Mediere- curs 3 Ceea ce se inampla pe plan national la nivelul medierii este o consecinta a necesitatii adoptarii unui cadru normativ

referitor la institutia medierii pe plan european. In anii 80 la nivel european s-a subliniat necesitatea elaborarii si adoptarii unor forme de protectie a metodelor alternative de solutionare a conflictelor. Cand se discuta de ADR pe plan european ne referim numai la mediere ci si la conciliere si arbitraj.La inceputul anilor 90 metodele de solutionare alternativa a conflictelor au devenit o prioritate politica, au fost elaborate o serie intreaga de documente.In 1993 a fost elaborata Cartea Verde a metodelor de solutionare a conflictelor, din acest moment (1993) tema principala a actelor normative la nivel european este accea a accesului consumatorului la justitie si la rezolvarea disputelor in materia protectiei consumatorului pe piata unica. Pe plan europeana metodele alternative de solutionare a conflictelor au pornit de la ideea protectiei consumatorului pe piata unica.Practic metodele ADR au fost privite la inceput in relatie cu domeniul protectiei consumatorului.Ulterior metodele s-au extins si in domeniul dreptului familiei, dreptului muncii si comertului electronic. In urma analizei si a discutiilor purtate la nivelul guvernelor s-a ajuns la concluzia necesitatii crearii unui cadru normativ adecvat pentru solutionarea disputelor trans....prim metode de solutionare a conflictelor. Sun instituite mecanisme de garantare a calitatii actului de mediere prin organizarea cursurilor de formare continua profesionala care sunt obligatorii. Sunt elaborate coduri deontologice ale profesiei la nivel european transpus la nivel national, coduri de bune practici etc. La nivel european s-a subliniat necesitatea prevenirii si rezolvarii conflictelor prin intermediul mecanismelor voluntare de solutionare a acestora. La nivel european exista o serie de acte normative cu implicatii directe in domeniul medierii, acte care au fost transpuse in legislatia nationala chiar daca unele din ele sunt recomandari: Recomandarea Consiliului Europei257/1998/acest act normativ cuprinde principiile aplicabile organelor responsabile pentru rezolvarea extrajudiciara a conflictelor in materia protectiei consumatorului. Conform acestei recpomandar se vizeaza principiile care stau la baza derurlarii procesului de mediere si anume: -principiul independentei:procesul de mediere in sine este un proces independent, se supune numai exigentelor,regulilor stabilite de parti.Mediatorul este o terta persoana, independenta, neutra,impartiala.

-principiul transparentei:analizat de 2 paliere.Dca partile nu rostesc numele unui mediator judecatorul elege la intaplare un mediator conform acestui principiu. -principiul eficientei procedurii de solutionare al conflictelor:eficienta procedurii de mediere este asigurata prin garantarea calitatii actului de mediere.Calitatea actului de mediere se garanteaza prin obligativitatea cursurilor de formare continua profesioanala. -principiu legalitatii:se refera la stabilirea unui cadru general pentru derularea procedurilor ADR. La nivel european exista recomandarea 9/2001 cu privire la caile alternative de solutionare a litigiilor dintre autoritatile administrative si persoanele private. Recomandarea 1/1998/Consiliului Europei asupra medierii in domeniul dreptului familiei.Din acesta rezulta ca mediatorul poate sa invite unitatea administrativa sa abroge, sa modifice sau sa retraga un act administrativ pe considerent de oportunitate.Prin acest act normativ la nivel european se doreste a se pune bazele unei materii a metodelor de solutionare a conflictelor in jurisdictia administrativa, practic acest act normativ promoveaza cooperarea extrajudiciara in materia dreptului administrativ. Recomandarea 19/1999/Consiliul Europei referitor la medierea in dreptul penal.Directiva 31/2000 cu privire la principiile aplicabile organelor extrajudiciare implicate in solutionarea conflictelor in materia dreptului de consum. Cartea Verde/2002 cu privire la medierea in conflictele civile si comerciale. Directiva 21/2002 privind cadrul de reglementare pentru retele si serviciile de comunicatii electronice. Directiva 52/2008 referitoare la medierea in materie civila si comerciala in procesele transfortariele. Acest act normativ se incadreaza in obiectivul general al comunitatii europena privind mentinerea si dezvoltarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Intr-un astfel de climat se asigura libera circulatie a persoanelor si accesul la metodele alternative de solutionare a conflictelor. Conform directivei si principiilor pe care directiva le stabileste, medierea functioneaza in baza procedurilor concepute de perti intr-un cadru legislativ elaborate intr-un stat, prin urmare acordurile de mediere obtinute in urma unei astfel de proceduri cel mai probabil vor fi respectate de parti in mod voluntar continuandu-se relatia dintre acestea. Statul are obligatia sa garanteze partilor implicate intr-o astfel de procedura ca se pot increde intr-un context juridic ca exista un cadru normativ punctat care fixeaza si gestioneaza elementele unei astfel de proceduri. Medierea este o procedura stabilita de parti, care trebuie circumscise unui cadru legislativ pus la indemana partilor.

