’ analog etimologic, de fapt nu foarte numeroase, s-au atribuit sensuri compatibile cu ipoteticul context provizoriu, revelat incomplet prin aplicarea criteriului etimologic. Cuvintele din aceasti categorie sunt inregistrate in dictionar cu sigla m.s., amintind faptul c& sensul le-a fost atribuit din motive semantice. 9. Dictionarul intocmit cu ipoteticele cuvinte identificate conform acestei metode este reprodus in cap. IV. El face posibili, intr-o prima abordare, traducerea textelor de pe plicile studiate. Piesele purtitoare ale textelor folosite la alcatuirea dicyionarului sunt prezentate in cap. TIT, concomitent cu traducerea — propusa ca 0 tncercare inijiald, si care, formal, precede dictionarul din cap. IV. Trebuie finut seama de faptul c& dictionarul si ansamblul de traduceri propuse nu au fost definitivate independent, ci s-au conturat, in mare mésuri, concomitent, ca rezultat al unui proces de incercare-verificare-corectare extins de-a lungul cercetarii intregului ansamblu de texte, proces algoritmic in mare, dar euristic in detalii. con- 4110, in dictionarul prezentat in cap. IV sunt redate formele presupuselor cuvinte gete, urmate de numéarul placii/numfrul randului de text — socotit de sus in jos — de unde a fost extras cuvantul si, in continuare, echivalentul din limba romén contemporana atribuit, i primd aproximare, urmat de etimonu! similar ca forma si sens. La intocmirea dictionarului, analogia de forma a fost evaluat pe baza unor criterii mai putin severe decdt cele preconizate de specialisti care explicd desprinderea limbilor curopene din ipotetica baz’ indo-europeana comuni (initial desemnata ca “uhr-indogermanische Sprache”) pe baza evolutiei lingvistice. S-a procedat astfel deoarece majoritatea regulilor de derivare/transformare a cuvintelor din presupusa limb indo-europeani originara, reconstruitd prin mijloace teoretice, sunt, la randul lor, constructe teoretice clidite pe o baz jncii, in mare masuri, ipotetica (Referindu-se la limba indo-europeana originar’, scriitorul G. Herm caracterizeazi, cu humor, procedeul prin sugestia: “renasterea unei limbi care, poate, nici n-a existat” ({62], p. 100). 11. in procesul de decriptare/traducere a textelor s-a acordat prioritate metodei de analogie etimologicd a cuvinielor, céutarea jntuitiva a sensului contextual fiind lasat’ pe plan secund. Prin aceasta s-a putut verifica dact, astfel tradus, textul capita un sens coerent in ansamblu, In mod incurajator, de cele mai multe ori sensul de ansamblu a rezultat direct prin asocierea cuvintelor cu semnificatia corespondentelor etimologice. 12. in toate cazurile in care decriptarea a condus la mai multe solutii posibile, s-a preferat prezentarea celei mai plauzibile, fara a le mai mentiona pe celelalte. $-a procedat astfel pentru a nu rupe unitatea expunerii si, totodati, din convingerea c&, ulterior, in urma unor studi amAnuntite si mult mai riguroase, solutiile propuse aici vor trebui amendate, eventual chiar in intregime modificate. Textele studiate, analizate gi prelucrate sistematic prin metodologia descrisii mai sus, au permis descifrarea gi taducerea, in primi aproximare, a inscrisurilor de pe 74 piese~ vestigii. Prin aceasti incercare au fost identificate mai mult de 2300 forme flexionate inregistrate in dictionarul care este prezentat in cap. IV al acestui volum. Capitolul III reproduce fn imagini fotografice totalitatea pieselor din categoria de vestigii definit& mai sus. In paralel cu aceste imagini sunt redate transliteriile textelor descifrate, cu traducerea gi ipotetica interpretare propusa de autor pentru succesiunea de caractere care au permis 0 astfel de prelucrare. fn mod cert, multe din ipotezele, interpretirile si concluzile cuprinse in prezentul studiu vor trebui reconsiderate, amendate sau reformulate. Autorul deplor’ faptul cin primele ctape de lucru, el nu a reusit s& obfin’ sprijinul unui filolog indo-europenist care, fara indoiala, ar fi imprimat studiului mai multd rigoare. in aceste conditiuni autorul a trebuit si decida singur modul de iesire din urmitoarea dilem%: s& lase, in continuare, subiectul prezentului studiu in intuneric — cw pericolul ca fondul de médrturii semnalat aici sai remand necunoscut generatiilor viitoare — sau sisi ‘asume rispunderea prezentirii unei prime interpretiri in aceast’ incercare de “dezghetare a subiectulu?. Abordare criticabil4, desigur, dar, prin chiar aceast oferta, provocatoare de reactii care s-ar putea dovedi revelatoare. Prezentul volum este explicitarea modului, desigur temerar, dea iesi din dilema mensional, 42Ill. VESTIGIL FOTOGRAFIATE, TRANSLITERARI DE TEXTE, TRADUCERI PROPUSE, COMENTARIL 1, Precizari preliminare incele ce urmeaza, piesele sunt prezentate in ordinea numerotdrii fotografiilor initiale, cea din anii 1944-46, conform precizarilor facute la sfargitul paragrafului I. 2 . Ele sunt redate aici in reproduceri fotografice asociate, acolo unde calitatea fotografiei si modul de scriere 0 permit, cu o transliterare a textului gi o propunere de traducere, comentarii explicative, corelari cu vestigii inrudite si, in incheiere, cu eventuale remarci particulare. jn transliterari, randurile sunt numerotate incepind cu 1 — de acolo de unde incepe textul analizat. Asta inscamni ci nu se iau in consideratie randurile scrise in alt sistem de caractere decat cel al textului redat. Pistrarea ordinii din numerotarea originara a pieselor face ca, in succesiunea textelor mai usor inteligibile, cum sunt, de pildi, cele de pe obiectele nr. 1, 2, 5, 6... etc., si apari, intercalate, gi inregistrari total neinteligibile, ca cele de la numerele 3, 4, 17, 19,45, 67, 90, 95, 109, 110, 114, 116 si 125, sau unele ceva mai greu de tilmacit, cum sunt cele de pe obiectele nr. 7, 8, 10, 15, 18, 22, 23, 31, 39, 40, 52, 72, 76, 84, 92, 96, 107, 108, 112, 113, 115, 119, 121, 122, 123, 124, 129 si 130. Acest neajuns nu s-a putut evita. Alternativa ar fi impus schimbarea numerottrii initiale, lucru nedorit Analizarea pieselor in aceasta ordine, cu toate cd mai arida, familiarizeazi pe cititor, chiar de la primele reproduceri, cu dificultitile inerente decriptirii unor texte fara analog cunoscut gi cu o origine invaluita in mister. Cititorului grabit, care prefera o abordare facila, i se recomanda lectura studiului in ordinea placilor “facile”, asta insemnand numerele 1, 2, 5,6, 7,9, 11, 12, 16, 20, 21, 22, 28, 35, 42, 58, 62, 65, 69, 79, 80, 91, 94, 98, 106, 111, 117, 118, 120, 126, 127 si 128. 