1 1.

Principiile msurrii unghiurilor orizontale i verticale

Unghiurile orizontale- si unghiurile verticale- sau Z. Materializarea planului orizontal si cel vertical se face cu ajutorul nivelei cu bula de aer si a firului cu plumb. Pentru determinarea si m asurarea acestor unghiuri au fost construite diferite aparate si instrumente. Dintre goniometre cel mai folosit este teodolitul cu urmatoarele axe: Axa XX au axa lunetei cu trei componente: axa optica, axa geometrica, axa de vizare, ultima se foloseste concret in masuratori si este materializata de intersectia firelor reticulare si focarul obiectivului; Axa YY sau axa umerilor aparatului sau axa de rotatie a lunetei care este perpendiculara pe axa XX si este orizontala; Axa ZZ sau axa verticala a goniometrului.

2 Metode de masurare a ungiurilor orizontale Unghiurile orizontale in topografie pot fi masurate prin urmatoarele metode: metoda simpla, metoda repetitiei, metaoda reiteratiei si metoda orientarilor directe. Metoda simpla consta in a masura un unghi oarecare prin diferenta directiilor citite. Valoarea unghiulara se va obtine cu formula: = cB cA

Metoda repetitiei se aplica atunci cand trebuie sa se afle un unghi cu o precizie mai mare decat cea a aparatului pe care il avem la dispozitie.Aceasta metoda consta in masurarea unghiului de mai multe ori, in pozitii succesive, adiacente ale cercului orizontal. Se va viza pentru inceput punctul B si se va citi valoarea unghiulara cB , aparatul se afla pe miscare inregistratoare. Se misca aparatul in plan orizontal, vizam punctul C si trecem aparatul pe miscarea generala. Se misca aparatul in plan orizontal si vizam punctul B si se trece aparatul pe miscare inregistratoare. Se misca aparatul in plan orizontal si vizam punctul C si citim cC daca am avut doua repetitii de efectuat. Valoarea unghiului masurat va fi: = (CC CB)/n, unde n este numarul repetitiilor. Daca avem mai multe repetitii de realizat atunci vom continua etapele descrise mai sus, pana vom termina.

3 Metoda reiteratiilor consta in masurarea unui unghi de mai multe ori, de fiecare data cu alta origine a cercului orizontal. Practic metoda reprezinta o suma de masuratori simple in vederea anularii impeciziei gradatiilor mecanice de pe limbul gardat. Metoda orientarii directe in aceasta metoda se foloseste apartul orientat in momentul afectuarii masuratorilor, iar masuratorile in fiecare statie se efectuiaza dupa metoda turului de orizont. Metoda consta in masurarea tuturor directiilor intr-o statie , pornind de la directia de referinta, de obicei viza inapoi in drumuirea planimetrica, in sensul acelor de ceasornic si ne inchidem, dupa ce am masurat toate directiile, pe directia de plecare. Acelasi lucru se realizeaza si in pozitia a doua a lunetei,dar masuratorile se executa in sens invers acelor de ceasornic. Toate valorile unghiulare se vor inscrie intr-un carnet de terensi se va avea grija ca la inchiderea in turul de orizont, eroarea obtinuta sa nu depaseasca toleranta admisa in turul de orizont, T = p n , unde p este precizia aparatului, n este numrul direciilor vizate. Masurarea unghiurilor verticale Unghiurile verticale se masoara cu ajutorul lunetei si cercului vertical al aparatului, si se pot obtine doua feluri de unghiuri: unghiul de panta- format de orizontala punctului de statie si de directia vizata si unghi zenital- format de verticala locului punctului de statie si directia vizata.

Daca distanta vizata este mai mica de 350m, se va viza pe o mira, la inaltimea aparatului. Daca distanta este mai mare de 350 m, se va viza la inaltimea semnalului sau obiectelor vizate si se vor folosi formulele adecvate nivelmentului trigonometric la distante mari. Masurarea unghiurilor se va face in pozitia I si II a lunetei, pentru anularea erorii de colimatie.

4 2. Orientarea - generaliti Orientarea este unghiul masurat de la directia Nord, in sensul acelor de ceasornic, pana la directia vizata.

Orientarea aparatului pe directia nord magnetica, consta in aducerea gradatiei zero a cercului orizontal pe directia nord magnetic. Aceasta operatie se realizeaza in doua moduri. Orientarea aparatului pe directia nord magnetica cu busola sau sau cu declinatorul se efctueaza astfel: dupa punerea aparatului in statie se introduce zero in aparat si se trece aparatul pe miscare generala. Se ataseaza busola sau declinatorul si se misca aparatul in plan orizontal pana cand se aduce zero al busolei sau indicatorul declinatorului pe directia nord magnetic. Se trece aparatul pe miscare inregistratoare si, din acest moment, orice directie am citi aceasta este o orientare. Orientarea aparatului dupa aceasta metoda se face de obicei in prima statie dintr-o drumuire, atunci cand nu avem nici un reper. Orientarea aparatului dupa o orientare cunoscuta se efectuiaza dupa urmatoarele etape: Dupa centrarea si calarea aparatuluiin statia a doua(punctul 2) se introduce la cercul orizontal 21 ( care se obtine din orientarea masurata in prima statie catre punctul 2 la care i se adauga jumatate de cerc, adica 21= 12 200g ) si se trece pe miscarea generala a aparatului. Se vizeaza punctul de statie 1, dupa care se trece pe miscarea inregistratoare a aparatului, efectuandu-se turul de orizont. Acest tip de orientare se realizeaza in toate statiile de drumuire, cu exceptia celei din prima statie de drumuire. Aceasta metoda de orientare a aparatului dupa o orientare cunoscuta are doua avantaje:1. Se foloseste, pentru orientare, precizia de masurare a

5 aparatului si 2. Se efectuiaza viza inapoi inca de la orientarea aparatului, de aceea se va avea grija ca in carnetul de teren sa se inscrie orientarea inapoi in statie.

