Incipitul i finalul primului volum aduc n prim plan problema timpului i evideniaz drumul nsingurrii lui Moromete; n incipit,

eroul e nconjurat de familie, ceea ce i confer un anumit statut, n timp ce n final e singur i ret ras (nu mai iese la drum ), cu aerul celui dobort de o lume incomprehensibil. Celebra coresponden ntre incipit i final din primul volum pe problema timpului rbdtor / nerbdtor a incitat critica literar, care a emis interpretri interesante. La nceput, iluzia lui Moromete c zilele se scurg ncet, semnnd ntre ele i conservnd o lume arhaic, se transmite cititorului printr-o formul asemntoare, prin funcia ei, cu cea iniial a basmului. Formula din incipit este reluat pe parcursul aciunii, accentund caracterul iluzoriu al linitii pe care o triete personajul principal: Dar nici asta nu se putea, fiindc timpul era foarte rbdtor i ameninrile mai se sfrmau n puzderie de ameninri mai mici pe care cu ajutorul timpului le ducea zilnic n spinare. ntre impresia iniial i precipitarea din final se contureaz cronotopul satului. Cele dou coordonate, spaial i temporal, nchid drama destrmrii familiei de tip patriarhal. Finalul primului volum, deschis, aduce n prim plan o alt realitate temporal: Timpul nu mai avea rbdare. Aglomerarea evenimentelor din finalul romanului susine ideea dezagregrii unei realiti familiare pentru personajul principal, nevoit s se confrunte cu o alt realitate, fr a ti dac se va putea adapta. Autorul las personajelor sale o mai mare libertate de micare, crend pregnant iluzia unei viei obiective, a unei lumi asemntoare celei reale.