42. Piesele ansamblului S AMOAEEY 0 A 2/EX O AY ZKAAYN 3]0 KATYPE A ES AT 40 AMOAZA AVETO sIPA EKYTO AABIY s[ZYOEA ENIOKAO 7KOMNIO BIZIKA Al O > YOU ZAMOLXIU A DARUIT LUI SCADIUN UN OBSERVATOR (sau, calchiat, 0 “c&toare”) ASEZAT LA MOTUL (“in varful”) ACELUI TURN AL ORASTIEI SCITE, STIUTA (in sens de vestiti) GENUCLA,LA CAPULTEMPLULUI (pro- babil, “sanctuarului”) ACELORA DE AICI. Zamolxis presented Skadiun with an obser- vatory located at the top of the tower of the Scythian commonalty, the well-known Genukla, at the head of the temple of those living there. Textul de la partea superioarii a plicii este scris cu caractere athaice, fiind, neinteligibil deocamdata. De remarcat, agezarea celor doua chipuri in cartug, ca o posibila reprezentare a unei suprematii conjuncturale de pace, simbolizate prin situarea chipului zeifei pdcii—incununata cu aripi si cu efigia unui elefant, figurat in profil, eventual simbol de intelepciune si de putere bine stapanit’ — deasupra figurii ianiforme a zeului rizboiului. Aceeasi asociere de 44chipuri emblematice se regaseste gi pe plicile nr. 1, 11, 40, 117, chipuri care se regiisese inst figurate si separat, pe placa 42 Chipul ianiform, observabil pe plicile amintite mai sus, nu diferi cu nimic de cel aflat pe piesele monetare de tip geto-dac sau celtic, descoperite pe teritoriul tirii noastre [88], [62]. Forma lingvistica si sistemul de scriere a textului — cu referire la vremea lui Zamolxis (see. VI .e.n. cf. [98] XVI, 2, 39, apud [20], p.164) — nu difera esential de cele referitoare la epoci ulterioare, incheiate in zilele lui Decebal. Utilizarea formei arhaice a caracterului 3 in loc de # impreund cu scrierea arhaic’, neinteligibil%, din primele randuri de pe plac sunt singurele indicii privind vechimea mai mare a acestui vestigiu comparativ cu altele. Placa nr. 2 (Sewnrezoxve SAMQAZEOY AE TEQ AMOY NEQ EKYTEQ AY 2JAIQ ®YO AQY ZI O TAPEY MALO AYE AOY EXAY 3|MQYA SINAYO EPIO AEPE AQ AEO XATQ LOV 4A SQNYO ZQYE O12 APEINMY EQ AEFE PATY MH I sjAl ELQY AOAQY EHO EPEMITIQ NOE AQ OY I 6/AQ S EH BOYN AQA AQYAHY IMETAPQPYO AT EXIQ S AMQAEEOY EH A PENI EBE EH KYOY s\A £0. AOZEH ©QXIO TE KEMPHTI AE NOMOQ YT 9Q LQ IAQQYE LO ON TAXOY HYETAPOPYD OY 10|/AQ NOY TIHOTPA BEAITEA EY 2 ONTQYPNA uJEQ AE ONTOY HA MOI AOAEQ TAAOY HAQ EK nIIHTEO YOKQY PA®HO © P 1sj/HNO PYTLINO @ETH OY ujKPYLA AIK AOXE LH PANO ON IOARY AOPL Al E 1{@ SHO YOY =M=I-r B in interiorul figurii centrale — care pare s reprezinte 0 poarti sau un altar ~ se poate descifra textul: ABAPI 2/ZQS A 3|MEQY 45MARELUI ZAMOLXIS DE PESTERA II PLACE NOU ACOPERAMANT DE LA Fil SA AIBA, SI O GATEALA BATUTA DIN DOUA EBOSURI, TURNATE CAND ERA CALUGAR AL ZEITEI HATOR, SORA SOARELUI. AISAIFI NELEGITIMI, SUB CALUGARIE ZAMISLITI, [N_IDEE PIOASA (“gand conform obiceiurilor firesti”), AU FOST DATI ALOR SAI DIN EGIPT. TURME DE OI EL ZEILOR A iNCHINAT, DE L-A LUAT PYTAGORA ASOCIAT. MARELE ZAMOLXIS SI-A CASTIGAT PLECAREA SI CHIUIE SUB SCANTEILE FOCULUITROZNIND VESELLAINOPTA- REA IUTE SUB A LUI PRIVIRE. SUB UN ACOPERIS MARE, PYTAGORA PRIVESTE LA Q NOUA PIATRA, DEZVELITA PE O FATA. ALE El SEMNE, INTALIATE PE MOALE, (el) CITESTE, ACELE FOARTE INALTE (poate in sens de: savante) SCITICE {MPODOBIRI (textual, JOCURD, TRASATE (cu) OTRESTIE PRIN CRAPARE FACUTA, SCRISE DEANDOASELEA. St MPARTITE IN IUDAICE VORBE DE A LOR ZILE DE VESELIRE (‘‘siirbatoare”?). The great cave-lodging Zamolxis would like to obtain a new garment from his sons as well as an ornament made of two hammered sketches cast when being a monk to the god- dess Hator, the Sun’s sister. His illegitimate sons, conceived while in sanctity, were, with pious intent, entrusted to his relatives in Egypt. Flocks of sheep he dedicated to the gods to be Pythagoras’ associate. The great Zamolxis has won his departure and shouts with joy as the fire sparks and crackles cheer- fully in the quick nightfall under his gaze. Under a big roof, Pythagoras studies a new stone uncovered on one side. He reads its signs, those very skilful Scythian adorn- ments traced when soft with a cracked reed, inversely written and separated into Judaic holiday words. Literele rizlete de la finele textului reprezint¥, foarte probabil, prescurtiri cu sens inca neclar, Textul aflat in interiorul figurii centrale — altar sau poarta — este interpretabil ca: AB APIEQ. S AM(A)EQY, cu ipoteticul sens de: DE LA RIDICAREA MARELUIZAMOLXIS. Este interesanti precizarea din text “...la apusul iute...”, deoarece se tie cB, la latitudinile mici, deci i in Egipt, innoptarea se produce sensibil mai iute decat in ginuturile carpato-danubiene, fapt care putea si pari remarcabil unui get Izbitoare este gi descrierea pietrei “dezvelid pe o parte” care fusese scrist, “pe moale”, cuo “irestie crdpatd”, descriere de o incredibil’ acuratefe a caracteristicilor unei tablite de lut si“sigilarea’ ei fn “plic”, tot din lut, procedeu atestat prin vestigii arheologice si documente (cf. [44]). De asemenea, mentiunea “scrise deandoaselea si intrerupte fn iudaice cuvinte” pare a fi expresia miririi unui get obisnuit cu sistemul de scriere continua si de la stinga spre dreapta, care diferi prin aceasta de scrierea cuneiforma babiloniana sau de cea ebraica. Herodot (istorii, IV., 94) atest prezenta lui Zamolxis in Samos, ca sclay al lui Pytagora, iar Huszti (63. AJ, afirma, fard a cita sursele pe care se bazeazi, ci Zamolxis ar fi studiat impreuni cu Pytagorain Egipt. Ambii autori precizeaza ca el s-a intors apoi acasi, in tara getilor. Este fireasea presupunerea ca cele dou’! portrete de la partea inferioara a plcii ar putea stvi reprezinte pe Pytagora si pe Zamolxis, acesta din urma inchipuit cu o caciuld complicatt din blani, asa cum i sedea bine unui “barbar” din tinuturile bantuite de Boreus. 46Placa nr. 3 eee * ">< Ao co te Herter Textul de pe aceasta placi este usor de descifrat, scris fiind cu caractere “clasice”, dar este adevairat, cu unele anomalii precum js in loc de A, si sé cu valoare incerti. Decriptarea textului este ns mult mai dificil’, sirul de caractere descifrabile dovedindu-se refractar la segmentarea in cuvinte, conform cu dictionarul tntocmit pe baza ansamblului de texte sau cu etimoane indoeuropene, adecvate procedeului utilizat in prezentul studiu. Frecvenja mare de aparitie a caracterului X = lhl si lipsa total a lui # gi 3k ne sugereazit c¥ textul de pe aceast plac’ s-ar putea s& nu fi fost exprimat in aceeagi limba cu aceea a textelor decriptate de pe alte placi. Asadar, problema decriptirii acestui text rimane deschis&. Singura grupare de semne eventual semnificativa este S QPS IEQ, posibil a fi numele unui conducator de trib din lumea geto-dacilor. Numele este inscris, de altfel, in dreapta portretului aflat in cartus, dar este inregistrat si in text, in randul 11, sub forma S QP S HEQ. 4Placa nr. 4 Placa nr, 4 prezint&, in cele doua cartuge laterale inscrise in relief, cuvinte redate aparent, cu caractere “clasice”, dar atat de complex imbricate intre ele incat descifrarea lor si interpretarea ulterioara a textului nu pare posibil& in aceasta prim& etapa de studiu. Scena figurat in cartusul central se regiiseste, foarte asemanatoare, pe plicile 8 gi 98, si, aparent identicd, pe placa 12. Pecetile din randul de sus —triunghiular cu figura neclara in interior, bufnii agezati pe cracti sau pe provi de navi, dreptunghiulara cu figura de bovideu in picioare, patratt cu semne amintind hicroglifele egiptene, triunghiular’ cu litere inscrise in interior — sugereazii ci placa ar putea avea un caracter comemorativ sau de intelegere intertribala. 48,Placa nr. 5 Oats Amr EC ZO, ete ZAP +E AAB AITE¥ E NOZTEO AA + EO-EO 2{TO BAAO-AIE + E OTIPINAE PO 3|TO 4 EO ON ZOAE TOAE PVMVN 4|0 LOT AOMI¥ O KO XE AOXOY s|APMOXO ETO TIITO AL ON ¥E oPEXO AEY INOTV ¥EO HP¥IAO 7|NO E AZONAIO ZO sill 10 ¥T ES EPOTA FO 9PIO A+ E NO MIOLEP wiA NOLTIO AA + EOT 1i|PAZO + NETOLIO SARCINA ORASTIEI ZICETIASTA DACILOR NOSTRI:LASATI- VA IN VALE! (Din) ZIUA IN CARE OR PRINDE RADACINI CELE IN SCOCUL TOLOSULUI (templului rotund al) SOARELUI AL (pro?) ROMANILOR, LOCUITI CU El, iN DOSUL ARMATEL STATI PITITI (pani in) ZIUA IN CARE S-OR DUCE [NOT (“plutind pe api”) CEI URMARITI DE NOI $1 AZVARLITI-VA ASUPRA(?) ACELA CARE PE JIU E ZARIT. CHEMATI DIN GURA PE ACEI AI NOSTRI (care) VOR POSEDA A DACILOR NOSTRIIMPUTER- NICIRE (cu sens posibil de “emblem”, sau “stindard”), + PETOSIO THE COMMONALTY’S TASK. Tell this to our Dacians: Go down in the valley! On the day that roots grow in the trough of the sun’s. round temple of those friendly to the Ro- mans, live with them at the rear of their army. Stay put until the day those trailed by us float away and throw you on those on the river Jiu. Call by voice those of ours who possess the mandate of our Dacians. PETOSIO. 