17. Domenii de utilizare ale GIS Mediu. Produsele GIS sunt folosite pentru inventarierea teritoriilor afectate de

poluare(apa, sol, asezari). La un nivel mai ridicat se pot face studii privitoare la procesele de eroziune, alunecari de teren, studii de impact, studiul calitatii apei (care pot fi corelate cu diferite softuri specifice) Amenajarea teritoriului .consiliile locale sau judetene pot beneficia de aportul adus de GIS in monitorizarea terenului, plane de amenajare urbanistice, comunale, judetene, regionale, interregionale. Ca exemplu amintim studiul amplasarii unor blocuri de locuinte( harti ale conductelor de apa, gaz, informatii privitoare la dimensiunea acestora, si posibilitatea controlului transportului de apa si gaz pe acestea) Agricultura si silvicultura. Inventarierea solurilor insotite de date atribut privitoare la tipul de sol, calitate, utilizare. Monitorizarea terenurilor agricole in vederea obtinerii de productii maxime. Inventarierea padurilor, a zonelor geografice protejate. Studiul privitor la oportunitatea amplasarii exploatarilor de cherestea si a fabricilor de prelucrare a lemnului. Studii privitoare la conservarea patrimoniului forestier national. Proiectele GIS din acest domeniu sunt dublate de prelucrarea imaginilor luate prin teledetectie. Resurse naturale. Se utilizeaza produsele GIS in proiecte care conduc la depistarea resurselor naturale (minereuri, petrol, gaz, apa). Si aceasta activitate este dublata de prelucrarea imaginilor digitale sau aeriene. Transport. GIS are un potential considerabil in gestiunea si optimizarea transportului urban sau regional (trasee optime pentru autobuze, tramvaie, trenuri, la care se adauga determinarea numarului optim de mijloace de transport pe perioade de timp). Tot aici putem include alegerea traseele optime pentru masinile de interventie (pompieri, ambulante, politie). In transportul maritim hartile electronice le inlocuiesc tot mai frecvent pe cele traditionale, iar orientarea navelor se face automat cu ajutorul unor echipamente specializate de pozitionare cunoscute sub numele de GPS, acestea fiind direct legate de hartile digitale.

6 Demografie. Baze de date privitoare la populatie (pe varste, religii, profesii, sanatate, ect) asociate cu o harta administrativa la nivel de comuna, produc diferite harti privitoare la distributia teritoriala a unor variate tipuri de informatii, rezultatul fiind o harta orthoplet sau chromoplet. Marketing. Avand o harta a unui oras asociata cu o baza de date ce contin recensaminte, plus localizarile firmelor, se pot face studii referitoare la corelatii dintre clienti si ofertantii de servicii. Se poate merge pana la simularea amplasarii unui magazin intr-o anumita zona. Rezultatul este o harta care prezinta modificarea clientelei magazinelor invecinate, sugerand deci oportunitatea amplasarii sau nu a acelui magazin. Cadastru. Inventarierea si intretinerea datelor spatiale si atribut a tuturor terenurilor. Odata realizat un sistem cadastral informatizat, intretinerea datelor se face mult mai usor, iar obtinerea de date asupra terenurilor se face imediat. Proiectele GIS de anvergura au scopul de a obtine informatii in vederea luarii deciziilor. Modelarea si simularea reprezinta concepte de baza in cadrul analizei spatiale si de fapt si ratiunea de a fi a unui GIS. 33. Definiia, caracteristicile, rolul, scopul i importana cadastrului Conform legii 7/98 cadastru general este un sistem unitar si abligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor bunurilor imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si proprietar. Entitatile de baza ale acestui sistem sunt parcela, constructia si proprietarul. Prin bun mobil se intelege parcela de teren, cu sau fara proprietar. Cadastrul general se organizeaza la nivelul fiecareu unitati administrativ-teritoriale: comuna, oras, municipiu, judet si la nivelul intregii tari. Scopul cadastrului general Identificarea, inregistrarea si descrierea, in documentele cadastrale, a terenurilor si a celorlalte bunuri imobile prin natura lor, masurarea si reprezentarea acestora pe harti si planuri cadastrale, precum si stocarea datelor pe suporturi informatice; Asamblarea si integrarea datelor furnizate de cadastrele de specialitate;

7 Identificarea si inregistrarea tuturor proprietarilor si a altor detinatori legali de terenuri si de alte bunuri imobile, in vederea asigurarii publicitatii si

opozabilitatii drepturilor acestora fata de terti; Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite si taxe pentru stabilirea corecta a obligatiilor fiscale ale contribuabililor. Rolul cadastrului general Rolul cadastrului general este de a raspunde la cateva intrebari cu privire asupra bunurilor imobile: Al cui este (proprietarul); Cine il foloseste; Categoria de folosinta; Suprafata; Situatia juridica Calitatea terenului.

34. Aspectele i funciile cadastrului Cadastrul general urmareste aspecte tehnice, economice si juridice cu privire la fiecare bun imobil. Functiile cadastrului general Functia tehnica se realizeaza prin determinarea pe baza de masuratori a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetelor terenurilor pe categorii de folosinta si proprietari. Partea tehnica a cadastrului general cuprinde toate operatiunile tehnice, geodezice, topografice, fotogrammetrice si cartografice ce concura la realizarea masuratorilor de teren, determinarea grafica si/sau numerica a punctelor care definesc conturul suprafetelor bunurilor imobile, unitatilor administrativ-teritoriale, detaliilor liniare, etc. Functia tehnica precede realizarea cadastrului economic si juridic si constituie baza realizarii acestora. Prin realizarea cadastrului tehnic se rezolva o serie de aspecte economice si juridice privind imobilele. De exemplu delimitarea hotarelor teritorial-administrative, identificarea posesorilor sunt operatii tehnico-juridice ce se executa de cadastrul tehnic.

8 Stabilirea categoriilor de folosinta, alimitelor terenurilor degradate sunt operatiuni ce apartin functiei economice ce se executa tot cu ocazia realizarii cadastrului tehnic. Scopul final al cadastrului tehnic este intocmirea planului cadastral. Functia economica scopul stabilirii valorii economice a bunurilor imobile este legat nemijlocit de stabilirea achitabila a taxelor si impozitelor. In acest domeniu se intampina o serie de probleme, cum ar fi : Inexistenta unui sistem unic de apreciere a valorii economice, iar metodologiile propose de-alungul timpului s-au bazat pe criterii administrative si de alta natura care nu aveau nimic in comun cu stabilirea echitabila a valorii economice. In cadastru s-a utilizat bonitarea cadastrala ca metoda de apreciere mai mult a terenurilor agricole, dar daca aceasta metodologie stabilea o ierarhizare a terenurilor, ea nu stabilea valoarea economica a acestora si nici nu este recunoscuta pe piata ( banci, asigurari, piata libera). Valoarea economica este o notiune cel putin generala, avand in vedere ca sunt metode si notiuni mai concrete, cum ar fi: valoarea de piata, valoarea de reconstructie, valoarea de asigurare, valoarea de impozitare etc., toate acestea nu exclud valoarea economica, dar trateaza valoarea ca un complex de factori cu incidenta asupra unui bun imobil. Functia juridica are ca scop identificarea corecta a posesorilor de terenuri si constructii si inscrierea acestora in doculentele cadastrale, pe baza actului si faptului juridic pe care se intemeiaza proprietatea. Singura problema de natura juridica ce se urmareste la realizarea cadastrului tehnic este stabilirea posesorului de fapt si nu de drepr a bubului imobil la data introducerii cadastrului general, insa aceasta activitate nu se poate realiza decat dupa introducerea cadastrului pe teritoriul administrativ. Potrivin noii legislatii functia juridica se constituie ca o activitate inglobata in cea de cadastru (cartea funciara ), dar care se realizeaza numai pe baza datelor furnizate de cadastru tehnic.

