Cursul 1

Societatea internationala a fost definita ca acea comunitate a statelor suverane care intra in raporturi juridice unele cu altele. In perioada clasica a dreptului international, respectiv secolul XIX si inceputul secolului XX, participarea la societatea internationala s statelor era un privilegiu. In perioada moderna, aceasta societate s-a imbogatit si au alte elemente. Societatea internationala contemporana: -State -Organizatii internationale -Natiuni ce lupta pentru eliberarea nationala - Marile societati transnationale -individul, ca actor in cadrul relatiilor internationale. Dreptul international public a fost definit ca un ansamblu de norme juridice, chemate sa reglementeze raporturile dintre state si celelalte subiecte ale dreptului international, norme create de aceste subiecte pe baza acordului de vointa.

Dreptul international si dreptul intern

Doctrina dreptului international public a creat o celebra controversa in juril problemei relatiei dintre dreptul international public si dreptul intern respectiv controversa dintre moism si dualism. Potrivit teoriei moiste, dreptul este o structura unitara, instituind o singura ordine normativa in care dreptul international si dreptul intern isi ocupa, fiecare, un loc stabilit. Potrivit teoriei dualiste, vorbim de existenta a doua ordini juridice distincte avand obiecte de reglementare distincte si subiecte distincte. Potrivit art 46 al Conventiei de la Viena, privind dreptul tratatelor, un stat nu se poate prevala de faptul ca acordul sau, la incheierea unui tratat, a fost exprimat cu violarea unei norme a dreptului sau intern privitoare la competenta de a incheia tratate, cu exceptia cazului cand este vorba despre o violare vadita si a unei dispozitii interne de o importanta fundamentala. Constitutia Romaniei recunoaste prioritatea fata de dreptul intern a unor prevederi ale dreptului international in mod special a celor privind dreptul omului.

Teoria dualista prezinta, in practica, doua categorii, respectiv: 1. Teoria dualista cu primatul dreptului intern 2. Cu primatul dreptului international.

Cursul 2

Rolul si scopul dreptului international- este acela de a reglementa raporturile din cadrul societatii internationale, de a asigura functionarea acestei societati, de a contribui prin mijloacele sale la o dezvoltare corespunzatoare a acesteia dar si de a preveni si solutiona aspectele conflictuale care continua sa afecteze aceasta societate. In concluzie, rolul dreptului international este acela de a a reduce anarhia in relatiile internationale prin structurarea ordinii juridice internationale. Trasaturile societatii internationale contemporane. Definitia acestor trasaturi contribuie la definirea obiectului dreptului international. 1. Prabusirea bipolarismului dupa 1989 a fost un factor principal al cresterii interdependentei. Bipolarismul a fost inlocuit cu o stare care tinde sa fie multipolara mai degraba decat apolara. Acest fenomen a dus la descentralizarea puterii inegal repoartizata intre centri de putere, intre state, dar si intre alti noi actori ai scenei internationale respectiv unele comunitati, societati transnationale, indivizi etc. 2. Globalizarea sau mondializarea. Cel mai important fenomen dupa 1989 are in vedere atat economia cat si stiinta, tehnica, informatiile, comunicatiile si schimburile. Globalizarea economica ocupa un loc esential in cadrul fenomenului in vederea cuceririi pietelor, a valorilor, avand insa si unele efecte disctructive respectiv disparitia mijloacelor de protectie a locurilor de munca, degradarea mediului etc. Printre efectele benefice ale acestui proces se regasesc explozia telecomunicatiilor si cristalizarea unei constiinte universale a umanitatii. 3. Interdependenta crescuta a subiectelor de drept international. Aceasta a fost determinata de incapacitatea statelor de a face fata problemelor cu care se confrunta. Baza raporturilor intre membrii comunitatii este interdependenta. 4. Preeminenta economicului asupra politicului. In prezent exista un decalaj tot mai pronuntat intre cele doua dimensiuni. Astfel, din punct de vedere economic, lumea se orienteaza spre o piata unica mondiala in timp ce politicul ramane fragmentat. Se dezvolta tot mai mult conceptul de securitate economica. Securitatea energetica apare ca un concept important si ca o componenta a securitatii economice. 5. Regionalizarea. A aparut ca o contrareactie la globalizare si s-a manifestat prin crearea de diferite forme de cooperare regionala atat la nivel substatal cat si la nivel interstatal.