49,Textul incizat este greu descifrabil pe fotografie. Este plauzibila, in randurile 8-9, si segmentarea: SEPOT A FOPIO, cu sens de chemati din gurd, Segmentarea A TOPIO este considerati plauzibil% in baza posibilei analogii cu vechiul francez “a voix”. Textul — daca tilmicirea propusi s-ar dovedi veridicd — ar fi de un deosebit interes deoarece ar atesta, nemijlocit, o conducere politico-militari centralizatd in societatea geto-dacii. Placa nr. 6 AITE ¥E NOZTEO AA¥EO TO 2|#EO PVMVNV EO EXTON TO A 3/4 E ON NMIOLEPEA NOZTIO A 4JA¥EO ZLOPOMEXO AO XO EAP s|MIYETVS O LO KOTONOAO B «O17 IPO EO AIZTO 7/\AE 10 MIA # IEO s|ALY @IZE VN BIZY 9|KO AAEZ AIYO S wiABEAO TPAZO ATE 1 XIAAIAPX p|YV # ETA S VPOBA 13/40 ZICETI ASTA DACILOR NOSTRI, Say this to our Dacians, to all those friendly TUTUROR CELOR PROROMANISA (se) _ towards the Romans, to halt here all of them OPREASCA TOTI ACI, IN (sau pe) on the possessions of our Dacians: STAPANIRILE DACILOR NOSTRI: Sarmigietuza surrendered to the rule of the SUPUSU-S-A SARMIGIETUZA SUB Boiciero’s high priest, under Diegi’s 50MARELE PREOT AL BOICIERILOR, SUB submission. A shrine will be built to the god- ASCULTAREA LUI DIEGI. ZEITEI (sau dess of Peace, next to the one dedicated to zeului) PACII I SE FACE UNALTAR LIPIT _ the god of War. Diegi is empowered as mili- (de cel) AL ZEULUI RAZBOTULUI. tary head in the crumbling citadel. IMPUTERNICITU (l-au) PE DIEGI HILIARH AL CETATII SURPATE. Traducerea propus’ fiind problematic, ea este doar o sugestie la prima incercare. Interesant de observat este faptul ca, lang altar, siti figurat doar stindardul cu cap de bovideu, cel in forma de balaur, care, in mod obignuit este reprezentat aliituri, ipsind tn cazul de fat Daca textul astfel tradus s-ar dovedi fiabil, el ar putea, in mod plauzibil, fi pus in legatura cu urmérile primului rizboi daco-roman. Textul incizat este dificil sau chiar imposibil de descifrat dupa fotografie. Placa nr. 7 EPYTHPI EQ O PEBO X A BHO VKV E T 2|PAKIQ PENH VNYO IIOPXHNAO QN I 3]0 ZQNOHEO MAXHAQNIO EEZY «jl QN IEE PEPIO ®YAH MQYENI © s5iN VAAV OY KO. NOZO@E PIEQ EAH E 6|KAPH AO AEPY QAO PATE OEPO NVA (PQHA AH E AEEA AYEQ AVNH PEAT s|QVKO PETO OY ZEV FPVIEO KO PH 9|N 20 PETO AYQ ALO LOMEE YE 19[0 M10Y BHXO AA MAp n|YQ @LAHTIQV A AEA OM nj|AXHEO S YEQY iE TO ME@E OLIQ LYE P u|ATI OHQ ENYO PQO OB 1512 LO OYE TEAE PITQPQ StLE-A PUS IN FATA (tidicat) O POFTIRE: SA VINA ACOLO UNDEESTE DRUMUL; iN FUGA SA SE UNEASCA, PORNIND PE ACELE POTECI ALE PAJI$TILOR MACEDONIEI, IN INSASI AI REGELUI FIl POIENI; IN MERSUL OILOR, CU Al NOSTRI, A RAURILOR VADURI SA TREACA, $1 SA CARE LA CULCUSUL ALORA PAMANTREAVAN, NOUARAPA (cu sens probababil de val de pamant) SA PREGATEASCA, SI SA IMPLETEASCA O DUBLA IMPREJMUIRE DIN STEJARI SUBTIRITUNSI, SOLID TESUT! IMPRE- UNA CU STUF, SA PAZEASCA ASE- ZAREA ASA PUSA, (ca sit) POATA VITA DE VIE DA MARELUI FILIP, AL DE INTUNECA (in sens de depigeste in stra- lucire) ZIUA (in amiaza) MARE. CHEAMA PE TOT! SA SE iNTALNEASCA LA OSPAT. AI SAI FIL LEGIUITI $I ROATA PIUEI PIAPTANA (textual, indreapt) PRODUSUL TUNSULUI OILOR SALE. He put forward an offer: To come to the road; to unite ina hurry and start moving on those paths of the Macedonian meadows, in the King’s own meadows; at the sheep’s pace, together with our sheep, to cross the streams’ fords and to carry fresh earth to their fold; to extend a new earth-wall and ditch, and to weave a double-enclosure of trimmed thin oaks interlaced with reeds; to guard the settlement so arranged to be able to give grapevines to the Great Philip, the one brighter than midday light. He calls on all to convene at the feast. His legitimate sons and the mill wheel comb the yield of his sheep’s shearing Textul pare si descrie intemeierea, in tinuturile Macedoniei, a unei agezri pastorale getice situati, daci se di crezare textului tradus, pe domeniile lui Filip al II-Iea insusi, si asta la dorinta lui. Indicatiile referitoare la constructia si amenajarea acestei agezari par extrem de interesante, indeosebi cele privitoare la imprejmuire gi la pieptinatul Lani la roata piuei, desigur manat& de api, o tehnic’ ined in uz gi azi, Ia Ructir (Muscel) de pild’. ‘Traducerea adoptatd pentru ultima propozitie nu este singura plauzibil’, varianta _ TYOP @OBIQ...., cu sensul de ... piuarii tobeazd... fiind tot atat de plauzibil’. ‘in coltul din dreapta jos se distinge un semn neuzual, interpretabil ca o iscaliturd a aceluia care a intocmit textul, in timp ce pecetea central constituia, fara indoiala, certificarea confinutului textului de c&itre stipanitorul puterii locale. in prezenta faz a studiului, textul din pecete se dovedeste insi neinteligibil. Placa nr. 8 AN AMAY EIVTYO S © 2/HE ZO NOIXT OIX 3}/OY LET MOYN 4|AABY TE@YV sJZYPMYV (-) LA CHEMAREA VESTITULUI ZEUS — At the call of the celebrated Zeus — under SUB AI NOPTI OCHI, ACELE SAPTE the night’s eyes, i.e., the seven moons — those LUNI—CEI DIN ORASTIEPANDESC (sau of the commonalty survey Sirmium. VEGHEAZA) PE CEI DIN SIRMIUM 52Scrierile de pe plac se grupeazi in doua texte distincte. Unul, scris cu caracterele alfabetului “clasic”, ocupi randurile 3-7, imbricand scena central. El a fost reprodus mai sus, impreuna cu traducerea propusa. Al doilea text este scris intr-un sistem cu caractere arhaice, insirate in randurile 1,2 si 8,9, 10. Cu toate ci este ugor de descifrat, acest din urma text, din cauza singularititii sale, nu face posibila stabilirea sistemului alfabetic tn care a fost scris, si nici decriptarea sensului su. Se poate deduce din grupurile de caractere EEN FT si Pa Ree de la extremitatea din dreapta a randurilor 9 si 10, daca li se atribuie, ipotetic, semnificatiile Zamolsiu si Sargetia, valorile alfabetice specifice: {4= Iml, care se incadreazi in acclasi sistem cu = Inl, = Il, 294 = Isl, MEP = ttl, la care se pot adiuga ©. =ldl si (2) =luol, altfelstilizate, dar similare cu echivalentele lor din alfabetul preclasic (tabelul nt. 3). Scena central’ ar putea fi o ilustrare a textului decriptat, c’ildretul inarmat cu lance reprezentand paza de noapte la un templu in care o Victorie inaripata tine in mana o coroana, simbolizand probabil incheierea unei pci pre- sau postconflictuale. Figurile, privite atent, oferi unele indicii in legditura cu procedeul de confectionare a placilor. Muchea usor observabila sub picioarele calului, prelungita, aproape imperceptibil pe laturile unui 33patrat ce incadreaza cAliretul, precum si conturul templului, gi “modelé"-ul chipurilor, sugereazi ci figurile ar fi fost obtinute prin baterea unei foite de metal subtire — poate din aur, material extrem de ductil — cu poansoane-stampila pe un suport din lemn moale. Metoda este cunoscuti din antichitate, folosirea ei fiind atestata la traci inc’ din secolul V1 i.e.n. (cf. [57.A], p. 122 si planga XLVII/78 de ex.). Literele puteau fi formate apoi — una cate una — prin acelasi procedeu de poansonare. in sfarsit, in partea negativa a foliei astfel prelucrate, concavizati din motive tehnologice, s-ar putea si se fi turnat plumb, pentru rigidizarea ansamblului. Placa nr. 9 BOEPQBYZETO QNEOOI + YQ AO YAOY PABH AQ MATO ZAPMAOQ 2/ITVPPEAIEO QNEONTYEQ A@QKOYE BHZO TAAO HE QNALY a|TYQ ON MEZYQ BOEPOBIZETO PE@EPO AVN AA 4\BOE LO NOYP¥EAOYE AQ ¥ETVE@AOY PHNQ SE AH YNQ SOE TOIM@O ON SA fPO TOTO PQBIO + ETO TAAQE, ‘Text sub figuri: YEALQ MEAO AQ S ABEAIEO MIA@Q BEPH EVTQ+4+4+4+4+ AA PY ZEPYO ZAPMAO@QII ~ BHP PEPYQ BAPOY ZE YO AABO + E@Q++++-/// in sténga, scris pe verticali: #2 # ENO 54a) BOEREBISTA, INSOTIT I DE iNTE- LEPTULIUDEU (si) DE STAPANII TORUL SARMATILOR PURCED, IMPREUNA (textual, iNSOTITD, SA ATACE BURDU- FURILE GALILOR CE PLUTESC iN MIJLOC. BOEREBISTA SE RETRAGE DIN ORAS SA PURCEADA LA MAREA “CETATEA” RINOE, ACI UNDE AU FOST TOCATE (sau TOPITE) IN SARE TOATE (cele) PRADATE CETELOR GALILOR (ultimul cuvant e scris pe vertical). b) IES, (in) MIEZ DE RAZBOI, PATRU BARCLIMPODOBITE. ++++ LA RAU SE INSIRA SARMATII. — OSTENII, MART BARE FERECATE CU EI IAU, GETII ORASTENL ++++ ~ /// Pe vertical’: K., prescurtare pentru Kotopol (“marele preot”) CIENEU. a) Boerebista accompanied by the Jewish rabbi and the Sarmatian chief proceed together to attack the inflated bladder-bags of the Celts which float in the middle of the river. Boerebista retires from town to proceed to the big town of Rinoe, where everything ransacked from the Celts was chopped up in salt. b) In the middle of the battle, four decorated boats appear. The Sarmatians are spread out along the river bank. The Getae Commonalty warriors take with them big clubs hammered with steel. intrucat figura 9 este o reconstituire a intregului piesei din doui fotografi partiale, pe linia de jonctiune apar mici discrepante. Deosebit de interesantit este iconografia acestei pliici. Sus, in dreapta, o figur’ reprezint, poate, pe “invajatul iudeu” stdnd in fafa lui Boerebista. invajatul iudeu pare cx poarta o palirie asemiintitoare cu cea a unui personaj de pe o moned& tracici emis de tribul deronitilor (cf. [41], fig. 11 a). in mijloc, un bust, foarte probabil al lui Boerebista, reprezentat cu caciula rituala in forma de bovideu, insemn al apartenenjei lui la cla a “boicierilor™. Scuturile ostenilor, att pedestrasi cat si cilareti, sunt de forma rotunda si ornamentate, aparent, in felul aceluia dovedit de vestigiile arheologice, indeosebi de cele de la Piatra Rosie (cf. [22] si [26], fig. 41). in stanga, sus, figurarea probabili a lui Cieneu (asimilat cu Deceneu, — vezi cap. VI, 3) si dedesubt, osteni ce ar putea fi galii mentionati in text, ci purtind coifuri cu aparentti celtic’. Pe réu, sunt trei barei cu provele decorate cu mari figuri umane inaripate — aparent aseminiitoare cu sfincgii de pe altare — gi cu bordajele protejate prin scuturi rombice. Este surprinz&toare asem&narea cu drakarele vikingilor, cu atat mai mult cu ct sunt ocupate de ogteni geti identificabili prin caciulile caracteristice gi prin stindardul cu cap de bovideu vizibil deasupra barcii a doua (vezi gi figura de detaliu). ingii, jos, un gir de osteni cu buzduganele “la picior”, conform mentiunii Semnificatia constructiei din stalpi zSbreliti oblic gi a bamelor paralele cu firul apei — sprijinite, aparent, pe un dublu sir de mici gélme agezate transversal — constructie figurat in dreptul orasului, este incert. O ipotez indriznea(ai consti in inchipuirea acestora ca fiind reprezentarea unui pod plutitor din bame, sprijinite pe cAteva rinduri de burdufiuri din piele de animal mare, umflate cu aer; podul e prevazut si cu parapete laterale zbrelite, rolul lor fiind de stabilizare a constructiei gi, totodat, de apdirare lateral’ Ia trecerea unor cirezi de vite. 55Placa 9, detaliu Ipoteza propusi merit si fie uati in seama si ca urmare a faptului ca, in Dacia, functionau “colegia de utricularii, ca in Galia” (ef. V. Parvan [84.A], p. 141 si nota 442), adic& asociatii de plutagi, cu plute pe burdufuri. Randul de arcade oblice, vizibile in spatele orasului, sugereazi un apeduct aflat in peisaj. Oblicitatea arcadelor ar putea fi consecinta unei incerciri stingace de reprezentare in perspectiva. Placa nr. 10 oEFEYO 2-0 ~orma TE 742 E oA BV OF wo E In EG 2-LO »tHot# 1e GB o HEXe ON wEMs4XO XO BUFO or oF oY Ee le E-O mdf eO F050 # X10 MHHO XO Ene BE ood OF wOot AU 08 HO¥LOIT BEAHO Lol Hoo E SE Bro O ~6 uo i MEU o@ At BO WEwue wi Atom wor 10 ‘Transcrierea textului in caractere “clasice”: PEKEYO VEO EAE yMI TIE VKV E AABV OA PEMEVO PIO PAAA ITV VO AEAV OVN 4! ENVKAO AO BIZKO AV AYEV ????// EZO MIZO KOPO A AO MATVO AO AETV NEY AOMVON TOPA ZIV ON AN ¥ 10 IIVOEZTO EAI MAEPE BYPIO EVO TPVONEIV AABO 4 ETIO OVN ZAPMI¥ TVZYO 56S-AU RETRAS FOLOSIND VADUL SRIUMI, PE ACOLO UNDE E ORASTIA Ol. RAMAN INLUNCA RAULUI, PEUN DEAL iN GENUCLA, LA ALTARUL ZEULUI 2??? (Jiului sau de pe Jiu?). AFOST PUSA A DOMNULUI (textual, a /ui Stapanu) INIMALA APA, LANGA ALSTAPANIRIL TURN, ASEZAT IN SLUJIRE (“cult”) PESTEODAILE (probabil “morminte zidite” sau “sarcofage”) A MARILOR {NMOR- MANTATI, SUB TROFEUL GETILOR ORASTENI IN SARMIGIETUZA. They retire by the Sriumi ford, where the sheep-ford is. They stay in the river's meadow, on a rise in Genukla, at the god's shrine. The prince’s heart was placed in wa- ter near the lord’s tower located, for ritual purposes, above the burial chambers of the great men, under the trophy of the Commonalty’s Getae from Sarmigietuza. Unele caractere au fost scrise unul deasupra celuilalt, sau imbricate intre ele in doringa viditti de a economisi spatiul (vezi randul 13). Grupul de caractere complexe prin care se exprima numele zeului in randul 5, rimane neinteles. Ultimul rand cu “#7 Sarmigietuza” ar putea s& nu se lege direct cu ultima propozitie dinaintea sa, ci si fie doar mentiunea privind locul unde trebuia pastrat placa, similar cu indicatia final de pe placa nr. 42. 57Placa nr. 11 ONZASw AVK E 4#/EPO ON MEXIO ENEIO AIO 2|NOE# PI AABI ATNVAO ON EOAE 3/TOAE PVMYN ZO PAA AVKO ZENA 40 NE ON#E PIXOWE @ONH 10 AIAT 5|P TA NOBAAIZA NOETIO AABI IA 6/EO AEO EON# IO 4 EPOTA TOPIO O 7N ALOTO SIO ENPOAAM ®AAO EO 4|++I1 OENO “ENVKLO TPASO BAZEA 5|EV AVPO EYEPIO AABV %ETV © 1l\OPOMEHE MOAV EIO MAIPE 1/BIPIO KAIIO ON LAPMI¥E n\|# VEO. Sub sfincsi: S si B, poate si A iQ. DUC SI TARUSAZA, IN MIJLOCUL INELULUI (cu sens posibil de sanctuar ro- tund) PE Al NOSTRI MIEI (sau INGERASI) ORASTENI. IN TOLOSUL SOARELUI PARTIZANII ROMANILOR SE RAD. ACU, VAZANDU-NE INCA DEZBINATI (poate, nehotdrati), O FAC PE ACEEA ORACOL, PE CEA MAINOBILA DINTRE AINOSTRI ORASTENI. ZISELEZEULUI SUNT DE EA ROSTITE PE GURA. IN 58 They lead (carry) and stake in the center of the ring our commonalty lambs (or angels?). In the Sun’s round temple the supporters of the Romans shave. Now, seeing us still un- decided, they establish as the oracle the no- blest of our commonalty’s women, The god's words are spoken by her. That day, we make pledges with fair wives who have arrived in Genukla. The powerful Egerio, a Getae from the town, is invested as king, They surrenderASTA ZI FACEM LEGAMANT CU their fortified earth wall to the great men, MANDRE SOTII VENITE (posibil, inzes- leaders of the Sarmigietuza Commonalty. trate) LA GENUCLA. ESTE INVESTIT REGE PUTERNICUL EGERIU, GET AL ORASULUI. SUPUN (sau predau) VALUL LOR DE APARARE MARILOR ORAS- TENI, CAPI IN SARMIGIETUZA. Interesanta este figura altarului cu copil (inger?) si sfincsi, poate un obiect de cult specific geto-dac care a fost mentionat in text sub denumirea “AABI ATNVAO” - sintagma tradusa, ipotetic, prin “miei ordgteni” sau “miei ai ordstiei” ~, cu toate ci asemiinarea ALPNVAO/ ANGELUS/ INGER este evidentd gi ar putea si se impuna. Grupul alcatuit din chipul zeitei pacii reprezentat deasupra chipului zeului ianiform al rézboiului si cu o victorie inaripaté cu o coroana floralé in mana ilustreaza, ca in alte cazuri, 0 pace sau o impacare sau o aliantd interveniti intre “Sarmigietuza” si Genucla, sugeratd in text. Utilizarea in scriere a caracterului #4, oarecum de tip preclasic sau arhaic, constituie indicatie cA textul