Mineralogie

Mineralogia este o ramura a geologiei al carui obiect de studiu il constituie proprietatile si originea minerarelor din scoarta terestra. Mineralele sunt compusi naturali anorganici, solizi cu proprietati fizico-chimice bine definite, formati in interiorul sau la suprafata scoartei terestre (aur, gips, blenda). Geneza minerarelor: 1. Cristalizarea lichidelor: Topituri de silicati: magma si lava Magma-> racire lenta -> minerale de dimensiuni mari Lava-> racire rapida -> minerale reduse ca dimensiuni Lava-> racire brusca -> nu se formeaza minerale Ex: sticla vulcanica de culoare neagra (obsidian) Solutii hidrotermale Solutie hidrotermala = amestec de apa fierbinte si saruri rezultate din reactia apei cu rocile prin fisurile carora circula Depozite minerale sub forma de nervuri sau geode = cand solutia circula prin spatii mari din interiorul rocii Solutii: - Prin evaporarea apei: sarea gema (halit), gips - Prin precipitare directa: calcit - Prin precipitare organogena 2. Metamorphism: Mineralele apar ca rezultat al recristalizarii rocilor existente, ca raspuns la modificarea conditiilor termodinamice (temperature, presiune etc)

 Prin recristlizare, unele minerale isi schimba pozitia, orientandu-se mai favorabil fata de directiile in care actioneaza presiunea, iar altele dispar treptat, locul lor fiind luat de minerale. Ex: opalul trece in cuart, limonitul trece in hematit sau magnetit etc Proprietatile mineralelor: 1. Proprietati morfologice: Structura interna modul in care elementele chimice ce formeaza mineralul sunt legate intre ele Structura reticulara atomii si moleculele sunt dispuse in mod regulat ocupand nodurile unei retele tridimensionale - Mineralele au aspectul unor poliedrii delimitati de fete plane sau a unor granule cu caracter neregulat (cristale) Structura amorfa particulele constitutive au o asezare haotica - Mineralele apar sub forma de granule rotunjite Elementele morfologice ale unui cristal sunt: fetele, muchiile, colturile, unghiurile dintre fete. Elementele morfologice de acelasi fel sunt distribuite ordonat, constituind simetria geometrica exterioara a cristalului. Pentru a pune in evidenta simetria unui cristal, ne folosim de o serie de elemente ajutatoare: axa de simetrie, planul de simetrie, centrul de simetrie Habitusul reprezinta forma exterioara a mineralelor, generate de gradul de dezvoltare a mineralelor, pe lungime, latime si grosime. Habitusul isometric - Se dezvolta in mod egal pe cele 3 directii - Pirita Habitusul tabular

Se dezvolta in mod egal pe 2 directii si mai putin pe cea de-a 3a Mica, autunit

Habitusul prismatic - Se dezvolta mai mult pe o directive si mai putin pe celelalte doua - Cuart Habitusul acicular - Se dezvolta foarte mult pe o singura directive - Stibina, argonitul 2. Proprietatile optice Culoarea este proprietatea de a absorbi radiatii alea spectrului luminii albe Minerale leucocrate: - Cuartul alb, gipsul alb, fluorine - Orice mineral deschis la culoare Minerale melanocrate: Culori intense Biotitul (negru, brun), magnetitul (negru), azuritul, rubinul, ametistul

Culoarea urmei este culoarea pulberii unui mineral asa cum se vede pe o suprafata alba Proprietate diagnostica deoarece este mai putin schimbatoare decat culoarea propriu-zisa Se obtine prin frecarea pe o placa de portelan alba Urma lasata poate avea culoare diferita decat mineralul Mineralele colorate, transparete sau semitransparente, nu lasa urma sau lasa o urma slaba Mineralele incolore lasa o urma de culoare deschisa sau incolora Hematitul culoare neagra sau cenusie de otel; urma rosie Pirita culoare galbena; urma verzui-neagra Blenda (sfaieritul) culoare galben deschis pana la negru; urma galben-bruna Luciul/stralucirea este determinat de puterea de reflexie sau de absorbtie a luminii la suprafata cristalelor. Depinde de netezimea fetei reflectate:

Luciu metallic: pirita, galena Luciu matasos: argonit, gips Luciu diamantin: diamant Luciu sticlos: cuart, granati, fluorine Luciu rasinos: chihlimbar, opal, sulf Luciu gras: halit, nefelin Luciu sidefos: talc Luciu mate: caolinit Transparenta este proprietatea mineralelor de a permite trecerea razelor luminoase prin ele Transparente: transmit integral razele luminoase (topaz, cristal de stanca) Semitransparente: transmit partial razele luminoase (smarald, blenda, cinabru) Opace: absorb integral razele luminoase (pirita, magnetit) Policroismul este proprietatea unor minerale de a prezenta doua sau mai multe culori diferite, dupa directia din care sunt private. Ex: cordierit nuante albastre, albastre-verzui si galbene Irizatia este proprietatea unor minerale de a crea jocuri de lumina. Se datoreaza unei pelicule foarte subtiri de oxidatie care imbraca mineralul. Irizatiile sunt generate de interferenta razelor de lumina reflectate de suprafata superioara a peliculei si de partea ei inferioara. 3. Proprietati fizice: Duritatea este rezistenta pe care orice mineral o opune la penetrarea altui corp. Evaluarea duritatii relative a mineralelor se face pe baza scarii de duritatea Mohs. Ea se bazeaza pe capacitatea unui material de a fi zgariat sau de a zgaria un alt material. Prezinta 10 trepte si utilizeaza 10 minerale etalon pentru aprecierea comparativa a duritatii.
Scara de duritate Mohs Alte minerale cu duritate analogic

Mineral Etalon

Duritate absolut

Imagine

Prelucrare

Talc (Mg3Si4O10(OH)2)

se zgrie cu unghia

Grafitul

Gips (CaSO42H2O)

se zgrie cu unghia

Halit, Clorit

Calcit (CaCO3)

se zgrie cu o Biotit, Aur, moned din bronz Argint

Fluorin (CaF2)

21

se zgrie cu cuitul, cu sticla

Dolomit, Blend

Apatit (Ca5(PO4)3(OH,Cl-,F-))

48

se zgrie cu cuitul, cu sticla

Hematit, Lapis lazuli

Ortoclaz (KAlSi3O8)

72

se zgrie cu pila de oel

Opal, Rutil

Cuar (SiO2)

100

se prelucreaz cu Granat, diamantul, zgrie Turmalin, Agat sticla

Topaz (Al2SiO4(OH-,F)2)

200

se prelucreaz cu diamantul, zgrie Beril, Spinel sticla

Corindon (Al2O3)

400

se prelucreaz cu diamantul, zgrie sticla

10

Diamant (C)

1600

Taie sticla

In unele cazuri, acelasi mineral poate prezenta duritati diferite, in functie de sensul in care se zgarie suprafata cristalului (disten/cianit). Clivajul este proprietatea cristalelor de a se desface dupa fete plane, in urma unei actiuni mecanice oarecare, mai puternice decat coeziunea cristalului. Este in stransa legatura cu structura interioara a cristalului si nu depinde de forma exterioara a acestuia. Planele dupa care cliveaza cristalele sunt plane reticulare, care corespund valorile minime ale fortelor de coeziune. Majoritatea mineralelor diveaza dupa o singura directive, insa sunt si minerale care cliveaza dupa doua (baritina) sau chiar 3 directii (ortoza). Dupa gradul de perfectiune a fetelor de separare: Clivaj perfect: se produce usor, dupa fete plane, cu luciu sidefos (mica, gips, grafit)

Clivaj foarte bun: se produce destul de usor, dupa fete plane, cu luciu sticlos (ortoza, baritina, calcit) Clivaj bun: se produce mai greu, dupa suprafete aproape plane, cu luciu sters (fluorina) Clivaj slab: se produce greu, iar fetele obtinute nu au continuitate (titan, apatit) Clivaj imperfect: se produce cu mare greutate (beril, sulf) Spartura. Daca un cristal nu se desface, prin lovire, in bucati, limite de suprafete cu totul neregulate, el capata de multe ori o spartura care este, de multe ori, caracteristica pentru determinarea unui mineral. Spartura concordiala: cuart, sulf Spartura fibroasa: azbest Spartura aschioasa: argint Spartura solzoasa: agat Elasticitatea este proprietatea pe care o au corpurile supuse unor actiuni mecanice exterioare de o anumita intensitate, de a reveni la starea initiala cand actiunea a incetat. Minerale elastice : se pot indoi puternic (mica) Minerale flexibie: nu se indoaie decat putin (gips, talc, dorit) Minerale maleabile si ductive: se indoaie usor si foarte usor (metale native)