9 35. Categorii de folosin ale terenurilor n funcie de destinaia lor. Grupa folosinelor agricole i neagricole Clasificarea terenurilor dupa destinatie: Terenuri cu destinatie agricola; Terenuri cu destinatie forestiera; Terenuri aflate permanent sub ape; Terenuri aflate in intravilan; Terenuri cu destinatie speciale. Categoriile de folosinta agricola 1. Ternuri arabile (A) Sunt acele ternuri care se ara in fiecare an sau la mai multi ani (2-6) si sunt cultivate cu plante anuale sau perene, cum ar fi: cereale, leguminoase pentru boabe, plante tehnice si industriale, plante medicinale si aromate, plante furajere, legume, etc. In categoria de folosinta arabile se includ: arabil propriu zis (A), pajisti cultivate (Ap), gradini de legume (Ag), orezarii (Ao), sere (As), solare si rasadnite (Aso), capsunarii (Ac) etc. Se inregistreaza ca terenuri arabile: Terenurile destinate culturilor furajere perene (trifoisti, lucerniere, sparcetiere sau alte terenuri insamantate cu diferite amestecuri de plante leguminoase si graminee perene), care se ara o data la cel mult 6 ani; Terenurile ramase temporar neinsamantate datorita inundatiilor, colmatarilor, degradarilor sau alte cauze; Terenurile cu sere si rasadnite sistematizate, cu mentiunea sere sau rasadnite Terenurile arabile amenajate sau ameliorate prin lucrari de desecare, terasare, irigare etc.se vor delimita si inscrie la arabil cu intreaga lor suprafata, incluzand si suprafetele ocupate de canale, duguri, talezuri, debusee, benzi inierbate,etc., care au latimi mai mici de doi metri. 2. Pasuni (P) Pasunile sunt terenuri inierbate sau intelenite in mod natural sau artificial, prin insamantari la maximum 15-20 de ani si care se folosesc pentru pasunat. 9

10 In cadrul acestei categorii de folosinta deosebim: o Pasuni curate (P)- pasunile acoperite numai cu vegetatie ierboasa; o Pasuni cu pomi (pl)- pasunile plantate cu pomi fructiferi, in scopul combaterii eroziunii sau a alunecarilor de teren, precum si pasunile care provin din livezi paraginite. La incadrarea acestora se va tine seama de faptul ca productia principala este masa verde care se pasuneaza, iar fructele pomilor reprezinta un produs secundar. o Pasuni impadurite (Pp)- pasunile care in afara de vegetatie ierboasa sunt acoperite si cu vegetatie forestiera, cu diferite grade de consistenta; o Pasuni cu tufarisuri si maracinisuri (Pt). 3. Fanete (F) In aceasta categorie se incadreaza terenurile inierbate sau intelenite in mod natural sau artificial prin insamantari la maximum 15-20 de ani, iar iarba se coseste pentru fan In cadrul acestei categorii de folosinta deosebim: Fanete curate (F); Fanete cu pomi (Fl); Fanete impadurite (Fp); Fanete cu tufarisuri si maracinisuri (Ft).

4. Vii (V) In aceasta categorie se incadreaza terenurile plantate cu vita de vie: vii altoite si indigene: viile altoite au la baza lor un portaltoi, viile indihene sunt nealtoite, dezvoltandu-se pe radacini proprii. Impreuna mai sunt denumite si vii nobile (Vn). Vii hibride (Vh)-poarta denumirea si de producatori directi; Hamei (Vha) deoarece au o agrotehnica asemanatoare cu a vitei de vie, plantatiile de hamei se includ in aceasta categorie de folosinta; Pepiniere viticole (Vp)- terenuri pentru producerea materialului saditor viticol (plantatiile portaltoi si pepinierele propriu-zise). 5. Livezi (L) Sunt terenuri plantate cu pomi si arbusti fructiferi. Se inregistreaza ca livezi: 10

11 Livezi clasice (L)- terenurile plantate cu pomi fructiferi in diferite sisteme de cultuta traditionala, si anume: livezi cu culturi intercalate, livezi inierbate, livezi in sistem agro-pomicol, livezi pure, etc.; Livezi intensive si superintensive (La)- levezi amenajate avand o mare densitate de pomi pe hectar, cu conducerea dirijata a coroanelor si mecanizarea lucrarilor de intretinere si recoltare; Plantatii de arbusti fructiferi (Lf)- terenuri plantate cu zmeura, agrise, coacaze, trandafiri de dulceata, etc.; Pepiniere pomicole (Lp)- terenurile destinate pentru producerea materialului saditor pomicol; Plantatii de duzi (Ld). Categoria de folosinta neagricola 1. Paduri si alte terenuri forestiere (PD) In aceasta categorie de folosinta intra toate terenurile care sunt cuprinse in amenajamentele silvice si in afara acestora, indiferent de proprietar. Se inregistreaza la aceata categorie de folosinta: Paduri (PD)- terenuri acoperite cu vegetatie forestiera, cu o suprafata mai mare de 0,25 ha; Terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie si sdministratie silvica (PDpe)- terenuri ocupate de pepiniere, solarii, plantatii, culturi de rachita, arbusti ornamentali si fructiferi, celei destinate hranei vanatului si animalelor din unitatile silvice, cele date in folosinta temporara personalului silvic; Perdelele de protectie (PDp)- benzi ordonate de plantatii silvice si uneori silvopomicule, care au diferite roluri de protectie, ca: perdele pentru protectia culturilor agricole, perdele pentru protectia cailor de comunicatie, pentru protectia asezarilor umane, perdele pentru protectia digurilor, perdele pentru combaterea eroziunii; Tufarisuri si maracinisuri (PDt)- terenuri acoperite masiv cu vegetatie arborescenta de mica inaltime, catinisuri, ienuparisuri, salcami, maracinisuri, etc.

11

12 2. Terenuti cu ape si ape cu stuf (H) In aceasta categorie sunt incluse terenurile acoperite permanent cu apa, precum si cele acoperite temporar, care dupa retragerea apelor nu pot avea alta folosinta. Se inregistreaza la aceata categoeie: Ape curgatoare (HR): Fluviul Dunarea; bratele si canalele din Delta Dunarii; cursurile de apa; paraurile; garlele si alte surse de ape cu denumiri locale (izvoare, privaluri); La apele curgatoare se va inregistra suprafata ocupata de intreaga albie minora a cursului de apa, din maal in mal, chiar daca aceasta nu este in intregime si permanent sub apa. Albia minora minora a unui curs de apa include toate zonele joase ale cursului, insulele si prundisurile. Toate aceste terenuri din albia minora nu se inscriu la neproductiv, ci la terenuri cu ape; Ape statatoare (HB) La delimitarea acestora se va lua in considerare limita lor la nivelul mediu al apei. In aceata categorie se incadreaza si apele amenajate in mod special pentru cresterea dirijata a pestelui precum si suprafete cu ape statatoare de mica adancime unde creste trestie, papura si alte tipuri de vegetatie specifica in regim amenajat sau neamenajat; Marea teritoriala si marea interioara Suprafata marii teritoriale este cuprinsa intre liniile de baza ale celui mai mare reflux dea lungul tarmului inclusiv ale tarmului dinspre larg ale insulelor, ale locurilor de acostare, amenajamentele hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente si linia din larg care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine (22 224m), masurata de la punctul cel mai apropiat de la liniile de baza. Suprafata marii interioare este cuprinsa intre tarmul marii si liniile de baza.