6.Erodarea statului national. Autoritatea, respectiv competentele principalului actor al vietii internationale sunt redirectionate atat catre comunitatea internationala cat si spre componentele sale substatale, respectiv microregiunile, pe baza principiului subsidiaritatii. Astfel, statul renunta progresiv la a avea o politica proprie de aparare. Aceasta este incredintata unor organizatii regionale de securitate. De asemenea, statele renunta la a avea o politica externa proprie (Ex. in cazul, Uniunii Europene, avem Politica externa si de securitate comuna). De asemenea, se constata o tendinta mai accentuata spre o permeabilizare a frontierelor de stat (Spatiul Shengen). 7. Dezintegrarea si descentralizarea unor state. Dupa 1989 s-a constatat, mai ales in Europa Centrala si de Est, un fenomen de dezintegrare a unor state ca fosta URSS, fosta Cehoslovacia, care a determinat regandirea unor institutii importante ale dreptului international cum ar fi recunoasterea sau succesiunea statelor. Pe de alta parte, fenomenul descentralizarii caracteristic statelor occidentale membre UE tinde sa se raspandeasca si in Europa Centrala si de Est, prin introducerea normelor Consiliului Europei privind autonomia locala, cooperarea transfrontaliera etc. 8. Proliferarea statelor. Dezintegrarile statale au avut ca rezultat cresterea numarului statelor considerata de unii autori ca o provocare strategica majora, datorita problemelor pe care le presupune respectiv: instabilitatea internationala, modificarea anumitor reguli juridice in materia succesiunii si recunoasterii statelor. Relatia dintre aparitia de noi state si problematica minoritatilor nationale respectiv aparitia de state slabe sau state problema. 9. Cresterea numarului organizatiilor internationale. Se estimeaza ca numarul acestora l-a depasit pe cel al statelor, ajungand la peste 300. 10. Aparitia noilor actori in afara suveranitatii. Este vorba despre corporatiile transnattionale, ONG-urtile internationale si respectiv indivizii. Dreptul international trebuie sa tina pasul cu aceste schimbari ale societatii internationale. Astfel, intre aceasta si relatiile internationale, influentele sunt in dublu sens.

Cursul 3

Dreptul international public si morala. Intre morala si dreptul international exista legaturi de influentare si interconditionare reciproca. O mare parte a principiilor si normelor de drept international isi au originea in normele morale, dreptul international fiind bazat pe reguli morale. Dreptul international, la randul sau, influenteaza regulile morale ale raporturilor interstatale, contribuind la dezvoltarea acestora, in raport cu cerintele vietii internationale bazate pe drept. Dreptul international si politica externa a statelor. Dreptul international constituie un mijloc de orientare si de influentare a politicii externe, in directia unor obiective si valori stabilite de acestea prin normele si principiile de drept international. Politica externa a statelor trebuie sa fie formulata si

realizata in concordanta cu principiile si normele de drept international de care nu pot face abstractie in fiecare pozitie pe care o adopta fata de o problema a vietii internationale. Politica externa contribuie la dezvoltarea dreptului international, la modificarea sau completarea acestuia in raport cu nevoile valori reale ale raporturilor interstatale. Dreptul international si dreptul intern. Dreptul intern al statelor si dreptul international sunt doua sisteme de drept diferite, care se intrepatrund, insa prin intermediul statelor care le creeaza pe amandoua dreptul international constituie intr-o importanta masura proiectia in planul relatiilor internationale a normelor de drept din legislatia interna a statelor, dreptul intern imprumutand dreptulul international conceptele sale juridice fundamentale si tehnicile sale juridice iar unele norme de drept intern pot fi acceptate de state ca surse ale reglementarii juridice internationale. Dreptul international, la randul sau, exercita o puternica influenta asupra legislatiei interne a statelor, imbogatind-o prin normele sale care sunt incorporate in legislatia interna, si trebuie respectate ca si normele interne. In acelasi timp, dreptul international influenteaza dreptul intern al statelor in sensul unificarii unor concepte si reglementari existente in diferite state pentru ca acestea sa fie in consens cu normele de drept international, existant astfel un proces de internationalizare a dreptului intern. Izvoarele dreptului international

Izvoarele dreptului international public sunt enumerate in art 38 al Statutului Curtii Internationale de Justitie. 1. Tratatul international reprezinta un acord incheiat in forma scrisa intre doua sau mai multe parti (state sau organizatii internationale guvernamentale) pe baza acordului de vointa. Tratatul international este considerat izvorul cel mai important datorita faptului ca exista consimtamantul statelor cu privire la normele sale. In dreptul international contemporan, tratatele internationale au devenit cea mai utilizata forma de reglementare a drepturilor si obligatiilor statelor in raporturile dintre ele, inclusiv prin codificarea unor domenii de mare importanta in cadrul comunitatii internationale respectiv: dreptul marii, relatiile diplomatice si consulare, dreptul umanitar etc. 2. Cutuma. Ca si in dreptul intern, cutuma este cel mai vechi izvor de drept international public. Cutuma poate fi definita ca acea practica urmata de anumite subiecte de drept, cu convingerea ca reprezinta o norma cu forta juridica obligatorie. In plus, cutuma trebuie sa indeplineasca conditia constantei si a duratei indelungate a aplicari sale. Pentru a fi considerata izvor de drept international, cutuma trebuie sa indeplineasca doua elemente principale: -elementul material sau obiectiv -elementul subiectiv sau psihologic 3. Principiile generale de drept, recunoscute in dreptul intern sunt considerate un rezervor de principii la care judecatorul international este autorizat sa recurga intr-o disputa internationala daca aplicarea lor este relevanta si potrivita in contextul diferit al relatiilor interstatale. Aplicarea principiilor generale de