s-ar referi la 0 epoca mai veche, dinainte sau din prima perioada de domnie a lui Boerebista. Placa nr, 12 59NOBAAO BOEPIBYZETO MAT2 AABO 2|4/ETYO ONTVTVATQ AV ZEST BVOT 3|VPA TIPHS V AIE MA STEA PEBO AEN 4{0 TEP® EEIO QNTV KIO AE NOPA Q sZA QNEONTIO LOA AN # INQ BOR «|PYBIZTO IV AIQ TVAE ®AAYQ LAEO >| ¥ ENIQ PIKA@ AO PIAQ ON KATIY® s|AV TAZHAQV AABQ ETO EIE o|PEMAPO @Y XO TE wEIY KIN@ EAE AQ u|BQEPIBYETO IAE 20 AETIO LETH PEIO tsor|NOB isar|V VA. 15aEHO belo GO ~ wit o MY ire 4 EUG sad tO NOBILUL BOEREBISTA, STAPAN AL GETILOR ORASTENT, INSOTIT DE SAISPREZECE CARE ACOPERITE, CAPTURATE DE MAREA SA ZI, VISEAZA SA EXTINDA TARA SA IN SPRE CEA DE NORD ALBIE (probabil bratul de Nord al Deltei Istrului). INSOTIT A FOST, AIC] UNDE BOEREBISTA PE ZEUL TUAS iL DOBOARA, (de) ACEIA ALLUICIENIU. SE RETRAG LA RAU, iN CAPATUL TASILOULUI, GETII ORASTENI. ASEZAT PE LOC RAMANE FIUL SAU TEZEU. CINE SARE (in sens pro- babil de schimbd tabeira) LA BOEREBISTA, ALUIA DATE SUNT SAPTE MASURI (tex- tual, rnduri) DE ULEI NOU. in caractere “preclasice”: [MPUTERNICT- REA la SARMIGIETUZA a lui CIENEU ca M(are) P(reot), The noble Boerebista, lord of the Getae- Commonalty, escorted by sixteen covered wagons seized on his great day (day of victory?), dreams of extending his country towards the river’s north bank. He was escorted, here where Boerebista the god Tuas down falls, by Cienio’s men. The warriors of the Getae~Commonalty retire towards the river, at the head of Tasileo-Lake. Here, on this spot, remains his son, Thezeo. Whoever jumps to Boerebista’s side, to him are given seven measures of fresh oil. The figure’s legend: Consecration in Sarmigictuza of Cienio as High Priest. Sunt de luat in consideratie ipotezele ci “TUAS” ar fi echivalentul get al toponimului antic Topag , numele coloniei milesiene de la varsarea Nistrului, ef. (25), si ck TAZIAQV ar putea reprezenta numele antic, bastinas, al actualului lac Tagaul, situat la nord de Tomis sau al raului care |-a format. Referirea la distribuirea de “miasuri de ulei” are echivalent atestat in istoria Romei ({48 Al], p. 330). Este posibil ca “...KIO AE NOPA ®OXA...” si fi fost o referire 1a braqul de Nord al deltei Istrului. Folosirea caracterelor “preclasice” in ultimele randuri ale textului dovedeste ci utilizarea acestui sistem de scriere s-a extins pani in epoca lui Boerebista. De remarcat eroarea de ortografiere, in randurile 14 si 15 din stanga, in eseng’ lipsa unui V in numele cetitii de scaun.Placa nr. 13 MEALULLLUL ROCA ok ukeow ead i 0 Ae as | SWAN AAA earns ues OAV RPO Fa ‘ier k ae ae TiVPA HOA wa VOR aS rs A te ee) LAs}, ae Ears, att Nak aida, eG Akane BS Deda kk ae he TAR Madde aNd, PiaRkeduts ECG hae (tdadsd 2M? GRat? UA ed RACAL as Placa nr. 13, incidenga 1 YVBEPQ AEAH AE Y EO AVE BQEPQBYLETO 2|MAPQ ®EPEQA APMQX EY PY ENEQ ZQEA Q 3iN AQEY ®OXE EQ MOE N@EZTI EQ A+ E VNAI «|V AQ KAZE TO EP2 AE 4Y XE O MEAE E Al sjQ S ABQAY EQA ZENAH XY LOO 6|PY TQEO EALQ ANE TOTHO 7JOAY EQ ON POMOY EPO QNA 3\PMQ LEQ EAVE VAY AEZYOQ. sEQ BAHO MATEO £2 QN E viAT PIO QN APEY KQ E u|PVMQE LO TIETPEQ AMIQ nIZEMENYP@ YETI N 13/VE TPAMA TVHQ A 14NQ E ALY ¥ TOE E¥Y 1 AAQ EEO AE [NOE MAXEAQ 17\NIEQ Scris in jurul figurii c&l&reqului din dreapta, jos: mt 4 4G BOE +O BP sw0 AJUTOARE IUBITOARE ASCUT, LA RE- SEDINTA LUI BOEREBISTA, MARILE ARME FERECATE CU FIER ALE LUI. CIENEU § STA PESTE LIMBILE FOCULUI SA PUNA, PESTE AI DE ACI CARE (textual: unde), LA CASE (probabil in sens de “cu casele”), TOTI ERAU DE PE JIU, CE AAMES- TECAT, $I ZEUL ZA (ZEUS?) AL SOM- NULUI (textual: al BOLID ALORA, PELOC, LE TRIMETE SOMNUL, APO! AJUTA SA At Boerebista’s residence, loving assistants sharpen his iron-strengthened great weapons. Cienio stands over the fire’s flames to spread, on all those whose homes were in the Jiu valley, what he had mixed, and instantly the god of sleep sent slumber upon them. Then he helps to fence in corral his sheep which were in the steep ravine. He arms those chosen by him. He waters his sacrificial creatures. He takes charge of his 61INTARCE (textual, si strang’ in cere), TOATE OILE LUI (care) IN MAREARAPA ERAU. INARMEAZA PE Al SAI ALESI. UDA (poate adap), JERTFA SA. PRELA GRUJA (administrarea) STAPANIRII SALE, UN RAU DE SATE IN SIRAG CARE E VARAT SUB APA PIETRELOR. SEA- MANA S$APTE NOI TUIA PENTRU SCOARTA, IN CERC (posibil in sens de in sanctuaral rotund), $1 ZECE CHIUPURI DE STEJAR, (din) ALA (de) ESTE RASPAN- DIT iN MACEDONIA. MARELE PREOT CIENEU STAPANITORUL BOEREBISTA possessions, a string of villages in a row wedged along the stony stream. He plants seven new thuia-tree, for their bark, in a circle, and ten big pots of oak of the kind prevalent in Macedonia. Linked to the standing figures: High Priest Cienio, Lord Boerebista. Deremarcat greseala de ortografiere— lipsa unui O— din cuvantul KOT(O)POL (randul 12). Placa a fost fotografiata sub douil incidente si iluminari diferite, cu scopul de a pune mai clar in evident detaliile. Sunt redate al&turat ambele fotografii. Placa nr. 13, incidenta 2 Textul pare sa se refere la zilele de inceput ale domniei lui Boerebista, indeosebi la relatiile lui cu Cienew (Deceneu). Din text pare si rezulte ci “Cieneu”, mare preot find, colaboreazii la dotarea si amenajarea domeniului stipanit de Boerebista, dar nu este clar unde se afla situat acesta. 62Interesant& este mentiunea privind plantarea de “tuia pentru scoarta”, probabil in vederea fabriciirii de tiimaie, si seminarea/plantarea extensiva sau “in chiupuri” a stejarului, in locuri in care probabil ci domnea gi atunci fagul. Meriti sa fie relevata mentiunea din text privind amestecul aruncat peste foc si efectele acestei actiuni. Herodot mentioneazi, in Istorii, IV, 75, un obicei similar practicat de sciti, cu alta intentie insa. Deosebit de interesanta este mentiunea AIO S ABOAY, care diferi ca form’ de toate celelalte referiri la AIEO sau AIO. S ABEAO. Din context pare si rezulte c& nu este o eroare de redactare, ci se refera la un alt personaj mitologic. Asta ar justifica ipoteza c& SA BEAOsi SA BOAY ar reprezenta doud personaje mitologice diferite, unul pe Zeul Razboiului, celalalt pe Zeul Somnului. in aceasta ipotez’, S A ar reprezenta echivalentul geto-dac al lui Zeus, iar BEAO gi BOAY ar fi doar substantive comune, cu semnificatia de “razboi”, analog lingvistic al lat. bellum, si “somn”, avand un analog lexical in rom. boald, a boli. Ultimul este considerat, in mod curent, ca verb de origine slava, fara ins a se putea exclude plauzibilitatea unci origini autohtone pe fond indoeuropean. Placa nr. 14INAPOIAT DE LA O ASCULTARE DE TRIBUT (PLANGERT?) A SLUJITORILOR SANCTUARULUI, MARELE ACELA (in sens presupus de om insemnat) POARTA LUI DIEGI JALBA (sau solia). INSEM- NELE DE PROTECTIE (sau de instirire) SUNT DATE DE DAPIEGI STAPANI- TORULUI ORASULUI liuopa (?) AL (din) ORASTIE(). Having returned from listening to the sanc- tuary servants’ grievances, the great one con- veys the complaint to Diegi- Dapiegi gives safety-guarantees to the ruler of the town Tiuopa which belongs to the Commonalty. Remarcabili este imaginea sanctuarului infitigand trei temple sau altare. Pe eel din stanga sti un persona} care poarta pe cap un vas mare de cult, din care se ridied flier sau fum. Este o figurare extrem de interesanté deoarece personajul, preot sau preoteasa, este reprezentat jntr-o atitudine izbitor de asemandtoare cu cca a unor figurine sau incizari aflate pe vase antropomorfe din perioada encoliticdatat din lumea mediteraneant cit si din ginuturile noasire- Dintre acestea din urma este foarte cunoscut