3. Caile de comunicatii rutiere (DR) si caile ferate (CF) Din punc de vedere functional si al administrarii, caile de comunicatii rutiere se impart, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, dupa cum urmeaza: Drumuri de interes national: autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, drumuri nationale principale, drumuri nationale secundare; 12

13 Drumuri de interes judetean: drumuri care fac legatura intre resedintele de judet si resedintele de municipiu si orase, statiuni balneoclimaterice, porturi, aeroportusi si alte obiective importante; Drumuri de interes local: drumurile comunale si drumuri vicinale; Strazile din localitatile urbane; Strazile din localitatile rurale: strazi principale si strazi secundare; Cai ferate simple si duble, inguste, triaje. Drumurile de exploatare din extravilan care nu au un caracter permanent, nu se inregistreaza ca detalii si se atribuie in proportie egala parcelelor din imediata vecinatate. 4. Terenuri ocupate cu constructii si curti (CC) Aceasta categorie cuprinde terenurile cu diverse utilizari si destinatii: Cladiri (C); Curti (Cc); Cariere, exploatari miniere si petroliere (Ca); Terenuri de sport (Cs); Diguri, taluzuri pietruiete, terase, debusee (Cd); Gradini botanice si zoologice, parcuri (Cp); Cimitire (Ci); Piete, rampe de incarcare (Ct); Alte terenuri (Cat).

5. Terenuri degradate si neproductive (N) Din aceasta categorie fac parte: o Nisipuri zburatoare (Nn)- nisipuri mobile nefixate de vegetatie si pe care vantul le poate deplasa dintr-un loc in altul; o Stancarii, bolovanisuri, pietrisuri (Nb)- terenuri acoperite cu blocuri de stanci masive, ingramadiri de bolovani si pietrisuri care nu sunt acoperite de vegetatie; o Rape, ravene, torenti (Nr)- alunecari active de teren care sunt neproductive cand nu sunt impadurite; o Saraturi cu crusta (Ns)- terenuri puternic saraturate care formeaza la suprafata lor o crusta albicioasa friabila; 13

14 o Mocirle si smarcuri (Nm)- terenuri cu alternante frecvente de exces de apa si uscaciune, pe care nu se instaleaza vegetatie. Terenurile cu mlastini cu stuf nu se inregistreaza la categoria terenurilor neproductive, ci la categoria terenuri cu ape si stuf; o Gropile de imprumut si cariere (Ng)- terenuri devenite neproductive prin escavarea stratului de sol si roca pentru diverse nevoi de constructii; o Halde (Nh)- terenuri pe care s-a depozitat material steril rezultat in urma unor activitati industriale si exploatari miniere. 37. Uniti administrativ teritoriale. Delimitarea unitilor administrativ teritoriale. Documentaia necesar efecturii delimitrii Unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt comunele, orasele sau municipiile si judetele. Comuna este alcatuita din unul sau mai multe sate componente in functie de conditiile economice, social-culturale, geografice si demografice. Unul dintre satele componente are statul de resedinta a comunei. Orasul este unitatea administrativ-teritoriala de baza, alcatuita, de regula, dintr-o singura localitate, dar poate grupa in jurul sau unul sau mai multe sate apartinatoare ori localitati componente. Satele apartinatoare isi pastreaza caracterul preponderent rural. Localitatile componente sunt parti integrante ale orasului. Unele orase pot fi declarate municipii, in conditiile legii, acestea pot fi impartite in subunitati administrativ-teritoriale fara personalitate juridica. Comunele din urul municipiului Bucuresti si cele din jurul municipiilor de rang I pot fi organizate in zone metropolitane ale municipiului. Judetul cuprinde orase si comune reunite pe criterii geografice, economice, etnice, legaturi culturale,etc. In cadrul teritoriilor administrative se deosebesc doua parti dinstincte: Intravilanul, cuprinde gruparea de locuinte si anexe gospodaresti, constructiile social-culturale, economice, edilitare, precum si spatiile din afara perimetrului

14

15 construit, ca: zonele industriale, spatii verzi, amenajarile sportive, stabilite prin planul urbanistic general; Extravilanul, cuprinde restul teritoriului administrativ delimitat de hotarul unitatii administrativ-teritoriale si limitele intravilanului. Comunele si orasele sau municipiile pot avea in componenta mai multe intravilane. Delimitarea hotarelor unitatilor administrativ teritoriale. Delimitarea cadastrala a unitatilor administrativ-teritoriale reprezinta operatia de baza prin care se identifica, masoara la teren si se oficializeaza limitele unitatilor administrativ-teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului unei unitati administrativ-teritoriale, continand punctele de frangere si traseele hotarului unei unitati administrativ-teritoriale, precum si limitele intravilanelor din respectiva unitate administrativa. Aceasta operatiune se executa obligatoriu inaintea inceperii lucrarilor de introducere a cadastrului general pe o unitate administrativ-teritoriala. Stabilirea liniei de hotar si a denumirilor unitatilor administrative se face in conformitate cu prevederile Legii nr.2/1968, privind organizarea administrativa a teritoriului, republicata cu modificarile ulterioare. Limitele intravilanelor se stabilesc conform planurilor urbanistice generale intocmite si aprobate potrivit prevederilor legale. In cazurile in care nu s-au aprobat planuri urbanistice generale, limitele intravilanelor vor fi cele existente la 1 ianuarie 1990, conform legii fondului funciar nr.18/1991, republicata cu modificarile ulterioare. Metodologia lucrarilor de delimitare Formalitatile operatiunii de delimitare se realizeaza de catre delegatul cadastral, impreuna cu organele locale care se constituie intr-o comisie aprobata prin ordinul prefectului. Componenta comisiei de delimitare cadastrala:primarii si secretarii consiliilor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale implicate in operatiunea de delimitare cadastrala, delegatul O.J.C.G.C. si dupa caz, delegatul organului abilitat in problemele de urbanism si amenajarea teritoriului. La stabilirea hotarului administrativ pot fi invitati, daca este cazul, delegati desemnati de titularii cadastrelor de specialitate si proprietari de mari suprafete de teren precum si localnici care cunosc traseul hotarului. 15

16 Inaintea inceperii lucrarilor de delimitare comisia are obligatia sa studieze intreaga documentatie existenta referitoare la ultima delimitare cadastrala. Operatiunea de delimitare cadastrala pe teren aliniilor de hotar incepe, de regula, dintr-un punct de trei sau mai multe hotare, identificandu-se traseul pana la urmatorul punct format din intersectia mai multor hotare. Numerotarea punctelor de hotar incepe cu numarul 101, din punctul de intersectie a trei sau mai multor hotare, situat in partea de nord sau nord-vest si continua in sens orar. Punctele care se borneaza sunt: Punctele de intersectie ale liniilor de hotar(3 sau m multe); Puncte de schimbare a aliniamentelor pe traseul hotarului, alese astfel incat sa permita, daca este cazul, reconstruirea exacta a traseului hotarului; Punctele de intersectia a hotarului cu ape curgatoare, cai ferate, sosele,etc.

