Biletul Nr.

4
1. Regimul sanitaro-epidemiologic in maternitate.
Regimul antiepidemic este un sistem permanent i sistematic fiind instituit n scopul prevenirii infeciilor intraspitaliceti (nosocomiale). Organizarea, dirijarea i supravegherea regimului sanitaro-igienic i sanitaro-antiepidemic i-o asum conductorii Centrelor de Medicin Preventiv, administraia serviciilor obstetrical -ginecologice republicane, municipale, raionale. In fiecare maternitate (secie obstetrical) este creat Comitetul local de supraveghere i control al infeciilor nosocomiale, care rspunde pentru organizarea i realizarea msurilor sanitaro -igienice i sanitaro-antiepidemice n combaterea infeciilor nosocomiale. Infeciile nosocomiale se pot manifesta att n staionar, ct i dup externare, de aceea n supravegherea antiepidemic particip Centrele Medicilor de Familie, Centrele de Sntate, Oficiile medicului de familie, Policlinicile Consultative i Secia patologoanatomic. In cadrul regimului antiepidemic se efectueaz nregistrarea imediat a tuturor cazurilor de morbiditate intraspitaliceasc, precum i de mbolnvire dup externare a luzelor i nou -nscuilor, controlul bacteriologic, analiza epidemiologic. Pentru a analiza structura infeciilor nosocomiale n staionarele obstetricale se examineaz personalul medical, pacienii i persoanele spitalizate (gravide, parturiente, luze, nou-nscui). In scop de profilaxie a maladiilor nosocomiale n instituiile obstetricale se practic completarea ciclic a saloanelor. Dezinfectarea i curenia general se efectueaz dup externarea luzelor i nou - nscuilor din salon, pe parcurs de o zi. Consecinele ce in de starea epidemic nesatisfctoare sunt: - apariia la nou-nscut, personalul medical i luze a unor boli similare; apariia maladiilor grave (septicemie, abces, meningit etc.); - identificarea n staionarul obsttrical a microorganismelor patogene i condiional -patogene; - apariia strilor nefavorabile (lipsa de ap, avarierea camerei de dezinfectare, supraaglomerarea spaiilor); - mbolnvirile n grup, care se calific la apariia infeciei nosocomiale la 3 i mai muli nou-nscui sau luze, legate de un singur focar i aceiai factori de transmitere n timpul afl rii n maternitate. In scopul asigurrii regimului sanitaro-igienic i antiepidemic n maternitate se acord o mare atenie ntreinerii i dezinfeciei permanente a ncperilor. In afar de curenia curent i general a localului maternitii, regimul antiepidemic prevede respectarea cu strictee a graficului de nchidere a maternitii pentru dezinfecie profilactic pe un termen de 15-20 zile cel puin o dat pe an.

2. Clinica cervicitelor, uretritelor, colpitelor.

Cervicita - inflamarea cervixului uterin (capatul lung si subtire al uterului care se deschide in vagin). Aceasta afectiune la femei are multe caracteristici comune cu uretrita la barbati , majoritatea cazurilor fiind determinate de infectii transmise pe cale sexuala. Multe femei care sufera de cervicita nu stiu acest lucru, deoarece este asimptomatica in stadiu incipient, ea trecand neobservata. Cauzele aparitiei cervicitei Cervicita poate fi cauzata de oricare infectie, printre care cele mai intalnite sunt data de: Chlamydia trachomatis si Neisseria gonoree, Chlamydia avand o pondere de aproximativ 40%. Trichomonas Vaginalis si Herpes Simplex sunt cauze mai putin comune de cervicita. Rolul Mycoplasma Genitalium si a vaginozei bacteriene in cauzarea cervicitei este inca in etapa de investigare, neputand fi sustinut complet. Cazurile non-infectioase de cervicita pot fi determinate de: dispozitive intrauterine, diafragme contraceptive si reactii alergice la prezervativele din latex. Semnele si simptomele cervicitei Primul simptom al cervicitei este reprezentat de secretiile vaginale modificate, devenind mai pronuntate imediat dupa menstruatie. Alte semne sunt reprezentate de: sangerari intre menstruatii, mancarimi, iritatia organelor genitale externe, dureri abdominale sau de spate plus sangerarile dupa contactul sexual si o senzatie de usturime la urinare. O forma mai severa de cervicita poate determina secretii vaginale care pot contine si puroi, insotite de dureri abdominale si mancarimi. Diagnosticul de cervicita