vasul descoperit in anul 1963 la Gumelnita [42], {43}; ilustrat mai jos, din fag, in figura 14 a, De observat la figuréi impuns#turite fn Tut nu humai la urechi, darsi sub gut’, impunsituri ce ar putea indica intengia artizanului dea implanta fire care si sugereze 0 barbi — indiciu care pledea74 fn favoarea reprezentirii unui persona) masculin, preot sau ofertant votiv. Dat fiind c& vasul reprodus aici, vazut din fats, reve ari, daca este privit din profil, un chip ianiform, eventual masculin-feminin, este posibil ca si pe plact reprezentarea si fi veut si evoce o zeitate aniforme, poate chiar acceaazeului rizbotulul, “Zabelo”, intdlnit frecvent atat in iconografie cat si in textele de pe plici. Fig. 14a. Vas cneolitic [42] Altarul central, mai inalt si purtind o figura din profil care aminteste clar lupoaica etruscd — clireia romani i-au adaugat apoi perechea “gemenilorintemeietori”— este demn de a fi Iuat in seam’ deoarece sugereaz’ probabila fnrudire a unui cult autohton al lupului cu cel similar, de origine Jatino-romana sau preromani (cf. M. Eliade [45], cap. 1). Imaginea templului, vizibila in partea dreapti a sanctuarului, devine elocventdi daca este comparata cu cea reprezentata pe piesa nr, 133. Se clarific& astfel semnificatia siluetei jncadrate intre coloanele de la intrarea in templu — foarte probabil o figuri de preov preoteastt sau zeitate cu vesmantul amplu ka umeri, strans pe glezne, sprijinit in dou to- jage, Frontispiciul templului difer’ tus in cele dou’ reprezentiri, cea ce ar putea sugera faptul ci acelasi cult s-ar fi oficiat, in mod specific, in localititi diferite.Din punt de vedere lingvistic, remarcabild este perechea AABV / AABYE, din randul 5, care ar putea fi interpretata cao particularizare gramaticali a cazurilor “a oragului” si “din ordstie”. Pe verticalele laterale ale plicii gi in cele doua cartuse din interiorul figurii se vid texte scrise cu caractere diferite sau in sisteme de scriere arhaice, incomprehensibile in actuala faza de studiu. TIVA TOPEQ VNEPQ YVAEO MATQ EAV 2AS0 KV SOTO QN S ABEAQY Y sEOY 4 ETQ LQ VEIE AO TI 4EXE LTA AQ AABO W ETO s|BOEPOBHETO ON BEPH ZETQ o|ENION + EQ AQ EAYE ®YV AVE KQ E SX OB 7|0YQ E AQNE AHAV YAQ ®VE ZQPOME s/ZO E AEQ AONET E TO EAO ATENQ NQE 9|AQ LYE AQLY MOXE LO QNAPM WIE TVPYE BQEPOBYETO AQ 14 EO AQ ||| @ |- YAE 2jQ SAMQAEXY AXQ QN EPQ EXQ TO YE wiPQ ETQA AABYQ wAY Q AQ NIZETO OLYE s5IATPY AY (Prin) POD CU TURNURI (se) UNIRA CU IULEO, (care) STAPAN E AL MAGA- RILOR CU TINTE (“caicle”), IN MARELE RAZBOI AL. GETILOR DE PE MARELE JIU, SUB USA, LA CONTROL (poate in sens de “cAntirire”), STA, LA GETII In the great war of the on the big Jiu-River livin Getae, they join Luleo, the master of the shoed donkeys, by a towered bridge. Boerebista, in charge of the Getae-Common- alty, stays at the gate, He places in boats eve- ryone from the lands of his son — who is a 65ORASENI, BOEREBISTA. iN BARCI ASEAZA PE ORICINE DIN CAMPIA AL ALUI FIU AL LUI CARE E ZALOG LA VEDERE (textual, “sub privire” sau “in ochi”), SI jl DA PRIZONIERI (textual, luati) LUT TULIU. A FOST SUPUS SI ZEUL DONET $I TOATE DE EL. TINAND ‘TURME, DE SUIELIMBILE FOCURILOR (siicheme) LA hostage under watches ~ and turns them over, as captives, to Iuleo. Also subdued were the god Donet and all his flocks so that the fire's flames rise as calls to arms and Boerebista journeys towards King ?..2. There the judges of the Great Zamolxis are in homage in or- der to organize a Getae~-Commonalty on one of the Niseto’s mouths, homeland of ...(?). ARME, SICALATORESTE (sau “pledeazit”) BOEREBISTA LA REGELE |!! O |- . JUDECATORII MARELUI ZAMOLXIS ACOLO IN CINSTIRE SUNT, CA SA ORGANIZEZE O ORASTIE GETA DE A UNEI DE A NISETULUI GURI, PATRIE A LUI ...... (completarea trebuie c&utati in caracterele distribuite in figura central. ‘Textul, destul de obscur, ridica probleme delicate de traducere/talmicire. In primul rand, pune problema interpretirii caracterului @, nemaiintAlnit in alt text. Se poate lua in seama ipoteza ca ar reprezenta fie un diftong, loal sau luol, echivalentul lui {} , des intalnit in texte, fie © cifri, dintr-un sistem de numerotare, ambele variante fiind compatibile cu contextul. Raméne de ldmurit sensul insemn’rii din randul 11, (11 O |-) materializata intr-un sistem de scriere diferit de cele cunoscute. Este posibil sa fi reprezentat fie un nume de conductor, nume inregistrat sub forma unei iscilituri conventionalizate, fie o numerotare intr-un sistem de divizare a tinutului. Ultima fraz’i sugereazi foarte probabil ci un sistem de precepte sau de legi, stabilit de Zamolxis, ar fi dainuit pana in vremea lui Boerebista, ca legislatic ce ar fi stat la baza administrarii populatiilor din tinuturile nistrene sau transnistrene de ciitre un corp de juzi sau judeci. O institutie de administrare atestati mai tarziu, in perioda prestatal’i a yirilor romaine, si cunoscuta in trecut gi in Sardinia [101]. Tot in ultima frazi descoperim si un indiciu care ar sugera dainuirea, din antichitate, a hidronimului Nistru, la varsarea ciruia ar fi fost situat domeniul unui conducitor al cérui nume, desi nu este specificat in text, pare si fie inregistrat, neinteligibil azi, in jurul portretului de sub figura de sfinx din cartugul central. Placa nr. 16 AA#EBAAO ON AN#EA AY 2|APMOZA AAKO #E O A AEE 3/0 LONTA AOMY + IOLAA 4|AV HOPIPE ZO EAPMIY s|ETAVEA A+ INO IA A AVIT ofVE EPE ETOME-7ZTE APMOZ s|A PYMVNOE DECEBAL, {N SLUJIREA (“grija”) AR- Decebal, by assistance of the Dacian army MATEI DACE CEO. A (con)DUS~ -O, ESTE ASEZAT SA PUTREZEASCA SUB SARMIGIETUZA, ACIUNDE EL A DEPUS, SUFLETSA STAVILEASCA ARMATAPRO- ROMANILOR (sau “acelor daji cu romanii”’), 66 which he led, is laid to rot under Sarmigietuza, here where he laid down his life to hold back the army of the Romans” alliesin partea de jos a plicii, intr-un cartug, se afl inscris prin incizare un text greu de descifrat pe fotografie. Textul a putut insa fi transliterat dup preluarea amprentei lui cu plastilina, atunci cand autorului i-a fost ing&iduit si studieze placa aflati in 1987 la Institutul de Atheologie “Vasile Parvan”. Fotografia 16 a red aspectul amprentei textului incizat. CRN Fig. 16 a, Mulaj al textului incizat 67Transliterarea propusi este: KATO. AEW AVOTO ¥ YN APMQZAAAX NOQXTEYZATVZ Qe H Mee TH++ral | ropropa... TS QXIEIT OAS YNQIOQ... .AA # YBAAV:.: THEDY 4 VA.:: Transliterarea este incerta iar sensul textului de nepdtruns. in figura 16 b, sunt redate mulajele urmelor Hisate pe placi de elementele cu care aceasta a fost fixat’ pe un suport, urme evidente de cuie-coltar de o forma particulara, Fig. 16b. Fig. 16. Amprenta cuielor-coltar (mulaj) Ofertant asirian (apud [67]) Imaginea din cartusul central, aparent a unui ofertant cu un miel, ilustreaza, foarte probabil, un rit funerar strivechi. O figurare foarte aseminitoare se gaseste pe vestigiile strivechii culturi asiriene (cf. fig. 16 c). Placa nr. 17 Textul de pe aceasti plact, cu toate ci ugor de transliterat, prezinté dificultati la fragmentarea in cuvinte semnificative daca se recurge la metoda general adoptatd in prezentul studiu. Exceptie fac citeva seevente de caractere care pot constitui, in mod evident, cuvinte cunoscute, cum sunt: KATIO, ZEO, S AMOAEIY, BOI ¥ EPO, AIEO, AA ¥ EO. Textul ins — in ansamblul su — nu se las& deslusit nici ca lexic gi, in consecin{a, nici ca sens. In 68stadiul actual al studiului, nu se poate preciza daca textul prezinté doar dificultiti de tlmacire, sau dacii el este scris in alt grai decat cel folosit in textele descifrate pana acum. Placa