Etapele realizarii delimitarilor cadastrale: Constituirea comisiei de delimitare cadastrala; Parcurgerea la teren a traseului hotarului teritoriului administrativ si stabilirea punctelor de hotar care vor fi materializate; Materializarea si marcarea punctelor de hotar; Executarea masuratorilor pentru determinarea coordonatelor punctelor de hotar; Calculul coordonatelor punctelor de hotar; Intocmirea actelor de confirmare cu acordul membrilor comisie de delimitare cadastrala si a delegatiilor unitatilor administrativ-teritoriale vecine; Intocmirea dosarului de delimitare cadastrala. Documentatii tehnice necesare la efectuarea delimitarii cadastrale: Memoriul tehnic; Schita generala a hotarului unitatii administrativ-teritoriala; Schitele segmentelor de hotar cuprinse intre doua puncte de trei sau mai multe hotare cu acordul si semnaturile membrilor comisiei de delimitare; Dosarul de verificare a lucrarilor de delimitare, intocmit potrivit regulamentelor aprobate de O.N.C.G.C.; Schitele de reperaj ale tuturor punctelor materializate; Descrierile topografice ale tuturor punctelor materializate; 16

17 Inventarul de coordonate pentru toate punctelor de hotar; Inventar de coordonate pentru toate punctele materializate, pe suport magnetic; Date rezultate din masuratorile de teren si prelucrarile acestora, pe suport magnetic-fisier ASCII; Schema masurarilor efectuate; Suprafata teritoriului calculata din coordonatele tuturor punctelor de hotar; Procesul verbal de delimitare cadastrala cu descrierea tronsoanelor de hotar corespunzatoare fiecarei unitati administrativ-teritoriale vecine, cu semnaturile membrilor comisiei de delimitare; Copii de pe scrisorile de convocare trimise consiliilor locale ale unitatio administrativ-teritoriale vecine si dupa caz prefecturilor si O.J.C.G.C. vecine. 39. Numerotarea cadastral n extravilan i intravilan ??? Numerotarea cadastrala este o operatiune de birou prin care se atribuie numere de ordine tuturor unitatilor teritorial-cadastrale (corpuri de proprietate si parcele) de pe cuprinsul unui teritoriu administrativ. Numerele cadastrale se inscriu pe planurile cadastrale, pe cat posibil in zona centrala a fiecarui contur, in registrele cadastrale si inregistrarile din cartea funciara, reprezentand unul din identificatorii de legatura logica dintre baza de date grafica si baza de date alfanumerica pentru sistemul informatic al cadastrului. Atribuirea acestor identificatori se face pe mai multe niveluri, astfel: Nivelul unitatii administrative; Nivelul intravilan-extravilan; Nivelul sectoarelor cadastrale; Nivelul corpurilor de proprietate; Nivelul parcelelor.

Pentru extravilan codul de identificare in baza de date este 1, iar pentru intravilan este 2, respectiv 3, etc., functie de numarul intravilanelor componente dintr-o unitate administrativa. In cadrul unei unitati administrativ- teritoriala, numerotarea cadastrala se face separat pentru intravilan si extravilan. 17

18 Numerotarea cadastrala intr-o unitate administrativ-teritoriala se face la nivel de parcela sau corp de proprietate, dar pentru a usura numerotarea corpurilor de proprietate acestea vor fi, dupa caz, grupate pe sectoare cadastrale (tarlale sau cvartale). Sectoarele cadastrale se numeroteaza cu cifre arabe de la 1 la n, incepand cu sectorul numarul 1 situat in partea NV a teritoriului si continuand intr-o succesiune fireasca spre zona de SE. Corpurile de proprietate se numeroteaza cu cifre arabe de la 1 la n incepand de la NV spre SE unitatii administrativ-teritoriale, separat pentru intravilan si extravilan. In cadrul fiecarui corp de proprietate, parcelele componente se numeroteaza cu cifre arabe de la 1 la n, urmate de simbolul categoriei de folosinta, iar in intravilan se incepe cu categoria de folosinta, curti si constructii. Detaliile liniare ca: ape curgatoare, canale, diguri, cai ferate, drumurinclasate sunt considerate parcele si se numeroteaza separat in cadrul fiecarui intravilan, respectiv extravilan. Acesrea primesc un singur numar cadastral pe toata lungimea lor (cu exceptia supravarsarilor), in cadrul fiecarui intravilan si un singur numar cadastral in extravilan, dar si pentru tronsoanele create prin intersectia cu alte detalii liniare respectandu-se urmatoarea ierarhie: o Caile ferate intretaiate de ape; o Drumuri nationale intretaiate de cai ferate si ape; o Drumuri judetene intretaiate de ape, cai ferate si drumuri nationale; o Drumuri comunale intretaiate de ape, cai ferate, drumuri nationale si drumuri judetene; o Drumuri de exploatare intretaiate de ape,cai ferate, drumuri nationale, drumuri judetene sau comunale.

18

19

Numerotarea cadastral n extravilan. Exemplificare. 81

Numerotarea cadastral n intravilan. Exemplificare

Sectoare cadastrale

parcele

Corpuri de proprietate

19

20 41. Dreptul de proprietate i dezmembrmintele dreptului de proprietate Potrivit art.480 din Codul Civil Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea , perpetuitatea , caracterul individual, caracterul total. Caracterul exclusiv ( proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv). Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau, prin excluderea altor persoane. Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului, deci nici dupa moartea lui. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe , cum este in cazul coproprietatii. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate puterile asupra bunului. Atributele dreptului de proprietate: Posesia consta in dreptul titularului de a stapani in fapt un bun. Folosinta este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele narurii, civile si industriale, in interesul sau. Fructele sunt produsele obtinute de la un anumit bun, cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. Ele se impart in 3 categorii: Naturale (se nasc indiferent de vointa omului); Industriale (presupun interventia omului); Civile (sunt consecinta unor acte juridice- chirii, dobanzi,etc.).