Directiva 52 e cel mai important act cu privire la mediere.Aceasta obliga statele membre sa elaboreze coduri de conduita a mediatorilor. Directiva 52 obliga statele membre sa se asigure ca acordurile de mediere obtinute in urma procedurii medierii pot fi executate aceasta insemnanand ca statele membre sunt obligate la nivel national sa creeze mecanisme pentru a da forta executorie acordurilor de mediere.Conform directivei acordul de mediere capata forta executorie prin 2 modalitati: a)printr-o hotarare de expediene (pronuntata de judecator) b)printr-un act emis de notarul public referitor la calitatea serviciilor actului de mediere, directiva obliga statele membre sa implementeze mecanisme eficiente de control si mecanisme de asigurare a pregatirii continue profesionala a mediatorilor Directiva confera dr judecatorilor ca in orice faza a procesului sa invite partile sa recurga la mediere. Directiva cuprinde si dispozitii cu referire la termenul de prescriptie si cu referire la limitele principiului confidentialitatii. Directiva 52 se aplica in exclusivitate litigiilor civile si comerciale transfontariele.Acest litigiu transfontariel este acela in care cel putin un a din parti isi are domiciliul/ resedinta/ sediul social intr-un alt stat membru decat al oricarei alte parti implicate la data la care: 1.S-a trimis o invitatie la mediere 2.exista o dispozitie imperativa de a decurge la mediere la nivel national 3.Medierea este impusa de instanta 4.Partile decid sa recurga la mediere Directiva 52 cuprinde dispozitii extrem de importanta referitor la ce este medierea si mediatorul.Conform acestei directive medierea este privita ca un proces structurat in care partile din proprie initiativa recurg la solutionarea litigiului pe aceatsa cale. Mediatorul conform directivei 52 este orice tert menit sa conduca prcesul de mediere.Orice tert in conditiile dreptului national. Mediatorul poate fi numit de catre parti sau de catre instanta. Numele mediatorilor se afla din tabelul mediatorulor autorizati, act ce exista la grefa oricarei instante sau afisate pe 2 site-uri si anume ministerul justitiei si consiliului de mediere. *daca este un bun in afara circuitului civil NU se moate media.

In anul 2002 la nivel european a fost inceputa a consultare publica cu privire la anumite principii care stau la baza metodelor ADR (consultare publica numita carte verde). Consultarea publica initiaia in 2002 a avut ca scop gasirea unor raspunsuri si stabilirea unor mecansime legislative referitor la: -obligativitate/neobligativitatea medierii si concilierii. -eficienta si aplicarea obligatorie a unei clauze ADR in contracte. -intreruperea termenelor de prescriptie -eficienta actelor incheiate in cursul procedurii de mediere cu particularitate la procesul verbal de mediere, acordul de mediere, forta obligatorie sau punerea in executare a acordului de medieremecanisme nationale (fiecare stat prin mecanismele lui locale trebuie sa transpuna notiunile europene). Cartea verde se mai refera la intindere principiului confidentialitatii si ceea ce este confidential intr-o procedura de mediere, ce se poate folosi si cum se poate folosi o informatie in procesul medierii. Consultarea publica din 2002 ar trebui sa raspunda si la tema raspunderii juridice, recunoasterii si responsabilitatii mediatorului.