Sunteți pe pagina 1din 3

MARA De IOAN SLAVICI

Romanul "Mara” a fost scris de marele prozator Ioan Slavici (1848-1952) si a fost publicat in anul 1894, in revista ,,Vatra", iar in volum a aparut abia in anul 1906. Romanul ,,Mara" de Ioan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri semnificative pentru continutul acestora: "Saracutii mamei", "Maica Aegidia", "Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", etc. Romanul incepe prin prezentarea personajului principal, Mara Barzovanu, "o precupeata" din Radna. Mara ramasese vaduva cu doi copii, Persida si Trica, dar era inca tanara, voinica, harnica si nu se plangea de noroc. Radna este situata pe malul drept al Muresului, iar peste rau, pe malul stang, se afla Lipova, de unde, pana la Arad se fac numai "doua ceasuri". Pe coasta dealului se afla manastirea minoritatilor "Maria Radna", iar biserica romaneasca este numai la Lipova. Mara face negot, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", duce de la Radna "ceea nu gasesti la Lipova ori la Arad" si aduce de la Arad "ceea ce nu gasesti la Radna ori la Lipova.". Marti dimineata isi asaza "satra (macat, covor - n.n.) si cosurile pline in targ la Radna, joi trece Muresul si-si intinde marfa la Lipova, iar vineri noaptea pleaca la Arad, "in piata cea mare", unde se aduna lume multa, din sapte tinuturi. Ca sa nu-si lase copiii singuri, Mara ii poarta mereu prin targuri, de aceea ei sunt "nepieptanati si nespalati si obraznici", dar ii iubeste mult si este foarte mandra de ei. Mara isi tinea banii stransi la capataiul patului in trei ciorapi: "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica". Avea ambitia ca sa-si vada fata preoteasca, iar pe Trica ajuns staroste in breasla cojocarilor. Persidei ii asigura buna educatie la calugarite cu ajutorul maicei Aegidia, iar pe Trica il da ucenic "pe patru ani" la cojocarul Bocioaca, starostele cojocarilor din Lipova. Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Pe cand ea se pregatea sa-si primeasca copiii, neastamparul vietii cuprinse pe fiica ei, Persida “fata inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate aceste subtirica s-o frangi din mijloc, iar fata ei ca luna plina, curate ca floarea de cires si alba”. La colt de ulita, peste drum de manastire, era macelaria lui Hubar. Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova ramase fermecat de frumusetea Persidei Acesta fusese ucenic, de doi ani ajunsese calfa, iar acum, asa cum erau randuielile breslei, trebuia sa mai faca "doi ani de calatorie" ca sa ajunga patron. Persida se indragosteste, la randul ei de Natl si refuza cu fermitate sa se marite cu teologul Codreanu, spre marea supararea a Marei, care voia s-o vada preoteasa.

Pentru dragostea ei, Persida sfideaza cu hotarare si brutalitate prejudecatile vremii, intre care aceea ca Natl era neamt. Cand implineste optsprezece ani, Persida se casatoreste, in taina, cu Natl si fug impreuna la Viena, ca sa-si termine el perioada de calatorie, care ii va da dreptul sa devina maistru macelar. Ajunsi acolo, isi deschis o macelarie de care Persida se mandrea si avea grija. Cu toate ca Persida ducea dorul casei fiind printre straini, se simtea bine stiind ca Natl o iubeste si ea il iubeste pe el. Totul pana intr-o zi cand sosi o scrisoare de la Trica in care Mara isi ierta fiica si o chema acasa. Intorsi la Lipova, tanara familie deschide un birt, din spatele Sararie. Cu toate ca la inceput le-a fost foarte greu, Persida isi dadea toata silinta ca totul sa fie cat mai bine pentru amandoi. Natl era indemnat de Oncea si de Hubaroaie s-o lase pe Persida, s-o indeprteze de el asa cum s-ar pricepe el mai bine. Natl s-a pus sa-si caute prietenii vechi si sa-si faca alti prieteni noi pentru ,,a se pune bine cu toata lumea”. Persida era tare mandra cand vedea birtul plin de prieteni ai sotului sau. Le asternea masa curata si gatea cele mai bune mancaruri pentru dansii. Aceasta se ocupa de birt, deoarece Natl incepuse sa bea, sa joace carti si sa trandaveasca, ba chiar isi batu sotia, atunci cand ii reproseaza ca prietenii de bautura nu plateau si ca socotelile pe care Ie facuse insumau bani foarte multi. Persida pierduse mult din infatisarea aleasa si gingasa pe care o capatase la manastire, se facuse mai voinica si mai puternica din cauza ca muncea din greu toata ziua. Schimbarea se produsese si in sufletul ei, contactul permanent cu slugile si clientii din carciuma o inasprisera, "nu se mai rusina cand auzea vorbe proaste, nu se simtea jignita cand i se zicea vreo vorba aspra".

Fata are mustrari de constiinta pentru cununia lor facuta fara binecuvantarea parintilor, avand complice pe preotul Codreanu care facuse slujba pentru ca era un om slab si nu putuse rezista rugamintilor Persidei. Dupa ce Persida naste un baiat, Mara si parintii lui Natl se impaca. Hubar era insa nemultumit deoarece credea ca nepotul sau este ,,nelegiuit’’, dar se linisti atunci cand afla ca Natl si Persida sunt cununati si ca nepotul lor este legitim. Mara nu se putea impaca cu gandul ca nepotul sau este botezat la catolici dar se multumeste sa-l stie sanatos. Cu toate pregatirile pentru botez, Bandi, fiul nelegitim al lui Hubar cu Reghina, fusese parca uitat de Persida si de toti. Pe cand toti petreceau in casa, Bandi se plimba neastamparat prin carciuma. Ii venea sa-l apuce de gat pe Hubar, deoarece se pusese intre el si singuriinoameni pe care ii avea alaturi. Intors de la razboi si ranit la sold, dar schimbat la caracter, Trica, era acum hotarat si matur, iar Mara era tare fericita sa-si vada iar amandoi copiii la un loc. Peste putin timp Natl si Trica au devenit maiestri cu ajutorul lui Oncea si a lui Bocioaca, ce au inchis un ochi in fata lipsei lor de experienta. Finalul romanului ilustreaza intalnirea dintre Bandi si Hubar, care recunoaste, in sfarsit, ca este tatal lui. In clipa aceea, Bandi "il lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de turbare, se napusti asupra lui si-1 musca in gatlej".

Persida il gasi pe Hubar prabusit in mijlocul casei, cu ochii inchisi, iar pe Bandi apasand pieptul tatalui sau si razand demential.