Dispozitia consta, potrivit unei mai vechi conceptii, in a consuma, a instraina, a desfiinta, a distruge, a intrebuinta in mod definitiv, fara posibilitatea de reancepere pentru cel ce a uzat astfel. Obiectul dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. Formele dreptului de proprietate: 20

21 Proprietate privat Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice, juridice, statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile, exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate, in mod exclusiv si perpetuu, in limitele legii. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale, asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local, asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. dezmembrmintele dreptului de proprietate Atributele dreptului de proprietate , si anume posesia, folosinta si dispozitia, pot fi comuni pe unul sau mai multi posesori. In cazul cand cele trei atribute sunt despartite prin aceeasi suprafata de teren apare dezmembramant al dreptului de proprietate. Dezmembrarile nu neaga, in niciun caz, dreptul de proprietate, ele actioneaza temporar. Dezmembrariel dreptului de proprietate sunt: Dreptul de uzufruct. Uzufructul este dreptul de a folosi dreptul altei pesoane si de a culege fructele acestuia intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a conserva substanta. Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile. Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente. Obiectul dreptului de uzufruct il pot constitui orice bun mobil si imobil, corporale sau incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universitalitate de fapt sau o cota-parte din acesta. Nu pot face obiectul dreptului de uzufruct bunurile din domeniul public. Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager. Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul se reduce la drept de 30 de ani.daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se presupane ca este viager sau ,dupa caz, ca este constituit pe termen de 30 de ani.

21

22 Dreptul de uz. Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai penru nevoile proprii si ale familiei sale. Dreptul de uz se constituie asupra unor mobile sau imobile , cu exceptia locuintei. Dreptul de abitatie este dreptul unei persoane de a locui in locuinta unui alt proprietar impreuna cu familia. Dreptul de abitatie se constituie asupra unei locuinte. Dreptul de uz si dreptul de abitatie se deosebesc de dreptul de uzufruct deoarece, pe langa faptul ca ele nu sunt accesibile, este interzisa si cesiunea emolumentului. titularul dezmembramantului respectiv nu isi poate exercita dreptul decat pentru nevoile proprii si ale familiei. Dreptul de servitute . servitutea este sarcina care greveaza un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. De regula, servitutea presupune doua imobile apartinand unor proprietari diferiti, dintre care unul este fondul dominant, iar cel care suporta servitutea este fondul aservit. Pot fi insa si situatii unde servitutea sa aiba caracter reciproc. Servitutea se poate constitui numai pe temeiul unui act jurirdic ori prin uzucapiune. Servitutile se sting pe cale principala prin radierea lor din cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze: o Consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar; o Renuntarea proprietarului fondului dominant; o Ajungerea la termen; o Rascumpararea; o Imposibilitatea definitiva de exercitare; o Neuzul timp de 10 ani; o Disparitia oricarei utilitatia a acestuia. Dreptul de superficie este dreptul de a avea sau a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta. Dobandirea dreptului de superficie se poate face prin act juridic, precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de suprafata de teren pe care

22

23 urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara exploatarii constructiei edificate. Dreptul de superficie poate fi aprat prin actiunea confesorie de superficie, actiune ce poate fi intentata impotriva oricarei persoane, chiar si impotriva proprietarului terenului, daca ea implica exercitarea dreptului. Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara pentru una din urmatoarele cauze: La expirarea termenului; Prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea uneia si aceeasi persoane; Pri pieirea constructiei, daca exista o stipulatie expresa in acest sens; In alte moduri prevazute de leg.

42. Crile funciare i publicitatea imobiliar (cuprinsul crilor funciare) Cartea funciara este un sistem de evidenta al cadastrului general prin care se realizeaza publicitatea imobiliara. Conform L7/96 publicitatea imobiliara este realizata de catre birourile de carte funciare ale OJCPI( oficiu judetean de cadastru si publicitate imobiliara), pentru imobilele situate in raza teritoriala de activitate ale acestora. Cartile funciare intocmite si numerotate pe teritoriul administrativ al fiecarei localitati alcatuiesc, impreuna, registrul cadastral de publicitate imobiliara al teritoriului respectiv. Acest registru special de intrare cuprinde planul de identificare a imobilelor, cu raportul imobilelor, indicand numarul cadastral al parcelelor si numarul de ordine al cartii funciare in care sunt inscrise, cu un index alfabetic al proprietarilor si cu o mapa in care se vor pastra cererile de inscriere, impreuna cu uun exemplar inscrisurilor constatatoare ale actelor sau faptelor juridice supuse inscrierii. Cartea funciara este alcatuita din titlu, indicand numarul ei si numele localitatii in care este situat imobilul si cuprinde trei parti: 23

24 A. Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, cuprinde: Numarul de ordine si cel cadastral al fiecarui imobil; Suprafata terenului, categoria de folosinta si, dupa caz, constructiile; Amplasamentul si vecinatatile; Valoarea impozabila.

B. Partea a II-a, referitoare la inscrierile privind dreptul de proprietate, cuprinde: Numele proprietarului; Actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum si mentionarea inscrisului pe care se intemeiaza acest drept; Stramutarile proprietatii; Servitutile constituite in folosul imobilului; Faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la proprietate; Orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face in titlu, in partea I sau a II-a a cartii funciare, cu privire la inscrierile facute. C. Partea a III-a, referitoare la inscrierile privind dezmembrarile dreptului de proprietate si sarcini, cuprinde: Dreptul de superficie, uzufruct,uz, folosinta, abitatie, servitute in sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locatiunea si cesiunea de venituri pe timp mai mare de trei ani; Faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile privitoare la drepturile reale inscrise in aceasta parte; Sechestrul, urmarirea imobilului sau a veniturilor sale; Orice modificari, indreptari sau insemnari ce s-ar face cu privire la inscrierile facute in aceasta parte. 44. Principii fundamentale ale evalurilor Principiile evaluarii proprietatilor imobiliare sunt: Cererea si oferta- valoarea de piata este determinata de interactiunea dintre cerere si oferta la data evaluarii;

24

25 Schimbarea- fortele cererii si ofertei sunt intr-o dinamica continua creand un mediu economic nou, fapt ce duce la fluctuatii ale pretului si valorii; Concurenta preturile sunt sustinute si valorile sunt stabilite printr-o continua competitie si interactiune intre cumparatori, vanzatori, antreprenori; Substitutia- postuleaza ca un cumparator rational nu va plati pentru o proprietate mai mult decat costul de achizitie a unei alte proprietati cu aceleasi caracteristici; Proportii variabile- consta in faptul ca terenul, capitalul, munca si managementul sa fie in echilibru relativ; Contributia- productivitatea marginala- fiecare componenta a proprietatii poate sa contribuie la valoarea globala a proprietatii; Cea mai buna utilizare- proprietatea ar trebui evaluata in scopul celei mai bune utilizari; Conformitatea- o proprietate atinge valoarea maxima cand este amplasata intr-un mediu coeerent fizic, economic si social sau de utilizare a terenului compatibila si armonioasa; Anticiparea- valoarea de piata este egala cu valoarea actualizata a veniturilor sau satisfactiilor viitoare generate de proprietate, asa cum sunt percepute de vanzatorii si cumparatorii tipici. 45. Abordri, metode i tehnici de evaluare a bunurilor imobiliare Metode si tehnici de evaluare: Metoda comparatiei directe. Premisa acestei metode este aceea ca valoarea de piata a unei proprietati imobiliare este in relatie directa cu preturile unor proprietati competitive si comparabile. Analiza comparativa se axeaza pe asemanarile si diferentele dintre proprietatti si tranzactii care influenteaza valoarea, de ex.diferentele in drepturile de proprietate evaluate, motivatia cumparatorilor si vanzatorilor, conditiile de finantare, situatia pietei la momentul vanzarii, dimensiunile, amplasamentul, caracteristicile fizice si economice, etc. Metoda comparatiei directe este aplicabila tuturor tipurilor de proprietati cand exista suficiente tranzactii recente cu date sigure, care sa indice caracteristicile valorii sau tendintele de piata. 25

