Buddha Shakyamuni a povestit odata o parabola discipolilor sai, numita Parabola celor patru sotii.

Era odata un om care avea patru sotii. Acesta a devenit la un moment dat foarte bolnav si tragea sa moara. Simtindu se singur in apropierea sfarsitului i a cerut primei sale neveste sa il insoteasca in lumea de dincolo. Scumpa mea sotie, a spus el, te am iubit !i si noapte si te am ingri"it toata viata mea. Acum trebuie sa mor. #rei te rog sa vii cu mine oriunde m as duce eu dupa moarte$ %a aceste cuvinte se astepta ca ea sa fie de acord, insa raspunsul ei a fost urmatorul& 'ragul meu sot, stiu ca m ai iubit intotdeauna si ca acum trebuie sa mori. 'in pacate a sosit vremea sa ne despartim, insa eu nu pot sa te urme!. %a revedere, dragul meu. Atunci el si a chemat a doua sotie si a rugat o si pe aceasta sa il urme!e in moarte. ( a spus& 'raga mea, stii bine cat de mult te am iubit. )neori imi era teama ca m ai putea parasi, dar am tinut de tine cat am putut. *e rog, vino cu mine, A doua sotie s a e+primat fata de el intr un mod cam rece& 'ragul meu, prima nevasta a refu!at sa mearga cu tine. 'e ce nu as proceda si eu la fel$ %a urma urmei nu m ai iubit decat pentru interesele tale egoiste.