Diagnosticarea cervicitei se face prin combinarea istoricului medical al pacientei cu un examen pelvin direct, cu vizualizarea cervixului. Un testPapanicolau si prelevarea unei lame de secretie vaginala se efectueaza de rutina pentru depistarea acestei afectiuni. Tratamentul de cervicita Daca diagnosticul este de cervicita determinata de Chlamydia, tratamentul consta intr-un antibiotic cu spectru larg. Printre cele mai utilizate tratamente se numara doxiciclina si dusuri care ucid bacteria din vagin si cervix. Pentru pacientele care au episoade repetate sau prelungite de cervicita, medicul specialist poate recomanda o procedura care sa distruga celulele anormale de pe suprafata cervixului. Cea mai cunoscuta astefel de procedura este cauterismul (cauterizarea folosind caldura), criochirurgia(cauterizarea folosind inghetul) si tratamentul cu laser. Dupa terapie, celulele din tesutul normal netratat inlocuiesc aria distrusa. Complicatii in ceea ce privesc cervicita netratata depind de agentul patogen care a produs infectia. Patologiile care pun viata pacientei in pericol si care sunt o consecinta a netratarii acestei afectiuni sunt: boala inflamatorie pelvina , sarcina ectopica , avortul spontan, cancerul cervical, ruperea prematura a membranelor si nasterea prematura. Infectiile perinatale si neonatale pot cauza retard mental, orbire, greutate mica la nastere, meningita si moarte. Sunt predispuse in contactarea si dezvoltarea acestei boli femeile care intretin relatii sexuale neprotejate cu purtatori ai uneia din bacteriile enumerate, la fel si cele care au o igiena intima precara.

Uretrita sau infectia uretrala este o afectiune a uretrei provocata de aceleasi microorganisme care infecteaza vezica (incluzand si Escherichia coli), dar poate fi si consecinta unor boli cu transmitere sexuala. La femei, din cauza anatomiei - apropierea dintre orificiul uretrei si vagin, sunt posibile infectii cu virusul herpes simplex sau Chlamydia. La barbati, majoritatea infectiilor uretrale sunt date de gonococi si Chlamydia. Sindromul Reiter este o combinatie de uretrita, artrita si conjunctivita (inflamatiei a ochiului) care este dobndita, de obicei, dupa contact sexual. Simptome Simptomele infectiei uretrale sunt mictiunile frecvente, insotite de senzatia de arsura la urinat, scurgeri uretrale (la barbati) sau existenta puroiului in urina. La femei este dificila diferentierea unei infectii uretrale de o infectie vezicala (cistita) deoarece semnele si simptomele acestor afectiuni sunt similare. O analiza urinara poate ajuta la stabilirea diagnosticului. Aproximativ 30% dintre femeile care au mictiuni frecvente si dureroase nu au un numar semnificativ de bacterii in urina. Aparitia sangelui in urina, debutul brusc al afectiunii si istoricul de infectii similare sugereaza ca infectia bacteriana este cauza inflamatiei. Daca debutul a fost unul progresiv, cu mai mult de 7 zile inaintea examinarii si nu exista sange in urina, simptomele pot fi cauzate de infectia cu Chlamydia. Tratamentul uretritei Tratamentul depinde de cauza infectiei si poate fi stabilit numai de catre medic. In cazul infectiei cu Chlamydia se poate administra un antibiotic cum ar fi tetraciclina, pentru o saptamana. Pentru gonoree se prescrie in mod uzual penicilina. Unele tulpini de gonococ sunt rezistente la penicilina. Daca testele de laborator indica acest lucru, trebuie prescrisa o medicatie mai puternica. Pot fi prescrise antibiotice si pentru alte infectii bacteriene. In unele situatii, medicul poate recomanda tratament si celuilalt partener sexual. Daca uretrita produsa de infectia gonococica sau de Chlamydia ramane netratata, poate duce la probleme mult mai serioase, cum ar fi boala inflamatorie pelvina, strictura uretrei, prostatita, epididimita, sterilitate, artrita, meningita sau inflamatia inimii. Prevenirea infectiei uretrale Pentru prevenirea infectiei uretrale este indicata adoptarea unei igiene intime foarte riguroase. In cazul femeilor, la fel de important este si consultul ginecologic regulat, deoarece, in acest caz, pot fi depistate Chlamidya sau gonoreea, infectii vaginale responsabile, in unele cazuri, de aparitia infectiei uretrale. Colpita este o boala a aparatului genital femeiesc, ea mai purtand numele si de vaginita. Aceasta afectiune ginecologica se manifesta de obicei prin inflamatii ale vaginului, inflamatii care pot cuprinde si vulva (vulvo-vaginite). Aparitia colpitei se datoreste contactarii unor germeni, gonococi sau ciuperci. Cea mai intalnita forma a colpitei (vaginitei) este aceea rezultata in urma contaminarii cu Trichomonas. Colpita se manifesta in general prin: aportul sexual Tratamentul este de obicei medicamentos si in functie de germenul care a produs afectiunea. Atunci cand suferiti de colpita cu Thricomonas, tratamentul trebuie esfectuat si la partenerul dumneavoastra, deoarece chiar daca el este aparent sanator, in fapt este purtator al parazitului si va poate reinfecta.