nr. 18 @AZO SEZA MAPIK 2|0 KO KOMIIO LO OI 3|IEZE 10 A 4|S £0 ONT sOTEA XO qKPOX TEPE 7/AOTO MIA s{0 MYO LAT 90 KAT AI OHI ZO AA W\/BIKO ®YOLKO ...... INTREGESC ZESTREA MARICAI CU. CAMPUL (care) SA FIE IESIRE PE ASEZAREA INSOTIND PAMANTUL SOCRULUI, DAT FIULUI MEU IN AL, SATULUI CAP DE ACI, SUB ORASTI- OARA LUI FUSCUS. Urmeaza un sir de caractere total anomale, arhaice sau striine, cu sens nedeslugit. Ar putea reprezenta, foarte probabil, isclitura donatorului. I complete Mariko’s dowry with the field which is to be the exit from the dwelling as- sociated with the land the father-in-law gives to my son, here at the village’s end, under Fuscus’ small commonalty. Figura centrala arata un templu la care un ofertant aduce un purcel, probabil ca ofrandit sau drept taxi de transcriere a actului de donajie sugerat in text. 69in partea stdngi a templului se distinge aceeasi stranie silueti de personaj sacerdotal figurat gi pe piesele 14 si 133. Identificarea ofrandei ca porc situeaz4 scena in lumea geto-daca sau trac’, dovada in acest sens fiind afirmatiile lui Aristotel c& “...tracii ingrasd porcii...”, (Istoria animalelor, VIII, 6), asociate cu aceea a lui Herodot dupa care “...nu se jertfese niciodat porci la scifi...” (Istorii, IV, 63). Tulburatoare este identificarea in text a secventei MAPIKO. Interpretaté ca nume propriu, aceasta sugereaza o stabilitate a traditiilor onomastice care se situeaza la limita credibilului, fara ins’ a putea fi exclusa din principiu. Nume biblice sau istorice au supravietuit peste milenii. Tot surprinzatoare este si identificarca in text a secventei ZATO, careia i s-a atribuit, ipotetic, sensul de “sat”. O ipotezi care diferd fundamental de parerea larg admis’ de citre filologi, care deriva termenul sar din latinul fossarum. Totusi, prima varianti nu poate fi exclusa in mod aprioric, deoarece originea indo-europeana comunaa geto-dacilor si a latinilor este 0 certitudine stiintifica. 70Placa nr. 19 3 oe S Mad NS a> A, os noe ata Bere cy ‘Textul de pe placa nr. 19, scris cu caractere in majoritate anomale, prezinta dificultati de transliterare gi, cu atat mai mult, de decriptare. Faptul ca pe placa se afl doar o singura pecete sugereazd c& textul intentiona s& consfinteascd fie un fapt de cronica, fie de legiferare in cadrul unui trib sau a unei formatiuni statale unitare. in pecete se distinge clar un text scris cu caractere anomale, care, daca e transcris in caractere clasice echivalente, ar avea forma ELYA MATO MYST. Acestui texti se poate atribui, intr-o prima interpretare, semnificatia ipotetica: “EL INSUSI, STAPANITORUL MIUST”. Placa nr. 19, detaliu 7Placa nr. 20 TTAENO TA {et STO =CTER PETA TIE BOYPEBYEETO AI OXYO VEIA BA 2JETAPNO IAS Y # EO ZOTIA LE WIE 3/04, AY O XOTPA PYOMY ON VEO AIO 4|/ ETA + 1PA BISIKA SO POFIAO BOEREBISTA DIN OCHI USA BASTAR- Boerebista keeps his eyes on the Bastarnae’s NILOR PAZESTE INTIMPCESOTIASA, door while his wife, dressed in a shaw! in GATITA DE (“cu”) 0 NAFRAMA IN _ use in Rome, prays to the god Cieta, enclosed FOLOSIRE LA ROMA, ZEULUI CIETA, ina shrine. iNGRADIT IN ALTAR, SE ROAGA. Figurat in centrul cartugului, foarte probabil, este chipul sotiei lui Boerebista. De remarcat agezarea pirului si naiframa. jn spatele acestui chip, in stinga imaginii, se afla culcat pe un altar un animal cu coud lungai, prelungita printr-un ornament in forma de ciucure mare. Judecdnd dupa pozitia picioarelor din fata si dup’ forma urechilor ar putea fi o felini mare sau, mai putin probabil, un vifel. De remarcat aseminarea izbitoare cu animalul figurat pe vasul ceramic din sec. 17 iesn., gisit la Arkhanes, in Creta, vas reprezenténd un mic templu sau altar votiy destinat unui cult sau unor mistere strict feminine (fig 20 a, reprodusa dupa [94}). 72Fig. 20 a. Una votiva din sec. 17 i.e.n., gasitd in Creta, la Arkhanes (apud [94]). (1). SOPATOY AO MQAYO AABO. MARELE DRUM PAVAT LA VALUL DE APARARE A ORASTIEI (2). EOPATOY AO S$ IAO AABO MARELE DRUM PAVAT LA ZIDUL ORASTIEL (3). SOPATOY EAP AABO in partea din dreapta jos a cartugului central este reprezentat un animal cu bot scurt si urechi rotunde sau liisate pe spate. Pozitia picioarelor ar indica o felina mare. Ea pare inchisii in-o ingriditur’ sau intr-un spatiu izolat prin gratii, Nueste de respins nici ipoteza prin care s-ar presupune cdi micar unul din cele dou’ animale figurate in cartus ar fi reprezentarea unei feline mari, leu sau panterii, deoarece Plutarh atest prezenta acestor animale la curtea unor c&petenii din lumea geto-daci [85. A]. Mai exact, ar putea fi un/o cia, rasa de feline africane, eventual suportexotic al unui cultal fecunditatii rezervat strict femeilor. Cuvantului # ETA din text i s-a atribuit sensul mentionat mai sus prin analogie cu hindicul cia, din sanscritul citrakdia cu semnificatia de “tigra” (cf. [106]. articolul cheetah). Semnele grafice diseminate in spatiile dintre figuri, precum gi cele aliniate intre cartugul cu figuri si chenar au un caracter vadit arhaic, unele chiar cu aparenjii accentuat figurativa, Sensul lor riméne, pentru moment, neclar. Placa nr. 21 Big paved road to the defensive earth-wall of the Commonalty. Big paved road to the Commonalty’s wall. MARELE DRUM PAVAT (spre) APA ORASTIEL E7PATOY este scris vertical si cu unele litere inversate. (4). 20PATOY HX 4! OF AO ZAP 4 ETO MARELE DRUM PAVAT TAIAT (poate, #7 trepte) LA APA GETILOR (Sargetia). (5). ZOPATOY HX OF AO KOMONO ++ MARELE DRUM PAVAT TAIATLA (citre) CAPALNA. Big paved road to the Commonalty’s Creek. Big paved road, cut in steps, to the Getae’s Creek. Big paved road, cut in steps, towards Kopono. 73Placa nr. 21, incidenga a (©. Z@PATOY HX OE QP + EZY AO TIEPYEO AABO MARELE DRUM PAVAT TAIAT (poate, in Big paved road, cut in steps, towards the trepte), DUCAND LA SANCTUARUL Commonalty’s sanctuary. ORASTIEL (7). @AAYHUKO ZAPMH4 TOYZO (7a)ON TO@H +E OY XTPAOOY VARFULINALT ALSARMI(se)GETUZEI The high summit of Sarmigetuza with all its IN TOATE CE LE ARE MARI DRUMURI__ big paved roads. PAVATE. (8). MATO BQEPOBIZETO AO LAP-MON-TA@O AO YEETE NOTIO LOIPAOY TIAAO ON @OXPQ MAPA LAPMH ETOYZO. STAPANITORUL BOEREBISTA LA Lord Boerebista, at the sun-set gate guarded POARTA PAZITA CU APA DE ESTE LA _ by water, trumpeting call the companion in APUS, CHIAMA (“suni tare”) DINSURLA — Sarmigetuza’s tall tower. pe PRIETENUL IN (din) TURNUL MARE ‘AL SARMISEGETUZEI. Placa a fost preluata si in alta incident fotografic’, cu o alt& iluminare, in intentic de descifrare ct mai corect& a textului 74Placa nr. 21, incidenta b Tlustrarea de pe aceasta placd infitigcazi atat modul de acces din exterior cat gi organizarea interioard intr-o mare agezare antici. Care anume, rezult& clar din chiar unul din textele inscrise pe plact in secvente inliinuite: (7) de deasupra imaginii palatelor si de peste stdnci, 7a de sub stanci, si succesiunea de litere de pe zidul de apirare insusi. Un text care se constituie chiar ca titlu de plan-harté nominalizeaza obiectivul figurat. Dact se acceptii ca premist echivalenta Sarmigietuza = Sarmisegetuza si se comparara topografia inregistrarilor de pe placa de plumb cu cea a vestigiilor puse in evident de cercetirile arheologice de la Gridistea Muncelului se constat& 0 riguroasi corespondent’ a acestora. Comparatia reveleaza faptul ci indicatiile de text gi dispozitia drumurilor de pe planul turnat in plumb corespund foarte exact cu dispozitia interioara a cetatii, gi, totodati, cu topografia vecinatatilor acesteia. in particular, drumul spre KOTIQNO, asezare antica, asimilata in acest studiu cu actualele urme