BACILUL E.

COLI
Contaminarea alimentelor cu E. coli Mancarea poate fi contaminata cu E. coli in timpul prepararii, si poate determina infectii grave la om daca produsele respective nu sunt preparate termic in mod corespunzator. De exemplu, daca nu gatim carnea la cel putin 70 de grade, bacteria nu va fi distrusa, si riscam toxiinfectii. Una din cele mai frecvente forme de infectare este consumul carnii insuficient preparata termic. In plus, orice alt aliment care vine in contact cu aceasta carne se va contamina, la randul sau. Alimente ce pot fi contaminate cu E. coli: Laptele crud sau produsele lactate - bacteria se poate extinde de la nivelul ugerului vacii in lapte. Pentru a evita consumul produselor lactate cu potential infectant, se recomanda consumul de lapte din comert care este semnalizat ca fiind pasteurizat. Prin procesul de pasteurizare produsul este adus la temperaturi crescute care pot distruge flora cu potential patogen. Pasteurizarea nu isi propune sa distruga toate microorganismele, ci doar pe cele care pot provoca imbolnaviri; Fructele si legumele crude - care nu sunt spalate corespunzator, care sunt mancate direct dupa ce sunt cumparate si care pot fi contaminate cu bacterii. Unele fructe si legume pot fi si ele pasteurizate, iar daca se poate, specialistii ne recomanda sa alegem aceasta varianta, inclusiv pentru sucurile naturale. Contaminarea apei cu E. coli Uneori, in conditii de nerespectare a normelor igienice sau cand este vorba de animale, fecalele pot ajunge in contact cu apele naturale: lacuri, rauri, rezervoare de apa. Uneori chiar si apa piscinelor poate fi infectata, iar prin ingestia sau aspirarea acesteia organismul vine in contact cu tulpini cu potential patogen. Pot sa apara chiar epidemii daca E. coliajunge sa contamineze apa din rezerva de apa a unor asezari mai mari, in absenta unor sisteme eficiente de clorinare si dezinfectare a acesteia. Transmiterea directa, de la om la om, a E. coli E. coli se poate transmite si de la o persoana la alta, mai ales cand nu sunt respectate normele elementare de igiena, cand mainile nu sunt spalate dupa toaleta. E.coli poate contamina si obiectele persoanelor care nu sunt atente si nu se spala pe maini si astfel pot ajunge in contact cu tegumentul altei gazde, transmitandu-se astfel indirect infectia. Simptomele infectiei cu E. coli variaza semnificativ in functie de localizarea infectiei, varsta gazdei si starea imuna din momentul respectiv (care permite bacteriei sa se inmulteasca in organism). In unele situatii indivizii sunt doar purtatori ai tulpinilor patogene si nu dezvolta infectia - raman asimptomatici, insa pot

imbolnavi persoanele din jur. Tabloul clinic debuteaza la 3-4 zile de la contactul infectant. Majoritatea pacientilor dezvolta infectii gastrointestinale, deoarece transmiterea fecal-orala este cea mai frecventa. In aceasta situatie infectia se manifesta prin: - Dureri severe de stomac, crampe abdominale si sensibilitate spontana si la palparea abdomenului; - Diaree, apoasa la inceput, insa poate deveni sangvinolenta (in functie de tulpina patogena); - Greturi si varsaturi. Copii dezvolta mai frecvent infectii cu serotipul E. coli O157:H7 (apartine E. coli enterohemoragic), comparativ cu adultii. O astfel de tulpina este deosebit de periculoasa deoarece are capacitatea de a stimula formarea unor toxine cu potential letal. Serotipul O157:H7 poate cauza si aparitia unor complicatii amenintatoare de viata, ele putand fi fatale, mai ales in cazul copiilor mici si varstnicilor. Printre cele mai periculoase complicatii se numara sindromul hemolitic uremic si insuficienta renala acuta. In anumite situatii E. coli poate ajunge sa contamineze cavitatea peritoneala, ca urmare a unui ulcer perforat, apendiceperforat, sau chiar a unei interventii chirurgicale nereusite. Intr-o astfel de situatie apare o peritonita bacteriana, ce poate fi fatala daca nu se intervine in timp util.Tabloul simptomatic al pacientilor cu infectii cu E. coli nu este insa specific acestei bacterii, in prezent existand numeroase patologii care pot determina acelasi spectru de simptome. Diagnosticul de infectie cu E. coli poate fi relativ complicat de stabilit si chiar de suspicionat, deoarece infectiile bacteriene care determina aparitia diareei sunt insotite si de febra mare. In cazul pacientilor afebrili sau cu febra foarte redusa, medicul poate va trece cu vederea posibilitatea ca simptomele sa fie de natura infectioasa. In plus, desi in unele cazuri serotipurile din grupul E. coli pot determina diaree hemoragica, sangele nu este un marker specific pentru infectia cu E. coli. Simptomele induse de infectia cu tulpini obisnuite de E. coli, aparuta la un pacient cu sistem imun competent, care poate limita inmultirea microorganismului, se amelioreaza si chiar dispar intr-o saptamana, fara sa apara complicatii. In astfel de situatii pacientii isi revin fara sa primeasca un tratament special, unii chiar neprezentandu-se la medic pentru aceasta problema. Daca insa bacteria este mai agresiva, pot sa apara complicatii, in principal dezechilibre hidro-electrolitice (ca urmare a diareei) sau insuficienta renala acuta. Acestea debuteaza la 2- 14 zile de la infectie.