26 Daca numarul de tranzactii este insuficient, aplicabilitatea metodei este limitata, de asemenea schimbarea rapida a conditiilor economice si a legislatiei limiteaza aplicabilitatea acestei metode. Sursele primare de informatie sunt cele legate de publicitatea imobiliara, publictiile periodice, partile in tranzactie, avocati, consilieri, notari, agentii de intermediere, administratori imobiliari, proprietari si antreprenori. Toate aceste informatii trebuie atent cercetate pentru ca unele surse nu au intotdeauna obiectivitatea necesara. Preturile de vanzare reflecta o serie de factori care influenteaza valoarea proprietatii, pentru a determina influenta relativa a acestor factori se folosesc tehnici cantitative si calitative. Aceste tehnici sunt: analiza comparatiilor relative, analiza evolutiilor, analiza datelor in perechi, analiza statistica si grafica, analiza sensibilitatii. Dupa ce au fost adunate datele de piata si analizate, sunt ordonate in mai multe moduri, o metoda obisnuita este aranjarea pe o grila de date, fiecare diferenta importanta intre proprietatea analizata si proprietati comparabile ce ar putea influenta valoarea e considerata ca element de comparar, fiecare element are repartizat un rand pe grila. Procedura de evaluare: o Cercetarea pietei privind tranzactiile pentru a obtine informatii similare cu

proprietatea de evaluat, respectiv: tipul proprietatii, dimensiunile, localizarea si zonarea; o Verificarea corectitudinii informatiilor; o Alegerea unor criterii de compararea relevante si elaborarea unei analize comparative pe fiecare criteriu; o Compararea proprietatilor similare cu proprietatea de evaluat, elementele de comparatie si ajustarea adecvata a pretului de vanzare a fiecarei proprietati comparabile; o Analiza rezultatelor evaluarii si stabilirea unei valori sau a unui interval de valori. Criteriile de comparatie se refera la componente ale proprietatii imobiliare definite in scopul realizarii comparatiei. Elementele de comparatie sunt caracteristici ale proprietatilor si tranzactiilor imobiliare care au drept consecinta variatii ale preturilor platite pe piata imobiliara. Se iau in considerare si 26

27 se compara toate diferentele rezonabile dintre proprietatile comparabile, diferente ce le influenteaza valoarea. Prin metoda comparatiei directe se au in vedere noua elemente de comparare: Drepturi de proprietate transmise(ce fel de drepr este transmis); Conditiile de finantare; Conditiile de vanzare(motivatia cumparatorului si a vanzatorului, in unele cazuriinfluenteaza semnificativ pretul); Conditiile pietei; Localizarea; Caracteristicele fizice; Utilizarea; Caracteristicele economice; Componente non-imobiliare.

Tehnici cantitative Analiza pe perechi de date- este un proces in care doua sau mai multe tranzactii sunt comparate pentru a obtine o indicatie privind marimea corectiei ce se refera la o singura caracteristica. Analiza statistica a datelor de piata include analiza prin regresie si inferenta. Regresia liniara sau multipla este o tehnica utila, dar este limitata la numarul de elemente ce influenteaza pretul. Analiza grafica este o varianta a analizei statistice in care evaluatorul ajunge la o concluzie prin interpretarea unui grafic. Analiza evolutiilor este aplicabila cand exista un volum mare de informatii de pe piata si este utila mai ales cand exista putine date de tranzactii comparabile, dar mai multe dtae cu privire la proprietati cu mai putine caracteristici similare. Analiza costurilor utilizeaza costurile estimate de autoritati pentru taxa de constructie sau impozit de proprietati ca baza pentru corectii. Analiza datelor secundare este o metoda de determinare a corectiilor bazata pe date ce nu se refera direct la proprietatile comparabile, ci descriu piata imobiliara in general. Tehnici calitative

27

28 Analiza comparatiilor relative este studiul relatiilor indicate de datele pietii fara a recurge la cuantificare. Metoda reflecta natura imperfecta a pietelor imobiliare, astfel sunt analizate proprietati comparabile in scopul de a determina daca au caracteristici superioare, inferioare sau similare cu proprietatea evaluata. Analiza clasamentului este o varianta a analizei comparatiilor relative prin care proprietatile comparabile sunt incluse intr-un clasament in ordine descendenta sau ascendenta a atractivitatii. 59. Sistemul de proiecie Stereografic 1970- caracteristici, Reeaua cartografic Proiectia Stereografica pe plan unic secant-Sereografica70 s-a introdus in anul 1973, in vederea intocmirii planului topografic de baza la scarile 1:2000; 1:5000; si 1:10000 si are nivel zero Marea Neagra din 1975. Este o proiectie perspectiva, conforma, ce pastreaza nealterate unghiurile, dar deformeaza distantele si suprafetele. Principii generale si elemente caracteristice Se considera o sectiune prin sfera terestra de raza medie R in care sunt redate elementele geometrice ale reprezantarii.

Elipsoidul de referinta Krasowskii 1940; Plan de proiectie tangent initial in centrul tarii; Plan de proiectie secant unic, coborat in versiunea actuala cu cantitatea H=1389,478m fata de cel tangent initial; 28

29 Centrul de proiectie Q situat la nord de orasul Fagaras,fiind definit prin coordonatele geografice =46 latitudine nord si = 25 longitudine est Greenwich; Raza medie de curbura a elipsoidului echivalent cu sfera terestra pentru punctul central al proiectiei R=6378956,681m; Raza cercului de deformaatie nula, care rezulta din intersectia planului secant unic 1970, cu suprafata sferei terestre, r= 201, 718km. Originea sistemului axelor de coordonate rectangulare plane ale proiectiei stereografice70 reprezinta imaginea plana a punctului central Q, fiind situate aproximativ in centrul tarii. Axa absciselor XX reprezinta imaginea plana a meridianului punctului central, de longitudinea = 25, iar axa ordonatelor YY reprezinta imaginea plana a paralelului, de latitudine =46. Sensul pozitiv al axei OX este spre nordul geografic,iar al axei OY sre est. In scopul pozitivarii valorilor negative ale coordonatelor plane, s-a realizat translarea originii cu 500000m spre sud, pe directia axei absciselor si 500000m spre vest pe directia axei ordonatelor.