drept are uneori un rol completiv in cazul existentei unor lacune in reglementarea prin norme de drept international. 4. Echitatea. Potrivit art 38 al Statutului Curtii Internationale de Justitie, rezolvarea unei cauze de catre aceasta instanta poate avea loc daca partile consimt la aceasta. Asadar, pentru a nu constitui o atingere adusa suveranitatii, recurgerea la echitate trebuie sa se faca de catre Curtea Internationala de Justitie numai cu acordul statelor implicate. Dupa unii autori, echitatea nu este izvor propriu-zis al dreptului international public dar este un factor important in procesul de decizie. Aplicarea echitatii de catre judecatorul international poate interveni pentru adaptarea normelor existente la situatiile concrete sau pentru completarea unor lacune ale normelor existente.

Izvoarele auxiliare

1. Hotararile judecatoresti. Art 59 al Statutului Curtii Internationale de Justitie ne arata ca hotararile Curtii au forta obligatorie numai intre partile aflate in litigiu si numai pentru cauza pe care o solutioneaza. Tribunalele internationale arbitrare sunt constituite ad-hoc de doua sau mai multe state pentru solutionarea unui anumit diferend. In timp ce Curtile sunt instante permanente, Tribunalele arbitrare au un caracter intamplator, trecator iar hotararile acestora pot fi avute in vedere la stabilirea normelor de drept international. 2. Doctrina. Lucrarile specialistilor recunoscuti in diferite state constituie mijloace auxiliare pentru determinarea normelor de drept international. Se au in vedere atat specialistii individuali cat si forumurile de specalitate respectiv: Asociatia de Drept International si Comisia de Drept International a ONU. Opiniile unor judecatori ai Curtii Internationale de Justitie pot contribui, prin caracterul lor documentar la imbogatirea doctrinei. 3. Actele organizatiilor internationale. Potrivit continutului lor, unele dintre aceste documente au efecte cu privire la functionarea organizatiilor respective si pot fi considerate ca drept intern al acestora iar altele se refera la conduita statelor membre in vederea indeplinirii obiectivelor organizatiilor. Actele interne ce privesc realizarea obiectivelor organizatiei, unele dintre ele au forta juridica obligatorie iar altele au numai o valoare de recomandare si se adreseaza statelor membre care le aplica pe baza vointei lor suverane. Art 25 al Cartei ONU arata ca membrii Natiunilor Unite sunt de acord sa accepte si sa execute hotararile Consiliului de Securitate in conformitate cu prezenta Carta. Dreptul intern al organizatiilor internationale se refera la mecanismele lor interne de functionare, care au caracter obligatoriu, reglementeaza primirea, suspendarea unor membri, pierderea calitatii de membru, adoptarea bugetelor, repartitia cheltuielilor etc. 4. Actele unilaterale ale stateor. Anumite acte unilaterale ale statelor pot sa produca efecte juridice in planul dreptului international.

Opinii: I. Aceste acte unilaterale nu pot fi izvoare ale dreptului international public deoarece le lipseste acordul de voita care sta la baza relatiilor internationale II Actele unilaterale sunt inzvoare ale dreptului international public Actele unilaterale: a) Protestul reprezinta refuzul expres de a recunoaste o anumita situatie de fapt. Ca urmare a unui protest, poate fi impiedicata formarea unei norme cutumiare b) Declaratiile: sunt actele individuale prin care statele isi fac cunoscute pozitia sau oponia lor asupra unei situatii internationale sau intentia lor privind anumite actiuni in viitor. Exemplu: declaratiile de razboi, de neutralitate, declaratiile privind revendicarea unor drepturi etc. c) Recunoasterea reprezinta constatarea sau acceptarea oficiala de catre un stat a unui fapt sau a unei situatii noi, a unei reguli juridice sau a unei entitati. d) Renuntarea reprezinta hotararea de a abandona in mod volutar exercitartea unui drept sau a unui privilegiu. Exemplu: renuntarea unui stat de a invoca institutiile sale de jurisdictie sau exercitiu in legatura cu garantarea unor contracte internationale de imprumut. Ierarhia normelor de drept international contemporan. Doctrina s-a pronuntat pentru egalitatea intre izvoarele principale ale dreptului international public respectiv: tratate, cutuma, principii generale ale dreptului. Unele opinii sustin preeminenta dispozitiilor Cartei ONU, respectiv art 20 precizeaca urmatoarele: "Prezentul Part abroga toate obligatiile si acordurile incompatibile cu prevederile sale." Acest caracter prioritar decurge din rolul ONU in mentinerea pacii si securitatii internationale. In dreptul international pot sa para conflicte intre norme cu aplicabilitate universala si norme cu caracter particular. Intr-o astfel de situatie prevaleaza normele cu caracter universal.