ale cetajii de la Capalna — drum indicat pe plan la pozitia (5) — apare ca pornind din cetate caitre o culme orientati spre Masivul Godeanu de azi, de unde s-ar fi prelungit pe culmi si fete pana in Valea Sebegului. Indicayia amintits mai sus trebuie corelati si cu cea din textul de pe placa nr, 127 in care este mentionat un mare drum de pazd care duce de la “KOMONQ” spre 0 “semeatd zidire a marelui stdpan”, referire neindoielnic’ la “Sarmigietuza”. Denumirile hidronimice “Sar Dabo”, interpretat in acest studiu ca Apa sau Raul Orasului sau al Ordistiei, i “Sar Gieto”, injeles ca Apa sau Raul Getilor, identificat cu antica “Sargetia” — mentionati si de Dio Cassius (Historia Romana, LXVIII, 14) — ar corespunde celor doi afluenti care, reunindu-se mai jos de cetate, dau nastere Apei Oragului sau Gridistii, cum e cunoscut raul azi. alDe asemenea, trebuie atent reconsiderate gi sanctuarele cetitii, reprezentate pe pact in dreapta jos, gi trebuie comparat templul cu frontispiciu triunghiular gi marele zid, figurat in prelungirea lui, spre stanga, cu vestigiile marelui templu dreptunghiular si cu cele ale masivului zid care il sprijinea, la marginea terasei nr. 11 din cetatea Sarmisegetuzei de Munte, puse in evidenta de ultimele decopertari [20], (221, (31). LH. Crigan prezinti si analizeaz riguros atat vestigiile marelui sanctuar dreptunghiular ~ pe care le consider’ rimagite ale unui mare templu ~ cat gi pe cele ale masivului zid despre care presupune a fi fost destinat sprijinirii terenului la marginea terasei din incinta sacri (cf. [20]). Comparatia intre aspectul templului din reconstituirea teoretic’ propusi de H. Crigan ((20], p. 418-420) si agezarea acestuia fat de marele zid de sustinere, revelat de decopertarile recente ale ramisitelor cetitii, cu aspectul si dispunerea elementelor, presupus omoloage, de pe placa de plumb poate convinge pe oricine ca se afli in fata unei aseminiri atat de izbitoare incat nu ar putea fi considerat’ doar un rezultat al {ntamplarii sau al unei plismuiri ticluite {nainte ca cetatea sa fi fost investigat’ arheologic. Tot in acest sens pledeazii gi faptul cit pe harta de plumb, edificiile si cladirile cetitii par a fi grupate in sectorul in care, pe teren, se situeaza ““ncinta militara” —astfel caracterizata de C, Daicoviciu [23], [24], [311 - in timp ce Templele — care ilustreaz harta de plumb si care, ftir ndoiala, simbolizeaza ansamblul sanctuarelor revelate pe teren de sapaturi — apar situate in afara incintei intirite (extra muros), fapt care corespunde exact informatiei arheologice acumulate pani acum in situ. Imaginea placii mai reprezint& vestitul stindard dac — des atestatul “balaur dacic” — fluturdind peste cetate, incadrat intre un stindard cu cap de bovideu si unul la care nu se distinge emblema. Demne de o analiz& atent& sunt ima- ginile cclor sase porti ale incintei. Ele par si fi fost constituite din cadre dreptunghiulare inalte dotate cu panouri culisante pe verticala, panouri ce par a fi toate Kisate jos. Exceptie face poarta din fata lui Boerebista (in coltul din stanga jos), la care panoul apare ridicat. Informatiile inregistrate pe aceasti plac& sunt de un interes cu totul deosebit. Atat conceptia de ansamblu, sintetizati in textul identificat mai sus prin (7), cat gi detaliile configurative din imaginea planului turnat in plumb, in mod deosebit identificirile explicite prin text, tind si dovedeasca o conceptic cult uimitor de evoluat’, chiar daci ea corespunde cunostintelor noastre despre antichitatea autohtona. Implicatile deosebite pe care le au informatiile continute in notatiile de pe plac sunt analizate pe larg in cap. VI. Este de mentionat, in incheiere, ci se cunose cazuri de utilizare, in antichitate, a unor planuri de aseziri importante. Ca exemplu, este redat (in fig. 21 c) planul oragului Nipur, aproximativ 1500 ‘.e.n., inregistrat pe o plicuti de lut (reprodus dup [48)), fig. 32). Fig, 21 c, Harti pe tibligg de lut (apud [48]) 76Placa nr. 22 AA¥IBAAO AIY ¥EPE 2IN #EA KE ®VEKO LEP 3|VTO AA#IBAAO LIOPO 4{METO ZO AIEWO A¥EA 5|0 LO HAY EO AIEY 14 E o|XOY KATO PYMV 7A0 ZO KANOE KAPO TVTAZO s|AA¥ EO TPE LET DECEBAL ZEILOR CERE («pe zeiii intre- abi»), CEEA CE VA FI FOST STABILIT SA FIE. DECEBAL SUPUSU-S-A LUI DIEGI. ACELA, SUB PACEA LUI DIEGI INSUSI, AL LUI CAP (in) SPATIUL ALOR SAI CAINI-DRAGI TUTUROR DACILOR - iN POM iL ASEAZA. Decebal asks the gods what has been agreed to take place. Decebal surrenders to Diegi. ‘That one, under the peace terms of Diegi himself, puts his head on a tree in the yard of his dogs, dear to all Dacians. Imaginea centrala intentiona, foarte probabil, sé-I reprezinte pe Decebal (personajul in tunic’ militar, scurta) ascultand vointa zeilor, grit prin marele preot (personajul in mantie lunga si cliciul’ ritual’). in spatiile libere din partea de jos a plicii, se afld un text incizat, doar partial deseifrabil, 4n care se distinge: K (prescurtare pentru kotopol), MVEKO sau OVEKO. Interesant este partea din text care afirma ci Diegi ar fi yinut céini, gi ct a a trasitura era specific’ dacilor, de unde ar rezulta c& Diegi era dac, nu get. Aceasta informatie, corelati cu cea datorat’ lui Martialis [27], [72], care afirma ci Diegi era fratele lui Decebal, 7sprijina ipoteza ca Decebal ar fi fost, la origine, dac, nu get. in cadrul acestei ipoteze numele de Decebal ar fi, in mod plauzibil, interpretabil ca “AA ¥ IE BAAO”, cu semnificatia “Dacul din Vale” (cf. dietionar, cap. IV, la AA ¥ E si BAAO). Textul astfel tradus sugereaza ca Diegi, in faza final a rzboiului contra Romanilor, l-ar fi tradat pe Decebal. O presupunere care este plauzibila, deoarece si alte texte dintre cele aici studiate pot fi interpretate in acest sens. Placa nr. 23 APOYOMIKTO TIEBY 220 TETO TOPZO E 3/AMO LONTO AYEIM 4|AZO BPE BYPO KOI {ONO EA IX AA KIMA 6EIAE VNYO 4 YV VT A 7A EOV EPO TOVT K s|E AO ANOL EYMO 5|PONTO EAOI w|NOBO LYPEL uffAATO AYE nO PETO BIZA 7BDROMIHETE DA, SUB PAZA, TRUPURILE CARE INGROPATE AU FOST DELISIMAH IN YRERE DE INMORMANTARE LA CAPALNA. EL iNSUSI, LA “CHIMA” (nume topic, poate “Culmea”), AJUTA SA UNEASCA A JIULUI ALBIE LA (“cu”) APELE PUTULUI AMENAIAT CARE, DE Dromikto turns over, under escort, the corpses buried by Lisimah with a view to their funeral in Kopono. He himslef, at Kima, helps to join the Jiu tiverbed with the wells’ cisterns which for years have gathered rain showers and from which buckets are filled by those on the lower bank. ANI, ADUNA ROPOTELE APELOR DE PLOAIE (literal “ap nouz), SCOASA CU GALEATA DE ACEIA DE PE RAPAJOASA. “Eaoi novo” este interpretat aici nu ca “apt nou”, ci ca ape de ploaie, iar “ghero pout”, tradus prin puf amenajat din motive de similitudine etimologicd si lingvistic’, ar avea aici sens de cisterna. “BPE BYPO” a fost tradus prin interpretarea lui “BPE” ca “vre”, de laa vrea (...vre si le ingroape...), iar “BYPO” ca ingropare, inmormantare, prin analogie cu slavul berech’ = conserva, vechiul german de sus bergan, similar cu vechiul englez byrgan = a adaposti, din care a rezultat englezul modern: to bury, a ingropa [106]. Foarte importante de luat in seam sunt gaurile din cele patru colturi ale plicii. Gauri destinate, fairi indoiala, fixarii ci cu cuie pe un suport — perete sau stilp masiv — din len. Dar mult mai important de observat este faptul ci floarea cuiclor a lasat, la baterea lor, urme imprimate pe suprafata de plumb, dovada ca placa a fost, cdndva, efectiv “bitutd in cui”, sau, altfel spus, afisatd cu intengia claré de a face public textul inscris pe ea. Placa nr, 25 eae Sees: tee = 19