Reteaua cartografica Harta se imparte, dupa o anumita regula, in sectiuni denumite foi sau trapeze de marimi rezonabile, corespunzatoare scarilor si nomenclatura specifica sistemului de proiectie adoptat. Hartile si planurile, au cadrul geografic dat de imaginile plane ale unor meridiane si arce de paralele, ce delimiteaza trapeze datorita convergentei meridianelor. Nomenclatura si dimensiunile graduale ale acestor foi sau trapeze sunt caracteristice scarii si se deduc succesiv:

29

30 Punctul de plecare il constituie scare 1:1.000.000, la cere intreg globul este impartit pe longitudine in fuse de cate 6 , numerotate cu cifre arabe incepand de la meridianul 180 spre est, iar pe latitudine in zone de cate 4, numerotate cu majuscule de la Ecuator spre nord. Teritoriul Romaniei este cuprins in fusele 34 si 35 delimitate de meridianele 18 - 24 si 24- 30 si in zonele K,L si M. omenclatura unui trapez la scara 1:1.000.000 este constituita dintr-o litera si un numar (zona si fusul ,exemplu -34, are dimensiuni graduale de 4 si 6 si pozitia definita pe elipsoid prin coordonatele geografice B si L ale colturilor. La urmatoarele scari nomenclatura si limitele foilor se deduc plecand de la trapezul 1:1.000.000. pentru a trece la scara 1:500.000 se divizeaza harta de la scara anterioara in 4 sectiuni, fiecare trapez avand in latitudine 2 si in longitudine 3. Foile de harta rezultate se noteaza cu litere mari de la A la D, nomenclatura unei foi de harta fiind de forma: L-34-B. La scarile de baza 1:100000 si 1:5000 se renunta la nomenclatura celor intermediare, trapezele renumerandu-se de la 1-144 si respectiv de la 1-256, iar la scara 1:2000 foile rezulta din impartirea in patru a trapezului 1:5000. Identificarea unei foi , necesare desfasurarii lucrarilor, se face rapid pe o reprezentare schematica, de ansamblu, a teritoriului, denumita scheletul hartii, in functie de unele detalii. Dupa recunoasterea zonei se citeste nomenclatura trapezului corespunzatoare scarii, definita de numarul si localitatea cea mai importanta sau varful cel mai inalt de pe cuprinsul foii, spre exemplu L-35-15-D Vatrea Dornei. 60. Deformaii n Sistemul de proiecie Stereografic 1970 Ca proiectie conforma, in sistemul stereografic70, prin trecerea distantelor de pe suprafata sferei pe plan acestea sufera modificari dupa legi specifice. A. In varianta planului tangent Deformatia totala t a unei distante este data de diferenta dintre marimea ei pe sfera d=OP si corespondenta in proiectie d= Opt. Daca cele doua marimi se exprima in functie de unghiul la centru 2 si raza R a sferei, deformatia totala t in plan tangent devine: t= d- d= 2R(tg- ; d= R2, = (d/8R *2R Dezvoltand in serie tg si neglijand termenii la puteri mai mari de 3, se obtine succesiv: 30

31 tg = + (/3 +(2/3 *(la p5/5 ...+..., respectiv tg-= /3. Inlocuind in relatia t= d- d= 2R(tg- ; pe tg-= /3 si tinand cont ca =d/2R, se obtine deformatia totala in proiectie stereografica pe plan tangent t= 2R*/3 respectiv t= d/12R Deformatia unitara de lungime pe plan tangent, respectiv t, in regiunea de lucru, mult mai importanta, reiese din diferentele ultimei relatii, cand se obtine: km= (d/12R (d = d/4R Marimea deformatiilor unitare creste asadar rapid, cu patratul distantei d la care se gaseste punctul P, considerat in centrul zonei de lucru, fata de origine Q. Ca semn deformatiile sunt sunt pozitive(d>d si cresc rapid din punctul central, fiind egale pe cercuri de o anumita raza. B. In varianta pe plan secant unic Deformatia kilometrica se calculeaza cu o relatie asemanatoare celei de la planul tangent, din care se scade o constanta, releatia devenmind: km= d/4R([m]/km)-0,25([m/km])
distanta,d[km] deform.[cm/km] plan tangent plan secant 0 0 -25 100 7.1 -18 200 25.6 0 300 56.3 31 380 98.3 73

Ca marime, in centrul tarii, unde d=0, deformatia unitara devine km= -0,25m/km, la distanta 200 km se obtine km= 0,00 m/km, iar la periferie cand d= 380km deformatia este maxima , km = 0,73m/km. Deformatiile sunt nule (d=d pe un cerc cu raza d= 201, 72 km, marcat, de obicei, cu linie intrerupta, negative in interiorul acestuia (d<210,72km) si pozitive in afara lui. 61. Sistemul de proiecie Gauss-Krger - caracteristici, Reeaua cartografic in Romania, proiectia Gauss, s-a introdus in anul 1951 o data cu adoptarea elipsoidului de referinta Krasowski, fiind folosita la intocmirea hartilor si planurilor topografice de baza redactate la diferite scari pe formate trapezoidale , pana in anul 1973. Principii generale si elemente de definire

31

32 In proiectia Gauss, reprezentarea suprafetei Pamantului, consoderata de forma unui elipsoid de rotatie terestru, se face pe suprafata interioara desfasurabila in plan a unui cilindru imaginar, tangent la un meridian , adica in pozitie transversala , iar axa cilindrului coincide cu axa ecuatoriala si este perpendiculara pe planul meridianului. Pentru reprezentarea elipsoidului terestru in plan, s-a efectuat impartirea globului terestru in 60 de fuse geografice de cate 6 longitudine, incepand cu meridianul Greenwich. Meridianele ce delimiteaza un fus geografic poarta denumirea de meridiane marginale , iar diferenta de longitudine dintre cele doua meridiane determina marimea fusului, care din punct de vedere practic este de 6 si de 3. Fiecare fus de 6 sau de 3 are un meridian axial a carui longitudine ( , se determina in raport cui meridianul Greenwich, spre emisfera estica si vestica a Globului terestru. Din punct de vedere geometric, se considera infasurarea elipsoidului in 60 cilindri succesivi, in pozitie rizontala, fiecare fiind tangent la meridianul axial al celor 60 fuse geografice. Deci, pe fiecare cilindru se proiecteaza un fus de 6 longitudine, cu varfurile in cei doi poli geografici.

Dupa taierea cilindrului pe directia generatoarelor ce trec prin polii geografici si desfasurarea in plan, se obtine planul de proiectie al fuselor geografice de 6 longitudine. Se considera ca elipsoidul terestru se roteste spre vest, pana cand fiecare meridian devine tangent la cilindru.

32

33 Pentru fiecare fus de 6 longitudine se considera un sistem de coordonate rectangulare plane si un sistem de proiectie. Deci, pentru reprezentarea Pamantului, se vor obtine 60 sisteme de coordonate plane din fiecare fus de 6 se gaseste la intersectia meridianului axial cu Ecuatorul.

33