Tratamentul se va face numai dupa un control amanuntit si sub stricta supraveghere a medicului. Irigatiile vaginale fara indicatii precise, pot agrava boala. Mai trebuie spus ca pe tot parcursul perioadei de tratament se vor evita raporturile sexuale. Pentru persoanele care nu au un partener stabil, este bine sa fie constiente de raspandirea bolii, si sa folosesca prezervativul la orice contact sexual. Este singura modalitate in care va puteti feri de contaminarea cu o astfel de boala. Un lucru foarte important pentru a preveni aparitia colpitei, este respectarea stricta a regulilor de igiena intima. Dupa fiecare raport sexual se recomanda spalarea zonei genitale cu apa calda si un agent de curatare care sa aiba acelasi pH cu cel al zonei vaginale

3. Ce reprezinta apoplexia ovariana?

Aceast form nosologic clinic se manifest prin sindrom dolor care cel mai frecvent apare la mijlocul ciclului menstrual, cnd se preconizeaz ovulatia, poate fi nsoit de hemoragie ntraabdominal cu semn ele clinice caracteristice de o anemie acut n funcie de volumul de snge pierdut. In caz de hemoragie intraabdominala marcata, se observ o anemizare acut cu prbuirea TA. In funcie de intensitatea hemoragiei interne, tabloul clinic va fi destul de variat: Forma mixt se determin n caz de hemoragie nensemnat, frecvent se marcheaz diminuarea tonicitii pulsului, greaa, uneori i vrsturi, stare lipotemic s.a. Forma hemoragic se apreciaz n caz de hemoragie intraabdo- minal mai intens, colaps, puls filiform, paloare tegumentar marcat, trsturi ascuite ale feei, semne de iritaie peritoneal de scurt durat, scderea temperaturii fa de normal, se depisteaz lichid liber n cavitatea abdominal, iar puncia fomixului posterior ne d rezultat pozitiv. Forma dolor cnd se manifest prin sindrom dolor care cel mai frecvent apare la mijlocul ciclului menstrual, cnd se preconizeaz ovulaia. Dac nu sunt semne clinice ale unei hemoragii interne i indicaie pentru intervenie chirurgical de urgen, atunci traamentul va-fi conservator: regim la pat strict; aplicaii reci n regiunea inferioar a abdomenului; supozitoare cu antiinflamatorii nespecifice. In caz c starea general se altereaz, se efectueaz intervenia chirurgical de urgen. Dac hemoragia intraabdominal este masiv, intervenia chirurgical se efectueaz de urgen. In caz c ovarul prezint un hematom mare, iar esutul este distrus aproap e n totalitate, se va efectua ovarectomia. In prezena vasului rupt i a hematomului ovarian de dimensiuni mici se efectueaz suturarea vasului rupt i rezecie parial a ovarului cu suturarea corespunztoare.